Revision deadline calculated from judgment finality rather than notification under Art. 511(1)(8) of the Code of Civil Procedure

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 3693 din 18 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Oraşul Năvodari, reprezentat prin primar, împotriva Deciziei nr. 175C din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a făcut aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând, în esenţă, că a fost formulată cererea de revizuire cu depăşirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul Oraşul Năvodari, invocând ca temei dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, revizuentul susţine că instanţa de judecată a aplicat în mod greşit normele de drept material, în sensul că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. începe să curgă de la momentul comunicării hotărârii atacate, respectiv 24 iulie 2018, apreciind că de la acel moment s-au ivit chestiunile contrare celor ce fuseseră stabilite cu autoritate de lucru judecat. De aceea, depunerea cererii de revizuire la 21 august 2018 s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Solicită admiterea recursului şi casarea cu trimitere cauzei spre rejudecare.

3. Procedura de filtrare a recursului

În cauză a fost aplicată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ., aplicabilă în cauză în raport cu data declanşării procesului, 25 noiembrie 2016.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 15 aprilie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor, conform dovezilor de comunicare ataşate la dosar.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Intimatul A. a depus întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 9 mai 2019, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin Încheierea din 24 iunie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat declarat de Oraşul Năvodari prin primar împotriva Deciziei nr. 3693 din 18 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2018 şi a fost fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2019, în şedinţă publică, pentru soluţionarea pe fond a acestui recurs, cu citarea părţilor.

4. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile recurentului vizează momentul de la care se calculează termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti [...] în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Susţinerea recurentului în sensul că termenul pentru exercitarea revizuirii se calculează de la comunicare, iar nu de la data la care hotărârea a rămas definitivă, întrucât, de la momentul comunicării hotărârii atacate s-au ivit chestiunile contrare celor ce fuseseră stabilite cu autoritate de lucru judecat, nu poate fi primită, având în vedere faptul că dispoziţiile procedurale citate prevăd fără echivoc faptul că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Astfel, cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

Recurentul nu contestă aspectele reţinute în decizia recurată în sensul că Decizia civilă nr. 175C din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă este o hotărâre dată în apel, într-o cauză în care nu avea deschisă calea de atac a recursului, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 1454 din 25 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi, prin urmare, rămasă definitivă la data pronunţării, 6 noiembrie 2017, aşa cum rezultă din prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., iar cererea de revizuire a fost depusă la oficiul poştal la data de 21 august 2018.

În circumstanţele expuse, prin decizia ce formează obiectul recursului în mod corect s-a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant, că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.

Deoarece cererea de revizuire în speţă a fost formulată la data de 21 iunie 2018 şi având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia cu decăderea.

La pronunţarea prezentei hotărâri, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, considerentele Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor procedurale din art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.,:

- "[...]16. Curtea, în acord cu jurisprudenţa sa în materie, observă că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiţie al revizuentului (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 655 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 30 decembrie 2014) sau dreptul la un proces echitabil.

[...]19. Pentru a beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii în situaţia în care se ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea a două hotărâri potrivnice este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri. Soluţia ce s-ar putea pronunţa în urma revizuirii în acest context este aceea a anulării celei de-a doua hotărâri, iar nu o reanalizare a acestei din urmă hotărâri şi implicit a considerentelor ce au fundamentat cele două hotărâri în discuţie sau o schimbare în tot sau în parte a hotărârii atacate. Chiar dacă prin prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. se statuează faptul că autoritatea de lucru judecat are aplicabilitate şi în ceea ce priveşte considerentele pe care dispozitivul se sprijină, aceste din urmă prevederi se referă la considerentele care au fundamentat şi condus la soluţiile celor două hotărâri contrare/potrivnice."(Decizia nr. 743 din 22 noiembrie 2018, pct. 16, 19, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 16 mai 2019).

În ce priveşte susţinerile intimatului că hotărârea atacată, pronunţată în apel, ar fi rămas definitivă la momentul respingerii ca inadmisibil a recursului declarat împotriva acesteia, 25 aprilie 2018, moment la care ar trebuit să se raporteze instanţa de revizuire, acestea nu pot fi primite.

Înalta Curte reţine, pe de o parte, că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, astfel că menţionarea inexactă din dispozitiv a dreptului la recurs nu are nici un efect asupra inexistenţei dreptului părţii de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 457 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicabilitatea în cauză, nefiind întrunite ipotezele prevăzute de textele menţionate.

Alin. (3) al acestui articol reglementează o ipoteză nouă de echipolenţă pentru curgerea termenului de apel sau de recurs, ceea ce nu este cazul în speţă, de vreme ce Decizia civilă nr. 175C din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă nu este supusă recursului, astfel cum s-a statuat cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 1454 din 25 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În virtutea aceluiaşi raţionament juridic, întrucât decizia menţionată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, instanţa nu poate recalifica calea de atac, deja indicată ca fiind recurs, în condiţiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ., astfel încât să o convertească într-o cale de atac admisibilă.

Prin urmare, în speţă, sunt incidente prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., astfel că hotărârea atacată cu revizuire a rămas definitivă la data pronunţării acesteia, 6 noiembrie 2017, moment de la care curgea termenul pentru exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Oraşul Năvodari prin primar împotriva Deciziei nr. 3693 din 18 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM