Limits of the extraordinary appeal in civil proceedings: rejection of substantive and procedural criticisms exceeding the statutory grounds of nullity and material error
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the appellant against a previous decision of the same court, upholding the prior rejection of the initial challenge and dismissing the State Attorney's request for a judicial fine for abusive litigation. The dispute concerned the legality of a procedural step in a civil case, where the appellant alleged nullity due to improper service, insufficient reasoning, and an erroneous calculation of the 48-hour appeal deadline under specific administrative norms; however, the court found that the appellant had previously requested the case be heard in absentia and served legally. Deciding that the extraordinary appeal is strictly limited to grounds of procedural nullity and material error in calculating appeal deadlines, the court held that the appellant's arguments regarding legal interpretation and merits review exceeded the statutory scope of Article 503 of the Civil Procedure Code, while also noting that re-litigating grounds already examined in a prior rejected appeal barred further analysis under Article 504.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 425 alin. (1) din C. proc. civ, art. 415 pct. 1 din C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ, art. 503 alin. (1) din C. proc. civ; Limits of the extraordinary appeal in civil proceedings: rejection of substantive and procedural criticisms exceeding the statutory grounds of nullity and material error: The dispute concerned the legality of a procedural step in a civil case, where the appellant alleged nullity due to improper service, insufficient reasoning, and an erroneous calculation of the 48-hour appeal deadline under specific administrative norms; however, the court found that the appellant had previously requested the case be heard in absentia and served legally. Deciding that the extraordinary appeal is strictly limited to grounds of procedural nullity and material error in calculating appeal deadlines, the court held that the appellant's arguments regarding legal interpretation and merits review exceeded the statutory scope of Article 503 of the Civil Procedure Code, while also noting that re-litigating grounds already examined in a prior rejected appeal barred further analysis under Article 504.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for dismissing the appeal for lack of merit in the dispositive.
Full text
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 122 de la 20 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., cu motivarea că, prin raportare la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., nu sunt îndeplinite exigenţele legale, respectiv condiţiile referitoare la invocarea excepţiei în cursul judecării recursului, pe de-o parte, şi omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la aceasta, pe de altă parte, iar, referitor la cel de-al doilea motiv invocat de contestator, cel prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., aspectele învederate nu sunt întemeiate, nefiind identificate elemente care să conducă la evidenţierea unei erori materiale în calcularea termenului de recurs.
Împotriva deciziei menţionate a formulat contestaţie în anulare A., arătând că hotărârea atacată este lovită de nulitate, întrucât nu a fost publicată, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, considerentele nu respectă prevederile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece nu s-au menţionat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, iar în calculul termenului de introducere a cererii de recurs în 48 de ore conform Legii nr. 47/1992 nu s-a arătat de ce a fost respinsă susţinerea privind incidenţa Hotărârii de Guvern nr. 207/2018, care a stabilit pentru salariaţii din sectorul bugetar ziua de 30 aprilie ca zi nelucrătoare.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost soluţionată prin încheierea de şedinţă din 7 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Avocatul Poporului a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică, arătându-se că instanţa a aplicat dispoziţiile generale stabilite de C. proc. civ. atât cu privire la procedura de citare, la suspendarea voluntară a procesului şi reluarea judecării acestuia, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a contestaţiei în anulare, respectiv prevederile art. 219 alin. (2), art. 411 alin. (1) pct. 2 şi art. 415 pct. 1 din C. proc. civ.
Referitor la sancţionarea contestatorului cu amendă judiciară, pentru exercitarea în mod abuziv a drepturilor procesuale, intimatul a apreciat că, prin demersurile întreprinse, conduita procesuală a contestatorului se înscrie în sfera abuzului procesual.
Examinând decizia instanţei prin prisma motivelor invocate de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Împotriva hotărârii date într-o contestaţie în anulare poate fi introdusă o contestaţie în anulare, dar numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.
Singurele motive expuse în contestaţie care se încadrează în prevederile art. 503 din C. proc. civ. sunt circumscrise contestaţiei în anulare de drept comun.
Motivul de contestaţie prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. se referă la nelegalitatea procedurii de citare la termenul la care a avut loc judecata, constatându-se, însă, că nu poate fi reţinut în cauză.
În ceea ce priveşte neîndeplinirea procedurii de citare, se observă că însuşi contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, prin care a solicitat şi judecarea cauzei în lipsă (Dosar nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători), iar procedura de citare a fost legal îndeplinită, în acest sens fiind dovezile de înmânare ce se regăsesc la dosarul anterior menţionat.
În acest context, nu rezultă o nelegală citare a contestatorului la termenul când a avut loc judecata pentru a putea fi îndeplinită condiţia admiterii contestaţiei în anulare întemeiate pe acest motiv.
Prin Decizia civilă nr. 122 din 20 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători ce formează obiectul căii extraordinare de atac, s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestator împotriva unei decizii pronunţate în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători.
În cuprinsul contestaţiei se formulează şi critici în legătură cu obiectul acesteia, care excedează cadrului legal şi vizează chiar modul de soluţionare a contestaţiei în anulare prin Decizia civilă nr. 122 din 20 mai 2019, în sensul că dezlegarea dată recursului nu este rezultatul unei erori materiale (art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.).
Or, calea de atac în această situaţie nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a dispoziţiilor legale de drept procedural.
Obiectul şi motivele contestaţiei în anulare pentru care aceasta ar putea fi retractată nu pot fi extinse prin analogie la alte situaţii decât cele conţinute expres în dispoziţiile C. proc. civ.
De asemenea, în legătură cu motivele care se referă la soluţia pronunţată de către instanţa de recurs, de anulare pentru nedeclararea în termenul legal de exercitare a căii de atac, dispoziţiile art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. stabilesc imperativ că o hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare nu ar mai putea fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, astfel încât o analiză a acestor motive nu este posibilă, întrucât intră sub sancţiunea inadmisibilităţii.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..
Cu privire la cererea de aplicare a unei amenzi judiciare formulată de intimatul Avocatul Poporului, reţinând că soluţia de respingere a unei contestaţii nu este prin ea însăşi dovada certă a săvârşirii unui abuz procesual şi a relei-credinţe în exercitarea căii de atac, în sensul art. 187 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 122 din 20 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, ca nefondată.
Respinge cererea de aplicare a unei amenzi judiciare, formulată de intimatul Avocatul Poporului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 octombrie 2019.
Procesat de GGC - LM