Annulment of civil cassation appeal for failure to articulate grounds of illegality under Article 488 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă la 17 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C., D., E., F., G., H. şi I., rezoluţiunea promisiunii bilaterale (antecontractului) de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/02.04.2008 de Biroul Notarului Public J., astfel cum a fost completată şi modificată prin actele adiţionale ulterioare, cu toate consecinţele acestei sancţiuni; obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a sumei de 240.000 RON, actualizate până la momentul plăţii efective, reprezentând dublul avansului achitat, conform promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, din culpa lor exclusivă, rezultată din neîndeplinirea obligaţiilor asumate în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanţii au arătat că preţul vânzării a fost stabilit la suma de 400.000 RON, din care au achitat un avans de 100.000 RON.

De asemenea, au susţinut că, la 2 iulie 2008, au achitat pârâtei F. suma de 20.000 RON, cu titlu de plată din preţul vânzării, în acest sens întocmindu-se înscrisul sub semnătură privată intitulat "Convenţie încheiată azi, 02.07.2008, la contractul nr. x/02.04.2008"; prin actul adiţional autentificat sub nr. x/01.07.2008 de Biroul Notarului Public J., s-a prelungit termenul pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, până la 31.12.2008, promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/2008 de acelaşi notar public fiind însuşită şi de pârâta H., în calitate de coproprietar al imobilului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, art. 1020, art. 1021, art. 1066, art. 1083 şi art. 1298 din C. civ. de la 1864 şi art. 451-453 C. proc. civ.

1. Sentinţa Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă

Prin sentinţa nr. 340 din 11 aprilie 2018, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii G., C., prin tutore G., F., D., E., H., I., prin succesor, K. şi L., vizând rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierea nr. 1841/02.04.2008 a Biroul Notarului Public J. şi actele adiţionale la aceasta.

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtele-reclamante C., D., E., F., G., H. şi K., în calitate de succesoare a defunctului I., în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi A. şi B., care au fost obligaţi la plata integrală a preţului stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare şi actele adiţionalele la acesta, autentificate prin încheierea nr. 1841/02.04.2008 de BNP J., pentru imobilul teren înscris în CF x Livezeni, sub x nr. topo x, în suprafaţă de 2.952 mp.

A dispus obligarea reclamanţilor-pârâţi să plătească pârâtelor-reclamante suma de 4.705 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, precum şi să achite în contul Ministerului de Justiţie, suma de 3.205 RON, reprezentând diferenţa taxei judiciare de timbru aferentă cererii reconvenţionale.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă

Prin decizia nr. 485 din 17 aprilie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 340 din 11 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă.

A admis în parte cererea principală formulată de reclamanţii-pârâţi A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele-reclamante F., G., H., în nume propriu şi în calitate de succesoare ale defunctei C., D., E. şi K., în calitate de succesoare a defunctului I..

A dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/02.04.2008 de Biroul Notarului Public J., cât şi a actelor adiţionale încheiate cu privire la acesta.

A dispus obligarea pârâtelor-reclamante F., G., H., în nume propriu şi în calitate de succesoare ale defunctei C., D., E. şi K., în calitate de succesoare a defunctului I., să plătească reclamanţilor-pârâţi A. şi B. suma de 200.000 RON, reprezentând daune - interese.

A respins pretenţiile formulate de reclamanţii-pârâţi A. şi B. privind obligarea pârâtelor-reclamante F., G., H., în nume propriu şi în calitate de succesoare ale defunctei C., D., E. şi K., în calitate de succesoare a defunctului I., la plata sumei de 40.000 RON, cu titlu de daune - interese.

A respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtele-reclamante F., G., H., în nume propriu şi în calitate de succesoare ale defunctei C., D., E. şi K., în calitate de succesoare a defunctului I., în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi A. şi B..

A dispus obligarea pârâtelor-reclamante F., G., H., în nume propriu şi în calitate de succesori ai defunctei C., D., E. şi K., în calitate de succesoare a defunctului I., să plătească reclamanţilor-pârâţi A. şi B. suma de 19.065, cheltuieli parţiale de judecată la fond şi în apel.

În ceea ce priveşte cheltuielile cu ajutorul public judiciar acordat, reprezentând scutire taxă de timbru în sumă de 3.205 RON, a decis ca acestea să rămână în sarcina statului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele-reclamante K., în calitate de succesoare a defunctului I., F., G., H., D. şi E. la 15 iulie 2019 (data depunerii la oficiul poştal).

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 1 august 2019, fiind repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 8.

Prin rezoluţia din 7 august 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

4. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora.

Cum cerinţa motivării recursului este prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, iar potrivit art. 489 alin. (1) din acelaşi cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, raportorul opinează că recursul formulat în cauză poate fi apreciat ca fiind nul.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părţile nu a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 10 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată la 23 ianuarie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei nulităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Prin motivele de recurs invocate, recurentele au expus aspecte de ordin factual, cu privire la modalitatea în care a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, la starea de indiviziune în care se află suprafaţa de teren care a făcut obiectul acestuia, precum şi la întinderea, vecinătăţile şi situaţia de carte funciară a acestuia, ce vizează situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentele nu au arătat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, prin indicarea unor dispoziţiile legale care ar fi fost greşit interpretate sau aplicate de instanţa de apel.

Prin urmare, fără a face referiri la soluţia apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentele au nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea situaţiei de fapt, astfel cum au procedat recurentele în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susţine nelegalitatea hotărârii.

Reţinând că recurentele nu au prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâţii G., D., H., F., E. şi K. împotriva deciziei nr. 485 din 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.