Revision petition rejected as time-barred; appeal against the rejection dismissed

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 4205 din 5 decembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins cererea de revizuire ca tardiv declarată, reţinând că Decizia nr. 1134 (care este ultima hotărâre) a rămas definitivă la 28 martie 2018, iar cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov (care şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) la 30 iulie 2018, fiind expediată prin poştă la 26 iulie 2018 .

Termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se împlinea la data de 28 aprilie 2018, având în vedere dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

S-a apreciat, totodată, că şi în măsura în care termenul de declarare a revizuirii ar fi raportat la Sentinţa civilă nr. 101/S din 26 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a cărei anulare se solicită, (revizuentul atacând, de fapt, prima hotărâre pronunţată şi nu ultima, aşa cum prevede art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), care a rămas definitivă prin Decizia nr. 29/R din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, termenul de o lună era împlinit la 26 iulie 2018.

Prin urmare, cererea de revizuire, expediată prin poştă la 26 iulie 2018 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov (care şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) la 30 iulie 2018, este formulată cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, admiterea excepţiilor invocate, casarea deciziei atacate, admiterea cererii de revizuire şi trimiterea dosarului spre rejudecare, în temeiul art. 3 alin. (2) şi 81 din Legea nr. 76/2012, art. 261 alin. (3) şi 264 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, art. 24 - 28 din C. proc. civ. şi art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2013.

În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 101/S din 26 mai 2015 a fost depusă în termen, dispoziţia potrivnică fiind Decizia nr. 1134 din 28 martie 2018, întrucât dispozitivul nu a fost comunicat potrivit art. 261 alin. (3) din C. proc. civ. în termen de 7 zile de la pronunţare şi nici motivarea nu i-a fost comunicată, în baza art. 264 alin. (1) din acelaşi act normativ în termen de 30 de zile de la pronunţare, decizia fiind predată arhivei la 14 mai 2018.

Prin Încheierea din 7 octombrie 2019 s-a admis în principiu recursul formulat de recurentul A. şi s-a fixat termen de judecată la 4 noiembrie, cu citarea părţilor.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, deoarece criticile de nelegalitate formulate vizează, în fapt, incompatibilitatea completului care a pronunţat hotărârea atacată şi încălcarea dispoziţiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire, calea de atac va fi examinată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 din actul normativ anterior menţionat, în cauză fiind aplicabile prevederile noului cod de procedură, faţă de data înregistrării dosarului în care s-a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire (Sentinţa civilă nr. 101/2015), 17 mai 2013.

Referitor la greşita compunere a instanţei, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. au în vedere şi alcătuirea completului cu judecători care se aflau într-o situaţie de incompatibilitate, însă, aşa cum însuşi recurentul a arătat prin cererea de recurs, doi dintre membrii completului au formulat cereri de abţinere, care au fost respinse, iar incidentul procedural referitor la cel de al treilea membru al completului trebuia invocat şi soluţionat de către instanţele anterioare, iar nu evocat într-un recurs declarat împotriva unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speţă, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din codul menţionat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speţa dedusă judecăţii, de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., respectiv de la 28 martie 2018.

Cererea de revizuire a fost formulată la 26 iulie 2018 (data poştei) şi, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speţă, este reprezentat de data pronunţării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susţine necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.

De asemenea, motivele invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4205 din 5 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM