Revision petition against prosecutor's exclusion from magistracy dismissed for non-compliance with new evidence requirements

Analizând actele dosarului, reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 3 din 14 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Hotărârii nr. 7/P din 18 iulie 2012 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, cu motivarea că a fost corect reliefată existenţa faptelor, a conduitei ilicite, a vinovăţiei şi a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul produs, iar instanţa de disciplină a făcut o corectă aplicare a legii, raportat la abaterile disciplinare săvârşite şi circumstanţele acestora.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la reîncadrarea acestuia în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, la plata salariilor şi a concediilor de la data excluderii până la zi şi obligarea Statului prin Ministerul de Finanţe la plata pensiei în raport de vechimea acestuia.

În susţinerea cererii de revizuire, s-a arătat că nu s-ar putea reţine încălcarea normelor de drept material şi după calitatea persoanei, temeiul revizuirii îl constituie soluţia dată în Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, cu consecinţa inexistenţei dovezii unui comportament de natură să altereze imparţialitatea, nu s-ar fi încălcat principiul continuităţii şi independenţei în legătură cu ordonanţa de preluare a dosarului de urmărire penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, astfel încât nu ar exista niciun temei pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. h) din legea nr. 303/2004.

În legătură cu abaterea prevăzută de art. 99 lit. l) din Legea nr. 303/2004, se propune o reevaluare a situaţiei de fapt avute în vedere de instanţă în stabilirea răspunderii disciplinare şi aplicarea sancţiunii constând în excluderea din magistratură.

Prin întâmpinarea depusă, Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea ca inadmisibilă a revizuirii, având în vedere că înscrisul nou invocat de revizuent în susţinerea acestei căi de atac nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., din moment ce nu este doveditor şi determinant în cauză, nefiind de natură să poate conduce la modificarea soluţiei din hotărârea atacată.

Totodată, s-a arătat că soluţia dată în Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nu este în măsură să ducă la pronunţarea unei alte soluţii, având în vedere că întregul ansamblu probatoriu administrat în cauză a condus la soluţia adoptată în dosar.

Examinând decizia instanţei prin prisma motivelor invocate de revizuentul A. şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor" (pct. 5 teza I).

Rezultă că, pentru a se putea invoca prima ipoteză prevăzută de această dispoziţie legală şi a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;

- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii;

- înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.

Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar şi numai a uneia dintre acestea are drept consecinţă respingerea cererii de revizuire.

Cerinţa privind preexistenţa înscrisului este desprinsă din expresia folosită în art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. - înscrisurile sunt "descoperite" după darea hotărârii; pe de altă parte, numai un înscris care a existat la data pronunţării hotărârii ar fi putut fi reţinut de adversar, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a-l prezenta.

Nu ar putea constitui înscris doveditor apt să conducă la admiterea unei cereri de revizuire în temeiul textului actul unei autorităţi- cum este cazul în speţă- emis după pronunţarea hotărârii, cu atât mai mult cu cât nu se confirmă o situaţie fundamental deosebită de aceea care a fost reţinută de instanţă ca determinantă în darea soluţiei.

Aceasta întrucât prevederea cuprinsă în art. 322 din C. proc. civ. de la 1865 este de strictă interpretare, ea condiţionând admiterea cererii de revizuire de descoperirea ulterioară judecăţii a unor acte noi şi imposibilitatea înfăţişării lor în instanţă, datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii.

Înscrisul considerat "nou", anume ordonanţa de clasare din 3 aprilie 2014 dispusă în Dosarul nr. x/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nu îndeplineşte condiţia de a fi existat la momentul pronunţării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, or, cum anterioritatea înscrisului invocat în revizuire faţă de data pronunţării hotărârii este prevăzută de lege în termeni nesusceptibili de interpretare, faţă de dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest înscris nu întruneşte cerinţa impusă de textul de lege invocat ca temei al revizuirii, iar, în această situaţie, analizarea îndeplinirii oricăreia dintre condiţii prevăzute de lege, aşa cum au fost expuse mai sus, este de prisos.

Astfel, condiţia impusă de legiuitor în sensul ca înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită, este expres prevăzută de lege şi esenţială, iar în prezenta cauză înscrisul invocat nu întruneşte cerinţele prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., pentru că este emis după judecarea litigiului în fond, iar situaţia de fapt la care se referă a fost examinată de instanţa care a judecat fondul.

Această cerinţă referitoare exclusiv la situaţia în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii finalizate prin hotărârea atacată este esenţială, deoarece, altfel, un proces soluţionat definitiv ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte şi dovezi ulterioare şi autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.

De altfel, acest înscris, chiar dacă ar avea legătura cu una dintre abaterile disciplinare pentru care a fost sancţionat revizuentul, nu este de natură a conduce la modificarea soluţiei din hotărârea a cărei revizuire se cere.

În acelaşi timp, în legătură cu motivele expuse de revizuent, trebuie subliniat că, în limitele acestei căi extraordinare de atac, nu este permisă reevaluarea situaţiei de fapt reţinute prin hotărârea atacată, întrucât revizuirea nu implică realizarea unui control judiciar asupra hotărârii atacate, ci determinarea unei noi judecăţi, întemeiată pe elemente ce nu au putut forma obiectul judecăţii ce a condus la pronunţarea hotărârii supuse revizuirii.

Ceea ce a determinat pronunţarea hotărârii adoptate în prezenta cauză a fost întregul probatoriu administrat şi dispoziţiile legale incidente, astfel încât soluţia dată în Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nu poate constitui temei pentru promovarea unei cereri de revizuire în prezenta cauză.

În consecinţă, în temeiul art. 326 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 3 din 14 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 3 din 14 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM