Cassation annulment for failure to articulate valid grounds of illegality in medical services contract dispute

Analizând recursul, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea formulată la 2 noiembrie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B.:

- să se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 14 din contractul de furnizare de servicii medicale nr. x din 30 iunie 2014 încheiat între A. şi B., prelungit prin acte adiţionale până la 31 decembrie 2015;

- să fie obligată pârâta la plata facturilor nr. x din 17 iunie 2016, în valoare de 2.396.688,81 RON şi nr. y din 17 iunie 2016, în valoare de 2.521.599,09 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale facturate peste prevederile contractuale.

La 23 februarie 2018, B. a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Sănătăţii, solicitând ca, în situaţia în care pârâta cade în pretenţii, să fie obligat chematul în garanţie la plata serviciilor medicale efectuate peste valoarea din contract.

1. Sentinţa Tribunalului Timiş, secţia I civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 1541 din 20 noiembrie 2018, Tribunalul Timiş,

Secţia I civilă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Sănătăţii.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă

Prin Decizia civilă nr. 150 din 19 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a fost respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. Timişoara împotriva Sentinţei civile nr. 1541 din 20 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei civile nr. 150 din 19 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamanta a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 2 septembrie 2019.

4. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că aspectele învederate de recurent nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel că, deşi recursul este admisibil, este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Prin punctul de vedere depus la 2 decembrie 2019, aflat la filele x, recurentul îşi exprimă poziţia cu privire la cele reţinute în cadrul raportului, considerând că recursul este motivat în drept, iar hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata B. a formulat punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, aflat la filele x, susţinând că este de acord cu concluziile acestuia, lipsa oricăror critici ale recurentului faţă de hotărârea recurată echivalând cu o nemotivare a recursului, sancţionată cu nulitatea.

Prin rezoluţia din 6 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată la 23 ianuarie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei nulităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1 - 8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, neîncadrat în drept, recurentul-reclamant a criticat hotărârea instanţei de apel considerând că s-a făcut o aplicare incorectă a dreptului material, nu s-a dat curs principiului negocierii şi nu s-a sancţionat comportamentul abuziv al B.. Conform susţinerilor recurentului, cerinţele contractuale de la art. 14 din contractele încheiate între părţile în litigiu sunt abuzive şi, în consecinţă, nule, prin raportare la dispoziţiile art. 12 - 15 din Legea nr. 72/2013, art. 34 din Constituţie, art. 2 din Legea nr. 46/2003, art. 98 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, art. 232 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, art. 1247 alin. (1) C. civ. şi art. 1255 alin. (1) şi (2) C. civ.. Se mai apreciază că o instituţie sanitară nu poate opri prestarea de servicii când se termină finanţarea.

În speţă, se constată că recursul nu conţine o motivare care să poată fi circumscrisă cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susţinerile recurentului din cuprinsul memoriului, prezentate drept motive de recurs, nu conţin critici de nelegalitate, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel şi care şi-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

Potrivit considerentelor dezvoltate pe larg, pe care instanţa de apel le-a expus în conturarea soluţiei adoptate, curtea de apel a răspuns deja acestor critici.

Prin urmare, fără a face referiri la soluţia apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a unor dispoziţii legale pretins încălcate, astfel cum a procedat recurentul-reclamant în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susţine nelegalitatea hotărârii.

Reţinând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 150 din 19 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CP