Recourse against a final revision decision inadmissible for lack of statutory grounds

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 470 din 5 februarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1767 din 3 mai 2018 a aceleiaşi instanţe, ca inadmisibilă.

În motivare, în ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a constatat că legiuitorul a instituit condiţia de admisibilitate ce se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale, care trebuie să fie pronunţate asupra fondului sau să evoce fondul. Or, în speţă, revizuenţii au solicitat revizuirea unei decizii prin care s-a respins ca inadmisibil recursul împotriva Deciziei nr. 239/R din 18 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de aceleaşi părţi împotriva Deciziei nr. 1044/R pronunţată la 22 decembrie 2015 de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2014. Aşadar, aceştia solicită revizuirea unei hotărâri care nu se pronunţă asupra fondului cauzei şi nici nu evocă fondul, considerente pentru care acest motiv de revizuire este inadmisibil.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., chiar dacă acesta poate fi invocat şi pentru hotărârile care nu evocă fondul, Înalta Curte constată că nici în privinţa acestuia nu sunt îndeplinite cerinţele privind admisibilitatea sa, deoarece revizuenţii nu au argumentat în niciun fel acest motiv de revizuire.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs A., B., C., D., E., F., solicitând anularea hotărârii atacate, fără a indica niciun motiv de casare.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, exercitarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de declararea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire.

Conform art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenta Completului de 5 judecători".

Cererea de revizuire formulată de A., B., C., D., E., F. nu a fost formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (ci în baza art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 9 din C. proc. civ.), astfel că decizia dată în revizuire nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 513 alin. (6) teza finală a actului normativ anterior menţionat şi nu este supusă recursului în faţa Completului de 5 judecători, fiind o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A., B., C., D., E., F. împotriva Deciziei civile nr. 470 din 5 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de A., B., C., D., E., F. împotriva Deciziei civile nr. 470 din 5 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM