Inadmissibility of annulment challenge against non-appealable filtering decision under Article 493(5) Civil Procedure Code

Analizând actele dosarului, reţine următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, prin Decizia nr. 118 din 13 mai 2019, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 170 din 24 septembrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, cu motivarea că, în speţă, recursul a vizat o decizie pronunţată de către Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o cerere de revizuire, întemeiată, în principal, pe art. 21 din Legea nr. 554/2004, formulată în cadrul unei succesiuni de căi de atac vădit inadmisibile în privinţa unor hotărâri judecătoreşti - care nu sunt supuse niciunei căi de atac, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. - prin care au fost respinse, ca inadmisibile, căile de atac exercitate de recurentul A..

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând casarea deciziei atacate, arătând că nu a fost citat, astfel încât nu a avut posibilitatea de a participa la judecarea cauzei, încălcându-se dreptul fundamental la apărare, conform art. 13 din C. proc. civ. coroborat cu art. 7 din acelaşi act normativ, s-au încălcat Hotărârile Curţii Constituţionale nr. 839/2015, nr. 866/2015 şi nr. 169/1999, precum şi normele referitoare la alcătuirea instanţei şi, în mod nelegal, nu s-au cercetat motivele de casare invocate, anume art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 5, pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Contestatorul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 634 alin. (2) din C. proc. civ. în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţia României.

Intimata Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport "B." SA a depus întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare şi menţinerea deciziei contestate ca fiind legală şi temeinică.

În analiza excepţiilor invocate, este de menţionat, cu prioritate, că prin Decizia nr. 839/2015 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 69 din 1 februarie 2016, la care face referire contestatorul s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în legătură cu care s-a constatat că doar sintagma "sau că recursul este vădit nefondat" din cuprinsul acestora este neconstituţional, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţia României.

Curtea a reţinut că soluţia de respingere a cererii de recurs pentru motivul că aceasta este vădit nefondată obligă instanţa supremă la examinarea fondului cauzei, soluţie care nu ar putea fi pronunţată în cadrul procedurii în principiu a recursului, ci doar în faza judecării căii extraordinare de atac reglementate de dispoziţiile art. 494 - 502 din C. proc. civ.

În stabilirea ordinii de prioritate a excepţiilor invocate de părţi, se observă, în primul rând, că, faţă de dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţia României şi de cele ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, o persoană poate sesiza Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate doar prin intermediul instanţei în faţa căreia a fost ridicată, ceea ce presupune să nu existe o îngrădire ex lege a dreptului la acţiune.

Prin urmare, în situaţia unei inadmisibilităţi a căii de atac ori a constatării lipsurilor privind dreptul la acţiune, care produc efect peremptoriu asupra cererii căreia li s-ar opune, rezultă că nu poate fi valorificată nici excepţia de neconstituţionalitate, care reprezintă un incident procesual de contestare a legitimităţii constituţionale a unei prevederi dintr-un act normativ de care depinde soluţionarea cauzei, neputând fi nici analizată.

De altfel, nu au fost contestate chiar dispoziţiile legale care determină analiza admisibilităţii în privinţa cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

Având în vedere dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, contestaţia urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispoziţiile citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În cauză, contestaţia în anulare este exercitată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători s-a pronunţat asupra unui recurs în procedura de filtrare, care este reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Astfel, decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor".

Potrivit dispoziţiilor citate, hotărârea judecătorească dată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. este o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că nu poate forma nici obiectul unei contestaţii în anulare, întrucât recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispoziţiilor citate anterior ale art. 129 din Constituţia României şi art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., prin raportare la principiul legalităţii căii de atac reglementate de norma procesuală.

În consecinţă, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) şi art. 503 - 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 118 din 13 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 118 din 13 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM