Appeal against final filtering decision declared inadmissible due to lack of appellate route
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the lower court's decision that had previously rejected a request for revision as inadmissible. The case involved a procedural challenge where the appellant attempted to lodge an appeal against a judicial decision rendered by the High Court in a revision proceeding concerning a filtering decision for a cassation appeal, which explicitly stated it was not subject to any form of appeal. The court ruled that such a decision is legally final and cannot be challenged further, as the conditions for admissibility were not met despite the payment of the judicial stamp after initial non-compliance. The decisive legal basis relied on Articles 457, 493(5), 508(4), and 513(5) of the Code of Civil Procedure, combined with Article 129 of the Constitution and the principle of legality in Article 7, establishing that parties are limited to only those appellate routes expressly provided by law, and that any indication of an open appeal in the decision's operative part is legally ineffective when the statute expressly prohibits further recourse.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 din C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Appeal against final filtering decision declared inadmissible due to lack of appellate route: The case involved a procedural challenge where the appellant attempted to lodge an appeal against a judicial decision rendered by the High Court in a revision proceeding concerning a filtering decision for a cassation appeal, which explicitly stated it was not subject to any form of appeal. The court ruled that such a decision is legally final and cannot be challenged further, as the conditions for admissibility were not met despite the payment of the judicial stamp after initial non-compliance. The decisive legal basis relied on Articles 457, 493(5), 508(4), and 513(5) of the Code of Civil Procedure, combined with Article 129 of the Constitution and the principle of legality in Article 7, establishing that parties are limited to only those appellate routes expressly provided by law, and that any indication of an open appeal in the decision's operative part is legally ineffective when the statute expressly prohibits further recourse.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for the dismissal of the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 690 din 28 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 4131 din 5 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs A.
În esenţă, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modalitatea de soluţionare a cauzei în diferitele stadii procesuale pe care le-a parcurs, invocând motive lipsite de logică şi de coerenţă, nestructurate din punct de vedere juridic.
În consecinţă, se solicită admiterea recursului.
II. Procedura de filtrare a recursului
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost început la data de 6 mai 2014, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, în raport cu prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru, în cuantum de 100 RON, iar criticile recurentului nu cuprind o dezvoltare a motivelor de nelegalitate invocate şi nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură, fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului.
Prin încheierea din 28 octombrie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.
După comunicarea raportului, recurentul a depus taxa judiciară de timbru, în cuantum de 100 RON, îndeplinindu-şi, astfel, obligaţia legală stabilită prin raport, motiv pentru care excepţia de netimbrare a recursului nu se mai susţine.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate faţă de excepţia nulităţii recursului şi de orice alte cereri, excepţia inadmisibilităţii recursului, reţinută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. stabileşte că:
"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."
În raport cu prevederile legale anterior menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În speţă, însă, se constată că aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
Astfel, Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva unei decizii date în procedura de filtrare a unui recurs, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 7 şi pe cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. şi întrucât, în speţă, recursul vizează o decizie pronunţată de către secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o cerere de revizuire a unei decizii date în procedura de filtrare a unui recurs, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 513 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) şi cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării şi dat fiind faptul că recurentul a uzat deja de calea de atac a recursului, rezultă că recursul dedus judecăţii nu este admisibil.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. (7) din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
În ce priveşte menţiunea din cuprinsul dispozitivului deciziei recurate în sensul că aceasta este "cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare" nu deschide părţilor posibilitatea de a exercita vreo cale de atac, întrucât, potrivit art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar însemnările inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu au niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 690 din 28 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2018.
Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2019.
Procesat de GGC - LM