Inadmissibility of cassation against final decisions under Law 165/2013 on communist-era property restitution

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 23 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, reclamanta A. a declarat recurs împotriva împotriva deciziei nr. 788 din 26 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 10 mai 2019 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea căii de atac şi obligarea pârâtului Municipiul Craiova, prin Primar, la plata penalităţilor de întârziere, întrucât în cazul în care nu există o constrângere efectivă a autorităţii publice, acesta nu îşi va îndeplini obligaţiile impuse.

Recurenta a mai arătat că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 18 alin. (5) şi art. 8 alin. (1), când a considerat că trimiterea prealabilă a actelor necesare către Secretariatul General al Guvernului de către prefectură, în vederea emiterii dispoziţiei de plată de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, nu se aplică în speţă. A învederat că autoritatea publică din Craiova refuză, de peste 5 ani, să trimită documentele necesare în vederea acordării de despăgubiri, conform dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 165/2013, aplicabile în speţă.

De asemenea, recurenta a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit şi faptul că transmiterea documentaţiei însoţită de avizele necesare către prefectura Dolj, respectiv către Secretariatul General al Guvernului, în vederea emiterii de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a deciziei de despăgubiri, nu este o operaţiune administrativă.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă calea de atac a recursului.

Totodată, s-a reţinut că în temeiul art. 493 alin. (1) C. proc. civ., completul de filtru va aprecia asupra admisibilităţii în pricipiu a cererii de recurs.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamantele A. şi B. au solicitat să se dispună obligarea pârâtului Municipiul Craiova, prin Primar, la transmiterea deciziei prevăzute de art. 21 din Legea nr. 165/2003 către Secretariatul Comisiei Naţionale şi acordarea de penalităţi de întârziere de 300 RON/zi de la rămânerea definitivă a sentinţei până la transmiterea către Secretariatul Comisiei Naţionale a documentaţiei care a stat la baza emiterii deciziei lor, inclusiv a sentinţelor şi a deciziilor aferente deciziei de restituire.

Cererea a fost formulată la 9 iulie 2018 şi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania.

Prin sentinţa civilă nr. 795/01.11.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Craiova, prin Primar; a fost obligat pârâtul să înainteze la Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor Dispoziţia nr. x/20.06.2008 împreună cu dosarul constituit în baza notificării nr. x/2001 privind imobilul din Craiova, judeţul Dolj; a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de penalităţilor de întârziere.

Înalta Curte reţine că deşi prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamante s-a solicitat înaintarea deciziei prevăzute de art. 21 din Legea nr. 165/2013 către Secretariatul Comisiei Naţionale, scopul real urmărit de reclamante a fost finalizarea procesului de stabilire şi obţinere a despăgubirilor, acesta fiind şi motivul pentru care atât prima instanţă, cât şi cea de apel, au calificat litigiul ca fiind unul legat de aplicarea Legii nr. 165/2013 şi l-au soluţionat în consecinţă.

Or, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speţă, în art. 35 prevede că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, rezultă că decizia nr. 788 din 26 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 788 din 26 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 788 din 26 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.