Cassation inadmissibility in communist-era property restitution cases under Law No. 165/2013

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 22 mai 2018, reclamanţii A. şi B. au formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei prin Ministru şi Guvernul României prin Premier, prin care au solicitat:

1. Obligarea pârâţilor la aplicarea Deciziei nr. 5453/2006, emisă de Primăria Mun. Bucureşti;

2. Obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de despăgubiri în cuantum de 4.600.000 RON

3. Obligarea Guvernului României, prin ANRP, la emiterea titlului pentru despăgubiri sau casă/apartamente din fondul de protocol, din cele care se vând.

Reclamanţii precizează că obiectul acţiunii este "obligaţia de a face".

2. Sentinţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 2336 din 16 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru pârâtul Guvernului României.

A anulat întâmpinarea formulată de pârâtul Guvernul României ca formulată de o persoană care nu a făcut dovada calităţii de reprezentant.

A respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. pe toate capetele de cerere formulate.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor pe capătul de cerere privind aplicarea Dispoziţiei nr. 5453/2006 a Primarului Municipiului Bucureşti.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României pe capătul de cerere privind emiterea titlului de despăgubiri sau casă/apartamente din fondul de protocol.

A respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Guvernul României şi Ministrul Justiţiei, ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A respins capetele 1 şi 3 ale cererii formulate de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministrul Justiţiei, având ca obiect obligarea pârâţilor la aplicarea Dispoziţiei nr. 5453/2006 a Primarului Municipiului Bucureşti, respectiv obligarea Guvernului României la emiterea titlului de despăgubiri sau casă/apartamente din fondul de protocol, ca îndreptate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins capătul 2 de cerere formulat de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Justiţiei, având ca obiect obligarea pârâţilor la plata sumei de 4.600.000 RON reprezentând daune de nefolosinţă, contravaloarea imobilului şi penalităţi, ca neîntemeiat.

3. Hotărârile Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin Încheierea din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 10/2001, cerere depusă la 16 aprilie 2019 de reclamanţii A. şi B..

Prin Decizia civilă nr. 810A din 4 iunie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 2336 din 16 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Încheierii din 22 mai 2019 şi deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamanţii au formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 3 septembrie 2019.

4. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că, în privinţa recursului declarat împotriva Deciziei nr. 810/2019 a curţii de apel, calea de atac nu este admisibilă, în raport de dispoziţiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) din lege sunt supuse doar apelului, iar recursul declarat împotriva Încheierii din 22 mai 2019 prin care s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu este admisibil, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părţile nu au formulat punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 6 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată la 23 ianuarie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii formulării recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 10/2001, depusă la 16 aprilie 2019 de reclamanţii A. şi B.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Din interpretarea textului legal precitat, rezultă că este supusă recursului numai încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Per a contrario, încheierea prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu este supusă niciunei căi de atac, concluzie justificată şi de lipsa de interes în promovarea căii de atac în cazul în care a fost admisă cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de parte.

Prin Decizia civilă nr. 810A din 4 iunie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 2336 din 16 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărârea fiind definitivă.

Obiectul dosarului îl reprezintă acţiunea prin care reclamanţii au solicitat instanţei obligarea pârâţilor la respectarea deciziei emise de Primăria Municipiului Bucureşti, obligarea pârâţilor la emiterea titlului pentru despăgubiri sau casă/apartamente din fondul de protocol, din cele care se vând, precum şi plata de despăgubiri, temeiul de drept fiind Legea nr. 165/2013.

Conform art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

De asemenea, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menţionate, rezultă că hotărârile pronunţate în materia Legii nr. 165/2013 nu sunt susceptibile de exercitarea controlului judiciar al recursului.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Decizia nr. 810A din 4 iunie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, nu sunt supuse, prin lege, cenzurii căii de atac a recursului.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică. În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la textele de lege pentru exerciţiul unei căi de atac.

Pentru aceste considerente, calea de atac a recursului formulat în cauză de reclamanţii A. şi B., va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Deciziei nr. 810A din 4 iunie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CL