Nullity of cassation appeal for failure to articulate statutory cassation grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) nullified the appeal filed by a party against a procedural decision, leaving the lower court's ruling in force without further appellate review. The dispute concerned a civil appeal (recurs) against a first-instance appellate court's decision to suspend the trial due to the appellant's unjustified absence and failure to request a judgment in absentia, where the appellant challenged the validity of the communicated decision on procedural grounds, including alleged lack of signature and irregularities in the document's format, rather than contesting the substantive suspension. The ICCJ ruled that the appeal was null because the appellant failed to formulate concrete criticisms falling within the limited statutory grounds for cassation, specifically failing to allege illegality in the appellate court's assessment of the absence, thereby violating the mandatory requirements for motivation and the substantive development of cassation grounds. The decision was grounded in Article 493(5), Article 486(1)(d) and (3), and Article 489(2) of the Civil Procedure Code, which require appeals to contain specific, substantiated arguments tied to statutory illegality cases, otherwise resulting in procedural nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 427 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to articulate statutory cassation grounds: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
I. Circumstanţele cauzei:
1. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă:
Prin încheierea de şedinţă din data de 26 septembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019.1, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 24 aprilie 2019, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019.1, reţinând lipsa nejustificată a recurentului care nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
2. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., arătând că încheierea de şedinţă, astfel cum i-a fost comunicată, nu este semnată, fiind încălcate dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
A apreciat că încheierea de şedinţă este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cauza a fost înregistrată la data de 21 octombrie 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi a fost repartizată aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2.
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că prezentul recurs este formulat în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate.
În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurentul-petent, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 5 noiembrie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia recurentului-petent pentru ca partea să depună punct de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 18 noiembrie 2019, recurentul-petent a depus punct de vedere la raport (intitulat "Revizuire"), solicitând anularea acestuia şi reluând susţinerile formulate prin cererea de recurs.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, recurentul-petent nu a procedat la încadrarea susţinerilor sale în cazurile de casare prevăzute de lege şi nici nu a formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., susţinând că nu s-a ţinut cont de cele cerute şi invocând pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de şedinţă ce i-a fost comunicat, aspecte procedurale ulterioare măsurii recurate, fără a aduce critici concrete judecăţii curţii de apel finalizate cu pronunţarea încheierii de şedinţă prin care s-a dispus de suspendarea judecării cauzei.
Or, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate asupra încheierii recurate, condiţia dezvoltării motivelor de recurs implică arătarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de curtea de apel.
Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-petent A. nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - CL