Land restitution and moral damages appeal declared null for failure to invoke statutory cassation grounds

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lehliu-Gară la data de 5 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei să oblige pârâta să îl pună în posesie cu diferenţa de teren nerestituită şi la plata daunelor morale de 100.000 euro.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară:

Prin Sentinţa civilă nr. 219 din data de 2 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Lehliu-Gară a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B., invocată din oficiu, şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă:

Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă a declarat apel reclamantul A., care a fost respins de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 705 din data de 14 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

4. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin Decizia civilă nr. 61R din data de 6 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 705A din data de 14 septembrie 2017 a Tribunalului Călăraşi, secţia civilă.

Împotriva Deciziei nr. 61R din data de 6 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a formulat contestaţie în anulare reclamantul A., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2018 şi care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia civilă nr. 268R din data de 6 iunie 2018.

Prin Decizia civilă nr. 544 din data de 24 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 268R din data de 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 682 din data de 12 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a respins, ca inadmisibilă, revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 544 din data de 24 octombrie 2018 a aceleiaşi instanţe.

Prin Decizia civilă nr. 225R din data de 14 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 682 din data de 12 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2018.

5. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva Deciziei civile nr. 225R din data de 14 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs revizuentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2018.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că recursul este depus în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, întruneşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte criticile formulate prin cererea de recurs, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că, în speţă, este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurentul-revizuent nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs.

La data de 25 octombrie 2019, recurentul-revizuent A. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, formulând concluzii de admitere în principiu a recursului.

Intimata B. nu a formulat punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 14 ianuarie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţia nulităţii evidenţiată prin raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului reţinută prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a căii de atac, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, prin cererea de recurs, fără a invoca vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege, recurentul-revizuent a susţinut că cererea de revizuire este admisibilă în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

Or, la termenul de judecată din data de 14 martie 2019, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul deciziei recurate, revizuentul a precizat că a învestit instanţa cu revizuirea Deciziei civile nr. 682 din data de 12 decembrie 2018, în raport de Hotărârea potrivnică nr. 219 din data de 2 mai 2017 a Judecătoriei Lehliu-Gară, iar curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, curtea de apel a constatat, pe de o parte, că hotărârea atacată cu revizuire nu a fost pronunţată asupra fondului litigiului, iar, pe de altă parte, că s-a invocat existenţa contrarietăţii de hotărâri în raport de Sentinţa nr. 219 din data de 2 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară în cadrul aceluiaşi dosar, în ciclul procesual anterior, ceea ce nu poate constitui contrarietate de hotărâri în sensul prevăzut de art. 509 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că recurentul-revizuent nu a dezvoltat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel care a determinat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, partea necriticând constatările curţii de apel cu privire la condiţiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a fi admisibilă cererea de revizuire prin care se invocă contrarietatea de hotărâri.

Prin urmare, cum susţinerile formulate de recurentul-revizuent nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-revizuent nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 225R din data de 14 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CP