Conflict of jurisdiction between civil sections for recognition of foreign bankruptcy reorganization plan

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţiei a III-a civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., recunoaşterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii judecătoreşti pronunţate de Tribunalul pentru faliment din SUA, California, D. Sacramento, respectiv decizia de confirmare a planului de reorganizare al reclamantei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1094 şi art. 1102 alin. (2) C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin Sentinţa civilă nr. 1218 din 21 octombrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis cererea de recunoaştere a hotărârii străine.

3. Apelul declarat împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi decizia pronunţată în apel

Apel declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti a fost admis prin Decizia civilă nr. 353A din 25 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în sensul anulării hotărârii şi trimiterii cauzei, spre rejudecare, la Tribunalul Bucureşti.

4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în rejudecare

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub numărul de Dosar x/2015

Prin Sentinţa nr. 1654 din 13 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia III-a civilă a admis acţiunea, a dispus recunoaşterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii străine reprezentate de decizia de confirmare a planului de reorganizare din 12 iulie 2012 în cauza 2010-34418 înregistrată la Tribunalul pentru faliment al SUA, Districtul de Est al Californiei, divizia Sacramento, la data de 26 iulie 2012.

5. Apelul declarat împotriva sentinţei pronunţate în rejudecare de Tribunalul Bucureşti şi decizia pronunţată în apel

Prin Decizia nr. 844A din 19 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul declarat de pârâtul B. împotriva Sentinţei civile nr. 1654 din 13 decembrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia III-a civilă.

6. Recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel

Pârâtul B. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 844 A din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Recursul a fost înregistrat sub nr. x/2015*, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

7. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Încheierea nr. 741 din 2 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat recunoaşterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii judecătoreşti pronunţate în Satele Unite ale Americii de confirmare a planului de reorganizare al reclamantei, în care figura şi o creanţă a pârâtului B., rezultată din tranzacţia încheiată între cei doi în urma divorţului, cerere fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1094 şi urm. şi art. 1102 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva competenţei funcţionale speciale, în raport cu obiectul şi natura cauzei, litigiul pendinte are ca obiect o acţiune civilă, iar hotărârile pronunţate de instanţele anterioare au fost date de secţia a III-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, respectiv a Curţii de Apel Bucureşti, iar instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea recurată este secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

8. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Ca urmare a declinării de competenţă, litigiul a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2015.

Prin Încheierea nr. 920 din 15 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul, spre competentă soluţionare, Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând considerentele arătate în continuare.

În raport cu regulile de înregistrare şi repartizare a dosarelor între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă începând cu data de 13 aprilie 2011, respectiv 1 octombrie 2018, stabilite de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 şi, respectiv nr. 99 din 20 septembrie 2018, întrucât litigiul are ca obiect o acţiune în recunoaşterea unei hotărâri străine şi faţă de dispoziţiile art. 106 alin. (2) şi art. 107 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei a II-a civile.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 136 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 133 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la ivirea conflictului negativ de competenţă între două secţii ale Înaltei Curţi şi va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Litigiul în privinţa căruia s-a ivit conflictul negativ de competenţă are ca obiect recunoaşterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii judecătoreşti pronunţate în Statele Unite ale Americii, prin care a fost confirmat planul de reorganizare al reclamantei A..

Conform algoritmului de repartizare a cauzelor între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilit prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 13 aprilie 2011, secţiei a II-a civile îi revine competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect "recunoaşterea înscrisurilor şi hotărârilor străine - exequator (ID 4425, ID 3580)".

Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competenţa celor două secţii se vor repartiza între acestea "în funcţie de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, după cum urmează: secţiei I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Civil, Proprietate intelectuală, Minori şi familie; secţiei a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Litigii cu profesionişti, Faliment, Asigurărilor sociale, Litigii de muncă, Drept maritim şi fluvial şi Insolvenţa persoanei fizice".

Întrucât recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 februarie 2018, sub incidenţa regulilor de repartizare stabilite prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 8 din 5 aprilie 2012, conform algoritmului de distribuire a dosarelor între cele două secţii civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reglementate prin hotărârea respectivă, se reţine că, în raport cu obiectul cauzei - recunoaşterea unei hotărâri străine (exequator) în materia falimentului - şi independent de titulatura secţiilor specializate ale instanţelor inferioare care au pronunţat în litigiu hotărârile anterioare, competenţa de soluţionare revine secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Completul de 5 judecători va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a Dosarului nr. x/2015, având ca obiect recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 844/A din 19 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM