Negative territorial conflict resolved in favor of Constanța Tribunal; Bucharest’s declination quashed under private-order competence rule.

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, au solicitat anularea în parte a deciziei de validare nr. 5522 din data de 11 ianuarie 2019 emise de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de validare a hotărârii nr. 4142 din data de 1 octombrie 2015 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa, prin care să valideze dreptul acestora la despăgubirile solicitate prin cererea nr. x din data de 26 ianuarie 1999, cu privire la autorul K. şi să se constate dreptul la compensaţii băneşti în cuantum de 469.124,690 RON, compuse din 400.790 RON debit şi 68.334,69 RON actualizare până la data de 5 aprilie 2012, data plăţii efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din data de 20 februarie 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ. a trimis cauza Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, reţinând prevederile art. IV din Legea nr. 212/2018, cu privire la art. 8 din Legea nr. 164/2014.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1295 din data de 24 mai 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, a reţinut că regimul juridic aplicabil contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în temeiul Legii nr. 164/2014, este reprezentat de art. 8 din acelaşi act normativ, ce a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 212/2018 care prevede că "deciziile de validare/invalidare ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare. Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii."

A constatat că legea specială stabileşte competenţa materială şi funcţională a instanţei în soluţionarea acestor cauze, iar în privinţa competenţei teritoriale este incidenţă regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", în speţă, sediul pârâtei aflându-se în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bucureşti.

2.3. Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2064 din data de 2 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către reclamanţi prin notele scrise depuse la dosar, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a reţinut că, prin modificările aduse art. 8 din Legea nr. 164/2014 prin Legea nr. 212/2018, s-a prevăzut doar competenţa exclusivă a secţiilor civile ale tribunalelor în soluţionarea litigiilor apărute ca urmare a aplicării Legii nr. 164/2014, fără a se mai face vreo referire cu privire la competenţa teritorială a instanţei sesizate cu judecarea cauzei derivând din aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 164/2014.

În aceste condiţii, tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. şi a apreciat că, în speţă, competenţa teritorială nu este una exclusivă, ci una relativă, iar, în această situaţie, excepţia necompetenţei teritoriale nu poate fi invocată din oficiu de către instanţă, ci numai de către pârâtă, numai prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, până la primul termen de judecată.

Raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., reţinând că excepţia necompetenţei teritoriale nu putea fi invocată de către instanţă, a constatat că, în speţă, competenţa teritorială revine instanţei sesizate de către reclamanţi.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, după declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în favoarea secţiei civile a aceleiaşi instanţe, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă şi Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, admiţând excepţia necompetenţei teritoriale.

Obiectul principal al prezentului litigiu îl reprezintă cererea de anulare în parte a unei decizii emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în temeiul Legii nr. 164/2014.

Prin urmare, astfel cum au reţinut şi instanţele între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă, având în vedere că art. 8 din Legea nr. 164/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, reglementează doar competenţa materială procesuală exclusivă a secţiilor civile ale tribunalelor în soluţionarea litigiilor născute în procedura reglementată de acest act normativ, instanţa competentă teritorial a judeca pricinile din această materie se stabileşte în temeiul normei generale de competenţă, respectiv art. 107 C. proc. civ.

Competenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, iar, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în condiţiile în care această excepţie nu este invocată de către pârât, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze pricina.

În cauză, în termenul stabilit de lege, pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, deşi a formulat întâmpinare, ci instanţa a invocat această excepţie din oficiu, la termenul de judecată din data de 13 mai 2019.

Prin urmare, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, chiar dacă nu ar fi fost competent să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să se desesizeze în acest fel de soluţionarea pricinii.

În raport de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2020.