Inadmissibility of revision against filter-panel decision and abusive exercise of procedural rights

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 2371 din 5 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în complet de filtru, a fost anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 22 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, reţinându-se că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

2. Cererea de revizuire

La 20 decembrie 2019, petentul A. a depus cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2371 din 5 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii, revizuentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că decizia atacată, care i-a fost comunicată la 20 noiembrie 2019, nu este semnată.

În acest context, a invocat dispoziţiile art. 426 şi art. 427 C. proc. civ. şi ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, susţinând că actul procedural menţionat trebuie să poarte semnătura celor indicaţi în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, precum şi nulitatea actului de procedură.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 - 11 ale articolului menţionat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, se încalcă principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cauză, Decizia nr. 2371 din 5 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 22 mai 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în acelaşi dosar, a fost dată în procedura de filtru, reglementată de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi aplicabilă în cauză prin prisma art. 24 C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Faţă de prevederile legale mai sus evocate, se constată că procedura examinării admisibilităţii recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.

Înalta Curte reţine că prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare. Ca atare, aceste hotărâri nu sunt susceptibile de a fi atacate cu contestaţie în anulare sau revizuire.

Prin urmare, împotriva Deciziei nr. 2371 din 5 decembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, nu poate fi exercitată calea de atac a revizuirii.

Conform argumentelor expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2371 din 5 decembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Totodată, în baza art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 100 RON, pentru exercitarea abuzivă şi cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.

Înalta Curte reţine, referitor la aplicarea sancţiunii amenzii judiciare, că revizuentul a formulat în prezenta cauză o cale de atac extraordinară inadmisibilă, fără finalitate juridică, împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de nicio cale de atac.

Prin introducerea unei astfel de cereri, care nu se circumscrie principiului legalităţii exercitării căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., partea îşi exercită în mod abuziv drepturile procesuale.

Or, potrivit art. 12 alin. (1) din actul normativ mai sus menţionat, "Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege; alin. (2) "Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare. 3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2)."

Se circumscrie, astfel, abuzului procesual, situaţia în care partea urmăreşte, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanţă cu scopul procesului, respectiv cu soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzelor.

Consecinţa unor astfel de demersuri inadmisibile este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanţelor, atât în ceea ce priveşte instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât şi prin efectuarea unor activităţi specifice judecăţii (emiterea citaţiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc.) care sunt complexe şi costisitoare.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 2371 din 5 decembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, iar, în baza art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 100 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2371 din 5 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

În baza art. 187 alin. (1), pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aplică revizuentului amendă judiciară în cuantum de 100 RON.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicarea hotărârii, în ceea ce priveşte soluţia asupra amenzii judiciare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CL