Retrial for contradictory judgments rejected due to lack of triple identity and prior analysis of res judicata.

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 4156 din 27 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1965 din 6 iulie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în ceea ce priveşte hotărârea atacată şi toate hotărârile anterioare invocate, că în litigiul finalizat cu pronunţarea deciziei supusă revizuirii a fost invocată prezumţia autorităţii lucrului judecat, iar instanţa s-a pronunţat cu privire la acest aspect. Or, în măsura în care autoritatea de lucru judecat a fost analizată prin hotărârea atacată pe calea revizuirii, instanţei de revizuire nu îi este permisă cenzurarea modului de soluţionare a acestei apărări.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul A., invocând ca temei dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, acesta susţine că instanţa de revizuire a ignorat obiectul cererii sale - anularea ultimei hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a celor pronunţate anterior -, fără a face o verificare temeinică; recurentul-revizuent arată că nu a solicitat ca instanţa de revizuire să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice este greşită, ci doar să constate că prin ultima hotărâre s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat ce rezulta din prima hotărâre, astfel încât cererea sa este pe deplin admisibilă, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului şi anularea celei din urmă hotărâri, dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

3. Procedura de filtrare a recursului

În cauză a fost aplicată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ., aplicabilă în cauză în raport cu data declanşării procesului, 8 septembrie 2017.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului X SA - Sucursala Y.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurentul-revizuent a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor din întâmpinare şi a formulat noi critici împotriva deciziei recurate care vizează încălcarea prevederilor art. 43 - 44 C. proc. civ. şi pretinsa incompatibilitate a judecătorilor ce au soluţionat cererea de revizuire

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, sub rezerva depunerii de către recurent a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 15 aprilie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor, conform dovezilor de comunicare ataşate la dosar.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Recurentul a depus, la data de 2 mai 2019, dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 RON.

Prin Încheierea din 24 iunie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat declarat de A. împotriva Deciziei nr. 4156 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2018 şi a fost fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2019, în şedinţă publică, pentru soluţionarea pe fond a acestui recurs, cu citarea părţilor.

4. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În primul rând, se constată, că, în speţă, criticile formulate privesc încălcarea regulilor de procedură vizând promovarea unei căi extraordinare de atac, situaţie în care, acestea vor fi examinate din perspectiva cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că argumentele dezvoltate de recurent, ce vizează, în concret, încălcarea normei prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (cu referire la condiţiile de exercitare a cererii de revizuire) sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rezultă că revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive contradictorii/potrivnice; hotărârile contradictorii sunt date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre este pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei; să se ceară anularea cele de-a doua hotărâri.

În cazul concret dedus judecăţii, astfel cum corect s-a reţinut, obiectul acţiunilor în pricinile în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice nu este identic, aspectele ce diferenţiază cele două litigii fiind determinate, însă, de natura şi particularităţile raportului juridic dintre părţile litigante, anume că Dosarul nr. x/2009 a avut un obiect diferit de al celor care i-au succedat, respectiv constatarea calităţii de autor al realizării tehnice, în timp ce dosarele ulterioare au avut ca obiect pretenţii, respectiv obligarea unităţii la plata unor despăgubiri derivând din încălcarea art. 73 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, pe perioade de timp diferite (2003 - 2006, 2006 - 2009).

Pe lângă lipsa triplei identităţi în raport cu toate hotărârile anterioare, de referinţă, instanţa de revizuire a constatat că în litigiul finalizat cu pronunţarea Deciziei nr. 1965 din data de 6 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2017, atacată pe calea revizuirii, a fost invocată prezumţia autorităţii lucrului judecat a celor reţinute cu privire la caracterul de noutate şi utilitate al soluţiei tehnice invocate în cauză, iar atât instanţa de fond, cât şi cea de apel s-au pronunţat cu privire la acest aspect.

Ceea ce invocă, deşi nu în mod explicit, autorul recursului este efectul pozitiv al lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, de natură a proba aspecte în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, tinzând să demonstreze modalitatea în care, prin prima soluţie, au fost dezlegate anterior anumite chestiuni litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit în următoarele hotărâri.

Este adevărat că această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia, însă, nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.

Dar, aşa cum s-a expus în cele ce preced, raţiunea reglementării remediului juridic prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Prin urmare, în acord cu raţionamentul instanţei de revizuire, Completul de 5 judecători reţine că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe textul menţionat nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri.

În acest context, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată şi de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe în legătură cu existenţa acelei hotărâri.

În speţă, chiar dacă obiectul litigiilor ar fi absolut identic, situaţie ce nu este incidentă, este de observat că, prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, respectiv Decizia nr. 1965 din data de 6 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2017, a fost analizată existenţa altor hotărâri judecătoreşti anterioare, prin care s-au dezlegat aceleaşi raporturi juridice dintre părţi, sens în care, în mod legal, instanţa de revizuire a reţinut că în prezentul litigiu părţile au fost cele care au pus în discuţie puterea lucrului judecat, prin raportare la hotărârile judecătoreşti ce susţin cererea de revizuire, iar instanţele de fond şi de apel s-au pronunţat, înlăturând-o argumentat.

Împrejurarea că instanţa învestită cu al doilea litigiu nu a dat eficienţă prezumţiei lucrului judecat, ce ar putea constitui, eventual, o greşeală de judecată, nu poate fi însă cenzurată pe calea revizuirii.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la raţionamente jurisdicţionale sau soluţii pretins eronate este exclusă, în raport cu dispoziţiile procedurale incidente şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

În ce priveşte motivul nou de recurs invocat prin răspunsul la întâmpinare şi în concluziile orale cu ocazia dezbaterii prezentului recurs ce vizează încălcarea prevederilor art. 43 - 44 C. proc. civ. şi pretinsa incompatibilitate a judecătorilor ce au soluţionat cererea de revizuire, se constată că acesta a fost depus cu mult peste termenul legal prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 511 alin. (5) din acelaşi cod, astfel că acest motiv de recurs nu va fi primit şi analizat, în raport şi cu dispoziţiile art. 489 alin. (3) din acelaşi cod.

În raport cu cele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 4156 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM