Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific legal critiques within statutory grounds

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin Cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 28 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Actului de adjudecare nr. x din data de 10 iulie 1947, emis de Tribunalul Ilfov, secţia Notariat în Dosarul nr. x/1946 şi a procesului-verbal de predare primire încheiat la data de 15 iulie 1947 cu privire la imobilul compus din teren şi construcţii, situat în Bucureşti, str. x.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă:

Prin Sentinţa civilă nr. 411 din data de 1 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B. şi a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin Decizia civilă nr. 367A din data de 7 martie 2019, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 411 din data de 1 martie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

4. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs reclamanta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 18 aprilie 2019, sub nr. x/2017.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, a susţinut că repartizarea aleatorie a dosarului la prima instanţă nu a fost realizată potrivit dispoziţiilor legale, fiind astfel încălcate prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., precum şi că nu putea arăta un alt pârât în afara celui chemat în judecată în mod legal la data de 26 aprilie 2017, iar, din Actul de adjudecare nr. x/1947, nu rezultă că imobilul în litigiu ar fi aparţinut numitului B..

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, din Adresa nr. x emisă la data de 7 iunie 2018, de Arhivele Naţionale - Filiala Bucureşti, rezultă faptul că Dosarul nr. x/1946, respectiv Dosarul nr. x/1946, nu se află în păstrarea acestei instituţii. A apreciat că instanţa trebuie să cerceteze şi să ţină seama de această probă.

Totodată, a susţinut încălcarea art. 45 C. proc. civ. şi a susţinut că judecătorul nu a citat B., potrivit art. 155 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar pârâtul nu a depus întâmpinare, în condiţiile în care reclamanta era obligată ca, în termen de 10 zile, să răspundă motivelor întâmpinării.

A apreciat că judecătorul a refuzat în mod abuziv să cerceteze noile probe şi să le admită, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 şi art. 2500 - 2504 din C. civ.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că recursul este depus în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, întruneşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte criticile formulate prin cererea de recurs, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că, în speţă, este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs.

La data de 30 octombrie 2019, recurenta-reclamantă A. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, formulând concluzii de admitere a recursului.

Intimatul-pârât B. nu a formulat punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 14 ianuarie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţia nulităţii evidenţiată prin raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului reţinută prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a căii de atac, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., însă această invocare este una formală, partea neaducând critici concrete judecăţii şi considerentelor reţinute de către instanţa de apel, care au dus la soluţia de respingere, ca nefondat, a apelului, ca urmare a constatării interpretării şi aplicării corecte a dispoziţiilor art. 36 teza I C. proc. civ. de către prima instanţă.

Astfel, Înalta Curte reţine că aspectele susţinute de către recurenta-reclamantă, vizând o pretinsă neregularitate a operaţiunii de repartizare aleatorie a cauzei, precum şi cele prin care a apreciat că instanţa a încălcat prevederile art. 41 şi art. 45 C. proc. civ., se referă la judecata desfăşurată în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, fără ca partea să aducă, din această perspectivă, vreo critică deciziei instanţei de apel, atacate prin prezentul recurs.

De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat nerespectarea normelor procedurale vizând locul citării, însă neaducând în concret critici judecăţii desfăşurate în faza apelului, astfel că nici aceste susţineri nu îndeplinesc cerinţele legale pentru a putea fi supuse analizei instanţei de recurs.

Excedează controlului de legalitate ce se realizează în faza recursului, neputând fi supuse cenzurii prin această cale extraordinară de atac, susţinerile recurentei-reclamante privind situaţia de fapt şi modul de apreciere a probelor, care reprezintă aspecte de temeinicie a hotărârii şi nu vizează legalitatea acesteia.

Prin urmare, cum susţinerile formulate de recurenta-reclamantă nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce priveşte cererea de recurs formulată la data de 20 mai 2019 şi înregistrată la dosar la data de 22 mai 2019, Înalta Curte reţine că aceasta este depusă cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., care, raportat la data comunicării deciziei din apel (20 martie 2019), s-a împlinit la data de 22 aprilie 2019.

Ca atare, în ceea ce priveşte criticile formulate prin această cerere, sunt incidente prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care sunt identificate motive de casare de ordine publică.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-reclamantă, prin cererea de recurs depusă în termen legal, la data de 3 aprilie 2019, nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 367A din data de 7 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CP