Nullity of cassation appeal for failure to articulate statutory grounds of illegality regarding procedural irregularities
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeals and Justice declared the appeal null and dismissed it, thereby upholding the Court of Appeal's procedural decision to suspend the earlier judgment against the appellant. The dispute involved a procedural challenge where the appellant contested the validity of an appellate court order that had suspended a prior ruling due to his unjustified absence, arguing that the lack of judges' signatures on the document constituted a procedural irregularity. Applying the strict requirements for appeals on grounds of illegality under the Code of Civil Procedure, the court held that the appellant failed to formulate specific critiques aligned with the statutory grounds for illegality, instead raising issues unrelated to the legal validity of the suspended order; consequently, the appeal was deemed null for failing to meet the mandatory content requirements for such extraordinary appeals, and the decision is final with no further appeal available.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 pct. 2 din C. proc. civ, art. 427 din C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to articulate statutory grounds of illegality regarding procedural irregularities: În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara
Prin încheierea de şedinţă din data de 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a suspendat, în temeiul dispoziţiilor art. 411 pct. 2 din C. proc. civ., judecarea recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 15 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, reţinând lipsa nejustificată a recurentului şi împrejurarea că acesta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs A..
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 21 octombrie 2019, sub nr. x/2019/a2.1 şi repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6.
În motivarea cererii, invocând dispoziţiile art. 426 şi art. 427 din C. proc. civ. şi cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, a susţinut că actul procedural menţionat trebuie să poarte semnătura celor menţionaţi în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, precum şi nulitatea actului de procedură.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că recursul este formulat în termenul legal, este admisibil şi îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte criticile formulate, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată, cerinţă prevăzută sub sancţiunea nulităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat recurentului la data de 12 noiembrie 2019, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Recurentul nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea în scris a punctului de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 23 ianuarie 2020, în complet filtru, fără citarea părţilor.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală din acelaşi cod, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.
Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.
Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.
În litigiul pendinte, Înalta Curte reţine că, prin cererea de recurs formulată, se invocă pretinse nereguli legate de modalitatea de comunicare a încheierii de şedinţă din data de 26 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Procedând într-o asemenea manieră, recurentul nu indică în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii atacate şi nu formulează critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susţine nelegalitatea actului de procedură menţionat.
În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.
Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va constata nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.1.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.1.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - CL