Civil revision petition rejected for missing imperative one-month deadline; ex officio forfeiture applied over missing party defense

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3691 din 18 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 567/CM din 21 decembrie 2016 a Curţii de Apei Constanţa, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a făcut aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând, în esenţă, că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru a se continua judecata, invocând drept temei prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, s-a susţinut că instanţa de judecată în mod greşit a respins cererea ca tardivă, deoarece intimaţii nu au formulat întâmpinare prin care să invoce această excepţie; pe de altă parte, pentru a-şi justifica formularea tardivă a cererii de revizuire, revizuentul a invocat o serie de probleme familiale care l-au împiedicat să se preocupe şi de acest aspect.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, deoarece critica de nelegalitate formulată vizează, în fapt, încălcarea dispoziţiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire, aceasta va fi examinată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. (5) din codul menţionat.

Potrivit textului procedural menţionat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, pretinsa neregularitate invocată de recurent nu se circumscrie aspectului de nelegalitate invocat.

Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speţă, cererea de revizuire vizează dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din codul menţionat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, speţa dedusă judecăţii, de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., respectiv de la 22 ianuarie 2017.

Cererea de revizuire a fost formulată la 25 iulie 2018 şi, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentului în sensul că tardivitatea depunerii cererii de revizuire trebuia invocată prin întâmpinare, deoarece norma încălcată are caracter imperativ, iar excepţia este de ordine publică, astfel încât poate fi invocată şi de instanţă din oficiu; de asemenea, motivele personale invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

Constatând culpa procesuală a recurentului, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe recurentul A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON către intimata S.C. Prestarea B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 3691 din 18 octombrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Obligă recurentul A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de RON către intimata SC Prestarea B.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM