Proportionality of disciplinary sanctions for delayed drafting of judgments versus systemic court understaffing

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin acţiunea disciplinară înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Secţia pentru judecători"), Inspecţia Judiciară a solicitat să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Legea nr. 303/2004"), pârâtului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

II. Hotărârea instanţei de disciplină

2. Prin Hotărârea nr. 11J din 27 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, secţia pentru judecători a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, sancţiunea disciplinară constând în "mutarea disciplinară pe o perioadă de 1 an la Tribunalul Giurgiu" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din aceeaşi lege pentru considerentele arătate în continuare.

3. Referitor la situaţia de fapt, în raport cu probatoriul administrat, secţia pentru judecători a reţinut următoarele: (i) la data începerii cercetării disciplinare (31 august 2018), pârâtul înregistra 607 hotărâri neredactate în termenul legal (488 de sentinţe, 119 de decizii în apel şi 6 decizii în recurs), dintre care 20 erau neredactate din anul 2014, 108 din anul 2015, 148 din anul 2016, 176 din anul 2017 şi 151 din perioada ianuarie - aprilie 2018; (ii) la data finalizării cercetării disciplinare (9 octombrie 2018), pârâtul înregistra 585 de hotărâri neredactate în termenul legal (484 de sentinţe, 94 decizii în apel şi 6 decizii în recurs), dintre care 20 de hotărâri erau neredactate din anul 2014, 107 din anul 2015, 146 din anul 2016, 127 din anul 2017 şi 184 din perioada ianuarie- septembrie 2018.

4. Faţă de situaţia de fapt reţinută, fapta pârâtului întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

5. Sub aspectul laturii obiective, pârâtul a încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi ale art. 426 alin. (5) C. proc. civ. Deşi termenul de redactare a hotărârii este de recomandare, depăşirea acestuia conduce la prelungirea duratei procedurilor judiciare din culpa instanţei şi implicit, la nerespectarea cerinţei soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil. Având în vedere că termenul de exercitare a căii de atac se calculează de la data comunicării hotărârii, redactarea hotărârii este absolut necesară pentru ca părţile să aibă posibilitatea efectivă a exercitării drepturilor procesuale. De asemenea, în cazul hotărârilor definitive redactarea este absolut necesară pentru punerea în executare. Din probele administrate se reţine că pârâtul, în mod constant, motivează hotărârile judecătoreşti cu depăşirea termenului de 30 de zile de redactare stabilit de lege. În consecinţă, s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către pârât a normelor legale ce reglementează termenele de redactare a hotărârilor judecătoreşti.

6. În privinţa laturii subiective, secţia pentru judecători a avut în vedere aspectele ce ţin de activitatea profesională a pârâtului în perioada de referinţă, în sensul celor arătate în continuare: (i) cu privire la volumul de activitate: în anii 2016 şi 2017, în raport cu gradul de ocupare a schemei de personal, judecătorii care şi-au desfăşurat efectiv activitatea în secţia din care face parte pârâtul au avut un volum de activitate aproape dublu; în anul 2018, datorită ocupării posturilor vacante de judecător din schema de personal a secţiei, volum de activitate a fost echilibrat şi mai mic decât în anii anteriori; (ii) cu privire la întârzierile în redactarea hotărârilor la nivelul secţiei, din cauza volumului mare de activitate, mai mulţi judecători înregistrau hotărâri neredactate în termenul legal, însă pârâtul figura cu cele mai multe şi mai vechi hotărâri neredactate în termen (20 de restanţe din 2014, 108 din anul 2015 şi 148 din anul 2016).

7. În perioada 27 ianuarie - 27 iunie 2017 a fost pusă în executare sancţiunea suspendării din funcţia de judecător aplicată pârâtului prin Hotărârea nr. 28J din 7 decembrie 2016 pronunţată de secţia pentru judecători, iar conducerea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti a menţinut măsurile administrative de alocare a unor resurse umane suplimentare în scopul reducerii stocului de restanţe ale pârâtului. Cu toate acestea, pârâtul nu a depus un efort semnificativ pentru reducerea restanţelor, astfel că, la momentul exercitării acţiunii disciplinare, înregistra 585 de hotărâri restante, cea mai veche fiind pronunţată la 14 aprilie 2014.

8. Totuşi, după exercitarea acţiunii disciplinare, pârâtul s-a mobilizat, astfel că, la 27 martie 2019, figura cu 176 de hotărâri neredactate în termenul legal, cele mai vechi fiind pronunţate în ianuarie 2018.

9. Sub aspectul laturii subiective, modul în care pârâtul a înţeles să îşi exercite atribuţiile de serviciu este expresia unei conduite culpabile concretizate în nerespectarea termenului reglementat expres de lege pentru redactarea hotărârilor judecătoreşti, ceea ce a creat premisele încălcării duratei rezonabile a procedurilor judiciare şi dreptului părţilor la un proces echitabil consacrat prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, părţile fiind lipsite de elementul esenţial al aducerii la cunoştinţă a conţinutului hotărârilor judecătoreşti sub aspectul considerentelor, indispensabile în aprecierea argumentelor pro şi contra exercitării unei căi de atac.

10. Pârâtul a mai fost sancţionat anterior de trei ori cu diminuarea indemnizaţiei lunare brute pentru săvârşirea aceleiaşi abateri disciplinare, iar, prin Hotărârea nr. 28J din 7 decembrie 2016 pronunţată de secţia pentru judecători, i s-a aplicat sancţiunea disciplinară constând în "suspendarea din funcţia de judecător pe o perioadă de 5 luni" pentru săvârşirea aceleiaşi abateri disciplinare.

11. Perpetuarea situaţiei constând în depăşirea cu perioade mari de timp a termenului prevăzut de lege pentru redactarea hotărârilor chiar şi după sancţionarea disciplinară pentru aceeaşi abatere disciplinară demonstrează faptul că pârâtul nu a abordat sistematic lucrările pe care le-a avut spre redactare şi nu le-a motivat în ordinea vechimii şi urgenţei lor, ignorând astfel consecinţele deosebit de grave ce s-ar putea produce prin modalitatea de lucru adoptată.

12. La individualizarea sancţiunii, aplicată în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, în raport cu împrejurările, gravitatea concretă şi consecinţele faptelor săvârşite, în considerarea sancţiunilor disciplinare anterioare, care demonstrează caracterul repetitiv al aceleiaşi conduite, secţia pentru judecători a apreciat că este justificată aplicarea sancţiunii disciplinare constând în "mutarea disciplinară pe o perioadă de 1 an la Tribunalul Giurgiu".

III. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei de disciplină

13. Împotriva hotărârii menţionate la pct. II a declarat recurs pârâtul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018, solicitând casarea în parte a hotărârii recurate, numai în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată şi reindividualizarea acesteia.

14. Recurentul menţionează că faptele, astfel cum au fost reţinute, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, însă a fost aplicată o sancţiune disciplinară neadecvată în raport cu abaterea reţinută.

15. Sancţiunea disciplinară aplicată nu este adecvată abaterii săvârşite, întrucât mutarea disciplinară ar fi justificată în cazul altor abateri, care vizează, spre exemplu, conduita în relaţiile cu justiţiabilii, cu personalul auxiliar sau cu ceilalţi judecători, iar nu în cazul în care se reţine ineficienţa activităţii de redactare a hotărârilor. Totodată, sancţiunea aplicată vizează numai scopul sancţionator şi produce efecte atât asupra judecătorului, cât şi asupra instanţei, iar scopul de remediu nu poate fi atins prin îndepărtarea judecătorului din cadrul instanţei.

16. Înregistrarea numărului mare de restanţe nu reprezintă o consecinţă a dezinteresului pentru rezolvarea atribuţiilor de serviciu, ci a faptului că, în ciuda eforturilor depuse, din cauza numărului foarte mare de dosare soluţionate, nu a reuşit să redacteze hotărârile cu eficienţa de care dau dovadă alţi colegi.

17. În cadrul secţiei a existat o situaţie specială determinată de încărcătura mare de dosare din anii anteriori, la care se adaugă complexitatea şi diversitatea cauzelor aflate pe rol, pentru a căror pregătire temeinică şi motivare a hotărârilor este necesar un interval de timp suplimentar pentru documentare, întrucât sunt aplicabile foarte multe acte normative din domenii de activitate foarte diverse. Aceste aspecte au fost avute în vedere şi de conducerea tribunalului, precum şi de Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece s-a dispus mărirea numărului de judecători alocaţi secţiei începând cu luna ianuarie 2018, ceea ce a condus la scăderea volumului de activitate pe judecător. Însă îmbunătăţirea randamentului în redactarea restanţelor este condiţionată de existenţa stocului semnificativ de hotărâri neredactate. În acest context, recurentul apreciază că, întrucât se constată deja o îmbunătăţire a activităţii de redactare, mutarea la altă instanţă nu ar fi de natură să conducă la remedierea deficienţelor reţinute în activitatea sa.

18. Recurentul arată că achiesarea sa la hotărârile anterioare de sancţionare, prin nerecurarea acestora, coroborat cu activitatea susţinută ulterioară demonstrează că a conştientizat pe deplin deficienţele din activitatea sa, iar mutarea la altă instanţă nu i-ar permite ca, pe lângă hotărârile pronunţate în mod curent, să redacteze şi toate hotărârile anterioare.

19. În consecinţă, se afirmă că sancţiunea aplicată prin hotărârea atacată nu este de natură să conducă la îmbunătăţirea activităţii sale şi poate să afecteze atât activitatea instanţei, cât şi viaţa sa familie.

20. În plus, recurentul critică hotărârea atacată pentru faptul că i-a fost aplicată o sancţiune disciplinară neprevăzută de lege la momentul săvârşirii abaterii şi la data finalizării cercetării disciplinare.

IV. Apărările intimatei Inspecţia Judiciară

21. Intimata Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.. Conform susţinerilor consemnate în practicaua prezentei decizii, la termenul de astăzi, intimata, prin reprezentant, a renunţat să mai susţină excepţia menţionată.

22. Pe fondul cauzei, intimata solicită respingerea recursului, ca nefondat, argumentând că, în raport cu probatoriul administrat în cauză, instanţa disciplinară întemeiat a reţinut îndeplinirea cumulativă a elementelor constitutive ale abaterii prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004 şi în mod corect a individualizat sancţiunea aplicată în condiţiile art. 100 din aceeaşi lege.

V. Considerentele Înaltei Curţi

23. Analizând criticile formulate de recurentul-pârât A., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

24. În acord cu susţinerile din recurs, prezenta cale de atac, exercitată în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară.

25. Cu titlu preliminar, se constată că recurentul precizează ritos că instanţa disciplinară în mod temeinic şi legal a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare imputate, iar recursul nu conţine critici cu privire la situaţia de fapt reţinută în hotărârea atacată ori cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004. Astfel fiind, în absenţa unor asemenea critici, în analiza căii de atac cu care este învestită, Înalta Curte nu va cenzura legalitatea ori temeinicia hotărârii instanţei disciplinare sub aspectul condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare, ci numai în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate.

26. În procesul de individualizare a sancţiunii disciplinare, în cadrul legal reglementat de art. 100 din Legea nr. 303/2004 şi proporţional cu gravitatea abaterii reţinute în sarcina pârâtului, Înalta Curte apreciază că se impune aplicarea unei alte sancţiuni disciplinare pentru argumentele expuse în continuare.

27. În deplin acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte, realizând propria apreciere a circumstanţelor cauzei, constată că, în condiţiile unui volum de muncă echivalent cu al celorlalţi judecători din cadrul secţiei şi în pofida măsurilor administrative adoptate de conducerea secţiei pentru a oferi pârâtului sprijin în vederea remedierii situaţiei restanţelor, judecătorul A. a avut o conduită culpabilă, concretizată în existenţa unui număr foarte mare de restanţe în redactare pentru perioade foarte lungi de timp, cu consecinţa încălcării duratei rezonabile a procedurilor judiciare şi a dreptului părţilor la un proces echitabil consacrat prin art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

28. De asemenea, în acord cu instanţa disciplinară, nu se poate face abstracţie de faptul că pârâtului i-a fost aplicată de trei ori sancţiunea de diminuare a indemnizaţiei de încadrare şi o dată sancţiunea suspendării din funcţie.

29. Chiar în prezenţa acestor circumstanţe şi fără a minimaliza conduita reprobabilă a pârâtului şi consecinţele pe care le-a generat, Înalta Curte apreciază că se impune a fi aplicată sancţiunea diminuării indemnizaţiei de încadrare pentru următoarele argumente.

30. Este de observat că, aşa cum a reţinut şi instanţa de disciplină, după exercitarea acţiunii disciplinare, pârâtul a depus diligenţe şi eforturi pentru redactarea hotărârilor restante, astfel încât, la 27 martie 2019, înregistra 176 de hotărâri neredactate în termenul legal, cele mai vechi fiind pronunţate în ianuarie 2018. Comparativ cu volumul restanţelor înregistrate la începutul cercetării disciplinare (607 hotărâri restante la 31 august 2018) şi la sfârşitul cercetării disciplinare (585 de hotărâri restante la 9 octombrie 2018), se constată o tendinţă pozitivă de remediere a deficienţelor în redactarea hotărârilor. Sub acest aspect, se cuvine a fi menţionat şi faptul că această tendinţă a fost favorizată şi de creşterea semnificativă a numărului de judecători (de la 23 - 24 de judecători în anii 2016 - 2017, la 37 de judecători în anul 2018, conform celor menţionate în hotărârea atacată, respectiv 44 de judecători la 21 octombrie 2019, conform memoriului depus la dosar, dintre care 3 sunt detaşaţi la CSM, iar unul se află în concediu pentru creştere copil) alocaţi secţiei din care face parte pârâtul, împrejurare ce justifică speranţa rezonabilă că în viitor, prin menţinerea volumului de activitate la un nivel asemănător, pârâtul va demonstra aceeaşi tendinţă pozitivă de remediere a deficienţelor în activitatea de redactare a hotărârilor.

31. Totodată, Înalta Curte are în vedere că mutarea la o altă instanţă în condiţiile volumului de restanţe pe care îl are pârâtul se poate răsfrânge negativ asupra eficienţei în activitatea de redactare, existând riscul creşterii, iar nu efectul scontat al diminuării volumului restanţelor. Pe de altă parte, menţinerea pârâtului în cadrul aceleiaşi instanţe poate avea efecte benefice în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, volumul de activitate a scăzut ca urmare a creşterii numărului de judecători, iar conducerea secţiei a adoptat măsuri organizatorice în sprijinul pârâtului, împrejurări care, în mod rezonabil, justifică presupunerea că se va înregistra o îmbunătăţire a activităţii magistratului de redactare a hotărârilor şi de rezolvare a problemei restanţelor.

32. În context, se cuvine a fi observat faptul că pârâtul a depus eforturi în vederea redactării hotărârilor judecătoreşti, în sensul celor reţinute de instanţa disciplinară (pct. 8 din prezenta decizie), existând astfel premisa, cel puţin aparentă, că magistratul a conştientizat şi a acţionat în sensul remedierii conduitei ce îi este reproşată.

33. Nu în ultimul rând, nu se poate face abstracţie de demersul judecătorilor din cadrul secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, concretizat în Memoriul depus la dosar la termenul de astăzi (semnat de 35 dintre cei 40 de judecători în activitate ai secţiei), în care se argumentează că mutarea disciplinară a pârâtului la altă instanţă ar avea efecte negative profunde asupra activităţii secţiei, cât şi asupra fiecărui judecător al secţiei.

34. În circumstanţele expuse, se apreciază că scopul prezentei proceduri este de a sancţiona deficienţele constatate în activitatea pârâtului, iar nu de a supradimensiona efectele negative ale conduitei reprobabilă, prin adăugarea unor consecinţe negative asupra activităţii instanţei şi a judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acesteia.

35. În consecinţă, Înalta Curte apreciază că scopul procedurii disciplinare poate fi atins, de o manieră care să nu afecteze suplimentar activitatea instanţei, prin aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni".

36. În acest context, Înalta Curte consideră că nu se mai impune a fi analizată susţinerea potrivit căreia, prin hotărârea recurată, recurentului i-a fost aplicată o sancţiune disciplinară pe care legea nu o prevedea la momentul săvârşirii abaterii disciplinare.

Pentru toate considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea secţiei pentru judecători este legală şi temeinică în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii disciplinare, iar recursul declarat de pârât este fondat în ceea ce priveşte soluţia referitoare la sancţiunea aplicată, astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., hotărârea va fi casată în parte, în sensul aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 11J din 27 martie 2019, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2018.

Casează în parte hotărârea atacată şi, rejudecând, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, aplică domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunară brută cu 20% pe o perioadă de 6 luni".

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM