Judge’s sanction reduced to written warning for repeat ruling delays; disciplinary violation upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară, sub nr. x/2015, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtului A., judecător în cadrul Tribunalului Ilfov, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

II. Hotărârea instanţei de disciplină

Prin Hotărârea nr. 15 J din 6 iunie 2018, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară şi, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtului sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 10% pe o perioadă de 2 luni", pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din aceeaşi lege.

Pentru a hotărî astfel, instanţa disciplinară a reţinut că, prin probele administrate în cauză, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare invocate.

La individualizarea sancţiunii, instanţa disciplinară a avut în vedere că pârâtul a mai fost supus verificărilor din perspectiva întârzierilor în redactarea hotărârilor judecătoreşti, prin rezoluţia din data de 26 februarie 2018 dispunându-se clasarea sesizării, şi că prin Hotărârea nr. 13 J din 26 aprilie 2017 pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 334 din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost sancţionat cu "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

III. Calea de atac formulată

Împotriva hotărârii instanţei de disciplină, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 teza a doua din C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii disciplinare, ca neîntemeiată, în principal, şi reindividualizarea sancţiunii aplicate, în subsidiar.

În motivarea recursului arată următoarele:

Din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., că atât instanţa disciplinară, cât şi Inspecţia Judiciară au încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, deoarece nu i-a fost respectat dreptul la apărare.

Astfel, susţine recurentul, încă din faza de cercetare disciplinară, desfăşurată în faţa Inspecţiei Judiciare, i-a fost încălcat dreptul la o apărare efectivă, prevăzut şi de art. 46 alin. (1), teza finală din Legea nr. 317/2004, întrucât, în ceea ce îl priveşte, în calitate de persoană cercetată, această cercetare s-a desfăşurat pe parcursul a doar patru ore, dintre care 2 ore şi jumătate în absenţa sa.

Arată, de asemenea, că Inspecţia Judiciară i-a încuviinţat numai unele din probele solicitate şi, în mod netemeinic şi nelegal, în raport cu dispoziţiile art. 46 alin. (1) teza finală din Legea nr. 317/2004, i-a respins cererea de acordare a unui termen de două zile în vederea formulării unui memoriu şi de ataşare la dosarul disciplinar a situaţiei centralizate a volumului de activitate pe anul 2017 a tuturor judecătorilor care au activat în Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

Recurentul apreciază că dreptul la o apărare efectivă i-a fost încălcat şi în faţa instanţei disciplinare, care i-a respins cererea de probe constând în reaudierea doamnei judecător B., ca nefiind utilă soluţionării cauzei, fără a motiva această măsură, în timp ce în expozitivul hotărârii se reiau aceleaşi pasaje din declaraţiile martorului respectiv, reţinute şi în rezoluţia de trimitere în judecată disciplinară, care sunt prezentate ca fiind adevăruri absolute, fără putinţă de tăgadă. Or, arată recurentul, martorul a fost audiat fără a i se permite să asiste la audierea acestuia, cu atât mai puţin să-i poată adresa întrebări, conform art. 321 alin. (3) din C. proc. civ.

De asemenea, arată recurentul, instanţa disciplinară a respins cererea sa de emitere a unei adrese prin care să se solicite Tribunalului Bucureşti să transmită la dosar situaţia centralizată a volumului de activitate pe anul 2017 a tuturor judecătorilor care au activat în Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, cu motivarea că "Secţia are posibilitatea de a-l cunoaşte nemijlocit".

Susţine recurentul că măsurile susmenţionate, dispuse de instanţa disciplinară şi de Inspecţia Judiciară, reprezintă tot atâtea încălcări ale regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, care trebuie să ducă la casarea hotărârii atacate şi respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii disciplinare exercitate împotriva sa, sub aspectul comiterii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

Din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a doua din C. proc. civ. apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material ce reglementează instituţia juridică a vinovăţiei, ca element din conţinutul constitutiv subiectiv al oricărei abateri disciplinare, redată în textul art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, prin sintagma "motivele imputabile".

În sprijinul acestui motiv, recurentul arată că instanţa disciplinară nu a ţinut seama de argumentele concrete invocate, ce ţin de volumul său de activitate profesională în anul 2017 şi la începutul anului 2018, argumente care arată că acest volum de activitate a fost mai mare decât al oricărui alt judecător din secţia penală a Tribunalului Ilfov; în acest sens, enumeră o serie de lucrări şi activităţi profesionale, a căror complexitate susţine că necesită un timp şi o atenţie foarte mari pentru a fi analizate, respectiv soluţionate.

De asemenea, menţionează că a depus la dosarul disciplinar şi certificatul de concediu medical, care atestă că, în luna iunie 2017, nu a fost deloc la serviciu, ca urmare a unei intervenţii chirurgicale pe care a suferit-o, arătând că, dacă nu ar fi suferit acea intervenţie chirurgicală, ar fi avut aproximativ 30 de zile calendaristice în plus pentru a motiva dosarele.

Arată, totodată, că, urmare înscrierii la concursul de promovare efectivă (la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală), organizat la data de 26 noiembrie 2017, preşedintele delegat al Tribunalului Ilfov i-a admis, în parte, cererea de concediu de studiu pe care a formulat-o, având şase zile pentru pregătirea examenului, timp pe care, dacă nu s-ar fi înscris la examen, l-ar fi avut la dispoziţie pentru motivarea dosarelor.

Un alt argument invocat de recurent este cel potrivit căruia, în perioada 4 ianuarie 2012 şi până în prezent, s-a implicat cel mai mult în activitatea Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului Ilfov, aşa cum rezultă din declaraţia doamnei C., grefier în cadrul acestui birou.

Susţine recurentul că toate aceste situaţii invocate puteau fi reţinute de instanţa disciplinară ca motive obiective, care au condus la sfârşitul lunii ianuarie 2018 la întârzierea în activitatea de redactare a unui număr de 197 de hotărâri.

Consideră că se poate aprecia că acest stoc foarte mare de dosare restante este urmarea unor motive neimputabile recurentului, putându-se reţine, în consecinţă, lipsa sa de vinovăţie pentru abaterea pentru care a fost trimis în judecată disciplinară, cu atât mai mult cu cât, pentru existenţa abaterii respective, dispoziţiile art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004 prevăd expres condiţia ca întârzierile în redactarea de hotărâri judecătoreşti să fie (exclusiv) din motive imputabile.

În raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018, care statuează caracterul devolutiv al recursului în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor, precum şi cu dispoziţiile art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, în subsidiar, recurentul solicită reindividualizarea sancţiunii aplicate şi aplicarea sancţiunii "avertisment".

În sprijinul acestei cereri, menţionează situaţiile invocate mai sus cu privire la lipsa motivelor imputabile şi arată că, în peste 18 ani de magistratură, este pentru prima dată când Inspecţia Judiciară exercită acţiune disciplinară împotriva sa pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h), teza a doua din Legea nr. 303/2004 şi invocă poziţia sa procesuală din timpul cercetării, în sensul că până la al doilea şi ultimul termen de judecată a redus stocul de hotărâri neredactate în termene legale, de la 197 la 97, iar în prezent, la ultima evidenţă imprimată în acest sens de către Grefierul Şef al secţiei penale, la data de 10 august 2018, stocul îi scăzuse, în continuare, la 79 de dosare, cele mai vechi hotărâri pronunţate fiind din iulie 2017.

IV. Apărările intimatei Inspecţia Judiciară

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Se arată, în esenţă, că împrejurarea că unele dintre probele solicitate au fost respinse nu poate reprezenta o încălcare a dreptului la apărare, aprecierea asupra probelor efectuându-se de către inspector/echipa de inspectori în raport de utilitatea şi pertinenţa lor, iar în cadrul cercetării disciplinare a fost administrat un probatoriu amplu, pe care instanţa disciplinară l-a considerat suficient şi concludent cu privire la situaţia de fapt şi, apreciind nerelevante celelalte probe solicitate în faţa sa, le-a respins motivat.

Cu privire la critica încălcării dreptului la apărare, prin aceea că audierea martorilor din oficiu s-a realizat în absenţa magistratului cercetat, se arată că nu are suport legal, întrucât procedura cercetării este de natură disciplinară, care se derulează după norme proprii, neputându-se face analogie cu o activitate jurisdicţională, cum greşit susţine recurentul.

De asemenea, împrejurarea că cercetarea disciplinară s-a desfăşurat într-o singură zi şi pe o durată de aproximativ 4 ore nu poate constitui, prin ea însăşi, o încălcare a dreptului la apărare, atâta timp cât magistratului cercetat i-au fost respectate toate drepturile conferite de lege şi Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţiei de către Inspecţia Judiciară.

Referitor la vinovăţie, ca element constitutiv al abaterii disciplinare, arată că aceasta este dată de modul în care magistratul cercetat a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunţate, atitudinea sa psihică fiind aceea de prevedere a rezultatului faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor, aşa cum rezultă din întregul probatoriu administrat.

Intimata a apreciat că individualizarea sancţiunii aplicate reflectă gravitatea concretă a faptelor săvârşite, dar şi a consecinţelor produse, de natură să îndeplinească scopul sancţionator şi de remediu.

V. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, sub aspectul individualizării sancţiunii, după cum se va arăta în continuare.

Prin Hotărârea nr. 15 J din 6 iunie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a reţinut că, prin probele administrate, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004 în ceea ce îl priveşte pe recurentul-pârât.

Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că starea de fapt rezultată din probe face dovada încălcării, în mod repetat, de către domnul judecător A. a termenului legal de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare, termen prevăzut de art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., încălcând prin conduita sa dispoziţiile art. 12 şi 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că, din modul în care pârâtul a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunţate, rezultă atitudinea psihică a acestuia de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere a acceptat-o, chiar dacă nu le-a urmărit.

La individualizarea sancţiunii, instanţa disciplinară a avut în vedere că pârâtul a mai fost supus verificărilor din perspectiva întârzierilor în redactarea hotărârilor judecătoreşti, prin rezoluţia din data de 26 februarie 2018 dispunându-se clasarea sesizării, şi că prin Hotărârea nr. 13 J din 26 aprilie 2017 pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 334 din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost sancţionat cu "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte reţine că instanţa disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii disciplinare a recurentului-pârât sub aspectul săvârşirii abaterii prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Potrivit acestor dispoziţii legale, "Constituie abateri disciplinare: (...) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;".

Recurentului-pârât îi este imputată săvârşirea abaterii disciplinarea susmenţionate, în forma prevăzută de teza ultimă a dispoziţiilor legale citate, constând în "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

Într-adevăr, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.

Abaterea disciplinară prevăzută de dispoziţiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 este, sub aspect juridic, consecinţa nerespectării obligaţiei stipulate la art. 91 alin. (1) din aceeaşi lege, conform căreia:

"Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să rezolve lucrările în termenele stabilite şi să soluţioneze cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora (...)".

Sub aspectul laturii obiective, abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004 constă în neîndeplinirea obligaţiei de a redacta hotărârile judecătoreşti în termenele prevăzute de lege, în mod repetat, iar din punct de vedere al laturii subiective, este necesar ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului.

Or, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa disciplinară, în raport cu probatoriul efectuat în cauză, reflectat şi de situaţia statistică depusă la dosar, la data de 4 iunie 2018, recurentul figura cu un număr de 97 de hotărâri restante, dintre care cea mai veche data din 22 martie 2017, 63 de hotărâri fiind pronunţate în anul 2017 şi 34 de hotărâri în anul 2018.

Atât numărul mare al hotărârilor neredactate, cât şi perioada de timp în care au fost pronunţate, de cca. 2 ani, coroborate cu împrejurarea că recurentul-pârât a mai fost supus, anterior, verificărilor din perspectiva întârzierilor în redactarea hotărârilor judecătoreşti, dispunându-se clasarea sesizării, sunt aspecte necontestate, care conduc, în mod evident, la concluzia că starea de fapt reţinută în sarcina sa se încadrează în dispoziţiile legale citate, reprezentând latura obiectivă a abaterii disciplinare imputate.

Sub aspectul laturii subiective, se constată, de asemenea, că întârzierile în redactarea hotărârilor judecătoreşti sunt imputabile recurentului-pârât, fiind determinate de modul de gestionare a timpului de lucru, de planificare a activităţii şi de lucru efectiv adoptat de pârâtul judecător; aşa cum rezultă şi din declaraţia martorului judecător D., recurentul-pârât se prezenta la serviciu, de regulă, în zilele de luni, miercuri şi vineri, după orele 12:30-13:00.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa disciplinară, sub acest aspect, raportat la criteriul volumului de muncă, din analiza comparativă a activităţii recurentului-pârât faţă de ceilalţi judecători ai secţiei penale a Tribunalului Ilfov, rezultă că în cazul său numărul de hotărâri neredactate în termen şi durata depăşirii termenului de redactare sunt cu mult mai mari decât în cazul colegilor săi, ale căror complete au avut un volum de activitate chiar mai mare.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a doua din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material ce reglementează instituţia juridică a vinovăţiei, ca element din conţinutul constitutiv subiectiv al oricărei abateri disciplinare, redată în textul art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, prin sintagma "motivele imputabile".

Împrejurările invocate în sprijinul acestui motiv, referitoare la volumul de muncă în perioada respectivă şi la complexitatea lucrărilor, la intervenţia chirurgicală pe care a suferit-o şi la înscrierea la concursul de promovare efectivă nu sunt de natură să îl exonereze de răspundere pe recurent, nefiind determinante în generarea situaţiei ce reprezintă latura obiectivă a abaterii.

Nici motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. nu este întemeiat, recurentul susţinând în mod greşit că instanţa disciplinară şi Inspecţia Judiciară au încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, deoarece nu i-a fost respectat dreptul la apărare.

Înalta Curte reţine că argumentele şi criticile formulate de recurent cu privire la acest motiv sunt nefondate, în condiţiile în care acestuia i s-a pus la dispoziţie dosarul, pe care l-a studiat şi din care a obţinut, în copie, o serie de înscrisuri şi i s-au încuviinţat probe în apărare; împrejurarea că inspectorii judiciari şi instanţa disciplinară nu au încuviinţat toate probele solicitate şi au respins cererea de acordare a unui nou termen nu echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare, întrucât aceste măsuri au fost motivate, cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare.

De altfel, la invitaţia de a participa la efectuarea cercetării disciplinare, comunicată recurentului împreună cu rezoluţia de începere a cercetării disciplinare la data de 19 martie 2018, acesta a precizat că nu doreşte să dea declaraţii, având experienţa unei cercetări disciplinare anterioare în care audierea a durat mai mult decât şi-ar fi dorit; această împrejurare denotă, şi ea, lipsa de temeinicie a criticilor recurentului privind nerespectarea dreptului la apărare şi a garanţiilor procedurale şi procesuale cu ocazia cercetării disciplinare administrative şi caracterul pur formal al acestora.

Hotărârea instanţei disciplinare este, aşadar, temeinică şi legală sub aspectul temeiniciei acţiunii disciplinare şi al îndeplinirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, imputate recurentului-pârât.

Cu privire la individualizarea sancţiunii, însă, Înalta Curte apreciază că, în raport cu dispoziţiile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care instituie drept criteriu de apreciere asupra sancţiunii aplicabile gravitatea abaterii săvârşite, sancţiunea aplicată recurentului-pârât, constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 10% pe o perioadă de 2 luni", nu respectă principiul proporţionalităţii.

Instanţa de control judiciar are în vedere, sub acest aspect, circumstanţele personale invocate de recurentul-pârât, care rezultă din probatoriul administrat în cauză, respectiv împrejurările constând în intervenţia chirurgicală pe care a suferit-o în perioada supusă verificării şi participarea la concursul de promovare efectivă, care, deşi nu sunt de natură să îl exonereze pe recurent de răspundere, nefiind determinante în generarea întârzierilor în activitatea de redactare, reprezintă, totuşi, cauze obiective de care instanţa trebuie să ţină seama la individualizarea sancţiunii.

În acelaşi sens, la individualizarea sancţiunii, trebuie să se ţină seama şi de volumul mare de muncă desfăşurată de judecătorii secţiei penale a Tribunalului Ilfov, precum şi de împrejurarea că recurentul a desfăşurat o activitate complexă la Biroul Executări Penale din cadrul acestei instanţe.

Aceste împrejurări reprezintă factori obiectivi care, coroboraţi, pot determina producerea de întârzieri în activitate, impunându-se a fi avute în vedere, alături de circumstanţele personale, la individualizarea sancţiunii.

Raportat la motivele arătate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 20 iulie 2018, care consacră caracterul devolutiv al căii de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită, Înalta Curte constată că acţiunea disciplinară este întemeiată şi, ţinând seama de circumstanţele personale şi obiective menţionate, apreciază că se justifică aplicarea faţă de pârât a sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constând în "avertisment", sancţiune pe care o consideră aptă să îndeplinească atât scopul sancţionator, cât şi cel de remediu.

Pentru aceste considerente, va fi admis recursul, casată hotărârea atacată şi, în rejudecare, va fi admisă acţiunea disciplinară şi aplicată pârâtului sancţiunea avertismentului, prevăzută de art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din aceeaşi lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 15 J din 6 iunie 2018, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2018.

Casează hotărârea atacată şi, în rejudecare, admite acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului A., judecător la Tribunalul Ilfov, şi aplică acestuia sancţiunea avertismentului, prevăzută de art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din aceeaşi lege.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2019.

Procesat de GGC - LM