Clarification of a final decision: procedural filtering under repealed Art. 493 CPC and loss of interest following subsequent appellate resolution

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 9 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta A. privind lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 88 din 19 ianuarie 2018, pronunţate de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2017, reţinându-se că, faţă de menţiunile concrete cuprinse în dispozitivul a cărui lămurire se solicită, acesta este suficient de clar şi nu cuprinde dispoziţii contradictorii, în speţă neregăsindu-se niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 433 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva deciziei anterior menţionate a declarat recurs petenta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, s-a susţinut că, prin judecarea cauzei de către un complet alcătuit cu încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează în mod imperativ compunerea, a fost încălcat petentei dreptul la un proces echitabil, iar încălcarea acestuia atrage sancţiunea nulităţii hotărârii astfel pronunţate, dat fiind caracterul de ordine publică al acestuia şi completul nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut şi în limitele în care s-a cerut.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raport asupra admisibilităţii recursului la 12 octombrie 2018, comunicat părţilor.

Prin Încheierea de la 27 mai 2019, Completul de filtru a respins ca neîntemeiate excepţiile necompetenţei materiale specializate şi nelegalei compuneri a completului de judecată, reţinând că, în cauză, au fost respectate dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

S-a dispus întocmirea unui supliment la raport, în sensul analizării interesului în exercitarea de către recurentă a prezentei căi de atac, în raport de împrejurarea că, prin Decizia nr. 68 din 18 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, s-a soluţionat recursul împotriva Deciziei nr. 88 din 19 ianuarie 2018, a cărei lămurire a solicitat-o recurenta.

Prin răspunsul la suplimentul de raport întocmit, recurenta a invocat:

- excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor completului de filtru luate prin Încheierea din 27 mai 2019 de reanalizare a raportului asupra admisibilităţii în principiu a raportului, de completare a raportului şi de comunicare a suplimentului la raport, în baza art. 7 din C. proc. civ.,

- excepţia de nelegalitate a completului de filtru în baza art. 1 alin. (2), art. 61 alin. (1) şi (2) şi art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă raportat la art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 privind modificarea şi completarea legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

- excepţia privind lipsa de incidenţă a dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ. Completului de 5 Judecători şi excepţia de necompetenţă materială a completului de filtru, întemeiată pe dispoziţiile art. 129 alin. (2) ultima teză raportat la art. 97 pct. 1 şi 174 - 179 din C. proc. civ., cu aplicarea art. 245 - 248 raportat la art. 494 din C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiilor invocate şi asupra recursului

Problema de drept care se ridică în speţă este de a stabili dacă demersului întreprins de recurentă i se mai aplica procedura filtrării recursului, abrogată la 21 decembrie 2018 prin Legea nr. 310/2018, în condiţiile în care dosarul în legătură cu care s-a formulat calea de atac are ca obiect recursul declarat împotriva încheierii din camera de consiliu de la 9 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, deci un proces început anterior intrării în vigoare a actului normativ anterior menţionat.

În acest context, sunt relevante normele tranzitorii cuprinse în art. 24 din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, conform cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" şi dispoziţiile art. 25 din acelaşi act normativ, care stipulează că "procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

În temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare".

În consecinţă, recurenta nu se poate prevala de noile dispoziţii procedurale pentru a putea invoca excepţiile menţionate la pct. II, deoarece prezentului dosar i se aplică procedura de filtrare a recursului, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 22 din C. proc. civ., Înalta Curte recalifică excepţiile invocate de recurentă şi constată că toate criticile formulate de aceasta vizează, în esenţă, nulitatea suplimentului la raport pretins întocmit cu nerespectarea cerinţelor legale, respectiv prevederile pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, care au abrogat dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte suplimentul la raport, nu există nicio dispoziţie legală care să interzică instanţei să întocmească un asemenea act procesual, ceea ce este obligatoriu este ca acest supliment să fie comunicat părţilor pentru a fi respectat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, ca garanţii ale dreptului la un proces echitabil.

Totodată, este de menţionat că, în procedura de filtru, în lipsa dezbaterilor din şedinţa publică din vechea reglementare, părţile au posibilitatea de a-şi exprima opinia cu privire la toate chestiunile identificate în raport, prin puncte de vedere trimise în scris la dosar, iar de aceste puncte de vedere completul de filtru trebuie să ţină seama la pronunţarea soluţiei, cerinţe legale îndeplinite în cauză.

În această situaţie Înalta Curte, constatând că prezentei cauze i se aplică procedura de filtrare prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii suplimentului la raport întocmit la 27 mai 2019, ca nefondată.

În ceea ce priveşte recursul declarat, Înalta Curte reţine că, în speţă, obiectul cererii formulate de recurenta-petentă este lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 88 din 19 ianuarie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, cerere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din camera de consiliu de la 9 martie 2018, recurată în cauza de faţă.

În motivarea recursului, sunt invocate motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 din C. proc. civ., fiind formulate mai multe critici care, în realitate, vizează, în principal, două mari aspecte: încălcarea principiului disponibilităţii, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra solicitării recurentei de a constata că cererea de lămurire, formulată în temeiul art. 443 din acelaşi cod, a rămas fără obiect şi nulitatea absolută a încheierii, pentru încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 19 şi 31 din Legea nr. 304/2004, sub aspectul alcătuirii compunerii completului care a pronunţat încheierea recurată, în sensul includerii, în componenţa acestuia, a magistratului-asistent.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre condiţiile necesare formulării şi susţinerii oricărei cereri priveşte justificarea de către autorul cererii respective a unui interes; potrivit dispoziţiilor art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, iar lipsa acestuia atrage, conform art. 40 alin. (1) din acelaşi cod, sancţiunea respingerii cererii astfel formulate.

Or, prin Decizia nr. 68 din 18 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 88 din 19 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017, a cărei lămurire a solicitat-o recurenta prin cererea care i-a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu de la 9 martie 2018, ce face obiectul recursului din prezenta cauză.

Prin Decizia nr. 88 din 19 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinţei nr. 1426 din 16 octombrie 2017 a Tribunalului Bucureşti.

Întrucât Decizia nr. 88 din 19 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a rămas definitivă prin Decizia instanţei de recurs nr. 68 din 18 martie 2019 a Completului de 5 judecători al aceleiaşi instanţe, instanţa de recurs considerându-se învestită cu soluţionarea căii de atac declarate împotriva unei decizii pronunţate asupra unei cereri de revizuire, recursul din cauza de faţă, declarat împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de lămurire a deciziei rămase definitive, devine lipsit de interes, de vreme ce, soluţionând recursul asupra hotărârii date în revizuire, instanţa de recurs nu a avut neclarităţi de interpretare în legătură cu natura căii de atac de retractare soluţionate prin decizia recurată.

Pe de altă parte, indiferent de soluţia ce ar urma să fie pronunţată în prezentul recurs, aceasta nu ar mai produce efecte juridice asupra deciziei a cărei lămurire s-a solicitat, rămasă definitivă prin Decizia nr. 68 din 18 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în sensul că nu ar mai putea conduce la schimbarea deciziei definitive din revizuire.

Nu în ultimul rând, referitor la motivul de recurs privind încălcarea principiului disponibilităţii, determinat de împrejurarea că cererea de lămurire ar fi trebuit respinsă ca rămasă fără obiect, iar nu ca neîntemeiată, lipsa de interes în promovarea căii de atac rezidă şi din faptul că, indiferent de motivul respingerii, soluţia propusă de recurentă asupra cererii de lămurire este aceeaşi cu cea a instanţei de judecată, şi anume de respingere.

Se apreciază, aşadar, că interesul pentru exercitarea recursului împotriva încheierii din camera de consiliu de la 9 martie 2018 nu mai este actual, urmând ca instanţa să facă aplicarea dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din camera de consiliu de la 9 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii suplimentului la raport întocmit la termenul din 27 mai 2019, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 9 martie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2017, ca lipsit de interes.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM