Inadmissibility of extraordinary appeal against a final decision terminating appellate proceedings.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a panel of five judges, dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the final decision of the second civil section of the same court that had previously annulled an appeal for lack of stamping. The case involved a procedural challenge to a final judicial decision issued within a civil dispute, where the appellant contested the manner of resolution and invoked incoherent legal arguments, requesting the connection of related cases. The court ruled that the specific decision being challenged was not among the categories of rulings subject to *recurs* (extraordinary appeal) under Article 483(1) of the Civil Procedure Code or Article 24 of Law No. 304/2004; based on the principle of the legality of legal remedies and Article 634(1)(5) of the Civil Procedure Code, which classifies such decisions as final, the court found that the prerequisite condition for admissibility—a ruling susceptible to review via this extraordinary remedy—was not met, resulting in a dismissal without further appellate review under Article 493(5).
Legislator headnote
AI generatedart. 493 din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 7 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 24 din Legea nr. 304/2004; Inadmissibility of extraordinary appeal against a final decision terminating appellate proceedings: The case involved a procedural challenge to a final judicial decision issued within a civil dispute, where the appellant contested the manner of resolution and invoked incoherent legal arguments, requesting the connection of related cases. The court ruled that the specific decision being challenged was not among the categories of rulings subject to *recurs* (extraordinary appeal) under Article 483(1) of the Civil Procedure Code or Article 24 of Law No. 304/2004; based on the principle of the legality of legal remedies and Article 634(1)(5) of the Civil Procedure Code, which classifies such decisions as final, the court found that the prerequisite condition for admissibility—a ruling susceptible to review via this extraordinary remedy—was not met, resulting in a dismissal without further appellate review under Article 493(5).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as inadmissible and to establish that no further remedy is available.
Full text
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 1557 din 27 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 113/R din 18 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva hotărârii menţionate la pct. 1, recurentul A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
În esenţă, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modalitatea de soluţionare a cauzei în diferitele stadii procesuale pe care le-a parcurs, invocând motive lipsite de logică şi de coerenţă, nestructurate din punct de vedere juridic.
În consecinţă, se solicită admiterea recursului.
3. Procedura de filtrare a recursului
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost început la data de 11 aprilie 2016, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, în raport cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin încheierea din 28 octombrie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.
După comunicarea raportului, recurentul A. a depus punct de vedere şi note scrise prin care a solicitat admiterea recursului, reluând istoricul cauzei şi solicitând conexarea tuturor cauzelor de pe rolul instanţelor în legătură cu litigiul dedus judecăţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând, cu prioritate, admisibilitatea în principiu a recursului în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., Completul de filtru constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţia României, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii, iar art. 22 alin. (1) din acelaşi cod prevede că judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat expres de dispoziţiile mai sus arătate, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac legal reglementate, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Astfel, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
De asemenea, C. proc. civ. reglementează în Titlul II - Cap. III, recursul (art. 483 - 502), cale extraordinară de atac, iar în art. 483 alin. (1) se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului, respectiv "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.
Hotărârea ce formează obiectul prezentei cauze, prin care a fost soluţionată o cerere de recurs, este o hotărâre judecătorească definitivă, conform 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în condiţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. ori art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează competenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1557 din 27 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016, ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1557 din 27 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016.
Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2019.
Procesat de GGC - LM