Prescription of disciplinary action for continuous breach of case resolution deadlines and ECRIS recording irregularities by a chief prosecutor

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin Rezoluţia din 22 iunie 2017, emisă în Dosarul nr. x/2017, înregistrată la 29 iunie 2017 pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (denumite în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Secţia pentru procurori" şi "CSM") sub nr. x/2017, Inspecţia Judiciară a dispus următoarele: (i) admite sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi, în parte, a sesizării din oficiu a Inspecţiei Judiciare; (ii) exercită acţiunea disciplinară faţă de A., la data rezoluţiei prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huşi, sub aspectul săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h), lit. g) şi lit. m) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"); (iii) respinge sesizarea din oficiu a Inspecţiei Judiciare cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004; (iv) sesizarea secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii cu acţiunea disciplinară astfel exercitată.

II. Hotărârile instanţei disciplinare

2. Prin Încheierea de şedinţă din 25 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017: (i) au fost încuviinţate Inspecţiei Judiciare probele, astfel cum au fost solicitate, constând în înscrisurile aflate la dosar şi în audierea pârâtei; (ii) a fost admisă în parte proba cu înscrisuri solicitată de pârâtă; (iii) s-a amânat judecarea cauzei pentru termenul din 22 noiembrie 2017 şi s-a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman pentru a comunica următoarele înscrisuri: copiile rechizitoriilor emise în Dosarele penale nr. x/2013, nr. y/2014, nr. z/2014, nr. w/2014 nr. xx/P/2015, nr. yy/P/2015, nr. zz/P/2015, nr. xxx/P/2015, nr. yyy/P/2015, nr. zzz/P/2015 şi nr. xxxx/P/2015, copii ale notelor întocmite de grefierii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman la solicitarea prim procurorului cu privire la neregulile constatate în activitatea acestora, bilanţurile aferente anilor 2015 - 2016, situaţia constând în numărul de dosare, plângeri împotriva soluţiilor şi a actelor procurorilor, a cererilor de recuzare repartizate spre soluţionare pârâtei, defalcat pe tipuri de soluţii, precum şi situaţia cu numărul de dosare, plângeri împotriva soluţiilor şi a actelor procurorului, a cererilor de recuzare soluţionate de pârâtă, defalcat pe tipuri de soluţii.

3. Prin Încheierea de şedinţă din 22 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate pârâtei să depună concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunţării la 6 decembrie 2017, dată la care pronunţarea a fost amânată pentru 13 decembrie 2017.

4. Prin Hotărârea nr. 13P din 13 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, secţia pentru procurori a hotărât următoarele: (i) respinge, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei răspunderii disciplinare ridicată de pârâta prim-procuror; (ii) admite acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară; (iii) în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, aplică doamnei A., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huşi, sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h), lit. g) şi lit. m) din Legea nr. 303/2004.

A. Situaţia de fapt reţinută de instanţa disciplinară:

5. Doamna A. a fost numită prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman începând cu 15 iulie 2013, iar, de la data de 15 iulie 2016, deţine funcţia de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huşi.

A1.

6. La data de 9 octombrie 2015, pârâta prim-procuror şi-a repartizat, spre soluţionare, un număr de 40 de dosare. La 22 şi 30 decembrie 2015, pârâta a predat grefierei B. dosarele, solicitându-i prin dispoziţie verbală să opereze în sistemul ECRIS finalizarea acestora, deşi ele nu erau efectiv soluţionate şi scăzute în Registrul de evidenţă a activităţii de urmărire penală şi de supraveghere a acesteia, în scopul cuprinderii lor în datele statistice ale anului 2015. La momentul predării dosarelor, pârâta nu a pus la dispoziţia grefierului soluţiile redactate în toate cauzele, pe unele dosare existând bileţele din care rezulta temeiul dispoziţiei de clasare (în principiu, ca urmare a retragerii plângerii prealabile, a lipsei plângerii prealabile sau a împăcării), precum şi data soluţiei.

Modalitatea de lucru adoptată de pârâtă era aceea de a pune la dispoziţia grefierilor, în format electronic, modele pentru soluţiile de clasare care conţineau elementele obligatorii, grefierul urmând să completeze numele părţilor, infracţiunea etc.. Cele 40 de dosare au fost dactilografiate la 9 - 10 iunie 2016, toate soluţiile fiind de clasare şi purtând datele de soluţionare 17, 18 şi 21 decembrie 2015, însă au fost operate în sistemul ECRIS ca fiind soluţionate la 22 decembrie 2015 şi 5 ianuarie 2016. În perioada iulie - decembrie 2016, grefiera C.

şi grefiera-şefă D. au comunicat pârâtei faptul că este necesar să vină la parchet pentru a semna ordonanţele şi comunicările în dosarele respective, primind din partea pârâtei promisiunea ca va veni să semneze documentele. Apropiindu-se sfârşitul anului 2016, întrucât pârâta nu s-a prezentat pentru a semna documentele şi nu îşi mai desfăşura activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, grefiera B. a adus la cunoştinţa prim-procurorul delegat de la acea dată, E., situaţia celor 40 de dosare. Potrivit informării întocmite de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cele 40 de dosare au fost redistribuite la 22 decembrie 2016 prim-procurorului delegat E. care le-a soluţionat la 22 decembrie 2016 şi 27 decembrie 2016, soluţiile fiind de clasare.

În sensul celor arătate, în evidenţele Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman există neconcordanţe cu privire la soluţionarea dosarelor respective. Toate cele 40 de dosare au fost repartizate la 9 octombrie 2015, deşi erau intrate la date diferite în parchet, după cum urmează: 2 septembrie 2015, 19 august 2015, 11 septembrie 2015, 14 septembrie 2015, 16 septembrie 2015, 21 septembrie 2015, 23 septembrie 2015, 28 septembrie 2015, 29 septembrie 2015, 30 septembrie 2015, existând dosare care au stat la mapa prim-procurorului pentru repartizare perioade de până la 1 lună şi jumătate.

A2.

7. Prim-procurorul A. a emis Ordinul nr. 27 din 5 iulie 2016, prin care a dispus redistribuirea unui număr de 28 de dosare penale unui procuror stagiar, care urma să îşi desfăşoare activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman începând cu 15 iulie 2016. La aceeaşi dată, dosarele respective au fost predate grefierei D., conform Procesului-verbal nr. x/2016.

8. În privinţa celor 28 de dosare, redistribuite la 5 iulie 2016, au fost reţinute următoarele aspecte:

9. Unele dosare au stat la mapa prim-procurorului, în vederea repartizării, perioade lungi de timp, chiar şi aproximativ 5 luni, contrar dispoziţiilor art. 127 alin. (4) şi (5) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2632/C/2014.

A3.

10. Pârâta a ţinut 8 dosare, cu referate de terminare a urmăririi penale, au, în vederea repartizării, pe parcursul unor perioade cuprinse între 1 an şi 2 luni - 1 an şi 11 luni. Dosarele au fost repartizate potrivit vizei înscrise pe adresele de la dosar de către pârâtă unui procuror stagiar la 15 iulie 2016, dată de la care de fapt funcţiona la Parchetul de pe lângă Judecătoria Huşi şi nu se mai afla la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman.

11. În privinţa acestor dosare, repartizate la 15 iulie 2016, au fost reţinute următoarele:

A4.

12. Pârâta şi-a repartizat spre soluţionare, în anul 2015 un număr total de 610 dosare, toate cu propunere de clasare, dintre care a soluţionat cu întârziere sau a redistribuit următoarele dosare: (i) 52 dosare soluţionate după 4 luni de la repartizare; (ii) 146 de dosare soluţionate după 3 luni de la repartizare; (iii) 61 de dosare le-a redistribuit.

A5.

13. Pârâta a completat defectuos condica de evidenţă a dosarelor şi lucrărilor, într-o manieră din care nu rezultă data şi soluţia dispusă şi nici data predării la grefă şi semnătura de primire. Aceste aspecte au fost evidenţiate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Procesul-verbal din 08 iulie 2016, la lucrare fiind ataşată o copie a condicii pe anul 2015. În urma verificărilor prealabile şi a cercetării disciplinare efectuate în cauză s-a constatat că, de fapt, condica de evidenţa a dosarelor şi lucrărilor procurorului nu era completată de pârâtă, ci de către grefier. De altfel, după controlul efectuat de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, respectiv ulterior datei de 08 iulie 2016, grefierul a completat în condica aferentă anului 2015 la toate dosarele data şi soluţia dispusă în cauză, precum şi data predării la grefă, în condiţiile în care anterior controlului erau completate numai 238 de poziţii din totalul de 616, situaţie care poate pune sub semnul întrebării realitatea datelor înscrise.

A6.

14. În anii 2015 şi 2016, pârâta a soluţionat plângerile împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 338 C. proc. pen. În acest sens, au fost identificate situaţii în care plângerile au fost soluţionate peste termen, data de pe ordonanţă fiind cea reală sau plângeri care au fost redactate de prim-procuror la o dată, însă ordonanţa poartă o altă dată care să ateste că plângerea este soluţionată în termen. Modalitatea de lucru care a rezultat în urma cercetării disciplinare efectuate în cauză era următoarea: (i) prim-procurorul preda grefierilor plângerile pe care se regăseau bilete cu data formulării plângerii, data la care i-a fost comunicată petentului soluţia, menţiunea "în termen" sau "tardivă", menţiunea R (respinsă) sau A (admisă) şi data soluţionării plângerii; (ii) data cu care grefierii trebuiau să soluţioneze plângerile era uneori cu 3-4 săptămâni anterioară datei când erau aduse pentru dactilografiere; (iii) grefierii lucrau pe formularele pe care le aveau în calculator şi completau numele petentului, data ordonanţei de clasare, infracţiunea pentru care s-a dispus clasarea, temeiul juridic în care s-a dispus clasarea, situaţia de fapt din soluţiile procurorului sau din referatele poliţistului, data când a fost formulată plângerea, data când a fost comunicată soluţia, temeiul juridic; (iv) formularele conţineau şi motivarea în cazul plângerilor respinse; (v) după dactilografiere, soluţiile erau predate prim-procurorului, în format electronic pe un dispozitiv de stocare ("memory stick"), pentru a le verifica, iar apoi aceasta le returna pentru a întocmi formele de comunicare; (vi) conform susţinerilor grefierilor, prim-procurorul ţinea uneori soluţiile pentru verificare chiar şi o lună de zile şi, câteodată, le modifica conţinutul, inclusiv iniţialele grefierului.

La 5 noiembrie 2015, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, verificând Compartimentul grefă, a observat că într-unul dintre registre existau plângeri care nu erau soluţionate din perioada martie- iulie 2015, bifând în registru plângerile care nu erau soluţionate la 5 noiembrie 2015 şi făcând menţiunea pe registru "Rog sol. cu prioritate". Ulterior, pârâta a soluţionat plângerile, însă cu date anterioare zilei de 5 noiembrie 2015, când a fost efectuat controlul, numai data predării fiind menţionată în registru ca fiind ulterioară datei de 5 noiembrie 2015.

15. Situaţia plângerilor soluţionate cu întârziere, inclusiv prin antedatare, pentru anul 2015 - 2016 este expusă în cuprinsul hotărârii atacate.

A7.

16. Pârâta a soluţionat cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 69 alin. (3) C. proc. pen. cereri de recuzare şi de abţinere, după cum urmează:

B. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004

17. Sub aspectul laturii obiective, pârâta nu a respectat dispoziţiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 10 din Legea nr. 304/2004, art. 69 alin. (3), art. 322, art. 338 din C. proc. pen., art. 12 şi art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 328/2005 şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora orice persoană învinuită de săvârşirea unei infracţiuni are dreptul "să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzaţie", corelate cu jurisprudenţa CEDO în care s-a reţinut că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare trebuie făcută în fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele sale, precum şi prin raportare la criteriile consacrate în materie de jurisprudenţă a Curţii.

18. Raportat la perioada îndelungată de timp în care pârâta procuror a lăsat nesoluţionate, respectiv a soluţionat cu încălcarea principiul celerităţii dosarele menţionate în cuprinsul situaţiei de fapt, modalitatea de gestionare a dosarelor constituie o practică a pârâtei, respectiv o exercitare necorespunzătoare a atribuţiilor judiciare prevăzute de legi şi regulamente, de natură a afecta drepturile procesuale ale părţilor, precum şi soluţionarea dosarelor într-un termen rezonabil.

19. Tergiversarea soluţionării dosarelor şi lucrărilor expuse, precum şi nesoluţionarea cu celeritate a dosarelor anterior precizate are un caracter imputabil pârâtei procuror, nefiind justificate de cauze obiective, care să le circumscrie unei culpe scuzabile.

20. Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că vinovăţia pârâtei procuror în săvârşirea faptei este dovedită şi rezultă din modul în care aceasta a înţeles să gestioneze situaţia dosarelor repartizate spre soluţionare, respectiv să soluţioneze cauzele într-un termen rezonabil. În acelaşi sens, vinovăţia pârâtei rezultă din conduita pasivă adoptată, dezinteresul pe care l-a manifestat, aceasta lăsând un număr ridicat de cauze în nelucrare perioade însemnate de timp. Toate acestea conduc fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a pârâtei faţă de acţiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

C. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004

21. Sub aspectul laturii obiective, pârâta nu a respectat dispoziţiile art. 2 şi art. 5 din Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 5 din 10 ianuarie 2007 privind modul de utilizare a sistemului informatic ECRIS în cadrul parchetelor, sistem care presupune evidenţierea dosarelor şi lucrărilor judiciare înregistrate la parchete. Potrivit dispoziţiilor respective, introducerea informaţiilor în baza de date privind dosarele penale şi celelalte categorii de lucrări se face de către personalul auxiliar de specialitate care realizează evidenţa manuală a acestora, prin intermediul registrelor de evidenţă specifice Ministerului Public, iar conducătorul fiecărei unităţi de parchet va urmări modul în care se face implementarea şi exploatarea sistemului informatic ECRIS şi va aviza solicitările de actualizare a nomenclatoarelor naţionale formulate de utilizatorii aplicaţiilor.

22. Pârâta nu a respectat prevederile menţionate şi a solicitat grefierului să introducă în ECRIS un număr de 40 de dosare penale ca fiind soluţionate, deşi în realitate nu erau finalizate şi nu erau scăzute în Registrul de evidenţă a activităţii de urmărire penală şi supravegherea cercetărilor.

23. În esenţă, principiul controlului ierarhic, ca garanţie a unităţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, constă, pe de o parte, în exercitarea de către procurorii cu funcţie de conducere a unui control asupra actelor, măsurilor şi soluţiilor adoptate de procurorii din subordine, iar pe de altă parte, în exercitarea unui control de tip administrativ.

24. Sub aspectul laturii subiective, în aprecierea vinovăţiei, secţia a avut în vedere standardele de conduită profesională impuse procurorilor de art. 12 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 328 din 24 august 2005, şi etalonul "procurorului diligent", precum şi faptul că nerespectarea dispoziţiilor menţionate a avut drept consecinţă raportarea eronată a unor date statistice, cu repercusiuni asupra realităţii datelor înscrise în rapoartele de activitate ale parchetului.

D. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004

25. Sub aspectul elementului material al laturii obiective, s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 127 alin. (4) şi (5) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, întrucât, deşi grefierul intenţiona să-i prezinte spre examinare mapele, pârâta îi solicita să nu i le aducă, ci să le ducă într-un birou unde venea să le examineze după aproximativ 3 - 4 săptămâni. Uneori, pârâta repartiza lucrările în ziua în care îi erau prezentate, iar alteori le ţinea perioade mai lungi, ajungându-se în situaţia în care: (i) din cele 40 de dosare care au fost raportate ca fiind soluţionate, un număr de 30 dosare, au fost repartizate fără respectarea dispoziţiilor menţionate anterior, chiar şi după 2 luni; (ii) din cele 28 de dosare nesoluţionate de prim procuror şi redistribuite, un număr de 24 dosare au fost repartizate fără respectarea dispoziţiilor menţionate anterior, chiar şi după aproximativ 5 luni; (iii) un număr de 8 dosare, au fost ţinute de prim procuror fără a fi distribuite perioade cuprinse între 1 an şi o lună şi 1 an şi 11 luni, în condiţiile în care toate dosarele erau cu propunere de terminare a urmăririi penale.

26. Tot sub aspectul elementului material al laturii obiective, s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 173 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, întrucât pârâta nu completa Condica de evidenţă a dosarelor şi lucrărilor procurorilor, aceasta fiind completată de grefier.

27. În aprecierea vinovăţiei, în raport cu standardele de conduită profesională impuse de art. 12 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi cu etalonul "procurorului diligent", secţia pentru procurori a reţinut că nu există nicio justificare pentru conduita neconformă a pârâtei.

E. Individualizarea sancţiunii

28. Instanţa disciplinară a avut în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele reţinute în sarcina pârâtei, gravitatea acestora, precum şi urmările produse, volumul ridicat de muncă, faptul că pe lângă activitatea de soluţionare a dosarelor pârâta a avut de îndeplinit şi alte activităţi specifice, precum şi circumstanţele personale, respectiv vechimea în profesie şi faptul că se află pentru prima dată în faţa secţiei pentru procurori în materie disciplinară.

III. Recursul declarat în cauză

29. Pârâta A. a declarat recurs împotriva hotărârilor menţionate la pct. II, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Critici referitoare la excepţia prescripţiei răspunderii disciplinare

30. Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu referire la art. 174 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 176 pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că, atât prin încheierea din 22 noiembrie 2017, cât şi prin Hotărârea nr. 13P din 13 decembrie 2017, instanţa de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 248 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5), art. 235 teza a II-a, art. 234 alin. (1), art. 395 alin. (1), art. 401 alin. (1) şi art. 425 alin. (1) C. proc. civ., deoarece: (i) secţia pentru procurori ar fi trebuit să se pronunţe la 22 noiembrie 2017, atunci când a rămas în pronunţare asupra excepţiei, printr-o încheiere separată, iar nu prin Hotărârea din 13 decembrie 2017; (ii) în mod greşit s-a pus prima dată în discuţia părţilor excepţia invocată şi, abia ulterior, după ce părţile au pus concluzii, în urma deliberării, s-a dispus unirea excepţiei cu fondul; (iii) secţia pentru procurori ar fi trebuit să întocmească o minută separată cu privire la soluţia asupra excepţiei, în privinţa căreia a rămas în pronunţare la 22 noiembrie 2017, atunci când s-au depus şi concluzii scrise cu privire la aceasta; (iv) în mod greşit, secţia pentru procurori s-a pronunţat asupra unirii excepţiei cu fondul numai în considerentele încheierii, fără a fi prevăzută soluţia şi în dispozitivul încheierii.

31. Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susţine că Hotărârea nr. 13P din 13 decembrie 2017 nu cuprinde toate motivele invocate, întrucât instanţa disciplinară nu a motivat excepţia cu privire la nerepartizarea în termenele legale a 24 de dosare dintre cele 28, iar considerente sunt contradictorii, în condiţiile în care prin dispozitiv a fost respinsă excepţia în integralitatea sa, iar nu numai cu privire la motivele la care instanţa disciplinară a făcut referire.

32. Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt formulate următoarele critici: (i) în mod greşit s-a reţinut o unitate legală a inacţiunilor prevăzute la art. 99 lit. h) şi lit. m), unitate care are un moment al consumării şi un moment al epuizării, însă motivarea expusă excedează noţiunea de unitate legală a unor acte materiale; (ii) în mod eronat s-a reţinut că nerespectarea în mod repetat a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a dosarelor penale, întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor şi nerespectarea dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ, ar fi acţiuni/inacţiuni rezultate din acte materiale cu acelaşi conţinut, care ar determina forma continuată a acestor abateri disciplinare.

În opinia recurentei, intenţia legiuitorului în stabilirea acestor abateri disciplinare a fost aceea de a se analiza îndeplinirea tuturor condiţiilor privind dreptul la acţiune disciplinară (inclusiv a prescripţiei răspunderii disciplinare) pentru fiecare acţiune/inacţiune în parte, raportat la fiecare termen stabilit, pentru ca, astfel, să se poată concluziona dacă acestea au fost săvârşite în mod repetat sau nu. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţia de a se stabili repetabilitatea unor acţiuni/inacţiuni, independent de orice cauze obiective sau subiective din activitatea procurorului, cu privire la fiecare act material în parte; (iii) nu se poate reţine forma continuată în cazul nesoluţionării dosarelor penale în termenul de 15 zile, în cazul nesoluţionării plângerilor împotriva soluţiilor procurorului în termenul de 20 de zile, în cazul nesoluţionării unei declaraţii de abţinere în termenul de 48 de ore şi în cazul nerepartizării unor lucrări în termenul de 3 zile, deoarece toate acestea sunt acte materiale distincte; (iv) momentul final al comiterii actelor materiale în formă continuată este cel al comiterii ultimului act material, iar nu cel al constatării acestuia, astfel cum, în mod nelegal, a reţinut instanţa disciplinară; (v) în ceea ce priveşte aceste abateri disciplinare, termenul de prescripţie trebuie să fie analizat distinct pentru fiecare act material în parte; (vi) în considerarea argumentelor expuse, în temeiul art. 247 alin. (1) C. proc. civ., recurenta invocă excepţia absolută a prescripţiei răspunderii disciplinare cu privire la cele 198 de dosare, toate cu soluţii de clasare, susţinând că, la data exercitării acţiunii disciplinare, 22 iunie 2017, a intervenit prescripţia răspunderii disciplinare.

Pe fondul cauzei

33. Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a susţinut că, prin Hotărârea nr. 13P din 13 decembrie 2017, instanţa de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1), art. 309 alin. (3), art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi ale art. 190 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, deoarece situaţia de fapt reţinută cu privire la cele 40 de dosare penale nu este reală şi constituie rezultatul unei analize incorecte a probelor administrate, fiind stabilită numai în baza declaraţiei grefierei B., combătute prin înscrisurile aflate la dosar, în condiţiile în care starea de duşmănie din partea acesteia era evidentă. Totodată, se susţine că declaraţia acestei grefiere cuprinde aspecte contradictorii şi este contrazisă şi de declaraţia grefierei D..

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004

34. Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt reluate criticile expuse la pct. 33 din prezenta decizie, cu susţinerea suplimentară că situaţia de fapt a fost în mod greşit stabilită prin luarea în considerare a declaraţiei subiective şi tendenţioase a prim-procurorului delegat E..

35. Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare, fiind formulate criticile arătate în continuare.

36. Cu privire la nesoluţionarea în termen legal de 15 zile a celor 40 de dosare, pe care şi le-a repartizat spre soluţionare la data de 9 octombrie 2015, se susţine existenţa unor cauze obiective, exoneratoare de răspundere disciplinară, în sensul următor: (i) deşi principalele sale responsabilităţi vizau activitatea managerială, iar nu soluţionarea dosarelor, pentru a-şi ajuta colegii în ceea ce priveşte stocul mare de dosare vechi pe care le aveau în lucru de peste 1 an şi pentru a nu sesiza Inspecţia judiciara în ceea ce-i priveşte, în cursul anului 2015, şi-a repartizat spre soluţionare mai mult de 600 de dosare penale, printre care se regăsesc şi cele 40 de dosare în discuţie, pe care şi le-a repartizat la 9 octombrie 2015 şi pentru care, la 17, 18 şi 21 decembrie 2015, a predat grefierei B., în vederea tehnoredactării, ciornele conţinând soluţiile dispuse, toate fiind de clasare; (ii) soluţionarea cu întârziere a celor 40 de dosare a fost cauzată de volumul mare de activitate cu care s-a confruntat în perioada de referinţă şi de complexitatea activităţi manageriale desfăşurate, aspecte dovedit de înscrisurile depuse, iar nu de anumite motive imputabile, cum ar fi reaua-credinţă sau dezinteresul; (iii) astfel, sub aspectul laturii subiective, exercitarea obligaţiilor profesionale nu este rezultatul lipsei de diligenţă sau de preocupare; (iv) instanţa de disciplină nu a acordat o corectă relevanţă contextului factual demonstrat, ce a determinat creşterea gradului de dificultate a muncii prestate, precum şi crearea unui cadru propice suprasolicitării neuropsihice şi producerii unor deficienţe în activitate, raportat la lipsa unei "normări", efective a muncii, toate acestea demonstrând inexistenţa caracterului imputabil al faptei.

37. Cu privire la nesoluţionarea unui număr de 28 de dosare penale, pe care ulterior le-a redistribuit, circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine că instanţa disciplinară nu a dat relevanţă următoarelor aspecte: (i) a soluţionat un număr mult mai mare de dosare decât unii colegi procurori fără atribuţii de conducere, soluţionând 726 dosare în anul 2015 şi în prima jumătate a anului 2016; (ii) instanţa de disciplină nu a acordat o corectă relevanţă contextului factual demonstrat, ce a determinat creşterea gradului de dificultate a muncii prestate, precum şi crearea unui cadru propice suprasolicitării neuropsihice şi producerii unor deficienţe în activitate, raportat la lipsa unei "normări", efective a muncii, toate acestea demonstrând inexistenţa caracterului imputabil al faptei.

38. Cu privire la soluţionarea cu depăşirea termenelor legale a 52 de dosare penale repartizate în 2015 (4 luni de la repartizare), respectiv a 146 dosare penale repartizate în 2015 (3 luni de la repartizare), sunt formulate criticile expuse în continuare: (i) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susţine că, raportat la prevederile art. 20, art. 22 alin. (1), art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât instanţa nu a analizat şi nu a motivat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor generale referitoare la faptă, vinovăţie şi nex cauzal, probele administrate fiind, sub acest aspect, insuficiente, pârâta fiind lipsită de dreptul la apărare, deoarece i-a fost respinsă cererea de administrare de probe cu privire la fapta în discuţie; (ii) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine, în esenţă, că lipseşte caracterul imputabil, fapta nefiind rezultatul lipsei de diligenţă sau al unei atitudini de pasivitate neechivocă, ci al factorilor de ordin obiectiv învederaţi şi dovediţi.

39. Cu privire la nesoluţionarea în termenul legal de 20 de zile, inclusiv prin antedatare, a 118 plângeri împotriva actelor, măsurilor şi soluţiilor procurorului, înregistrate în anul 2015 şi 26 în primul semestru al anului 2016: (i) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susţine că instanţa de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 20, art. 22 alin. (1), art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1) şi (2), art. 309 alin. (3) şi (5), art. 315 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., art. 123 lit. c), art. 124 alin. (1) lit. a), art. 134 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5), art. 175 alin. (3) şi (5) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, deoarece situaţia de fapt stabilită este nereală, fundamentându-se pe analiza incorectă a probelor administrate şi pe înlăturarea nemotivată a apărărilor formulate, fiind combătută de înscrisurile din dosar, neexistând niciun document oficial care să fundamenteze soluţia. Astfel, înscrisurile pe care instanţa de disciplină şi-a întemeiat motivarea nu au nicio putere doveditoare, deoarece nu îndeplinesc rigorile normative şi nu fac dovada certă a predării-primirii lucrărilor către/de la grefieri, reţinându-se greşit că grefierele B. şi F. au o evidenţă în care se regăseşte data la care au primit plângerile spre dactilografiere de la procuror şi le-au predat dactilografiate acestuia; (ii) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare, întrucât: a) nu există latură obiectivă, fiind în mod eronat reţinută situaţia de fapt, deoarece, aşa cum s-a dovedit, a soluţionat plângerile împotriva soluţiei procurorului în termenul legal de 20 de zile, însă acestea stăteau în ciornă în lucru la grefieri perioade mari de timp, motiv pentru care există diferenţe între data ordonanţelor şi data la care grefierii tehnoredactau ciornele, înscrisurile olografe nefăcând dovada datei certe a predării respectivelor lucrări; b) nu există legătură de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul produs, acesta fiind consecinţa deficienţelor din activitatea grefierilor; c) nu există latura subiectivă, deoarece nu s-a făcut dovada existenţei cumulative a factorului intelectiv şi volitiv, deci a existenţei vreunei forme de vinovăţie în producerea respectivei fapte.

40. Cu privire la nesoluţionarea în termenul legal de 48 de ore a 3 cereri de recuzare, din care, una în anul 2015 şi două în primul semestru al anului 2016, circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare, pentru următoarele argumente: (i) nu există latura obiectivă, deoarece, aşa cum a dovedit cu copiile de pe stick-ul pe care le-a redactat, a soluţionat în termen cele trei cereri de recuzare, ordonanţele purtând data la care le-a tehnoredactat, împrejurarea că acestea nu erau scăzute în condica sa de lucrări neavând relevanţă, fiind o eroare materială evidentă ce nu putea conduce automat la concluzia nesoluţionării lor; (ii) soluţia instanţei disciplinare se bazează pe analiza eronată a probelor administrate, pe ignorarea apărărilor formulate şi pe înlăturarea nemotivată a acestora; c) nu există nu există legătură de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul produs, acesta fiind consecinţa deficienţelor din activitatea grefierilor şi a unei erori materiale; d) nu există nici latura subiectivă, deoarece nu s-a făcut dovada existenţei vreunei forme de vinovăţie în săvârşirea faptei.

Abaterea prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004

41. Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susţine că instanţa de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 20, art. 22 alin. (1), art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1), art. 309 alin. (3) şi art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât: (i) a stabilit eronat, pe baza declaraţiei unui grefier care se afla într-o stare de duşmănie evidentă, că a solicitat verbal respectivului grefier să opereze în aplicaţia ECRIS finalizarea a 40 de dosare reţinute spre soluţionare la 9 octombrie 2015, cu toate că acestea nu erau efectiv soluţionate; (ii) au fost înlăturate nemotivat apărările referitoare la declaraţia grefierei B., sancţionată disciplinar la 14 martie 2017, martoră care a fost audiată cu privire la acest aspect atât în perioada în care era cercetată disciplinar pentru situaţia celor 40 de dosare, cât şi ulterior, după sancţionarea sa.

42. Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se argumentează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective, întrucât: (i) starea de fapt reţinută pe baza unei analize incorecte a dovezilor dosarului şi cu ignorarea probelor administrate în apărare, a căror înlăturare nu a fost motivată, fiind nereală; (ii) menţionarea în aplicaţia ECRIS, fără a fi îndeplinite condiţiile legale, a celor 40 de dosare, reprezintă o decizie unilaterală a grefierei B., care a introdus arbitrar datele de 22 şi 30 decembrie 2015, fără a o consulta sau informa pe pârâtă, deşi ciornele sale erau datate 17, 18 şi 21 decembrie 2015; (iii) probele atestă în mod convergent situaţia de fapt astfel expusă, că a depus diligenţe şi că s-a implicat activ în îndatoririle stabilite ierarhic, precum şi că nu avea motivaţie să dea o asemenea dispoziţie verbală, în condiţiile în care, în condica sa de lucrări, C1 şi în registrul penal R1 dosarele figurau nesoluţionate, iar o atare faptă profita numai grefierei B.; (iv) nu există legătură de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul produs, acesta fiind consecinţa deciziei unilaterale a grefierului, iar, sub aspectul laturii subiective, nu s-a făcut dovada existenţei vreunei forme de vinovăţie.

Abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004

43. În privinţa faptului că nu a completat condica de evidenţă a dosarelor şi lucrărilor procurorului (C1), aceasta fiind completată de grefier: (i) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susţine că, prin încheierea din 22 noiembrie 2017, instanţa de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 7 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (3), (4) şi (6), art. 20, art. 22 alin. (1), art. 211, art. 216 alin. (4), art. 224, art. 231 alin. (6), art. 249 şi art. 264 alin. (1) C. proc. civ., precum şi principiile legalităţii, egalităţii şi dreptului la apărare, întrucât această abatere disciplinară nu a fost supusă dezbaterii contradictorii, nu i-au fost adresate întrebări cu privire la aceasta şi nici nu i s-a permis să o aducă în discuţie în concluziile orale; (ii) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt formulate următoarele critici: a) angajarea răspunderii sale disciplinare pentru această abatere s-a făcut pe baza interpretării eronate a textelor legale incidente; b) dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Ordinul nr. 11 din 27 ianuarie al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, art. 124 alin. (1) lit. b), c) şi d), art. 134 alin. (4) şi (5) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor şi art. 63 lit. a) - k) din Legea nr. 304/2004 nu prevăd atribuţia legală a procurorului de completare a registrelor, condicilor şi a altor evidenţe existente la nivelul unităţii de parchet; c) având în vedere că nu există nicio normă care să prevadă obligaţia respectivă şi întrucât din motivarea hotărârii instanţei de disciplină nu rezultă care este prevederea legală încălcată, nu există latura obiectivă a abaterii; d) starea de fapt nu a fost reţinută în mod just, fiind ignorate probele administrate, a căror înlăturare nu a fost argumentată; e) nu există legătură de cauzalitate între faptă şi rezultatul produs, acesta fiind consecinţa deficienţelor din activitatea grefierilor şi nu s-a făcut dovada existenţei vreunei forme de vinovăţie, sub aspectul laturii subiective.

44. În privinţa faptului că nu a repartizat spre soluţionare 30 de dosare (din cele 40) în ziua prezentării corespondenţei sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentare de către grefier: (i) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susţine că, prin Hotărârea nr. 13P din 13 decembrie 2017, instanţa de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 20, art. 22 alin. (1), art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1), art. 301 alin. (1), art. 302 alin. (1) pct. 1, art. 303 alin. (3) pct. 1 şi 4 şi art. 309 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., întrucât: a) nu au fost analizate corect probele administrate, b) a fost reţinută declaraţia grefierei G. împotriva şi peste ceea ce cuprind înscrisurile de la dosar; c) a fost respinsă administrarea unor probe relevante, lămuritoare cu privire la circuitul lucrărilor pe care îl avea cu grefierul menţionat; d) instanţa disciplinară nu s-a pronunţat cu privire la nota grefierei D. cu privire la volumul de activitate din 8 octombrie 2015, notele grefierei G. privind activitatea în perioada 5 - 27 februarie 2015; (ii) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se argumentează că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, întrucât: a) nu există latura obiectivă, starea de fapt reţinută pe baza unei analize incorecte a dovezilor dosarului şi cu ignorarea probelor administrate în apărare, a căror înlăturare nu a fost motivată, fiind nereală; b) cele 30 de dosare repartizate i-au fost prezentate de grefiera G. la 9 octombrie 2015, la aceeaşi dată când le-a rezoluţionat, iar nu în perioada 19 august - 30 septembrie 2015, cum se susţine în hotărâre; c) dosarele au stat la registratură, iar nu la mapa sa, pe fondul neglijenţei şi al dezinteresului pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ale grefierei G., care îi prezenta cu întârzieri semnificative dosarele al mapă, stocând nejustificat un număr mare de dosare; d) declaraţia grefierei este nereală, fiind trunchiată, scoasă din context şi nesusţinută de evidenţele unităţii de parchet; e) nu există legătură de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul produs, acesta fiind consecinţa deficienţelor din activitatea grefierilor; e) nu există latura subiectivă, nefăcându-se dovada existenţei cumulative a factorului intelectiv şi volitiv, deci a existenţei vreunei forme de vinovăţie.

45. În privinţa repartizării spre soluţionare cu întârziere de aproximativ 5 luni, a 24 de dosare (din cele 28) în ziua prezentării corespondenţei sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentare de către grefier: (i) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt formulate critici identice celor expuse anterior, la pct. 43 (i) a)-c) din prezenta decizie; (ii) din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, întrucât: a) înscrisurile depuse demonstrează contrariul situaţiei de fapt reţinute în acţiunea disciplinară, în ceea ce priveşte deficienţele pe care le-a constatat în activitatea grefierei G. în perioada 2013 - 2015, pe fondul neglijenţei şi al organizării sale ineficiente a timpului de lucru; b) nu există nici legătura de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul produs şi nici latura subiectivă.

46. În privinţa repartizării cu întârziere spre soluţionare a 8 dosare, rezoluţionate la 14 iulie 2016, cu toate că au fost înregistrate la parchet în perioada 18 august 2014 - 1 aprilie 2015, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare, în sensul celor arătate în continuare: (i) nu există latura obiectivă, starea de fapt reţinută pe baza unei analize incorecte a dovezilor dosarului şi cu ignorarea probelor administrate în apărare, a căror înlăturare nu a fost motivată, fiind nereală; (ii) cele 8 dosare repartizate i-au fost prezentate de grefiera G. la aceeaşi dată când le-a rezoluţionat, deşi au intrat în unitatea de parchet cu mult timp înainte de a fi depuse la mapă, acestea fiind regăsite printre cele 1562 dosare găsite de grefierul şef în arhiva mică a parchetului; (iii) afirmaţia grefierului menţionat, în sensul că ar fi refuzat primirea mapei, aceasta e nereală, fiind trunchiată, scoasă din context şi nesusţinută de evidenţele unităţii de parchet; (iv) nu s-a stabilit cu certitudine că dosarele respective au intrat în unitate în perioada 18 august 2014 - 1 aprilie 2015, că i-au fost prezentate în aceeaşi zi cu data intrării în unitate şi că dosarele au stat la mapa sa, iar nu la registratură; (v) în ceea ce priveşte modalitatea de lucru, grefiera G., contrar dispoziţiilor ierarhice, îi aducea la mapă dosare penale fără a fi îndosariate şi cu urmele ataşate, invocând că aceste operaţiuni necesitau un timp prea mare în raport cu volumul de muncă. În aceste condiţii, pârâta îi restituia dosarele pentru a se conforma dispoziţiilor ierarhice. Însă, pe fondul neglijenţei şi al dezinteresului pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, grefiera G., în loc să se conformeze, depozita dosarele în biroul registraturii şi al prim-procurorului adjunct, până când le îndosaria şi le constituia urmele, prezentându-i-le ulterior, cu întârzieri semnificative; (vi) nu există legătură de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul produs, acesta fiind consecinţa deficienţelor din activitatea grefierilor; (vii) nu există latura subiectivă, deoarece nu s-a făcut dovada existenţei cumulative a factorului intelectiv şi volitiv, deci a existenţei vreunei forme de vinovăţie.

Critici formulate cu privire la încheierea din 25 octombrie 2017

47. Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susţine că instanţa de disciplină a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 2 alin. (2), art. 20 alin. (1), art. 211, art. 249, art. 264 alin. (1), art. 309 alin. (3) şi (5), art. 425 alin. (1) lit. b) teza finală, art. 174 alin. (1), art. 174 alin. (2) şi art. 176 pct. 6 C. proc. civ., întrucât a respins cererea sa de a fi ataşate la dosar copii de pe registrele R15 şi R34 şi condicile procurorilor C1, în condiţiile în care aceste înscrisuri erau esenţiale pentru a dovedi contrariul aspectelor declarate de grefiera G. în sensul că examina mapele după aproximativ 3 - 4 săptămâni de la data prezentării acestora. Totodată, instanţa de disciplină nu a arătat care sunt motivele pentru care a respins cererea de a fi ataşate la dosar înscrisurile respective, încălcând astfel dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. civ.

IV. Considerentele Înaltei Curţi

48. Cu titlu prealabil, în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 381/2018 şi în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunţate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos şi H. împotriva Portugaliei (cererile nr. x şi y) şi Ramos Nunes de Carvalho E Sá împotriva Portugaliei (cererile x, y şi z), în cadrul recursului declarat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 împotriva hotărârilor pronunţate de CSM în materie disciplinară, sunt supuse analizei inclusiv criticile referitoare la temeinicia hotărârii instanţei de disciplină în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt şi aprecierea probatoriului administrat (Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 129/2017, nr. 139/2017, nr. 164/2017, nr. 5/2018 - pct. 70, nr. 173/2018 - pct. 78).

Critici circumscrise motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

49. Criticile formulate de recurentă subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu privire la soluţia şi considerentele referitoare la abaterile disciplinare analizate vizează modul de apreciere a probatoriului administrat, iar nu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv pentru care se reţine caracterul nefondat al acestui motiv.

Critici circumscrise motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

50. Prin criticile formulate, recurenta tinde să argumenteze faptul că instanţei îi revine obligaţia exorbitantă de a răspunde efectiv, punctual şi exhaustiv cu privire la fiecare dintre multiplele acte materiale expuse în cuprinsul situaţiei de fapt.

51. Din perspectiva criticilor recurentei, sunt relevante argumentele Curţii Europene a Drepturilor Omului în sensul că:

"(...) art. 6 prevede în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, cu condiţia să le aprecieze relevanţa şi fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte (...). Importanţa acestei sarcini poate varia în funcţie de natura deciziei. De aceea, întrebarea dacă o instanţă şi-a încălcat obligaţia de a motiva, conform art. 6 din Convenţie, nu se poate analiza decât în lumina circumstanţelor speţei (...)." (Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunţată în cauza Dima împotriva României, cererea nr. 58.472/00).

52. În ceea ce priveşte cerinţa motivării, inclusiv din perspectiva jurisprudenţei expuse a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauză, contrar susţinerilor recurentei, se constată că hotărârea atacată cuprinde argumentele de fapt şi de drept, ca elemente ale raţionamentului logico-juridic, în considerarea cărora a fost admisă acţiunea disciplinară. În alţi termeni, argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în sensul îndeplinirii cumulative a condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare sunt, în acelaşi timp, considerentele instanţei pentru care nu au fost primite argumentele prin care pârâta tinde să demonstreze contrariul.

53. Pentru aceste considerente, se reţine caracterul nefondat al criticilor formulate din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei răspunderii disciplinare,

54. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. reglementează ipoteza în care "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii". În sensul acestui motiv de recurs, incidenţa sancţiunii nulităţii este analizată prin prisma dispoziţiilor art. 174-179 C. proc. civ., care reglementează nulitatea actelor de procedură.

55. Recurenta-pârâtă invocă acest motiv de recurs în raport cu dispoziţiile art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 176 pct. 6 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 174. - Noţiune şi clasificare

(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă.

(2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public.

Art. 176. - Nulitatea necondiţionată

Nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la: [...]

6. alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel."

56. Nulitatea absolută reglementată de art. 174 alin. (2) C. proc. civ. presupune nerespectarea unei cerinţe care ocroteşte un interes public, cum sunt, spre exemplu, nulităţile necondiţionate prevăzute la art. 176 pct. 1-5 C. proc. civ., în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea procesuală, reprezentarea procesuală, competenţa instanţei, compunerea sau constituirea instanţei sau publicitatea şedinţei de judecată. Însă, în susţinerea motivului de recurs, recurenta-pârâtă nu invocă o încălcare a dispoziţiilor legale în sensul celor expuse.

57. Or, niciuna dintre dispoziţiile indicate de recurenta-pârâtă - art. 248 alin. (1), (4) şi (5), art. 235 teza a doua, art. 234 alin. (1), art. 395 alin. (1), art. 401 alin. (1) şi art. 425 alin. (1) C. proc. civ. - nu interzic şi nu prevăd sancţiunea nulităţii pentru modul în care a procedat instanţa disciplinară, respectiv: unirea excepţiei prescripţiei cu fondul cauzei; amânarea pronunţării asupra excepţiei; pronunţarea asupra excepţiilor prin încheiere distinctă de hotărârea dată asupra fondului.

58. De altfel, în acord cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată că instanţa disciplinară s-a pronunţat cu prioritate şi expres asupra excepţiei prescripţiei, aşa cum rezultă din considerentele şi dispozitivul hotărârii date asupra fondului.

59. Prin criticile formulate recurenta-pârâtă tinde să dea dispoziţiilor procedurale invocate o interpretare şi o aplicare caracterizate de formalism excesiv, în dezacord cu raţiunile de supleţe şi flexibilitate necesar a fi avute în vedere în derularea oricărei proceduri administrativ-jurisdicţionale pentru atingerea scopului urmărit.

60. Raportat la criticile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ., se constată că sunt cerinţe legale extrinseci actului de procedură - altele decât cele expres enumerate la pct. 1 - 5 ale articolului - a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii necondiţionate, spre exemplu: neplata taxei judiciare de timbru ori efectuarea actului de procedură în termenul prohibit de lege. Însă, niciuna dintre criticile recurentei-pârâte nu se încadrează în ipoteza reglementată de acest text procedural.

61. Referitor la criticile circumscrise motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reţin considerentele arătate în continuare.

62. Conform art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, "Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită".

63. În cauză, pârâtei i se impută fapta de nerespectare a dispoziţiilor legale şi regulamentare din perspectiva termenului legal/rezonabil de repartizare ori soluţionare a dosarelor.

64. Astfel, fapta de nerespectare a termenului legal/rezonabil constă în inacţiunea continuă pe perioada cuprinsă între momentul împlinirii termenului de îndeplinire a obligaţiei şi momentul îndeplinirii obligaţiei (repartizarea lucrării, soluţionarea dosarului). Astfel, suntem în prezenţa unei abateri continue săvârşite, sub aspectul elementului material al laturii obiective, printr-o inacţiune care se întinde pe o anumită perioadă de timp.

65. Cu alte cuvinte, fapta de nerespectare a termenului legal/rezonabil este săvârşită pe tot parcursul inacţiunii (perioada de timp în care obligaţia prevăzută de lege nu este neîndeplinită) şi se consumă în momentul îndeplinirii obligaţiei, acesta fiind reperul temporal de la care începe să curgă termenul de prescripţie prevăzut de art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

66. În speţă, acţiunea disciplinară a fost exercitată la 29 iunie 2017 (data înregistrării pe rolul instanţei disciplinare), astfel că, din perspectiva termenului de prescripţie reglementat de art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, acţiunea poate viza numai faptele săvârşite, în sensul celor expuse anterior, cel mai târziu la 29 iunie 2015.

67. În privinţa celor 40 de dosare - expuse la pct. II lit. A1 - fapta de nerespectare a termenului legal/rezonabil de soluţionare s-a consumat în luna decembrie 2016 - când dosarele au fost soluţionate - deci ulterior datei de 29 iunie 2015, nefiind împlinit termenul de prescripţie la data 29 iunie 2017.

68. În privinţa celor 28 de dosare - situaţia de fapt expusă la pct. II lit. A2 - fapta de nerespectare a termenului de repartizare s-a consumat la data repartizării, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, fiind prescrise actele materiale de nerespectare consumate - prin repartizarea lucrării - anterior datei de 29 iunie 2015. Se reţine, astfel, că în conţinutul abaterii disciplinare sunt analizate numai cele 10 dosare menţionate la pct. 19-28 din tabelul de la pct. II lit. A2, care au fost repartizate ulterior datei de 29 iunie 2015. Această împrejurare nu este însă de natură a considera că sancţiunea prescripţiei dreptului de exercitare a acţiunii disciplinare se răsfrânge asupra întregii abateri, care este analizată prin prisma actelor materiale aflate în termenul de prescripţie.

69. În privinţa celor 8 dosare - menţionate la pct. II lit. A3 - fapta de nerespectare a termenului de repartizare s-a consumat la data repartizării, respectiv la 15 iulie 2016, astfel că, la 29 iunie 2017, nu era împlinit termenul de prescripţie de 2 ani de la data săvârşirii faptei.

70. În ceea ce priveşte soluţionarea cu întârziere, respectiv lăsarea în nelucrare şi redistribuirea dosarelor din anii 2015 şi 2016 - situaţia de fapt expusă la pct. II lit. A4 - abaterile disciplinare imputate se analizează numai cu privire la dosarele soluţionate ulterior datei de 29 iunie 2015.

71. În privinţa faptei de nerespectare a dispoziţiilor legale privind completarea condicii de evidenţă a dosarelor şi lucrărilor din 2015 - situaţia de fapt de la pct. II lit. A5 - se reţine că fapta s-a consumat la momentul completării evidenţelor, respectiv ulterior datei de 8 iulie 2016, astfel că, la 29 iunie 2017, nu era împlinit termenul de prescripţie.

72. În privinţa faptei de nerespectare a termenului de soluţionare a plângerilor - situaţia de fapt expusă la pct. II lit. A6 - termenul de prescripţie de 2 ani prevăzut de art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este împlinit în privinţa a 54 de dosare - cele soluţionate anterior datei de 29 iunie 2015, însă acţiunea disciplinară se analizează în raport cu celelalte 64 de dosare din anul 2015 şi cele 27 de dosare din anul 2016.

73. În privinţa cererilor de recuzare/abţinere - situaţia de fapt expusă la pct. II lit. A7 - termenul de prescripţie era împlinit la data de 29 iunie 2017 în cazul Dosarului nr. x/2015, soluţionat la data de 27 ianuarie 2015, deci anterior datei de 29 iunie 2015. Însă, din perspectiva abaterii disciplinare analizate, termenul de prescripţie nu era împlinit în cazul celorlalte 4 dosare.

74. În consecinţă, faptele menţionate în privinţa cărora s-a constatat împlinirea termenului de prescripţie de 2 ani de la data săvârşirii, nu vor fi analizate sub aspectul elementului material al abaterilor imputate pârâtei.

75. Pentru aceste considerente, se reţine legalitatea şi temeinicia soluţiei de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului de exercitare a acţiunii disciplinare.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004:

"nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile"

76. În acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte reţine că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în hotărârea atacată şi corespunzător considerentelor anterioare referitoare la prescripţia dreptului de exercitarea a acţiunii disciplinare, reflectă o conduită repetitivă de nerespectare a termenului legal ori a termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor, conduită ce îi este imputabilă pârâtei care a dat dovadă de lipsă de diligenţă şi pasivitate în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

77. Sintetizând, se constată că, elementul material al laturii obiective este conturat de următoarele aspecte: nefinalizarea a 40 de dosare pe parcursul a mai mult de 1 an: octombrie 2015 - decembrie 2016 (pct. II lit. A1); lăsarea în nelucrare a 10 de dosare pe perioade cuprinse între 9 luni şi 1 an şi 7 luni (pct. II lit. A2); lăsarea în nelucrare pe perioade cuprinse între 1 an şi 3 luni şi 1 an şi 11 luni şi apoi redistribuirea unui număr de 8 dosare (pct. II lit. A3); soluţionarea cu nerespectarea termenului legal a plângerilor de competenţa prim-procurorului, şi anume: 64 de dosare din anul 2015 şi 27 de dosare din anul 2016 (pct. II lit. A6); soluţionarea a 4 cereri de abţinere/recuzare cu nerespectarea termenului legal (pct. II lit. A7).

78. Situaţia de fapt expusă reliefează încălcarea următoarelor dispoziţii legale:

- art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004:

"Art. 91. - (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să rezolve lucrările în termenele stabilite şi să soluţioneze cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora, şi să respecte secretul profesional"

- art. 10 din Legea nr. 304/2004:

"Art. 10. - Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii"

- art. 322 din C. proc. pen.:

"Art. 322 - În termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penală potrivit art. 320 şi art. 321 alin. (1), procurorul procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi se pronunţă asupra acestora."

- art. 338 din C. proc. pen.:

"Procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 20 de zile de la primire"

- art. 69 alin. (3) din C. proc. pen.:

"Art. 69. - [...] (3) Procurorul soluţionează abţinerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin ordonanţă"

- art. 12 şi art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 328/2005, referitoare la obligaţia de soluţionare a lucrărilor cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile;

- art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţa CEDO referitoare la caracterul rezonabil al duratei unei proceduri judiciare.

79. Tot sub aspectul laturii obiective, urmarea imediată a faptei imputate a constat în temporizarea procedurilor judiciare, fiind încălcat principiul celerităţii şi fiind nesocotite drepturile şi interesele legitime corelative ale justiţiabililor, situaţie de natură a conduce la deteriorarea încrederii şi respectului faţă de sistemul judiciar. Legătura de cauzalitate dintre faptele imputate şi urmarea produsă este evidentă, nefiind necesare clarificări suplimentare.

80. Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia pârâtei - sub forma culpei - este demonstrată implicit de modul neconform - conduita pasivă şi lipsită de interes şi de diligenţă - în care a înţeles să îşi exercite în mod repetitiv atribuţiile de serviciu, cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la soluţionarea cauzelor în termenul legal sau cu celeritate.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004:

"nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea"

81. În acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte reţine că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în hotărârea atacată şi corespunzător considerentelor anterioare referitoare la prescripţia dreptului de exercitarea a acţiunii disciplinare, reliefează faptul că pârâta a solicitat grefierului să introducă în ECRIS un număr de 40 de dosare penale ca fiind soluţionate, deşi în realitate nu erau finalizate şi nu erau scăzute în Registrul de evidenţă a activităţii de urmărire penală şi supravegherea cercetărilor.

82. Procedând în acest fel, pârâta a încălcat dispoziţiile art. 2 şi art. 5 din Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 5 din 10 ianuarie 2007, care prevăd că introducerea informaţiilor în baza de date privind dosarele penale şi celelalte categorii de lucrări se face de către personalul auxiliar de specialitate care realizează evidenţa manuală a acestora, prin intermediul registrelor de evidenţă specifice Ministerului Public, iar conducătorul fiecărei unităţi de parchet va urmări modul în care se face implementarea şi exploatarea sistemului informatic ECRIS.

83. Urmarea imediată a faptei constă lipsa de veridicitate a datelor înscrise în sistemul ECRIS, ca sistem de evidenţă statistică în sistemul judiciar.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004:

"nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente"

84. Sub aspectul elementului material al laturii obiective, s-a reţinut încălcarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 127 alin. (4) şi (5) din Regulamentul de ordine interioară a parchetului, conform cărora:

"(4) Sortarea corespondenţei de către prim-grefier sau de către grefierul şef şi prezentarea acesteia spre examinare conducătorului parchetului se face, de regulă, în ziua primirii corespondenţei sau cel mai târziu a doua zi. (5) Repartizarea lucrărilor spre soluţionare se face, de regulă, în ziua prezentării corespondenţei sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentare".

85. Situaţia de fapt expusă la pct. II lit. A2-A3 relevă faptul că pârâta şi-a constituit un mod de lucru contrar dispoziţiilor citate în cadrul căruia proceda în mod repetat la repartizarea dosarelor după foarte multe timp de la înregistrare.

86. Urmarea imediată a nerespectării termenului de repartizare a lucrărilor stabilit de dispoziţiile menţionate a constat în temporizarea procedurii judiciare pe perioade lungi de timp, iar legătura de cauzalitate nu necesită clarificări suplimentare, fiind intrinsecă conduitei reprobabile analizate.

87. Tot sub aspectul elementului material al laturii obiective, în sarcina pârâtei s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 173 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, care reglementează registrele şi condicile care se întocmesc şi se păstrează la parchete pentru evidenţa activităţii, toate parchetele întocmesc şi păstrează registre şi condici, printre care şi Condica de evidenţă a dosarelor şi lucrărilor procurorilor. Încălcarea acestor dispoziţii este reliefată de faptul că pârâta nu completa condica respectivă, aceasta fiind completată de grefier. Elementul material al abaterii disciplinare rezultă cu evidenţă din Procesul-verbal din 08 iulie 2016 întocmit de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

88. Această nerespectare a avut ca urmare imediată lipsa datelor necesare constituirii evidenţelor scriptice la nivelul unităţii de parchet, legătura de cauzalitate fiind evidentă.

89. Sub aspectul laturii subiective, în raport cu etalonul "procurorului diligent", în acord cu instanţa disciplinară se reţine că nu poate fi identificată nicio justificare pentru conduita neconformă a pârâtei de natură a înlătura răspunderea disciplinară.

Criticile referitoare la încheierea din 25 octombrie 2017

90. Criticile recurentei în sensul că instanţa disciplinară nu a arătat care sunt motivele pentru care a fost respinsă cererea sa probe constând în solicitarea de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman a copiilor registrelor R15 şi R34 nu pot fi primite. Sub acest aspect, se reţine că încheierea respectă dispoziţiile art. 258 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora încheierea prin care se încuviinţează probele trebuie să cuprindă mijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu administrarea acestora, fără a fi prevăzute în sarcina instanţei obligaţii de genul celor propuse de recurentă.

Critici referitoare la încheierea din 22 noiembrie 2017

91. Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 nu a fost supusă dezbaterii contradictorii, nu i-au fost adresate întrebări şi nici nu i-a fost permis să o aducă în discuţie în concluziile orale.

92. Din analiza încheierii se constată, însă, că reclamanta Inspecţia Judiciară a pus concluzii în sensul că acţiunea disciplinară a fost exercitată şi pentru abaterea prevăzută la lit. m) şi sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia. Contrar susţinerilor din recurs, în cuprinsul încheierii nu se regăseşte o interdicţie impusă pârâtei de a formula apărări în cuprinsul concluziilor orale cu privire la această abatere. Faptul că apărătorul pârâtei nu a pus concluzii orale în privinţa acestei abateri nu este imputabil instanţei disciplinare şi nu reprezintă o încălcare a regulilor de procedură ori a principiilor legalităţii, egalităţii şi dreptului la apărare, întrucât instanţei nu îi revine obligaţia de a solicita părţii să pună anumite concluzii, în condiţiile în care partea şi-a organizat şi şi-a expus apărările conform opţiunilor sale, nefiind îngrădită în vreun fel în exercitarea efectivă a dreptului la apărare în raport cu toate acuzaţiile cuprinse în acţiunea disciplinară.

Criticile circumscrise motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

93. În ceea ce priveşte cele 40 de dosare - situaţia de fapt expusă la pct. II lit. A1 - recurenta-pârâtă combate concluziile instanţei disciplinare prin invocarea unei relaţii de duşmănie cu un grefier, a unor contradicţii între declaraţiile date de grefieri precum şi a caracterului subiectiv sau tendenţios al declaraţiilor unora dintre martori.

94. Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, probatoriul administrat demonstrează fără echivoc faptul că, în privinţa celor 40 de dosare, care, deşi erau menţionate ca soluţionate în aplicaţia ECRIS în luna decembrie 2015, informarea întocmită de procurorul general adjunct la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din 20 decembrie 2016 atestă că acestea nu erau finalizate nici în luna decembrie 2016, motiv pentru care au fost repartizate unui alt procuror.

95. Conduita astfel conturată a pârâtei reflectă nerespectarea în mod repetat a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor şi întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, conduită imputabilă pârâtei, care a manifestat lipsă de interes, preocupare şi implicare în urmărirea soluţionării cauzelor pe care şi le-a repartizat.

96. Or, în condiţiile în care soluţionarea dosarului presupune în mod necesar semnarea documentului final de dezînvestire, nu se poate reţine că atitudinea ar putea fi justificată sau infirmată de existenţa unei relaţii de duşmănie cu grefierul care a participat la efectuarea lucrărilor în cauza respectivă, de existenţa unor neconcordanţe între declaraţiile martorilor ori de caracterul subiectiv sau tendenţios al unor declaraţii.

97. A accepta apărările ar însemna că atribuţiile şi răspunderea procurorului încetează la momentul predării ciornelor, iar procedurile ulterioare de finalizare a lucrărilor cad exclusiv în sarcina personalului auxiliar de specialitate. În realitate, recurenta-pârâtă tinde să se derobeze de responsabilităţile ce îi reveneau atât în exercitarea unor atribuţii specifice funcţiei de execuţie (diligenţa şi implicarea pentru finalizarea cauzelor repartizate, prin semnare), cât şi în exercitarea funcţiei de conducere (organizarea şi controlul activităţii personalului din subordine de o manieră care să asigure îndeplinirea în condiţii optime a actului de justiţie). Nici chiar faptul că pârâta, prin înscrisurile depuse în probaţiune a dovedit că a predat grefierului ciornele a 14 ordonanţe dintre cele 40 de dosare nu este de natură să combată concluzia că, în luna decembrie 2016, documentele de finalizare a celor 40 de dosare nu erau semnate. Or, cel puţin până la momentul semnării documentului de dezînvestire, soluţionarea celor 40 de cauze se afla în responsabilitatea pârâtei. Totodată, este de reţinut că există o diferenţiere clară între atribuţiile ce revin procurorului şi atribuţiile ce revin grefierului, în funcţie de are se analizează condiţiile răspunderii disciplinare în cazul celor două categorii de personal. Însă, eventualele deficienţe în activitatea grefierului nu înlătură răspunderea disciplinară a pârâtei pentru nesoluţionarea ori soluţionarea cu întârziere a cauzelor ce i-au fost repartizate.

98. Susţinerile pârâtei referitoare la deficienţele din activitatea personalului auxiliar de specialitate nu pot fi primite. În primul rând, nu poate fi omis faptul că, în perioada de referinţă, recurenta-pârâtă îndeplinea funcţia de prim-procuror la unitatea de parchet, astfel că, în mod rezonabil se prezumă, nu numai că avea posibilitatea, ci chiar îi revenea obligaţia de a remedia deficienţele constatate la nivelul parchetului atât cu privire la prezentarea lucrărilor în vederea repartizării cu respectarea termenelor legale, cât şi cu privire la îndeplinirea în condiţii optime a tuturor atribuţiilor ce le reveneau. Astfel, invocând în apărare culpa personalului auxiliar de specialitate, recurenta-pârâtă îşi invocă propria culpă sub aspectul atribuţiei de organizare a activităţii şi de control. În acest sens, sunt lipsite de echivoc dispoziţiile art. 95 lit. a) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, care prevăd expres că prim-procurorul parchetului de pe lângă judecătorie are atribuţia de a "organiza, coordona şi exercita controlul asupra personalului din subordine, în vederea îndeplinirii în mod corespunzător a sarcinilor de serviciu". Chiar dacă prezenta cauză nu are ca obiect evaluarea activităţii de conducere a pârâtei, nu se poate face abstracţie de faptul că, în ceea ce priveşte faptele constatate, avea la dispoziţie, conform legii şi reglementărilor subsecvente, toate pârghiile administrative legale pentru a preîntâmpina ori, subsecvent, de a remedia eventualele deficienţe din activitatea unităţii de parchet. Or, situaţia de fapt, astfel cum corect a fost reţinută de instanţa disciplinară pe baza probatoriului administrat, reflectă fără echivoc lipsa de diligenţă a pârâtei şi conduita pasivă în privinţa îndeplinirii atribuţiilor ce îi reveneau sub aspectul respectării termenelor legale de repartizare şi, subsecvent, de soluţionare a lucrărilor.

99. În ceea ce priveşte soluţionarea cu întârziere - cu nerespectarea termenul de 20 de zile de la primire prevăzut de art. 338 din C. proc. pen. - a plângerilor de competenţa prim-procurorului împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală, se constată că recurenta-pârâtă critică faptul că instanţa disciplinară în mod eronat a luat în considerare declaraţiile şi evidenţele grefierilor cu privire la data primirii şi dactilografierii soluţiilor date plângerilor. Însă, este de observat că nesoluţionarea plângerilor a fost constatată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ la data de 5 noiembrie 2015, când a menţionat în registrul evidenţă "Rog soluţionare cu prioritate". Or, recurenta-pârâtă nu combate aceste aspecte şi nici faptul că, ulterior, controlului a soluţionat plângerile, însă cu date anterioare zilei de 5 noiembrie 2015, data predării fiind însă ulterioară datei de 5 noiembrie 2015.

100. Apărările referitoare la fapta de a nu completa condica de evidenţă a dosarelor şi lucrărilor sunt neîntemeiate, pentru considerentele următoare. Argumentând inexistenţa laturii obiective, recurenta-pârâtă susţine că nu revine procurorului, ci grefierului obligaţia de a completa condica respectivă şi invocă următoarele dispoziţii:

- art. 7 alin. (3) din Ordinul procurorului general al PÎCCJ nr. 11 din 27 ianuarie 2014, conform cărora modul de completare, predare şi păstrare a registrelor şi condicilor este prevăzut în Regulamentul de ordine interioară al parchetelor;

- art. 124 alin. (1) lit. b), c) şi d) şi art. 134 alin. (4) şi (5) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, conform cărora:

Art. 124. - (1) Grefierii au următoarele atribuţii: [...]

b) înregistrează lucrările în registrele de evidenţă, precum şi în alte evidenţe;

c) completează zilnic registrele, conform rubricaţiei, şi răspund de exactitatea datelor înscrise;

d) scad lucrările soluţionate în registre şi, după caz, iau măsuri de expediere sau arhivare a acestora.

Art. 134. - [...]

(4) Prim-grefierul sau grefierul şef va face personal menţiunile corespunzătoare de scădere a lucrărilor şi de închidere a poziţiilor în registre.

(5) Circulaţia lucrărilor între grefă şi procurorii sau personalul auxiliar de specialitate, cărora li s-au repartizat spre soluţionare, va fi evidenţiată, de asemenea, în registrele în care sunt înscrise lucrările respective, cu menţionarea datelor de predare-primire."

101. Contrar susţinerilor recurentei, se constată incidenţa dispoziţiilor art. 134 alin. (2) şi (3) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, care prevăd următoarele:

"Art. 134. - [...]

(2) Lucrările redactate se predau de procurori şi de ceilalţi salariaţi prim-grefierului ori grefierului şef sau înlocuitorului acestuia, spre dactilografiere, sub semnătură în Condica de evidenţă a dosarelor şi lucrărilor procurorilor (C-1).

(3) Lucrările efectuate se predau de procurori şi de ceilalţi salariaţi prim-grefierului ori grefierului şef sau înlocuitorului acestuia, de asemenea, sub semnătură în Condica de evidenţă a dosarelor şi lucrărilor procurorilor (C-1)."

102. Dispoziţiile citate reflectă fără echivoc faptul că este în responsabilitatea procurorului să predea lucrările redactate şi efectuate, sub semnătură în Condica de evidenţă a dosarelor şi lucrărilor procurorilor (C-1), rezultând astfel că procurorului îi revine obligaţia de a participa la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în condica respectivă.

103. În acest context, în mod corect a reţinut instanţa disciplinară existenţa elementului material al abaterii constând în completarea defectuoasă a condicii de evidenţă a dosarelor şi lucrărilor de către pârâtă, într-o manieră din care nu rezultă data şi soluţia dispusă în cauză, precum şi data predării la grefa şi semnătura de primire, fiind completate numai 238 de poziţii din totalul de 616, iar completarea ulterioară pune sub semnul întrebării realitatea datelor înscrise.

104. În ceea ce priveşte criticile vizând actele materiale de repartizare cu întârziere a dosarelor, se constată că recurenta-pârâtă se rezumă la susţinerea că situaţia de fapt este imputabilă grefierei G., care îşi îndeplinea în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi care i-a prezentat cu întârziere dosarele respective. De altfel, aceste critici sunt infirmate chiar de aspectele menţionate de pârâtă în Informarea nr. x/2015 din 8 decembrie 2015, în urma controlului efectuat la compartimentele unităţii de parchet. Astfel, în cuprinsul informării, chiar pârâta menţionează expres că grefierele G. şi D. prezintă prim-procurorului, spre examinare şi repartizare, corespondenţa primită direct sau de la alte parchete, de regulă în ziua primirii sau a doua zi, însă cel mai târziu în 3 zile de la primire. Aceleaşi aspecte sunt menţionate şi în Informarea nr. x/2016 din 19 aprilie 2016 .

105. Chiar dacă ar fi acceptată apărarea recurentei în sensul că grefierul căruia îi revenea această atribuţie prezenta prim-procurorului lucrările în vederea repartizării cu mare întârziere, în cauză este analizat din perspectiva condiţiilor răspunderii disciplinare modul în care prim-procurorul îşi îndeplinea obligaţia ce îi revenea în exercitarea funcţiei de conducere, iar nu modul în care grefierul îşi îndeplinea atribuţiile de serviciu. Cu alte cuvinte, respectarea dispoziţiilor referitoare la termenul de repartizare a lucrărilor este o obligaţie ce incumbă prim-procurorului, inclusiv sub aspectul organizării, controlului şi dispunerii măsurilor necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor personalului auxiliar de specialitate din subordine de o manieră care să asigure respectarea termenului legal sau regulamentar. Or, aşa cum s-a reţinut anterior, probatoriul administrat demonstrează faptul că pârâta, în exercitarea funcţiei de conducere, a constatat şi a atestat faptul că lucrările îi erau prezentate în vederea examinării şi repartizării de regulă în prima zi sau cel mai târziu în 3 zile de la primirea la unitatea de parchet, în timp ce situaţia de fapt reflectă nerespectarea repetată şi pentru perioade lungi de timp a termenului de repartizare.

106. Fără a nega volumul de activitate şi complexitatea anumitor cauze, circumstanţe invocate de pârâtă în recurs, se cuvine a fi subliniat faptul că activitatea de repartizare a lucrărilor, ca primă operaţiune prealabilă în procedura de soluţionare, nu presupune o complexitate deosebită şi, într-adevăr, îi incumbă prim-procurorului, ca una dintre atribuţiile specifice funcţiei de conducere. Pe de altă parte, nu poate fi omis faptul că lucrările în privinţa cărora s-a constatat, cu caracter repetitiv, nerespectarea termenelor legale nu prezintă un grad ridicat de complexitate, cum sunt, spre exemplu: cele 40 de dosare în care soluţiile erau de clasare (pentru retragerea plângerii prealabile, lipsa plângerii prealabile sau împăcarea părţilor); dosarele soluţionate cu întârziere în anul 2015, care erau cu propunere de clasare; dosarele având ca obiect cerere de abţinere/recuzare.

Pentru toate considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva Încheierilor de şedinţă din 25 octombrie 2017 şi 22 noiembrie 2017 şi Hotărârii nr. 13P din 13 decembrie 2017, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM