Inadmissibility of appeal in annulment under old Civil Procedure Code for illegal panel composition

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

1. Prin Încheierea civilă nr. 203 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A., prin mandatar B., împotriva Încheierii civile nr. 184 din camera de consiliu de la 8 octombrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

2. Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, A., prin mandatar B. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 3 din noul C. proc. civ.

În motivare, contestatoarea susţine că decizia atacată a fost pronunţată de un complet nelegal constituit, în raport cu Decizia nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale, fiind incidente, astfel, prevederile art. 176 din noul C. proc. civ. referitoare la nulitatea hotărârii contestate.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deşi contestatoarea şi-a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 3 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, în cauză, sunt incidente prevederile C. proc. civ. de la 1865, întrucât, potrivit sistemului de evidenţă informatizată al instanţelor, litigiul în legătură cu care a fost formulată contestaţia în anulare a fost înregistrat pe rolul instanţelor judecătoreşti la data de 29 martie 2007.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează în sensul că "dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", respectiv 15 februarie 2013.

Faţă de prevederile legale mai sus menţionate, Înalta Curte constată că litigiul pendinte este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, contestaţia în anulare urmând a fi analizată prin prisma dispoziţiilor acestui act normativ.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare "când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii" [alin. (1) pct. 1], ori "când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă" [alin. (1) pct. 2], iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol contestaţia mai poate fi primită în cazul când motivele anterior enunţate au fost invocate prin cererea de recurs, "dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."

Art. 318 C. proc. civ. stabileşte că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie "când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul, sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

În speţă, cererea de contestaţie în anulare, nu se circumscrie niciuneia din dispoziţiile legale anterior citate, pentru a fi analizată ca atare de instanţă, ceea ce determină caracterul inadmisibil al acesteia.

Astfel, motivul invocat de contestatoare, nelegalitatea compunerii completului din perspectiva Deciziei nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale, se referă la încălcarea normelor privind alcătuirea instanţei, iar acesta nu se regăseşte printre cele prevăzute ca motive de contestaţie în anulare de prevederile art. 317 - 318 C. proc. civ. de la 1865, neputând fi asimilat cu niciunul din motivele de contestaţie în anulare prevăzute de acest act normativ.

Acest motiv de contestaţie în anulare a fost prevăzut la art. 503 pct. 1 teza a II-a din noul C. proc. civ., însă, aşa cum s-a reţinut mai sus, prevederile acestui act normativ nu sunt incidente în speţă, pentru motivele arătate anterior.

În atare situaţie, Înalta Curte constată, pe de o parte, că aspectele deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege în asemenea procedură judiciară, iar pe de altă parte, că, prin constatarea inadmisibilităţii recursului instanţa de control judiciar a fost împiedicată, datorită unui aspect procedural, să analizeze pe fond criticile subsumate motivelor indicate de parte, pentru a se putea reţine, eventual, săvârşirea unei erori materiale sau omisiunea unui motiv de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 137 C. proc. civ. coroborat cu art. 317 - 318 din acelaşi cod, contestaţia în anulare formulată de A., prin mandatar B., va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A., prin mandatar B., împotriva Încheierii civile nr. 203 din 5 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2019.

Procesat de GGC - LM