Appeal against filtering-stage cassation decision inadmissible under absolute prohibition of further judicial remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Judicature dismissed as inadmissible the appeal filed by the appellants, thereby upholding the prior decision of the Second Civil Section of the High Court and leaving the underlying 2017 Court of Appeal judgment in force. The dispute concerned the admissibility of an appeal against a decision rendered by a Supreme Court panel in the pre-filtering procedure (Article 493 of the Code of Civil Procedure), where the panel had previously rejected a cassation appeal as inadmissible; the appellants argued that the filtering decision was absolutely null and void. The Court held that under Article 493(5) of the Code of Civil Procedure, decisions pronouncing the annulment or dismissal of a cassation appeal at the filtering stage when it is evidently unfounded or procedurally defective are expressly not subject to any legal remedy, meaning they fall outside the scope of appealable judgments under Articles 483(1) of the Code of Civil Procedure and 24 of Law No. 304/2004; recognizing such an appeal would violate the constitutional and statutory principles of legality of judicial remedies (Article 129 of the Constitution, Article 457(1) and Article 7 of the Code of Civil Procedure) and the public order nature of jurisdictional rules (Article 126(2) of the Constitution).
Legislator headnote
AI generatedart. 493 din C. proc. civ, art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 24 din Legea nr. 304/2004; Appeal against filtering-stage cassation decision inadmissible under absolute prohibition of further judicial remedies: The dispute concerned the admissibility of an appeal against a decision rendered by a Supreme Court panel in the pre-filtering procedure (Article 493 of the Code of Civil Procedure), where the panel had previously rejected a cassation appeal as inadmissible; the appellants argued that the filtering decision was absolutely null and void. The Court held that under Article 493(5) of the Code of Civil Procedure, decisions pronouncing the annulment or dismissal of a cassation appeal at the filtering stage when it is evidently unfounded or procedurally defective are expressly not subject to any legal remedy, meaning they fall outside the scope of appealable judgments under Articles 483(1) of the Code of Civil Procedure and 24 of Law No. 304/2004; recognizing such an appeal would violate the constitutional and statutory principles of legality of judicial remedies (Article 129 of the Constitution, Article 457(1) and Article 7 of the Code of Civil Procedure) and the public order nature of jurisdictional rules (Article 126(2) of the Constitution).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes that decisions rendered in the filtering procedure are not subject to any legal remedy, serving as the main ground for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra admisibilităţii în principiu a recursului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 229 din 13 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 în procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A., B. şi C. împotriva Deciziei nr. 402 din 6 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Împotriva acestei decizii, A., B. şi C. au formulat recurs, arătând că hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută.
Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât decizia atacată cu recurs a fost pronunţată în procedura de filtru, hotărâre care nu mai poate fi supusă reformării.
Completul de filtru, prin încheierea din 7 octombrie 2019, a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.
După comunicarea raportului, recurenţii A., B. şi C. au depus puncte de vedere, prin care au reluat istoricul cauzei.
În temeiul art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în prezenta cauză.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Decizia atacată cu recurs a fost pronunţată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura de filtrare a recursului, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 493 [...] (5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."
Dispoziţiile citate prevăd expres faptul că decizia pronunţată în ipotezele reglementate de textul de lege nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. ori art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează competenţa Completului de 5 judecători.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. şi de art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 229 din 13 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii A., B. şi C. împotriva Deciziei nr. 229 din 13 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 decembrie 2019.
Procesat de GGC - LM