Suspended execution of fiscal decision: failure to analyze *fumus boni iuris* and imminent damage as issue of law rather than merit

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, din data de 16.05.2019, reclamanta S.C. A. S.A., a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x/23.04.2019 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru Mediu stabilite de inspecţia fiscala, înregistrată la Administraţia Fondului pentru Mediu sub nr. x/23.04.2019, şi comunicată reclamantei la data de 24.04.2019 cu număr de înregistrare x, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea măsurilor dispuse prin această decizie, cu obligarea pârâtei Autoritatea Fondului pentru Mediu la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cereri.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 270 din 14.06.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX- a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Administraţia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

Pentru a reţine astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că referitor la cerinţa cazului bine justificat, reclamanta nu relevă împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziei contestate. Reclamanta a înţeles să reitereze, în dovedirea cazului bine justificat, motivele de nelegalitate pe fond, învederate şi în cadrul procedurii prealabile acţiunii în anulare, aspecte ce vizează în mod clar fondul pricinii.

A mai reţinut instanţa de fond că nu sunt îndeplinite exigenţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât respectivele motive nu pot fi analizate în procedura sumară specifică cererii de suspendare a executării. Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în susţinerea anulării actului administrativ contestat legate de nulitatea deciziei şi de obligaţia de informare nu pot fi analizate cu ocazia soluţionării prezentei cereri de suspendare a executării, întrucât s-ar prejudeca fondul litigiului. Pentru a putea aprecia asupra aspectelor invocate de reclamantă este necesară antamarea fondului, fapt ce nu este posibil în acest cadru procedural, caracterizat prin cercetarea sumară a aparenţei dreptului, întrucât cazul bine justificat nu se referă la critici de nelegalitate a actului administrativ, ci la împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită.

A mai reţinut instanţa de fond că nefiind dovedit cazul bine justificat, nu se mai impune analizarea cerinţei privind paguba iminentă, întrucât cele două condiţii au fost prevăzute de legiuitor a fi îndeplinite cumulativ, astfel că neîndeplinirea uneia atrage respingerea automată a cererii de suspendare a executării. Curtea a mai reţinut însă că şi din această perspectivă reclamanta aduce doar referiri generice şi vagi legate de o prejudiciere a contractelor în derulare, fără a dezvolta argumente limpezi legate de prejudiciul pe care l-ar putea suferi iminent prin executarea actului administrativ a cărui suspendare o cere.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 şi pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru Mediu stabilite de inspecţia fiscală, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire a legalitatea măsurilor dispuse prin această decizie, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentei cauze.

A criticat recurenta hotărârea instanţei de fond susţinând că în mod greşit prima instanţă a reţinut că toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă ar privi fondul cauzei şi că acestea nu ar putea fi analizate în procedura suspendării executării deoarece s-ar prejudeca fondul litigiului.

Deşi instanţa a făcut afirmaţia categorică potrivit căreia cazul bine justificat nu se referă la critici de nelegalitate, instanţa se contrazice imediat arătând că reclamanta ar fi trebuit să indice împrejurări de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Aplicarea corectă a normei legale ar fi presupus o cercetare a aparenţei dreptului, nu respingerea in corpore a argumentelor prezentate cu motivarea ca toate împrejurările de drept ar conduce la o prejudecare a fondului litigiului. Numai cercetând probele şi analizând, de la caz la caz dacă acestea antamează sau nu fondul, s-ar fi aplicat corect dispoziţia legală.

A susţinut recurenta că în speţă nu a existat nici o cercetare a aparenţei dreptului pe baza probelor administrate.

Prin analizarea probelor de la dosar, instanţa: - putea să observe încălcarea dreptului reclamantei de a fi informată şi ascultată pe parcursul derulării inspecţiei fiscale conform art. 130 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.; - s-ar fi putut observa că nu există nici măcar o solicitare scrisă a pârâtei A.F.M. privind furnizarea vreunei note explicative din partea reclamantei conf. art. 113 alin. (2) lit. g) C. proc. civ..fisc. ; - s-ar fi putut observa că în RIF nu a fost consemnat punctul de vedere al reclamantei şi nu s-a răspuns acestuia; - s-ar fi putut observa că în RIF nu s-a consemnat numărul şi data documentului prin care a fost comunicat proiectul RIF, încălcându-se dispoziţiile imperative ale Ordinului MMAP nr. 2082/2016 anexa nr. 11B (pct. 3.1.4. din cererea de suspendare). Referitor la acest ultim punct instanţa de fond nu a consemnat în considerente formularea acestei critici.

Instanţa de fond dacă ar fi observat şi analizat toate aceste motive de aparentă nelegalitate a actului administrativ atacat, nu ar fi condus la antamarea fondului cauzei.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de fond a omis să consemneze în considerente, două dintre apărările formulate de reclamantă şi anume nerespectarea dreptului la apărare prin încălcarea obligaţiei imperative prevăzute la Cap. IV, pct. 1 din Ordinul MMAP nr. 2082/2016 (anexa nr. 11b) - pct. 3.1.4. din cererea de suspendare, care vizează "Discuţia finală cu contribuabilul/plătitorul", precum şi nerespectarea dreptului la apărare prin încălcarea principiului legalităţii art. 4 alin. (2) C. proc. civ..fisc. coroborat cu principiul opozabilităţii actului administrativ fiscal (art. 48 C. proc. civ.) - pct. 3.1.5. din cererea de suspendare.

Or, instanţa de fond nu a indicat cum ar fi antamat fondul cauzei. O astfel de motivare sumară face imposibil a cunoaşte care au fost probele şi argumentele care au format convingerea instanţei de fond, împrejurare care nu poate fi sancţionată decât cu casarea sentinţei

În concluzie, a susţinut că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu (A.F.M.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Recurentul reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei invocând excepţia nulităţii întâmpinării. A susţinut că întâmpinarea nu a fost semnată de consilierul juridic/avocatul intimatei ci doar de preşedintele acestei instituţii, contrar disp. art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 83 şi art. 84 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, sancţiunea nesemnării întâmpinării de către consilierul juridic/avocatul intimatului este nulitatea actului de procedură, necondiţionată de existenţa vreunei vătămări, împrejurare care atrage aplicarea disp. art. 176 alin. (2) C. proc. civ.

În subsidiar a solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor formulate de intimată prin întâmpinare şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

A. Analizând excepţia nulităţii întâmpinării invocată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că întâmpinarea nu este supusă sancţiunii nulităţii şi va respinge excepţia având în vedere următoarele argumente:

Întâmpinarea formulată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu îndeplineşte cerinţele dispoziţiilor art. 205 coroborat cu art. 148 C. proc. civ.

Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 176 alin. (2) C. proc. civ., întrucât întâmpinarea formulată de pârâtă este semnată de preşedintele acesteia, astfel încât nu se poate reţine că aceasta a încălcat dispoziţiile legale referitoare la reprezentarea procesuală.

Nemulţumirea reclamantei în sensul că întâmpinarea nu este semnată de un consilier juridic sau avocatul intimatei nu poate conduce la aplicarea sancţiunii nulităţii acesteia, nefiind susţinută de niciun temei.

Nerespectarea dispoziţiilor art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 83 şi art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. invocate de către recurentă în susţinerea acestei excepţii, nu atrag sancţiunea nulităţii întâmpinării ca nefiind semnată de avocat/consilier juridic.

B. Analizând criticile invocate în recurs raportate la sentinţa pronunţată de instanţa de fond şi la probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite, însă în baza cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea prin care instanţa soluţionează fondul cauzei trebuie să conţină o parte introductivă, considerentele şi dispozitivul.

Considerentele trebuie să cuprindă obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul considerentelor sentinţei, instanţa de fond nu numai că nu a făcut o analiză a solicitărilor reclamantei raportat şi la apărările formulate de pârâta din cauza dedusă judecăţii, dar a nesocotit întru totul şi analizarea conţinutului actelor depuse la dosar.

Instanţa de fond nu a analizat argumentele susţinute de reclamantă prin acţiunea formulată, reţinând generic faptul că argumentele reclamantei sunt similare cu cele formulate în acţiunea de anulare a actului administrativ, motiv pentru care acestea nu pot fi analizate întrucât ar antama fondul cauzei.

Or, instanţa de fond trebuia să analizeze criticile reclamantei din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv să verifice existenţa/sau nu a cazului bine justificat, şi a unei pagube iminente, dacă există împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură a crea o îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi dacă există un prejudiciu material viitor şi previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Chiar dacă acţiunea reclamantei formulată în prezenta cauză având ca obiect dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ar cuprinde argumentele iterate în acţiunea formulată în anularea actului administrativ, instanţa de fond trebuia să analizeze criticile reclamantei sub aspectul obiectului învestirii sale cu prezenta cauză.

Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că atâta vreme cât prima condiţie, respectiv cea a cazului bine justificat, nu este îndeplinită, nici cea de-a doua condiţie nu poate fi analizată pentru că acestea trebuie să fie îndeplinite cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.

Cu toate acestea, deşi a reţinut că nu poate analiza cea de-a doua condiţie prev. de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a revenit ulterior apreciind însă, că şi cu privire la cea de-a doua condiţie, reclamanta aduce doar referiri generice şi vagi legate de o prejudiciere a contractelor în derulare, fără a dezvolta argumente limpezi legate de prejudiciul pe care l-ar putea suferi iminent prin executarea actului administrativ a cărui suspendare o cere.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanţa de fond nu a respectat cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ..civ., procedând practic la un refuz de a analiza acţiunea reclamantei precum şi a probelor administrate la dosarul cauzei, dar prezentând, în egală măsură, şi argumente contradictorii.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente în temeiul disp. art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii întâmpinării invocate de recurentă.

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 270 din 14 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN