Imputability of disciplinary fault in judicial delay disputes where objective workload and resource deficits negate culpable negligence

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară, sub nr. x/2018, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtei A., judecător la Judecătoria Giurgiu, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, constând în "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

II. Hotărârea instanţei de disciplină

Prin Hotărârea nr. 20J din 5 mai 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis acţiunea disciplinară şi, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtei sancţiunea disciplinară constând în "avertisment", pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din aceeaşi lege.

Pentru a hotărî astfel, instanţa disciplinară a reţinut că, prin materialul probator administrat, atât în cursul cercetării prealabile, cât şi de către secţie în mod nemijlocit, s-a făcut dovada întrunirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare invocate.

III. Calea de atac formulată

Împotriva hotărârii instanţei de disciplină, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs A., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii disciplinare, ca neîntemeiată.

Recurenta susţine, în esenţă, că instanţa de disciplină a aplicat greşit dispoziţiile art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, întrucât a reţinut în mod eronat caracterul imputabil al întârzierilor în redactarea hotărârilor, faţă de volumul mare de muncă, atribuţiile inerente funcţiei de şef de secţie şi cele auxiliare, precum şi condiţiile concrete de desfăşurare a activităţii.

Consideră recurenta că întârzierile în redactare se datorează în principal volumului de muncă pentru evidenţierea căruia prezintă o situaţie centralizatoare, arătând că în cursul anului 2018 s-au efectuat verificări privind întârzierile în redactare cu privire la alţi 3 colegi judecători din cadrul secţiei civile (dintre cei 7 cu vechime comparabilă sau mai mare), aflaţi în situaţii similare, ca urmare a volumul mare de muncă avut pe o perioada mai lungă de timp, şi nu din lipsa de diligenţă în gestionarea redactărilor.

Magistratul a menţionat, în esenţă, că nu s-a ţinut cont de toate aspectele şi circumstanţele invocate în apărare, legate de volumul real de activitate, foarte ridicat şi în continuă creştere, de insuficienţa resurselor umane şi materiale, atribuţiile inerente funcţiei de şef de secţie şi cele auxiliare, de efortul personal, necontestat, depus pentru eliminarea stocului de hotărâri acumulat şi pentru desfăşurarea unei activităţi de judecată în condiţii de rigoare şi profesionalism, cu respectarea tuturor garanţiilor oferite de lege părţilor; efortul prelungit pentru instrumentarea cauzelor, deliberarea şi pronunţarea unor hotărâri legale şi temeinice; preocuparea constantă pentru calitatea lucrărilor întocmite.

Mai arată că a sesizat supraîncărcarea instanţei şi, la ideea şi cu susţinerea mai multor colegi, a cercetat situaţia instanţelor de pe raza Curţii de Apel Bucureşti şi a altor instanţe relevante ca nivel al încărcăturii pe schemă şi a redactat propunerea de mărire a schemei de personal, înaintată în anul 2016 către Curtea de Apel Bucureşti şi Consiliul Superior al Magistraturii.

De asemenea, recurenta invocă fluctuaţia de personal şi existenţa a 14 posturi vacante de judecători la nivelul Judecătoriei Giurgiu în perioada de referinţă (peste 45% din totalul posturilor prevăzute în schemă).

Pentru toate aceste motive, având în vedere că în conţinutul abaterii disciplinare, în ce priveşte latura subiectivă, se impune ca întârzierile în efectuarea lucrărilor să aibă la bază motive imputabile, pentru existenţa cauzelor obiective enunţate mai sus, care fac dovada că întârzierile nu se datorează unei lipse de preocupare culpabile, solicită admiterea recursului de faţă şi casarea hotărârii atacate.

IV. Apărările intimatei Inspecţia Judiciară

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică şi legală, apreciindu-se, în esenţă, că împrejurările invocate de recurentă în favoarea sa nu constituie cauze exoneratoare de răspundere.

V. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin Hotărârea nr. 20J din 5 septembrie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a reţinut că, prin probele administrate, s-a făcut dovada întrunirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 în ceea ce o priveşte pe recurentă.

În esenţă, sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că starea de fapt reţinută în cuprinsul acţiunii disciplinare şi confirmată de către pârâta judecător evidenţiază încălcarea de către aceasta a termenelor prevăzute de lege pentru redactarea hotărârilor în materie civilă.

Cât priveşte latura subiectivă, instanţa de disciplină a apreciat că, în speţă, vinovăţia pârâtei este dovedită şi rezultă din modul în care acesta a înţeles să îşi îndeplinească obligaţiile profesionale ce-i revin, fapt ce a avut drept consecinţă prelungirea procedurilor judiciare şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

La individualizarea sancţiunii, s-au avut în vedere, în esenţă: gravitatea concretă a faptelor, durata întârzierilor în soluţionarea cauzelor repartizate, conduita manifestată de pârâtă, anterior şi ulterior declanşării cercetării disciplinare; de asemenea, s-a reţinut modul favorabil în care, pe parcursul anchetei disciplinare, cât şi ulterior, magistratul şi-a revizuit atitudinea şi a depus eforturi susţinute în vederea redactării tuturor hotărârilor avute în vedere la începerea cercetării disciplinare.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "Constituie abateri disciplinare: (…) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;".

Într-adevăr, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.

Întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor poate atrage răspunderea disciplinară a magistraţilor numai în condiţiile determinate de dispoziţiile legale citate, respectiv numai dacă sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii disciplinare.

În speţă, pentru a se stabili întrunirea cumulativă a elementelor abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, urmează a se examina şi dacă faptele constatate şi reţinute în sarcina recurentei au caracter imputabil, dacă au fost, aşadar, săvârşite cu vinovăţie.

Sub acest aspect, al laturii subiective, se constată, însă, că instanţa de disciplină a reţinut în mod greşit că faptele reţinute în sarcina recurentei sunt de natură a atrage răspunderea disciplinară a acesteia.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, una dintre condiţiile legale pentru existenţa abaterii disciplinare reţinute în sarcina recurentei este imputabilitatea, care trebuie să fie întrunită cumulativ cu celelalte condiţii: nerespectarea dispoziţiilor legale privind soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea în efectuarea lucrărilor, cu caracter repetat.

Este exclusă existenţa abaterii disciplinare în ipoteza în care întârzierea în efectuarea lucrărilor, în speţă, redactarea cu întârziere a hotărârilor se datorează unor factori de ordin obiectiv.

Abaterea disciplinară prevăzută de dispoziţiile art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 este, sub aspect juridic, consecinţa nerespectării obligaţiei stipulate la art. 91 alin. (1) din aceeaşi lege, conform căreia "Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să rezolve lucrările în termenele stabilite şi să soluţioneze cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora (…)".

Aceste dispoziţii legale trebuie aplicate, însă, în corelaţie cu dispoziţiile art. 40 alin. (2) lit. o) şi art. 41 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora una dintre atribuţiile acestui organism, prin cele două secţii a sale - pentru procurori şi, respectiv, pentru judecători - este aceea de a aproba măsurile pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi pentru parchete şi instanţe.

Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere concluziile Avizului nr. 2 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE - Strasbourg, 23 noiembrie 2001), potrivit cărora "(...) statele trebuie să revizuiască prevederile existente privind finanţarea şi administrarea instanţelor. CCJE atrage atenţia îndeosebi asupra necesităţii de a aloca resurse suficiente instanţelor pentru a le da acestora posibilitatea să funcţioneze în conformitate cu standardele stipulate de articolul 6 al Convenţiei europene privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului." (pct. 14 al Avizului nr. 2).

În acest sens, s-a şi adoptat Hotărârea nr. 945/2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a stabilit ca limită, pentru asigurarea unui program optim de activitate, un număr de 5.060 de puncte de încărcare/judecător pentru întreg anul 2011, limită menţinută şi pentru perioada supusă verificărilor în cauza de faţă.

Or, principala cauză care a determinat crearea situaţiei de fapt, corect stabilită în cauză şi necontestată de recurentă, constă în volumul mare de activitate şi complexitatea lucrărilor cu care acesta, precum şi colegii săi, s-au confruntat, în perioada supusă cercetării disciplinare.

Din bilanţurile activităţii desfăşurate la Judecătoria Giurgiu, depuse la dosar, rezultă, de exemplu, în ceea ce o priveşte pe recurentă, că, pe perioada verificată, în anul 2017, aceasta a participat la 54 de şedinţe de judecată, în aceste şedinţe a rulat 3.922 dosare, complexitatea cumulată a acestora fiind de 23.461 puncte, din care a soluţionat 1.482 cauze, cu o complexitate cumulată de 6.275 puncte, şi i-au fost repartizate spre redactare 1.432 hotărâri; de asemenea, la data de 1 ianuarie 2017, pe rolul completului magistratului exista un stoc de 281 dosare, cu un punctaj de complexitate de 2.015, iar, în anul 2017, i s-au repartizat 1.375 cauze cu o complexitate cumulată de 5.555 puncte, astfel că numărul total al dosarelor a fost de 1.656, cu o complexitate cumulată de 7.570 puncte; în perioada ianuarie - aprilie 2018, recurenta a participat la 18 şedinţe de judecată, în care a rulat 619 dosare, cu o complexitate cumulată de 3.835 puncte, fiind soluţionate 309 cauze, cu o complexitate cumulată de 1.553 puncte.

Comparativ cu ceilalţi judecători din cadrul Judecătoriei Giurgiu, recurenta s-a aflat de fiecare dată pe locul al doilea în situaţia statistică în perioada de referinţă, participând, prin urmare, cu excepţia unui alt magistrat, la cele mai multe şedinţe de judecată, rulând cele mai multe dosare, cu complexitatea cumulată cea mai mare, soluţionând cele mai multe cauze, având stocul de dosare cel mai mare la începutul anului şi fiindu-i repartizate cele mai multe dosare, indicele de operativitate situându-se peste media calculată la nivelul secţiei.

Ca atare, numărul de dosare rulate şi cel de dosare soluţionate de către judecătorul A. reflectă o activitate considerabilă, peste limita optimă anuală de activitate, de 5.060 de puncte de încărcare/judecător, stabilită prin Hotărârea nr. 945/2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii împrejurare pe fondul căreia şi numărul hotărârilor pentru care termenul de redactare a fost depăşit a crescut pe parcursul perioadei cuprinse între datele la care au fost clasate ultimele sesizări în Lucrările nr. x/2017 şi nr. x/2017 şi data sesizării Inspecţiei Judiciare în prezenta cauză.

În plus faţă de cele deja menţionate, trebuie subliniat faptul că recurenta A. a exercitat şi alte atribuţii, precum: cele specifice preşedintelui secţiei civile în perioada 18 ianuarie 2017 - iulie 2018; în perioada de referinţă, a fost desemnată, prin deciziile emise de preşedintele instanţei, ca înlocuitor al judecătorului ce coordonează activitatea Biroului de informare şi relaţii publice, înlocuitor al judecătorului cu atribuţii privind repartizarea aleatorie a dosarelor în materie civilă, judecător responsabil cu organizarea activităţii profesionale continuă descentralizată, judecător cu atribuţii privind pregătirea profesională a personalului auxiliar. De asemenea, în intervalul 1 martie - 1 octombrie 2017, recurenta a fost desemnată judecător delegat pentru înregistrarea persoanelor juridice.

Ţinând cont de perioada de timp pe care trebuie să o dedice studiului dosarelor din fiecare şedinţă, verificării şi semnării încheierilor de şedinţă din dosarele rulate, dar şi celorlalte activităţi, altele decât cele jurisdicţionale, menţionate mai sus şi a căror exercitare presupunea alocarea de timp, astfel cum reiese şi din înscrisurile depuse în faza procesuală a recursului, rezultă, aşadar, că redactarea de către recurentă cu întârziere a hotărârilor este consecinţa, în principal, a unor factori de ordin obiectiv, constând în volumul mare al activităţii şi complexitatea acesteia, insuficienţa resurselor umane aflate la dispoziţia instituţiei unde îşi desfăşoară activitatea recurenta, iar nu a unor "motive imputabile" acestuia, aşa cum o cer dispoziţiile art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Mai mult decât atât, contrar susţinerilor intimatei şi celor reţinute de instanţa disciplinară, în sensul că deşi volumul de activitate înregistrat de recurentă este mai mare decât al celorlalţi judecători din cadrul secţiei, această împrejurare nu poate înlătura culpa acesteia, Înalta Curte constată că la un volum relativ apropriat de activitate, magistraţii instanţei înregistrează întârzieri în efectuarea lucrărilor în procente diferite, rezultând că, alături de factori obiectiv şi cei subiectivi, ţinând de maniera de lucru a fiecărui judecător, volumul mare de activitate de la Judecătoria Giurgiu, fluctuaţia de personal şi insuficienţa resurselor umane contribuie la depăşirea termenelor de redactare.

În mod eronat, această realitate a sistemului judiciar, care îşi pune amprenta asupra modului în care magistratul îşi formează şi respectă deprinderile de bună practică, în concordanţă cu rigorile procedurale, raportată la particularităţile concrete ale speţei, nu a fost avută în vedere la stabilirea aspectelor care, alături de celelalte circumstanţe relevate, să facă scuzabile greşelile comise.

Sub acest aspect, se constată că, la angajarea răspunderii disciplinare a recurentei, nu s-a dat relevanţă împrejurării dovedite că faptele imputate judecătorului şi pretinsele consecinţe ale acestora au fost grefate pe un concurs de împrejurări în care, pe fondul unui volum mare de activitate şi a complexităţii acesteia, s-au putut săvârşi faptele constatate.

A ignora realităţile deficiente din sistem, sub aspectul gradului de încărcare a activităţii magistraţilor, ca şi contextul faptic, şi a imputa judecătorului, fie şi prin atragerea celei mai puţin aspre sancţiuni disciplinare, o lipsă de rigoare, care nu a avut nici consecinţele grave şi nici caracterul nescuzabil cerute de lege, ar echivala cu nerespectarea, în privinţa magistraţilor, a condiţiilor obligatorii pentru angajarea răspunderii lor disciplinare.

Aspectele reliefate mai sus, coroborate, creează cadrul propice suprasolicitării magistratului şi producerii de erori/întârzieri în activitate; de aceea este greşit ca lipsa de condiţii optime de lucru să fie analizată doar în circumstanţiere, de vreme ce aceste condiţii stau la baza procesului decizional specific activităţii magistratului, apariţia problemelor de ordin personal, pe fondul unei suprasolicitări neuropsihice, afectând actul de justiţie, inclusiv sub aspectul redactării cu întârziere a hotărârilor.

Se constată, aşadar, că în cauză lipseşte caracterul imputabil al faptei recurentei, unul dintre elementele constitutive prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii disciplinare pentru săvârşirea abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Oricum, recurenta a depus un efort susţinut pentru epuizarea stocului acestor hotărâri, numărul total al hotărârilor neredactate şi în privinţa cărora termenul de redactare a fost depăşit a scăzut semnificativ, în perioada cuprinsă între data sesizării Inspecţiei Judiciare şi data finalizării cercetării disciplinare, reducându-se şi intervalul de timp al întârzierilor.

Mai mult decât atât, conform situaţiei depuse la dosar, până la data de 5 septembrie 2018, recurenta redactase toate hotărârile pentru care a fost exercitată acţiunea disciplinară de faţă.

Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului exercitat pe calea recursului, în coordonatele stabilite prin decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018 (paragrafele 25 şi 30), Înalta Curte reţine neîndeplinirea cumulativă a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

În consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei judecător, va casa hotărârea atacată şi, în rejudecare, va respinge, ca nefondată, acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 20J din 5 septembrie 2018, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2018.

Casează hotărârea atacată şi, în rejudecare, respinge ca neîntemeiată acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A., judecător la Judecătoria Giurgiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM