Applicability of general Civil Procedure Code suspension norms to judicial disciplinary proceedings when dependent on administrative litigation regarding inspection regulations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin Rezoluţia din 8 ianuarie 2019, emisă în Dosarul nr. x/2018, Inspecţia Judiciară a dispus exercitarea acţiunii disciplinare faţă de domnii procurori militari A. - şef secţie Parchete Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, B. şi C. - procuror la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Acţiunea disciplinară a fost înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2019.

II. Încheierea prin care instanţa disciplinară a dispus suspendarea judecării acţiunii disciplinare

3. Prin Încheierea din 6 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară faţă de C. - procuror în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, până la soluţionarea în mod definitiv a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru considerentele arătate în continuare.

4. Din interpretarea dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Legea nr. 317/2004") şi art. 413 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) C. proc. civ., se reţine că, în situaţia în care dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, instanţa disciplinară poate dispune suspendarea judecăţii acţiunii disciplinare, legiuitorul reglementând astfel un caz facultativ de suspendare a procesului.

5. Prin Sentinţa civilă nr. 4595 din 9 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de C. în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, a fost anulat art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară"), şi a fost suspendată executarea aplicării acestui articol până la soluţionarea definitivă a cauzei.

6. Prin dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară este definită sintagma "instanţele şi parchetele unde inspectorul a funcţionat", respectiv ultima instanţă sau ultimul parchet la care inspectorul judiciar şi-a desfăşurat activitatea anterior numirii.

7. Raportat la dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora inspectorii judiciari nu pot efectua cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări care privesc judecători şi procurori din cadrul instanţelor ori parchetelor unde inspectorul a funcţionat, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că art. 7 alin. (3) din Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară restrânge numărul inspectorilor care nu pot efectua lucrările în condiţiile menţionate, adăugând astfel la textul de lege.

8. Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii, cauza aflându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu termen de judecată la 18 februarie 2021 (conform fişei dosarului din sistemul ECRIS).

9. În prezenta cauză, pe parcursul cercetării disciplinare, respectiv la 19 octombrie 2018, pârâtul procuror C. a formulat o cerere de redistribuire a Lucrării nr. x/2018 în care a fost exercitată prezenta acţiune disciplinară, motivat de faptul că unul dintre inspectorii desemnaţi pentru efectuarea verificărilor a activat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, unde au fost colegi. În motivarea cererii, pârâtul procuror a arătat că dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară sunt în disonanţă şi adaugă la dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004. Cererea de redistribuire a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluţia nr. x/2018 din 23 octombrie 2018, cu motivarea că procurorul C. nu a activat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi având în vedere practica Inspecţiei Judiciare în aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară.

10. În condiţiile în care aspectele referitoare la dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară, invocate de pârât în cererea de redistribuire, au fost invocate şi în cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2018, soluţia din dosarul respectiv poate avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în prezenta cauză.

III. Cererea de recurs

11. Împotriva încheierii menţionate la pct. II a declarat recurs Inspecţia Judiciară, în temeiul art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 414 alin. (2), art. 490 şi art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare a judecăţii şi trimiterea cauzei la secţia pentru procurori în materie disciplinară în vederea continuării judecăţii.

12. Se argumentează că procedura disciplinară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii este prevăzută de art. 49 din Legea nr. 317/2004 şi de dispoziţiile din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii.

13. Din interpretarea dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, rezultă că situaţiile care nu sunt reglementate prin norme speciale aplicabile în această materie, se judecă prin aplicarea dispoziţiilor C. proc. civ., întrucât numai astfel este exclusă posibilitatea ca într-o cauză să fie aplicabile concomitent două dispoziţii legale cu privire la aceeaşi materie.

14. Încheierea atacată este rezultatul unei interpretări contrare a dispoziţiilor menţionate, întrucât suspendarea cercetării disciplinare şi a judecării acţiunii disciplinare sunt reglementate pentru o singură ipoteză, prin art. 46 alin. (3) şi art. 49 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, nefiind incident cazul de suspendare facultativă prevăzut de art. 413 alin. (1) C. proc. civ.

15. În aceste condiţii, în mod eronat instanţa disciplinară a aplicat un caz de suspendare facultativă a judecăţii la o situaţie reglementată expres de legiuitor prin prevederi legale speciale, derogatorii de la cele generale.

16. În susţinerea acestei interpretări, recurenta arată că legiuitorul a stabilit termene scurte, imperative, pentru finalizarea verificărilor prealabile şi cercetării disciplinare şi pentru introducerea acţiunii disciplinare (art. 45 alin. (3) şi art. 46 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 317/2004), pentru ca procedura să se desfăşoare cu celeritate şi să nu poată fi prelungită în mod nejustificat sau arbitrar, ci numai din motive întemeiate, respectiv pentru punerea în mişcare a acţiunii penale pentru aceeaşi faptă.

17. Or, în cazul de faţă, împotriva Sentinţei civile nr. 4595 din 9 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2018, a fost exercitată calea de atac a recursului, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar primul termen de judecată a fost stabilit la 18 februarie 2021, astfel încât soluţionarea definitivă a cauzei se va prelungi cu o perioadă îndelungată de timp.

18. Recurenta afirmă că, în raport cu datele concrete ale speţei, hotărârea definitivă care se va pronunţa în Dosarul nr. x/2018 nu are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii prin care se va soluţiona acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară, astfel cum în mod eronat a apreciat instanţa de disciplină.

IV. Apărările intimatului

19. Intimatul C. a depus note scrise, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

20. În esenţă, intimatul susţine că recurenta interpretează eronat dispoziţiile incidente cauzei, întrucât prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt incompatibile şi nu intră în contradicţie cu ipoteza de suspendare prevăzută de art. 46 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 şi nu poate fi primită interpretarea propusă de recurentă în sensul că Legea nr. 317/2004, ca lege specială, limitează cazurile de suspendare la cele prevăzute de art. 46 alin. (3) şi art. 49 alin. (5) din lege. Se argumentează că în mod eronat recurenta apreciază că dezlegarea cauzei disciplinare nu depinde de soluţia ce urmează a fi pronunţată în dosarul nr. x/2018.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

21. Analizând recursul declarat de Inspecţia Judiciară, prin prisma circumstanţelor cauzei deduse judecăţii şi în raport cu motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

22. Este necontestat că procedura disciplinară este reglementată, în principal, de dispoziţiile Legii nr. 317/2004 şi de reglementările cu forţă juridică inferioară cuprinse şi în Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară.

23. În ceea ce priveşte judecarea acţiunii disciplinare, art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 prevede că "Dispoziţiile din prezenta lege ce reglementează procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare se completează cu dispoziţiile Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care nu sunt incompatibile cu aceasta".

24. În procedura administrativ-jurisdicţională derulată în faţa secţiilor în materie disciplinară ale Consiliului Superior al Magistraturii, compatibilitatea şi, în consecinţă, aplicabilitatea dispoziţiilor C. proc. civ. se analizează în raport cu circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, iar legalitatea şi temeinicia interpretării date de instanţa disciplinară este cenzurată de instanţa judecătorească, în speţă de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

25. Prin criticile formulate, recurenta combate încheierea atacată atât sub aspectul legalităţii, cât şi din perspectiva oportunităţii măsurii dispuse.

26. Sub aspectul legalităţii, recurenta susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt incidente în procedura administrativ-jurisdicţională în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţă disciplinară, întrucât în cadrul cercetării disciplinare şi al judecării acţiunii disciplinare este aplicabil numai cazul special de suspendare reglementat de art. 46 alin. (3) şi art. 49 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, ca lege specială, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de C. proc. civ.

27. În cauză, măsura de suspendare a judecării acţiunii disciplinare a fost dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform căruia "Instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi", apreciindu-se că soluţionarea cauzei depinde de soluţia definitivă ce urmează a fi pronunţată în dosarul nr. x/2018 având ca obiect acţiunea de contencios administrativ în anularea dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară.

28. Recurenta îşi întemeiază criticile din recurs pe dispoziţiile art. 46 alin. (3) şi art. 49 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, conform cărora:

"Art. 46. - [...] (3) Cercetarea disciplinară se suspendă atunci când împotriva judecătorului sau procurorului cercetat s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru aceeaşi faptă.

Art. 49. - [...] (5) Dispoziţiile art. 46 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător. Suspendarea se dispune, prin încheiere, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii."

29. Este de observat că situaţia de suspendare reglementată de dispoziţiile legii speciale - art. 46 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 - se referă la punerea în mişcare a acţiunii penale pentru aceeaşi faptă, ceea ce, în speţă, nu exclude compatibilitatea cu procedura disciplinară şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care se referă la o altă ipoteză juridică, reprezentată în cauză de înrâurirea pe care soluţia ce urmează a fi pronunţată în litigiul de contencios administrativ o are asupra dezlegării acţiunii disciplinare.

30. În susţinerea acestei argumentaţii la situaţia de speţă, se cuvine a fi luat în considerare şi faptul că absenţa unor reglementări speciale în Legea nr. 317/2004 cu privire la alte cazuri de suspendare - decât cazul prevăzut de art. 46 alin. (3) din Lege - permite instanţei învestite cu judecarea cauzei, în virtutea normei de trimitere de la art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, să analizeze şi, după caz, să constate compatibilitatea şi să aplice alte ipoteze de suspendare prevăzute de C. proc. civ.

31. Totodată, Înalta Curte reţine că sunt lipsite de relevanţă susţinerile din recurs referitoare la termenele scurte fixate de legiuitor în procedura disciplinară. Sub acest aspect, este de observat că, potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 317/2004 şi din Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară, procedura răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor cuprinde trei etape: (i) etapa administrativă, desfăşurată de Inspecţia Judiciară, care cuprinde două faze: faza verificărilor prealabile (art. 45 din Legea nr. 317/2004 şi Secţiunea 1 a Capitolului II din Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară) şi faza cercetării disciplinare (art. 46 din Legea nr. 317/2004 şi Secţiunea a 2-a a Capitolului II din Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară); (ii) etapa administrativ-jurisdicţională, care constă în soluţionarea de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin secţiile sale, a acţiunii disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară (art. 49 din Legea nr. 317/2004); (iii) etapa judiciară, care constă în soluţionarea de către Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor (art. 51 din Legea nr. 317/2004).

32. Termenele invocate în motivarea recursului sunt reglementate de art. 45 - 46 din Legea nr. 317/2004 şi sunt aplicabile numai în faza administrativă, iar nu şi în procedura administrativ-jurisdicţională desfăşurată în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că argumentele recurentei nu prezintă relevanţă din perspectiva compatibilităţii dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. cu procedura desfăşurată în faţa Consiliului Superior al Magistraturii.

33. În ceea ce priveşte oportunitatea măsurii de suspendare a judecării acţiunii disciplinare, în acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte reţine că soluţia ce urmează a fi pronunţată în Dosarul nr. x/2018 are înrâurire asupra soluţiei din cauza disciplinară, deoarece una din apărările pârâtului procuror este întemeiată pe dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Regulamentul lucrărilor de inspecţie judiciară, a căror anulare a fost dispusă în primă instanţă în dosarul menţionat.

34. Este adevărat că măsura de suspendare a judecării acţiunii disciplinare are ca efect prelungirea duratei de soluţionare a acţiunii disciplinare. Însă, această împrejurare nu este de natură a demonstra, prin ea însăşi, netemeinicia măsurii dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a cărei raţiune este de a conferi preeminenţă legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti, iar nu celerităţi unei judecăţi supuse riscului de nelegalitate şi netemeinicie. De altfel, sub acest aspect, este de observat că, în Dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Inspecţia Judiciară a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată fixat iniţial la 18 februarie 2021, iar instanţa a admis cererea şi a preschimbat termenul la 7 mai 2020 (conform fişei dosarului din sistemul ECRIS).

35. Pentru toate considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare a încheierii atacate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Încheierii din 6 martie 2019, pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM