Competence for parental authority and child residence fixed by child's factual residence under exclusive territorial jurisdiction rules

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra-Neamţ sub nr. x/2019 la data de 4 aprilie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de reclamant în ce priveşte pe minora C., născută la data de 5 iulie 2017 şi stabilirea locuinţei acesteia la domiciliul tatălui.

Prin Sentinţa nr. 3154 din 17 septembrie 2019, Judecătoria Piatra-Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gheorgheni, reţinând că această instanţă este competentă exclusiv a judeca pricina, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială este situată localitatea Lacu Roşu, în care îşi avea reşedinţa, la data formulării cererii, minora C.

Prin Sentinţa nr. 2437 din 14 noiembrie 2019, Judecătoria Gheorgheni a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a reţinut că reclamantul solicită, prin cel de-al doilea capăt de cerere, stabilirea locuinţei minorei la domiciliul său, plecând de la premisa că domiciliul minorei este la locuinţa mamei, aspect de drept fundamentat de certificatul de naştere care atestă că minora s-a născut în municipiul Piatra-Neamţ, iar comuna Podoleni este arondată acestui municipiu.

În condiţiile în care domiciliul de drept al minorei este în comuna Podoleni, nu prezintă relevanţă, sub aspectul stabilirii competenţei, domiciliul de fapt pretins de reclamant, care arată că în prezent minora se află la el.

În măsura în care domiciliul minorei astfel cum a fost avut în vedere de legiuitor la art. 114 alin. (1) C. proc. civ. ar fi fost într-adevăr la reclamant, pentru a justifica atragerea competenţei Judecătoriei Gheorgheni, atunci acesta nu ar mai fi solicitat stabilirea locuinţei minorei la domiciliul său.

De asemenea, instanţa consideră că nu se poate deroga de la textul sus-menţionat prin trimitere la domiciliul de fapt, care nu poate fi un atribut de stare civilă în condiţiile legii şi nici nu poate fi avut în vedere, în condiţiile în care nu s-a făcut aplicarea art. 248 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că pentru soluţionarea unei excepţii, dacă este necesară administrarea de probe, această excepţie trebuie unită cu fondul.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gheorgheni, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

În cauză, solicitarea reclamantului de, exercitarea a autorităţii părinteşti şi de stabilire a domiciliului minorei C. la acesta se circumscrie dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., mai sus menţionate.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 92 C. civ. "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic; (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic; (3) Prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi şi la o instituţie de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum şi domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească este la reprezentantul legal".

Conform textului legal redat, pentru a se reţine că domiciliul minorului este la unul dintre părinţi, este necesar ca minorul să locuiască în mod statornic la acesta.

Aşa cum rezultă din actele dosarului (Raportul de anchetă socială nr. 8751/2019 efectuat de Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Gheorgheni - dosar Judecătoria Piatra-Neamţ), la data formulării cererii de chemare în judecată minora C. locuia în fapt la tatăl său, reclamantul din prezenta cauză, în localitatea Lacul Roşu nr. 1, municipiul Gheorgheni, judeţul Harghita.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gheorgheni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gheorgheni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - LM