Disciplinary liability of DNA chief prosecutor for designating a non-prosecutor judge to conduct thematic control over subordinates

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin acţiunea disciplinară înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (denumite în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Secţia pentru procurori", respectiv "CSM"), Inspecţia Judiciară a solicitat să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A., procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie ("DNA"), pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) şi lit. m) teza a doua din aceeaşi lege.

II. Hotărârea instanţei disciplinare

2. Prin Hotărârea nr. 5P din 13 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, secţia pentru procurori a respins, ca neîntemeiată, acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A., procuror-şef al DNA, reţinând considerentele arătate în continuare.

A. Situaţia de fapt

3. Începând cu data de 16 mai 2013, doamna A. a exercitat funcţia de procuror-şef al DNA.

4. Prin Hotărârea nr. 485 din 23 mai 2013, secţia pentru judecători a CSM a hotărât detaşarea la DNA a doamnei B., judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, pe o perioadă de 3 ani, începând cu 1 iunie 2013, iar, prin Hotărârea nr. 454 din 24 mai 2016, a hotărât prelungirea detaşării pe o perioadă de 3 ani, începând cu 1 iunie 2016, motivat de importanţa activităţii desfăşurate şi necesitatea asigurării unei continuităţi în desfăşurarea programelor DNA.

5. Prin Ordinul nr. 71 din 3 iulie 2017 al inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare s-a dispus efectuarea unui control având ca obiect eficienţa managerială şi modul de îndeplinire a atribuţiilor ce decurg din legi şi regulamente, de către conducerea structurii centrale a DNA, precum şi respectarea normelor procedurale şi regulamentare de către procurori şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul parchetului vizat. Controlul a fost efectuat în perioada 17 iulie 2017 - 25 august 2017.

6. În urma verificărilor efectuate în cadrul acestui control, a fost identificat Ordinul nr. 96 din 5 iulie 2017 emis de doamna A., procuror-şef al DNA, privind efectuarea unui control al activităţii judiciare penale la nivelul serviciilor teritoriale ale DNA (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Ordinul nr. 96/2017"), prin care, în temeiul art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie ("O.U.G. nr. 43/2002"), art. 85 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ("Legea nr. 304/2004"), şi art. 5 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al DNA, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.643/2015 ("Regulamentul DNA"), s-a dispus:

"Art. 1. - Efectuarea unui control tematic a activităţii procurorilor de şedinţă din cadrul serviciilor teritoriale ale DNA, cu urmărirea, în principal, a următoarelor obiective: modul de cunoaştere a cauzelor, întocmirea fişelor de şedinţă, rolul activ al procurorului, precum şi alte aspecte relevante pentru activitatea judiciară penală.

Art. 2. - Controlul va fi efectuat în perioada 6 iulie - 1 septembrie 2017 de către o comisie formată din: B. - consilier al procurorului-şef direcţie, C. - procuror-şef al secţiei judiciare penale, D. - procuror-şef adjunct al secţiei judiciare penale, E. - procuror-şef serviciu, F. - procuror-şef serviciu, G. - procuror-şef serviciu. Modul de repartizare al serviciilor teritoriale între membrii comisiei de control se regăseşte în anexa la prezentul ordin.

Art. 3. - Persoanele nominalizate vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin."

7. Potrivit anexei la Ordinul nr. 96/2017, doamnei judecător B., consilier al procurorului-şef al DNA, i-au fost repartizate Serviciile Teritoriale Suceava şi Iaşi.

8. Ordinul nr. 96/2017 a fost modificat succesiv prin Ordinele nr. 119 din 31 iulie 2017, nr. 132 din 31 august 2017 şi nr. 152 din 2 octombrie 2017 exclusiv în ceea ce priveşte stabilirea perioadelor de control, motivat de faptul că Inspecţia Judiciară efectua, în perioada 17 iulie 2017 - 25 august 2017, o misiune de control la DNA sau că, în anumite perioade, se efectuau concediile legale de odihnă anterior aprobate.

9. Emiterea Ordinului nr. 96/2017 a avut la baza concluziile Raportului privind activitatea de verificare şi control a activităţii procurorilor secţiei judiciare penale din 6 iunie 2017, concluzii dezbătute în şedinţa din 1 iulie 2017, care a avut ca temă analizarea activităţii procurorilor de şedinţă.

10. În baza Ordinului nr. 96/2017, în perioada 17 - 18 iulie 2017, doamna B. a efectuat controlul la Serviciul Teritorial Iaşi, iar în perioada 29 - 30 iulie 2017 a efectuat controlul la Serviciul Teritorial Suceava.

11. Urmare a controlului efectuat, la 26 octombrie 2017, doamna B. a întocmit "Raportul privind activitatea de verificare şi control a activităţii judiciare de la nivelul Serviciului Teritorial Iaşi nr. 1642/C/2017" şi "Raportul privind activitatea de verificare şi control a activităţii judiciare de la nivelul Serviciului Teritorial Suceava nr. 1642/C/2017". Rapoartele au fost înregistrate la cabinetul procurorului-şef la 1 noiembrie 2017 şi au fost rezoluţionate în sensul:

"De acord cu concluziile raportului, în evidenţă la lucrare".

12. În lucrarea Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie pentru judecători nr. x/2017, prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din 4 octombrie 2017, s-a reţinut că doamna judecător B., în calitatea de consilier al procurorul-şef al DNA, a desfăşurat activitate de control cu privire la activitatea procurorilor din cadrul serviciilor teritoriale, existând indicii cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, respectiv de încălcare a prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii. În cauză au mai existat alte două sesizări din oficiu, care vizau alte fapte. În urma verificărilor prealabile efectuate în lucrarea respectivă, prin Rezoluţia nr. x2017 din 21 decembrie 2017, s-a dispus clasarea sesizărilor din oficiu, reţinându-se că nu au fost identificate elemente care să releve comiterea de către doamna judecător B., consilier al procurorul-şef al DNA, a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) şi lit. p) din Legea nr. 303/2004.

B. În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004

13. Inspecţia Judiciară impută pârâtei faptul că a emis Ordinul nr. 96/2017 cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 5 din 12 ianuarie 2016 privind competenţa de a dispune şi a efectua controlul tematic ("Ordinul PÎCCJ nr. 5/2016"), întrucât a desemnat-o pe doamna judecător B., consilier al procurorului-şef al DNA, să efectueze controlul tematic la Serviciile Teritoriale Iaşi şi Suceava, în condiţiile în care aceasta se afla într-o vădită stare de incompatibilitate, dată fiind calitatea sa de judecător detaşat într-o funcţie publică în cadrul Ministerului Public.

14. Instanţa disciplinară a concluzionat că nu sunt întrunite cerinţele laturii obiective a abaterii disciplinare şi nu se poate reţine nicio formă de vinovăţie în sarcina pârâtei, pentru următoarele considerente:

15. Din interpretarea art. 7 alin. (3) din Ordinul PÎCCJ nr. 5 din 12 ianuarie 2016 rezultă că efectuarea controlului se putea realiza în mod direct de către pârâta procuror-şef sau prin procurori anume desemnaţi.

16. Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că procurorul-şef al DNA a desemnat, în vederea efectuării controlului, o comisie formată din doamna judecător B. - consilier al procurorului-şef al DNA - şi mai mulţi procurori cu funcţii de conducere din cadrul DNA.

17. Referitor la desemnarea doamnei judecător B., consilier al procurorului-şef al DNA, s-au reţinut următoarele: atribuţiile consilierului procurorului-şef al DNA sunt expres prevăzute în cuprinsul art. 17 din Regulamentul DNA; potrivit art. 5 din Legea nr. 303/2004, funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege; printre situaţiile expres prevăzute de lege se regăseşte şi detaşarea, care permite deţinerea unei alte funcţii, în speţă, cea de consilier al procurorului-şef al DNA, concomitent cu cea de magistrat; în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004; prin Decizia nr. 326/2004, Curtea Constituţională a reţinut că "detaşarea exclude existenţa situaţiei de incompatibilitate, tocmai prin faptul că împiedică, pe o perioadă limitată de timp, exercitarea concomitentă a celor două funcţii".

18. În speţă, doamna judecător B. a fost numită, în urma detaşării dispuse de secţia pentru judecători a CSM, în funcţia de consilier al procurorului-şef al DNA, împrejurare faţă de care încetează activităţile desfăşurate în calitate de judecător şi, în virtutea legii, desfăşoară în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o altă activitate, specifică postului pentru care s-a dispus detaşarea, respectiv funcţia de consilier al procurorului-şef al DNA, atribuţiile acestei funcţii fiind expres prevăzute de art. 17 din Regulamentul DNA. Împrejurarea că, în baza ordinului procurorului-şef al DNA, a efectuat un control la Serviciile Teritoriale Iaşi şi Suceava a constituit obiectul verificărilor efectuate de către Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători în lucrarea nr. x/2017, ocazie cu care s-a constatat că aceasta nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, motiv pentru care, prin Rezoluţia din 21 decembrie 2017, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, s-a dispus clasarea sesizărilor din oficiu ale Inspecţiei Judiciare. În cadrul verificărilor respective, Inspecţia Judiciară a stabilit că activitatea consilierului s-a desfăşurat în limitele dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul DNA, iar atribuţiile îndeplinite în concret de doamna consilier, în temeiul Ordinului nr. 96/2017, au fost în acord cu scopul detaşării sale la DNA, fiind centrate pe aspecte de jurisprudenţă şi de sprijin al procurorilor de şedinţă. Susţinerea Inspecţiei Judiciare în sensul că soluţia nu este definitivă nu are nicio relevanţă, întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceasta a fost contestată de autorul sesizării pentru fapte care formează obiectul altor sesizări din oficiu ale Inspecţiei Judiciare, fără legătură cu cea care face obiectul prezentei cauze.

19. În consecinţă, prin emiterea Ordinului nr. 96/2017, pârâta a respectat prevederile art. 7 alin. (3) din Ordinul PÎCCJ nr. 5 din 12 ianuarie 2016, întrucât desemnarea doamnei judecător B. a fost determinată de funcţia pe care o îndeplinea la acel moment, respectiv aceea de consilier al procurorului-şef al DNA, cu respectarea dispoziţiilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

C. În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004

20. Prin acţiunea disciplinară, se impută pârâtei faptul că, prin emiterea Ordinului nr. 96/2017, a încălcat dispoziţiile art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, care se regăsesc şi în art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, întrucât a desemnat-o pe doamna judecător B., consilier al procurorului-şef al DNA, să efectueze un control asupra activităţii procurorilor, aceasta aflându-se într-o vădită stare de incompatibilitate, dată fiind calitatea sa de judecător.

21. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii analizate, astfel că nu se poate reţine nicio formă de vinovăţie în sarcina pârâtei, pentru considerentele arătate în continuare.

22. Potrivit interpretării dispoziţiilor art. 65 alin. (3) din Legea 304/2004, care se regăsesc şi în art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, controlul asupra activităţii procurorilor poate fi exercitat direct de procurorul-şef al DNA sau prin procurori anume desemnaţi.

23. În concret, aspectele privind calitatea în care doamna B. a efectuat controlul au fost analizate din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, motivele reţinute fiind valabile şi în ceea ce priveşte abaterea prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004.

24. În concluzie, pentru aceleaşi argumente expuse în analiza abaterii prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, nici în ceea ce priveşte abaterea reglementată de art. 99 lit. m) din lege nu a existat niciun impediment în desemnarea doamnei B., consilier al procurorului-şef al DNA, alături de ceilalţi procurori, în calitate de membru al echipei de control.

25. Aşa cum a reţinut Inspecţia Judiciară cu ocazia verificărilor prealabile efectuate în cadrul lucrării nr. x/2017, activitatea desfăşurată de doamna judecător B. în baza Ordinului nr. 96/2017, în exercitarea funcţiei de consilier al procurorului-şef al DNA, a fost realizată în limitele dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul DNA şi nu a existat niciun obiectiv stabilit în ordin care să vizeze efectuarea unui control în temeiul art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA.

26. Susţinerile Inspecţiei Judiciare privind întocmirea pro causa a Raportului din 26.10.2017 de către doamna consilier B., ulterior cunoaşterii exercitării cercetării disciplinare, sunt speculaţii, nesusţinute faptic.

27. De asemenea, alegaţiile Inspecţiei Judiciare care converg spre reţinerea unei activităţi de control efectuate de consilierul B. la cele două structuri teritoriale, deduse din conţinutul pretins diferit al raportului întocmit de către consilier pe de o parte şi ceilalţi procurori, membrii ai echipei de control pe de altă parte, precum şi din inexistenţa unei justificări obiective din care să rezulte necesitatea unei astfel de verificări speciale doar la cele două structuri teritoriale, nu pot fi avute în vedere, având acelaşi caracter speculativ, nefiind susţinute de înscrisurile aflate la dosar.

28. Inspecţia Judiciară a invocat în cuprinsul prezentei acţiuni disciplinare argumente diametral opuse celor avute în vedere de instituţie ca motive de clasare, într-o soluţie rămasă definitivă.

29. În consecinţă, se constată că pârâta a dispus efectuarea unui control al activităţii judiciare penale la nivelul serviciilor teritoriale ale DNA, iar verificarea pe care a efectuat-o doamna B. în cadrul acestui control s-a circumscris atât atribuţiilor funcţiei de consilier al procurorului-şef al DNA, cât şi profilului său profesional de judecător, întrucât controlul a vizat doar aspecte ce ţin de activitatea judiciară a procurorilor de şedinţă.

30. Mai mult, efectuarea acestui control a avut la bază necesitatea creării unei practici unitare la nivelul DNA, tocmai în scopul unei bune desfăşurări a activităţilor specifice acestei unităţi de parchet.

31. De asemenea, în realizarea aceluiaşi scop profesional, doamna B. a continuat să transmită aspecte de practică judiciară procurorilor de şedinţă din cadrul DNA şi după efectuarea acestui control, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

32. Chiar dacă s-ar reţine că activitatea de verificare realizată de doamna B., consilier al procurorului-şef al DNA, întruneşte rigorile unui control tematic asupra activităţilor judiciare efectuate de către procurorii care îşi desfăşoară activitatea în sectorul judiciar din cadrul celor două servicii teritoriale, aceasta s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează atribuţiile sale în acest domeniu, expres prevăzute la art. 17 alin. (1) din Regulamentul DNA, respectiv "poate să exercite orice alte atribuţii prevăzute de legi, regulamente şi ordine sau stabilite din dispoziţia conducerii DNA, în condiţiile legii".

III. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare

33. Împotriva hotărârii menţionate la pct. II, a declarat recurs reclamanta Inspecţia Judiciară, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulând criticile de legalitate şi temeinicie arătate în continuare.

34. Instanţa disciplinară a omis faptul că exercitarea oricăror alte atribuţii decât cele expres nominalizate la art. 17 alin. (2) lit. a) - g) din Regulamentul DNA, nu poate fi făcută decât în condiţiile legii, iar nu cu ignorarea acesteia.

35. secţia pentru procurori în materie disciplinară a dat o interpretare părtinitoare atribuţiilor funcţiei de consilier al procurorului-şef al DNA, asimilând acestora inclusiv atribuţiile funcţiei de procuror. De altfel, chiar pârâta, cu ocazia audierii în şedinţa din 6 iunie 2018, a afirmat că a desemnat o anumită persoană care exercită atribuţiile de procuror. O astfel de interpretare este nelegală şi prezintă un grad ridicat de vulnerabilizare a funcţiei de procuror, întrucât, conform unui asemenea raţionament, orice persoană, indiferent de profesia din care provine sau statutul pe care îl are la un anumit moment ar putea îndeplini atribuţiile funcţiei de procuror pe durata numirii sale în funcţia de consilier al procurorului-şef al DNA.

36. Numirea în funcţia de consilier al procurorului-şef al DNA nu este condiţionată de numirea a priori a persoanei respective ca procuror, ceea ce de altfel a şi permis numirea doamnei judecător B. într-o astfel de funcţie, însă exercitarea anumitor atribuţii specifice funcţiei de procuror nu poate fi făcută decât de consilierul procurorului-şef al DNA, care este şi procuror. În acest sens, potrivit art. 5 alin. (2) din Regulamentul DNA raportat la art. 16 alin. (1) teza a doua din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2632/C/2014, consilierii procurorului-şef al DNA pot fi magistraţi sau personal contractual.

37. Totodată, în mod eronat instanţa disciplinară a interpretat dispoziţiile legale incidente, raportându-se în mod nejustificat la ceea ce a făcut executantul ordinului emis de procurorul-şef al DNA. Astfel, indiferent de modalitatea în care destinatarul ordinului a înţeles să-l pună în executare cu eventuala consecinţă a atragerii răspunderii disciplinare personale pentru respectarea ordinului emis neregulamentar sau pentru nerespectarea unui ordin emis regulamentar, emitentul ordinului răspunde pentru fapta proprie, constând în aceea de a fi emis un ordin cu nerespectarea dispoziţiilor procurorului ierarhic superior sau a altor obligaţii prevăzute de lege/regulamente şi cu încălcarea dispoziţiilor legale care sunt transpuse în ordinul procurorului ierarhic superior. Aşadar, aspectele verificate în lucrarea nr. x/2017 diferă fundamental de cele ce fac obiectul Rezoluţiei nr. x/2018 din 5 aprilie 2018 a Inspecţiei Judiciare, neavând niciun efect asupra elementelor de analiză în stabilirea săvârşirii abaterilor disciplinare din prezenta cauză. Analiza în prezenta cauză vizează atitudinea subiectivă a emitentului ordinului de a dispune un control la serviciile teritoriale asupra activităţii procurorilor de şedinţă prin procurori cu funcţii de conducere delegaţi în acest sens şi printr-un judecător detaşat în cadrul DNA.

38. În mod nejustificat instanţa disciplinară a înlăturat apărarea Inspecţiei Judiciare cu privire la faptul că rapoartele de control întocmite de judecătorul detaşat în funcţia de consilier al procurorului-şef al DNA au fost întocmite pro causa.

39. Recurenta reiterează faptul că Rezoluţia de clasare nr. x/2017 nu este definitivă, făcând obiectul dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti şi susţine că instanţa disciplinară a constatat în mod vădit contradictoriu, pe de o parte, că Inspecţia are argumente diametral opus pe aceeaşi chestiune, iar, pe de altă parte, că nu există nicio legătură între sesizarea care a făcut obiectul lucrării nr. x/2017 şi cea din prezenta cauză.

40. În opinia recurentei, criticile expuse susţin concluzia că instanţa disciplinară prin argumente contradictorii a dat o interpretare eronată textelor legale incidente, cu consecinţa inclusiv a denaturării situaţiei faptice.

41. Susţine recurenta că instanţa disciplinară nu a făcut nicio analiză a laturii subiective a abaterilor analizate, întrucât a reţinut lipsa oricărei forme de vinovăţie pentru cele două abateri motivat de faptul că nu există încălcări ale dispoziţiilor legale, regulamentare şi de ordin administrativ din perspectiva laturii obiective.

42. Sub aspectul laturii subiective, în privinţa ambelor abateri, recurenta susţine că relevantă este atitudinea volitivă a persoanei emitente a ordinului privind controlul tematic din perspectiva prevederii rezultatului conduitei ilicite (încălcarea ordinului procurorului ierarhic superior) şi a poziţiei subiective faţă de acest rezultat (dacă l-a urmărit sau dacă doar a acceptat posibilitatea producerii lui sau dacă a considerat fără temei că rezultatul nu se va produce).

43. Din situaţia de fapt rezultată din cercetarea disciplinară, în raport cu modalitatea explicită în care este definit prin Ordinul nr. 96/2017 controlul tematic dispus, obiectivele stabilite şi termenele de realizare, modalitatea în care persoanele desemnate au înţeles fără echivoc să execute ordinul primit, precum şi modalitatea în care emitentul ordinului a înţeles să valorifice rapoartele de control întocmite rezultă că procurorul-şef al DNA a urmărit efectuarea unui control tematic prin procurori cu funcţii de conducere desemnaţi în efectuarea controlului şi prin judecătorul detaşat în cadrul DNA în funcţia de consilier al procurorului-şef.

44. În privinţa abaterii prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, se argumentează că, din analiza contextului faptic, abaterea disciplinară a fost săvârşită cu intenţie directă, pârâta prevăzând rezultatul manifestărilor sale şi urmărind producerea lui, prin deteriorarea încrederii opiniei publice în obiectivitatea şi imparţialitatea statutului unui magistrat de rang înalt, cu consecinţa afectării imaginii justiţiei în general şi a DNA în mod particular şi a vulnerabilizării, din perspectiva conformităţii cu legile şi actele infralegale a activităţii procurorilor de şedinţă din serviciile teritoriale ale DNA.

45. În privinţa abaterii prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, se argumentează că, în ceea ce priveşte caracterul nejustificat al încălcării nu există nicio împrejurare de forţă majoră sau caz fortuit care să impună desemnarea unui judecător a efectua controlul asupra activităţii procurorilor de şedinţă din cadrul serviciilor teritoriale ale DNA, fiind vădită încălcarea cu ştiinţă a acestei obligaţii, intimata-pârâtă urmărind şi eludarea dispoziţiei cu caracter administrativ din regulament, ceea ce caracterizează forma intenţiei directe în comiterea abaterii.

IV. Apărările intimatei-pârâte

46. Intimata-pârâtă A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei disciplinare, expunând argumente în susţinerea soluţiei din hotărârea recurată.

V. Considerentele Înaltei Curţi

47. Cu titlu prealabil, în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 381/2018 şi în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunţate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos şi Figueiredo împotriva Portugaliei (cererile nr. x şi y) şi Ramos Nunes de Carvalho E Sá împotriva Portugaliei (cererile x, y şi z), în cadrul recursului declarat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 împotriva hotărârilor pronunţate de CSM în materie disciplinară, sunt supuse analizei inclusiv criticile referitoare la temeinicia hotărârii instanţei de disciplină în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt şi aprecierea probatoriului administrat (Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 129/2017, nr. 139/2017, nr. 164/2017, nr. 5/2018 - pct. 70, nr. 173/2018 - pct. 78).

48. Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte îl va respinge, pentru considerentele arătate în continuare.

A. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în "nerespectarea în mod nejustificat [...] a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente"

49. Obiectul acestei abateri disciplinare îl constituie relaţiile sociale protejate prin normele legale sau regulamentare referitoare la îndatoririle de serviciu cu caracter administrativ stabilite în sarcina magistraţilor prin lege sau regulament.

50. Latura obiectivă a abaterii disciplinare se analizează sub aspectul existenţei cumulative a elementului material, a urmării imediate şi a legăturii de cauzalitate dintre acestea.

51. Subsecvent laturii obiective a abaterii disciplinare, se verifică existenţa laturii subiective prin prisma caracterului nejustificat al nerespectării obligaţiilor cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulament.

52. Angajarea răspunderii disciplinare pentru o acţiune sau inacţiune privind încălcarea unor obligaţii profesionale este condiţionată de producerea unor consecinţe dăunătoare, respectiv de existenţa rezultatului vătămător al conduitei ilicite. Acest efect negativ, produs ca urmare a faptei ilicite, se impune ca o condiţie pentru că permite să se aprecieze asupra pericolului social al conduitei neconforme. De aceea, pentru încadrarea juridică a faptei, trebuie să se constate nu numai existenţa unei acţiuni sau inacţiuni ilicite, ci şi a consecinţelor produse, iar în funcţie de constatările sub acest aspect, urmează a se stabili existenţa răspunderii şi, eventual, sancţiunea corespunzătoare.

53. Din perspectiva acestei abateri disciplinare, în contextul situaţiei de fapt expuse la pct. II lit. A) din prezenta decizie, pârâtei i se impută nerespectarea dispoziţiilor art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, transpuse în dispoziţiile art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, ca urmare a desemnării prin Ordinul nr. 96/2017, pentru efectuarea unui control tematic asupra procurorilor din serviciile teritoriale ale DNA, a doamnei judecător B., consilier al procurorului-şef al DNA, care se afla într-o vădită stare de incompatibilitate, cu consecinţa nerespectării interdicţiilor şi incompatibilităţilor impuse de art. 5 raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004. Prin acţiunea disciplinară se susţine că, prin încălcarea regulamentului şi desemnarea, în calitate de membru al echipei de control a unui magistrat aflat într-o stare obiectivă şi vădită de incompatibilitate, s-a adus atingere principiilor legalităţii, imparţialităţii şi regulilor fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (5) art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, art. 5 din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 58 alin. (3) din aceeaşi lege şi art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, precum şi prestigiului şi credibilităţii actului de justiţie.

54. Dispoziţiile legale a căror nerespectare este imputată pârâtei au următorul conţinut:

- art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004:

"Art. 65. - [...]

(3) Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume desemnaţi."

- art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA:

"Art. 7. - Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie îndeplineşte următoarele atribuţii: [...] s) exercită controlul asupra activităţii procurorilor şi a întregului personal din subordine, direct sau prin procurori anume desemnaţi."

55. Nerespectarea dispoziţiilor menţionate este imputată pârâtei prin prisma situaţiei de incompatibilitate în care se afla doamna judecător B. în raport cu dispoziţiile art. 5 raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, care aveau următorul conţinut la data emiterii Ordinului nr. 96/2017:

"Art. 5. - (1) Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii.

(2) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale ale societăţii, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la cunoştinţă, în scris, colegiului de conducere al instanţei sau conducătorului parchetului şi s-a considerat că existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a atribuţiilor de serviciu.

(3) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaţi să dea, anual, o declaraţie pe propria răspundere în care să menţioneze dacă soţul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcţie sau desfăşoară o activitate juridică ori activităţi de investigare sau cercetare penală, precum şi locul de muncă al acestora. Declaraţiile se înregistrează şi se depun la dosarul profesional.

Art. 58. - [...]

(3) În perioada detaşării, judecătorii şi procurorii îşi păstrează calitatea de judecător sau procuror şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detaşat. Când salariul şi celelalte drepturi băneşti prevăzute pentru funcţia în care este detaşat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta îşi păstrează indemnizaţia de încadrare lunară şi celelalte drepturi băneşti."

56. În virtutea principiilor legalităţii, imparţialităţii şi regulilor fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (5) art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 şi art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA impuneau procurorului-şef al DNA obligaţia cu caracter administrativ de a exercita controlul asupra activităţii procurorilor din subordine, fie în mod direct, fie prin procurori anume desemnaţi.

57. Or, prin Ordinul nr. 96/2017, procurorul-şef al DNA a dispus exercitarea controlului asupra procurorilor din subordinea sa, care îşi desfăşurau activitatea la serviciile teritoriale Suceava şi Iaşi, nu prin intermediul unui procuror, ci prin intermediul doamnei judecător B., care îndeplinea funcţia de consilier al procurorului-şef al DNA.

58. Prin măsura dispusă rezultă, cu evidenţă, faptul că procurorul-şef al DNA nu a respectat dispoziţiile citate anterior care impuneau ca activitatea de control a procurorilor din subordine să fie efectuată fie personal, fie prin procurori din subordine, aşa cum a dispus în privinţa celorlalte servicii teritoriale ale DNA în cazul cărora, pentru realizarea controlului tematic, au fost desemnaţi procurori-şefi din cadrul DNA.

59. Faptul că, prin ordinul respectiv, procurorul-şef al DNA a dispus efectuarea unui control asupra procurorilor din subordine rezultă fără echivoc atât din faptul că ordinul a fost emis în baza concluziilor raportului privind activitatea de verificare şi control a activităţii procurorilor secţiei judiciare penale, cât şi din terminologia utilizată în cuprinsul ordinului, care relevă intenţia manifestă de a dispune efectuarea unui "control tematic a activităţii procurorilor de şedinţă".

60. Astfel fiind, se reţine existenţa elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în nerespectarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 transpuse în prevederile art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, care impun efectuarea controlului asupra procurorilor din subordine fie direct de către procurorul-şef al DNA, fie prin procurori anume desemnaţi.

61. În privinţa următorului element component al laturii obiective a abaterii disciplinare analizate, se reţine că nu este îndeplinită cerinţa referitoare la existenţa urmării imediate a faptei ilicite menţionate la pct. 60.

62. Pentru a se putea reţine urmarea imediată era necesar ca persoana desemnată - doamna judecător B., consilier al procurorului-şef al DNA - să efectueze un control asupra procurorilor care îşi desfăşurau activitatea în cadrul Serviciilor teritoriale Suceava şi Iaşi ale DNA.

63. Or, probatoriul administrat relevă faptul că activitatea desfăşurată de doamna judecător B., în calitate de consilier al procurorului-şef al DNA, în baza Ordinului nr. 96/2017 nu se circumscrie activităţii de control asupra activităţii procurorilor din Serviciile teritoriale Iaşi şi Suceava ale DNA.

64. Astfel, ambele rapoarte întocmite doamna judecător B. ca urmare a aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor Ordinului nr. 96/2017 relevă fără echivoc faptul că întreaga activitate desfăşurată de consilierul procurorului-şef al DNA şi interacţiunea cu procurorii din serviciile teritoriale nu se circumscrie unui control asupra procurorilor din subordinea procurorului-şef al DNA. Din întreg conţinutul celor două rapoarte rezultă că activitatea desfăşurată de consilierul procurorului-şef al DNA s-a rezumat la aspecte de jurisprudenţă, după cum urmează: activitatea a constat în "discuţii pe probleme de jurisprudenţă ori neclarităţi generatoare de interpretări ce reies din aplicarea unor dispoziţii ale noilor Coduri" punerea la dispoziţie a jurisprudenţei incidente în dosarele analizate ori a jurisprudenţei solicitate de procurori; activitatea a vizat "comunicarea în interiorul instituţiei pentru consolidarea unei practici pentru ca activitatea procurorilor de judiciar să devină predictibilă şi riguroasă" "demersul face pare dintr-unul amplu, de substanţă, care se desfăşoară la nivelul secţiei judiciare a DNA [...], care asigură comunicarea activă şi profesionistă". De asemenea, este de observat că singurele menţiuni referitoare la dosarele analizate vizează transmiterea de jurisprudenţă (spre exemplu:

"Dosarul nr. x/2016 [...] de trimis speţele cu Mărgărit şi Bădescu, ca jurisprudenţă a ÎCCJ" "Dosar nr. x/2013 [...] de trimis jurisprudenţă" "Dosar nr. x/2014 [...] jurisprudenţă ÎCCJ - potrivit căreia din analiza probelor indirecte nu se poate impune decât concluzia că . . . . . . . . . . .şi jurisprudenţă a ÎCCJ, C5, Decizia nr. 8/2016 - declaraţii schimbate în faza de judecată fără o argumentare obiectivă nu vor fi luate în considerare").

65. În cuprinsul celor două rapoarte nu se regăseşte niciun element care, în mod obiectiv, să reflecte efectuarea de către consilierul procurorului-şef al DNA a unui control asupra procurorilor din Serviciile teritoriale Iaşi şi Suceava, pentru a se putea reţine existenţa unei urmări imediate a elementului material reţinut la pct. 60.

66. Susţinerile recurentei-reclamante în sensul că cele două rapoarte nu pot fi luate în considerare întrucât au fost întocmite pro causa reprezintă supoziţii, corect întemeiate pe cronologia evenimentelor, însă nesusţinute de alte probe care să demonstreze lipsit de orice dubiu faptul că, prin activitatea desfăşurată, consilierul procurorului-şef al DNA ar fi efectuat un control asupra procurorilor din Serviciile teritoriale Iaşi şi Suceava. Din această perspectivă, nu este lipsit de relevanţă faptul că în cauză, reclamanta, căreia îi revine sarcina probei, nu a administrat şi nu a solicitat audierea, în calitate de martori, a procurorilor de la cele două servicii teritoriale pentru a fi lămurită chestiunea referitoare la natura activităţii desfăşurate de consilierul procurorului-şef în baza Ordinului nr. 96/2017 pentru a se putea verifica existenţa urmării imediate, ca element component al laturii obiective a abaterii disciplinare.

67. Un argument suplimentar în sensul celor expuse anterior este dat de faptul că, prin Rezoluţia din 21 decembrie 2017 emisă în lucrarea nr. x/2017, chiar Inspecţia Judiciară a reţinut că "nu a existat niciun obiectiv stabilit în Ordinul nr. 96/2017, care să vizeze efectuarea unui control în temeiul art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA", iar activitatea desfăşurată de doamna B., în exercitarea funcţiei de consilier al procurorului-şef al DNA şi în baza desemnării dispuse prin Ordinul nr. 96/2017, "s-a desfăşurat în limitele dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul DNA [...] neexistând indicii concrete privind desfăşurarea de către doamna judecător a unei activităţi efective de verificare a modului de îndeplinire a atribuţiilor corespunzătoare de către procurorii de şedinţă, din raportul întocmit de aceasta rezultând că nu a făcut altceva decât să ofere informaţii privind jurisprudenţa relevantă sau puncte de vedere cu privire la practica referitoare la implementarea noilor dispoziţii ale C. pen. şi de procedură penală. Se observă astfel că atribuţiile îndeplinite în concret de doamna consilier, în temeiul Ordinului nr. 96/2017 au fost în acord cu scopul detaşării sale la DNA, fiind centrate pe aspecte de jurisprudenţa şi de sprijin ai procurorilor de şedinţă din această perspectivă, iar activităţile desfăşurate au reprezentat un cadru de discuţie pe probleme jurisprudenţiale ori neclarităţi generatoare de interpretări ce reies din aplicarea unor dispoziţii ale noilor coduri". Or, dacă Inspecţia Judiciară a reţinut că activitatea desfăşurată de consilierul procurorului-şef al DNA, în temeiul Ordinului nr. 96/2017, nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, pentru identitate de raţiune nu se poate reţine, în prezenta cauză, că aceeaşi activitate ar avea o altă natură juridică.

68. Cu alte cuvinte, nu se poate reţine existenţa unei urmări imediate atât timp cât chiar recurenta-reclamantă, printr-un act intrat în circuitul civil - respectiv Rezoluţia de clasare din lucrarea nr. x/2017, act juridic care se bucură de prezumţia de legalitate deoarece nu a fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă - reţine că activitatea desfăşurată de doamna judecător B., în calitate de consilier al procurorului-şef al DNA şi în baza Ordinului nr. 96/2017, nu reprezintă un control asupra procurorilor din subordinea procurorului-şef al DNA.

69. În condiţiile în care nu există urmarea imediată a elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare, nu poate fi ridicată problema existenţei raportului de cauzalitate şi, subsecvent, a laturii subiective a abaterii prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

70. Criticile şi susţinerile recurentei-reclamante privind incompatibilitatea între funcţia de judecător deţinută de consilierul procurorului-şef al DNA şi calitatea de membru al comisiei însărcinate cu efectuarea controlului tematic al activităţii procurorilor de şedinţă din serviciile teritoriale ale DNA nu pot forma obiectul analizei în prezenta cauză. Pe de o parte, se reţine că încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, care nu formează obiectul analizei în prezentul litigiu disciplinar. Pe de altă parte, având în vedere caracterul personal al răspunderii disciplinare, pârâtei nu îi poate fi imputată o eventuală incompatibilitate a unei alte persoane, situaţie care o vizează în mod strict pe persoana respectivă. De altfel, circumscris abaterii reglementate de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, este analizată conduita pârâtei de respectare a dispoziţiilor privind efectuarea controlului asupra procurorilor din subordine fie direct, fie prin procurori anume desemnaţi, iar nu a unor dispoziţii care să îi impună să nu desemneze persoane incompatibile. Incompatibilitatea, ca ipoteză subsecventă actului desemnării, presupune ca persoana aflată într-o asemenea situaţie să îşi adapteze conduita şi să recurgă la remediile necesare pentru evitarea stării de incompatibilitate. Cu alte cuvinte, în speţă, se analizează conduita neconformă a pârâtei de a nu desemna un procuror, iar nu de a desemna o persoană aflată în situaţie de incompatibilitate.

B. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, constând în "nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea"

71. Din perspectiva acestei abateri disciplinare, în contextul situaţiei de fapt expuse la pct. II lit. A) din prezenta decizie, pârâtei i se impută nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (3) din Ordinul PÎCCJ nr. 5/2016, ca urmare a desemnării prin Ordinul nr. 96/2017, a doamnei judecător B., consilier al procurorului-şef al DNA, magistrat care se afla într-o vădită stare de incompatibilitate, dată fiind calitatea sa de judecător detaşat într-o funcţie publică în cadrul Ministerului Public pentru efectuarea controlului tematic asupra procurorilor din subordine de la Serviciile teritoriale Iaşi şi Suceava.

72. Conform art. 7 alin. (3) din Ordinul PÎCCJ nr. 5/2016 privind competenţa de a dispune şi a efectua controlul tematic, "controlul pentru situaţii deosebite şi controlul tematic se dispun de către conducătorii unităţilor de parchet şi se realizează de către aceştia în mod direct sau prin procurori anume desemnaţi".

73. Existenţa elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare presupune existenţa unei dispoziţii scrise date de procurorul ierarhic superior, a cărei respectare este impusă de principiul subordonării ierarhice specific acestei funcţii din sistemul judiciar. Spre exemplu, este de observat că nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente îmbracă forma abaterii reglementate de art. 99 lit. m) din lege, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 69 din 18 martie 2019). Sub acest aspect, s-a reţinut că "diferenţa dintre cele două abateri disciplinare rezidă şi în faptul că abaterea de la lit. g) vizează ipoteza refuzului de aducere la îndeplinire a dispoziţiei procurorului ierarhic superior, scrisă şi în conformitate cu legea, în timp ce abaterea de la lit. m) teza a doua vizează ipoteza unei nerespectări nejustificate a unei obligaţii administrative, impuse printr-un act cu caracter normativ, respectiv legea sau regulamentul. Astfel, distincţia necesar a fi făcută între cele două abateri este echivalentă distincţiei dintre actul cu caracter normativ (legea sau regulamentul) şi actul cu caracter individual (dispoziţia scrisă dată de procurorul ierarhic superior). În acelaşi sens, se apreciază că abaterea de la lit. g) presupune o relaţie directă de subordonare între procurorul care emite dispoziţia scrisă şi procurorul căruia i se adresează dispoziţia, în timp ce abaterea de la lit. m) teza a doua presupune o relaţie de conformare a conduitei profesionale a procurorului la obligaţii administrative stabilite prin norme cu caracter general şi impersonal cuprinse în lege sau în regulament".

74. În speţă, pârâtei i se impută, în esenţă, faptul că nu a respectat dispoziţiile legale şi regulamentare potrivit cărora controlul asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume desemnaţi.

75. Or, această obligaţie este prevăzută într-o dispoziţie cuprinsă într-o lege, respectiv prin art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, fiind preluată, la nivel infralegal, în cuprinsul art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA şi art. 7 alin. (3) din Ordinul PÎCCJ nr. 5/2016 privind competenţa de a dispune şi a efectua controlul tematic. În aceste condiţii, suntem în prezenţa unei obligaţii cu caracter administrativ prevăzută într-o lege, care a fost reluată în cuprinsul a două acte administrative cu caracter normativ, având forţă juridică inferioară. Fără a realiza un control de legalitate al actului administrativ, care poate fi efectuat numai în procedura reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se cuvine a fi observat faptul că, prin preluarea unor dispoziţii din actul normativ cu forţă juridică superioară în cuprinsul unui act normativ cu forţă juridică inferioară emis pe baza şi în executarea acestuia, ne aflăm în prezenţa unui paralelism de reglementare, procedeu a cărui utilizare se recomandă a fi evitată prin dispoziţiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste ultime dispoziţii menţionate prevăd următoarele:

"Într-un act normativ emis pe baza şi în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziţii din actul superior, fiind recomandabilă numai indicarea textelor de referinţă. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi făcută numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluţiilor din actul de bază".

76. În contextul expus, conduita imputată pârâtei se analizează prin prisma respectării dispoziţiilor cu forţă juridică superioară cuprinse în lege (art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004), circumscris abaterii reglementate de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, iar nu abaterii reglementate de lit. g) a aceluiaşi articol, care se referă la dispoziţia scrisă, cu caracter individual dată de procurorul ierarhic superior.

77. În concluzie, se reţine că nu este întrunit elementul material al laturii obiective a acestei abateri disciplinare, motiv pentru care nu pot fi analizate elementele constitutive subsecvente, şi anume: urmarea imediată, legătura de cauzalitate şi latura subiectivă.

78. În sensul celor expuse, se constată că fapta ilicită imputată pârâtei a format obiectul analizei din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, nefiind întrunite, din punct de vedere al elementului material al laturii obiective, condiţiile răspunderii disciplinare subsumat abaterii reglementate de lit. g) a aceluiaşi articol.

Pentru toate considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Inspecţia Judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 5P din 13 iunie 2018, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2019.

Opinia separată a doamnelor judecător H., preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal, şi I. în sensul următor:

"Admite recursul declarat de Inspecţia Judiciară şi casează în parte hotărârea atacată.

Admite, în parte, acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară şi, în temeiul art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aplică doamnei procuror A. - procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie la data săvârşirii faptei - sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din aceeaşi lege.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate în privinţa respingerii, ca neîntemeiată, a acţiunii disciplinare formulate de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A. - procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie la data săvârşirii faptei - sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004."

1. În opinie majoritară, în privinţa săvârşirii abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, s-a apreciat că, urmare a măsurii dispuse prin Ordinul nr. 96/2017, de desemnare a doamnei judecător B., consilier al procurorului-şef al DNA, pentru efectuarea unui control tematic asupra procurorilor din serviciile teritoriale ale DNA, procurorul-şef al DNA nu a respectat dispoziţiile legale care impuneau ca activitatea de control a procurorilor din subordine să fie efectuată fie personal, fie prin procurori anume desemnaţi.

2. Astfel, ordinul a fost emis în baza concluziilor raportului privind activitatea de verificare şi control a activităţii procurorilor secţiei judiciare penale, iar terminologia utilizată în cuprinsul ordinului relevă intenţia manifestă de a dispune efectuarea unui "control tematic a activităţii procurorilor de şedinţă".

3. S-a reţinut astfel existenţa elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în nerespectarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 transpuse în prevederile art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, care impun efectuarea controlului asupra procurorilor din subordine fie direct de către procurorul-şef al DNA, fie prin procurori anume desemnaţi (pct. 58 - 60 din considerentele hotărârii).

4. În privinţa următorului element component al laturii obiective a abaterii disciplinare analizate, s-a considerat că nu este îndeplinită cerinţa referitoare la existenţa urmării imediate a faptei ilicite întrucât ar fi fost necesar ca persoana desemnată - doamna judecător B., consilier al procurorului-şef al DNA - să efectueze un control asupra procurorilor care îşi desfăşurau activitatea în cadrul Serviciilor teritoriale Suceava şi Iaşi ale DNA. Or, probatoriul administrat relevă faptul că activitatea desfăşurată de doamna judecător B., în calitate de consilier al procurorului-şef al DNA, în baza Ordinului nr. 96/2017 nu se circumscrie activităţii de control asupra activităţii procurorilor din Serviciile teritoriale Iaşi şi Suceava ale DNA.

5. În sensul celor de mai sus, a fost identificat un argument suplimentar, dat de faptul că, prin Rezoluţia din 21 decembrie 2017 emisă în lucrarea nr. x/2017, chiar Inspecţia Judiciară a reţinut că "nu a existat niciun obiectiv stabilit în Ordinul nr. 96/2017, care să vizeze efectuarea unui control în temeiul art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA", iar activitatea desfăşurată de doamna B., în exercitarea funcţiei de consilier al procurorului-şef al DNA şi în baza desemnării dispuse prin Ordinul nr. 96/2017, "s-a desfăşurat în limitele dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul DNA. Or, dacă Inspecţia Judiciară a reţinut că activitatea desfăşurată de consilierul procurorului-şef al DNA, în temeiul Ordinului nr. 96/2017, nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, pentru identitate de raţiune nu se poate reţine, în prezenta cauză, că aceeaşi activitate ar avea o altă natură juridică.

6. În condiţiile în care nu există urmarea imediată a elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare, s-a apreciat că nu poate fi ridicată problema existenţei raportului de cauzalitate şi, subsecvent, a laturii subiective a abaterii prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

7. În acord cu raţionamentul expus la pct. 71-78 din hotărâre, împărtăşim opinia majoritară în ceea ce priveşte respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii disciplinare exercitate pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004.

8. Însă, contrar opiniei majoritare, considerăm că sunt întrunite toate elementele constitutive prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii disciplinare a pârâtei procuror pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, conform cărora constituie abatere disciplinară nerespectarea, în mod nejustificat, a obligaţiilor cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente.

9. În speţă, Inspecţia Judiciară a reţinut că intimata procuror, la momentul respectiv procuror-şef DNA, a încălcat dispoziţiile art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, transpuse în dispoziţiile art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, ca urmare a desemnării, prin Ordinul nr. 96/2017, pentru efectuarea unui control tematic asupra procurorilor din serviciile teritoriale ale DNA, a doamnei judecător B., consilier al procurorului-şef al DNA.

10. Asupra existenţei elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, judecătorii cauzei nu au puncte de vedere divergente, existând unanimitate în a aprecia nerespectarea, de către procurorul-şef al DNA, a dispoziţiilor legale care impuneau ca activitatea de control a procurorilor din subordine să fie efectuată fie personal, fie prin procurori anume desemnaţi.

11. Ceea ce vine însă să distingă între opinia majoritară şi cea minoritară este modul de raportare la fapta personală a doamnei procuror, singura în măsură să atragă eventuala sancţionare a acesteia, distinctă de fapta personală a doamnei judecător B., consilier al procurorului-şef DNA.

12. Aceasta deoarece răspunderea disciplinară, decurgând din ideea de responsabilitate socială, este personală, are caracter intuitu personae, fiind imposibilă o răspundere disciplinară pentru fapta altuia ori o transmitere a acestei răspunderi sau, dimpotrivă, angajarea răspunderii ca urmare a refuzului de a executa ordine ilegale.

13. Ordinul procurorului-şef şi-a produs efectele la momentul intrării sale în circuitul civil, respectiv la data comunicării lui destinatarului (doamnei judecător B.), dar şi serviciilor teritoriale din cadrul DNA vizate de activitatea de control (5 iulie 2017, potrivit adresei procurorului-şef nr. x/2017 - Dosar nr. x/2018). De asemenea, procurorii ce urmau a fi verificaţi au fost încunoştinţaţi "că va avea loc un control al activităţii fiecăruia, cu două săptămâni anterior demarării activităţii", potrivit raportului întocmit de doamna judecător B. cu privire la activitatea de verificare şi control a activităţii judiciare la nivelul ST Iaşi .

14. Astfel, în cauză, urmarea imediată constă în lezarea prestigiului justiţiei şi a respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat, cu consecinţa afectării nu doar a imaginii publice a procurorului în cauză care, de la înălţimea funcţiei pe care o ocupa la momentul emiterii ordinului, trebuia să se comporte şi nu doar să fie perceput ca un etalon de profesionalism şi probitate profesională, ci a imagini întregii justiţii, ca sistem şi serviciu în apărarea ordinii de drept.

15. În sinteză, ceea ce contează în analiza îndeplinirii condiţiilor de atragere a răspunderii disciplinare a pârâtei este fapta sa proprie, constând în emiterea unui ordin apreciat, în unanimitate, ca fiind nelegal şi nu modul în care destinatarul lui (judecător B.) a înţeles să-l pună în executare şi nici eventualele concluzii ale unei anchete administrative vizându-l pe acesta din urmă.

16. De altfel, analizând materialul probator administrat în cauză, reţinem că, în privinţa activităţilor cerute doamnei judecător în executarea ordinului nelegal, aceasta trebuia să realizeze un control tematic al activităţii procurorilor de şedinţă, cu urmărirea, în principal, a următoarelor obiective: modul de cunoaştere a cauzelor, întocmirea fişelor de şedinţă, rolul activ al procurorului, alte aspecte relevante.

17. Se susţine de către pârâtă că acest control a fost dispus în temeiul art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, iar temeiul raportului consilierului se regăseşte în art. 17 alin. (2) lit. a) din Regulamentul DNA .

18. Textul art. 3 alin. (1), anterior menţionat, reglementează atribuţiile DNA (şi nu ale procurorului şef direcţie), în vreme ce art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, transpus în art. 7 lit. s) din Regulamentul DNA, stabilite ca fiind încălcate de către pârâtă, potrivit par. 58 - 60 din considerentele prezentei hotărâri, face referire tocmai la modalităţile de efectuare a controlului procurorului-şef asupra procurorilor din subordine.

19. În privinţa art. 17 alin. (2) lit. a) din Regulamentul DNA, acesta stabileşte, printre atribuţiile consilierului procurorului-şef, obligaţia de aducere la îndeplinire a ordinelor şi dispoziţiilor date de către acesta. Ceea ce omite însă pârâta este că aceste ordine trebuie să treacă testul controlului de legalitate, ceea ce, în speţă, nu s-a realizat.

20. În acelaşi articol, însă, art. 17 alin. (2) din Regulamentul DNA, la lit. b), se face vorbire despre efectuarea sau participarea consilierului la realizarea de studii, evaluări, sinteze şi alte lucrări privind activitatea DNA, pe baza analizei hotărârilor judecătoreşti definitive. Chiar în Adresa nr. x/2017 a procurorului-şef DNA, înaintată Inspecţiei Judiciare, cu referire la lucrarea nr. x/2017, se arată: "În referire la atribuţia din regulament menţionată la art. 17 alin. (2) lit. b) [...] consilierul procurorului-şef DNA, doamna B. [...] efectuează analiza jurisprudenţei instanţelor de judecată şi transmite repere de jurisprudenţă pentru procurori, pe baza analizei hotărârilor judecătoreşti definitive, realizată, după şedinţa de analiză a soluţiilor ce are loc săptămânal" .

21. Or, prin ordinul emis, procurorul-şef a dispus verificarea modului de cunoaştere a cauzelor, întocmirea fişelor de şedinţă, rolul activ al procurorului, aspecte care excedează unei eventuale analize a activităţii DNA prin raportare la hotărâri judecătoreşti definitive.

22. De altfel, în raportul întocmit de către consilierul procurorului şef DNA, doamna judecător B., cu privire la activitatea ST Iaşi, se arată:"[...] am avut o discuţie individuală şi o analiză a fiecărui dosar în parte [...] procurorii au fost anunţaţi că va avea loc un control al activităţii fiecăruia [...]" .

23. Mai susţine pârâta că "temeiul în baza căruia a emis Ordinul nr. 96/2017 este extrem de clar, respectiv: a fost un control tematic, iar controlul tematic are mai multe teme, de aceea se numeşte control tematic. Una dintre temele urmărite a fost unificarea practicii judiciare în interiorul DNA. Aceasta este tema controlului şi a fost înţeleasă de către toţi membrii echipei de control" .

24. Formele de control ce pot fi dispuse în cadrul Ministerului Public, aşa cum sunt ele enumerate prin Ordinul PÎCCJ nr. 5/2016 sunt: control operativ curent, control pentru situaţii deosebite şi control tematic. Toate aceste controale pot fi realizate prin conducătorului parchetului, prin procurorii cu funcţii de conducere, delegaţi de conducător sau prin procurori desemnaţi .

25. Aşadar, controlul tematic dispus de către pârâtă putea fi realizat, în condiţiile art. 1 alin. (2) lit. c), art. 6, art. 7 alin. (3) din Ordinul PÎCCJ nr. 5/2016, doar de către persoanele anterior menţionate şi nu de către un judecător, chiar având calitatea de consilier al procurorului-şef. În acest sens, chiar în art. 2 alin. (1) lit. a) din ordinul menţionat se arată că activitatea de control se organizează şi se desfăşoară în baza principiului legalităţii "potrivit căruia orice formă de control se realizează în baza dispoziţiilor prevăzute de lege şi a actelor normative subsecvente".

26. În continuare, dând crezare susţinerilor pârâtei, potrivit cărora "tema controlului [...] a fost înţeleasă de către toţi membrii echipei de control" nu putem decât să apreciem, o dată în plus, faptul că aceştia au acţionat în sensul dispus prin ordin, controlând activitatea procurorilor de şedinţă care îşi desfăşurau activitatea în cadrul serviciilor teritoriale din cadrul DNA. Analizând rapoartele privind activitatea de verificare şi control a activităţii judiciare desfăşurate de procurorii din cadrul ST Constanţa, ST Galaţi, ST Braşov şi ST Ploieşti, ST Craiova, ST Piteşti, ST Bacău, ST Alba, ST Cluj, ST Timişoara, ST Târgu Mureş, ST Oradea, se poate lesne observa faptul că au fost formulate inclusiv aprecieri cu privire la nivelul de pregătire profesională a procurorilor verificaţi.

27. În opinie majoritară se acreditează inclusiv ideea că nu se poate reţine existenţa unei urmări imediate atât timp cât chiar recurenta-reclamantă, printr-un act intrat în circuitul civil - respectiv Rezoluţia de clasare din lucrarea nr. x/2017, act juridic care se bucură de prezumţia de legalitate deoarece nu a fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă - reţine că activitatea desfăşurată de doamna judecător B., în calitate de consilier al procurorului-şef al DNA şi în baza Ordinului nr. 96/2017, nu reprezintă un control asupra procurorilor din subordinea procurorului-şef al DNA.

28. Altfel spus, se tinde a se conferi putere de lucru judecat unor aspecte tranşate printr-un simplu act de procedură întocmit în cadrul unui demers administrativ (atâta vreme cât măsura clasării nu a fost contestată), în faţa unei entităţi juridice - Inspecţia judiciară - căreia nu îi sunt recunoscute atributele unei instanţe, în sensul consacrat inclusiv în jurisprudenţa CEDO.

29. Contrar celor de mai sus, apreciem că puterea lucrului judecat este o calitate ataşată verificării şi sancţionării jurisdicţionale. Această autoritate rezultă din puterea conferită de lege instanţei de a tranşa definitiv o chestiune litigioasă, numai astfel putându-se asigura securitatea juridică şi putându-se garanta stabilitatea raporturilor juridice.

30. Prin urmare, raportat la cele rezultate din actele dosarului, în contextul inexistenţei unei hotărâri judecătoreşti anterioare care să constate legalitatea demersurilor făcute de doamna judecător în aplicarea ordinului nelegal, afirmaţia expusă anterior, în justificarea opiniei majoritare, nu poate fi împărtăşită. Mai mult chiar, inclusiv în ipoteza existenţei unei astfel de hotărâri, ea ar fi opozabilă terţilor doar atât timp cât nu s-ar face, în condiţiile legii, dovada contrară, potrivit art. 435 alin. (2) C. proc. civ.

31. Între manifestările ce formează elementul material al acestei abateri disciplinare şi afectarea imaginii publice a procurorului şi a întregii justiţii, ca sistem şi serviciu în apărarea ordinii de drept, trebuie să existe o legătură de cauzalitate care nu trebuie dovedită, întrucât ea rezultă din însăşi fapta comisă (ex re).

32. Pentru a se stabili întrunirea cumulativă a tuturor elementelor abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, se impune a se examina şi dacă încălcările sau nesocotirea acestui text legal au fost săvârşite cu vinovăţie, respectiv dacă se poate reţine existenţa factorului intelectiv şi a celui volitiv.

33. Astfel, pentru a se constata săvârşirea abaterii disciplinare este necesară existenţa unei încălcări cu ştiinţă a unor norme legale, rezultat urmărit sau acceptat de către magistratul care a comis-o.

34. Considerăm că, inclusiv sub aspectul laturii subiective, fapta pârâtei procuror este de natură a atrage răspunderea disciplinară.

35. În prezenta cauză, vinovăţia, ca element esenţial al angajării răspunderii disciplinare, a fost dedusă din modalitatea de exercitare a funcţiei pârâtei, ca procuror-şef al unei unităţi de parchet cu o mare vizibilitate în viaţa publică, prin luarea măsurii de desemnare a consilierului său (care nu era procuror) în vederea efectuării unui control asupra procurorilor din subordine.

36. Din modalitatea de lucru reţinută, se poate lesne aprecia asupra existenţei elementului intenţional, volitiv, de natură a atrage răspunderea disciplinară a magistratului pentru lezarea unor valori sociale reprezentate de relaţiile sociale referitoare la realizarea activităţii de justiţie, în sensul larg al noţiunii, ce presupune atât organizarea şi funcţionarea organelor judiciare, cât şi respectarea obligaţiilor profesionale ale procurorului, inclusiv cu funcţie de conducere, stabilite prin legi şi regulamente.

37. Apreciem că prezenţa caracterului imputabil al faptei derivă şi din faptul că vinovăţia pârâtei trebuie raportată nu doar la standardele de conduită impuse în mod obişnuit de dispoziţiile legale şi regulamentare indicate mai sus, ci şi la aşteptările societăţii, aşteptări potenţate prin imaginea pe care pârâta şi-a creat-o în timp, pe parcursul exercitării funcţiilor de conducere ocupate, aceea de redută în apărarea ordinii constituţionale şi legale. Trebuie astfel avut în vedere faptul că magistratul nu se află la începutul carierei sale, că deţinea, la momentul emiterii ordinului, o funcţie de conducere în Ministerul Public de peste 10 ani, iar realităţile sistemului judiciar se impuneau a-i fi pe deplin cunoscute.

38. Nu-i erau străine intimatei procuror niciuna dintre dispoziţiile legale şi regulamentare invocate în prezenta cauză dar, cu toate acestea, a ales să procedeze în sensul arătat.

39. Atitudinea pârâtei nu poate fi privită ca lipsită de consecinţe în rândul subordonaţilor săi, dar şi al restului magistraţilor procurori, punându-şi amprenta inclusiv asupra modului în care corpul procurorilor, unii la început de carieră, îşi formează deprinderile de bună practică, consonându-le cu rigorile legii.

40. Mai mult, caracterul neizolat al acestei situaţii (intimata procuror a mai emis astfel de ordine, fapt ce rezultă inclusiv din declaraţia dată de consilierul său, potrivit căreia acesta a făcut parte şi din comisia de control a activităţii procurorilor de şedinţă din cadrul Structurii Centrale a DNA - Dosar nr. x/2017) dovedeşte existenţa factorului intelectiv şi a celui volitiv, deci a vinovăţiei, în prezenţa căreia încălcarea imputată pârâtei capătă valenţele unei abateri disciplinare. De altfel, chiar pârâta recunoaşte, în declaraţia dată în 6 iunie 2018 în Dosarul nr. x/2018:

"Precizez că şi anterior în perioada în care am ocupat funcţia de procuror general al PÎCCJ, doamna consilier B. a desfăşurat acest gen de activităţi [...]" .

41. Aşadar, se constată că, în privinţa abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, acţiunea disciplinară a fost în mod nelegal respinsă, ca urmare a neacordării relevanţei juridice cuvenite unor împrejurări probate necontestat, care consacră caracterul de abatere disciplinară al faptelor reproşate intimatei procuror din această perspectivă.

42. La individualizarea sancţiunii, se impuneau a fi avute în vedere gravitatea concretă şi consecinţele negative ale faptelor, circumstanţele profesionale şi personale ale pârâtei procuror, opinia minoritară orientându-se spre aplicarea sancţiunii constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

Procesat de GGC - LM