Revision application inadmissible for wage claim barred by unexhausted administrative challenge.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea supusă revizuirii în cauza de faţă

Prin Decizia civilă nr. 5393 din 16 noiembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Primarul Municipiului Baia Mare împotriva Sentinţei civile nr. 1901 din 05.07.2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Maramureş, a casat în parte sentinţa recurată, şi, rejudecând, a respins acţiunea reclamantului A., în ceea ce priveşte perioada 20.02.2014 - 31.07.2016, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că, având în vedere considerentele Deciziei nr. 21/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, celor care au obţinut titlu de doctor după 12.12.2009 şi până la apariţia Legii nr. 71/2015, nu li se acordă un spor de 15%, ci li se stabileşte un salariu de bază care include sume compensatorii calculate conform metodei indicate la art. 8 din anexa V a Legii nr. 63/2011.

Reclamantului i s-a stabilit salariul de bază prin decizii emise de Primarul Municipiului Baia Mare care puteau fi contestate în condiţiile prevăzute de art. 30 a Legii nr. 284/2010, în sensul că reclamantul trebuia să conteste decizia de salarizare într-un anumit termen, iar răspunsul la contestaţie trebuia să facă obiectul acţiunii în contencios administrativ.

Această procedură nu a fost urmată, iar acţiunea a fost formulată ca un litigiu de muncă, cu toate că reclamantul are calitatea de funcţionar public şi, ca atare, trebuia să respecte condiţiile de formulare a acţiunii reglementate de art. 8 din Legea nr. 554/2004 prin raportare la art. 30 din Legea nr. 284/2010.

2. Calea extraordinară de atac exercitată

Împotriva Deciziei civile nr. 5393 din 16 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire intimatul A., solicitând desfiinţarea acesteia, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi pct. 10 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a argumentat, în esenţă, că hotărârea atacată încalcă Decizia nr. 21/21.11.2016, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de către Avocatul Poporului vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., revizuentul a arătat că hotărârea criticată încalcă dreptul său la judecarea cauzei în mod echitabil, întrucât au fost ignorate dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în sensul că, raportat la soluţiile pronunţate de instanţe, prin care s-a admis acordarea acestor drepturi salariale, revizuentul a fost victima unei discriminări.

3. Apărările intimaţilor

Legal citat, intimatul Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, menţinerea Sentinţei civile nr. 1901/2017 a Tribunalului Maramureş privind admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Baia Mare.

Intimatul a susţinut, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că în speţă nu există identitate de părţi, de obiect şi de cauză între hotărârea Curţii de Apel Cluj şi hotărârea pronunţată într-un recurs în interesul legii, iar, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., revizuentul nu invocă nici o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

II. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire

Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată cererea inadmisibilă şi o va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

În speţă, revizuentul a argumentat incidenţa motivelor de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 8 şi 10 C. proc. civ., anume:

(i) dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

(ii) dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă.

Înalta Curte constată că argumentele expuse de revizuent în susţinerea cererii sale nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la ipotezele specifice avute în vedere de dispoziţiile legale invocate ca temei al căii extraordinare de atac declarată.

Astfel, raţiunea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituire evitarea încălcării puterii de lucru judecat, prin co-existenţa a două hotărâri potrivnice, care ar fi imposibil de executat simultan, revizuirea reprezentând ultimul remediu posibil pentru înlăturarea contrarietăţii dintre dispozitivele celor două hotărâri.

Admisibilitatea revizuirii, în ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este condiţionată de existenţa triplei identităţi - de părţi, calitate şi obiect, pentru a putea fi reţinută încălcarea autorităţii de lucru judecat avută în vedere de textul de lege.

Se constată, în speţă, că argumentele revizuentului, vizând pretinsa contradicţie între hotărârea recurată şi o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitor la un recurs în interesul legii, ambele având ca punct comun interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de norma legală invocate în susţinerea cererii de revizuire şi nu pot constitui premisa promovării unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte mai constată că argumentele revizuentului nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire nici raportat la ipoteza specifică avută în vedere de dispoziţiile art. 509 pct. 10 din C. proc. civ., în condiţiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat grava încălcare a drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale prin chiar hotărârea a cărei revizuire se solicită, situaţie care constituie prima premisă pentru aplicarea dispoziţiilor legale invocate.

Simplele susţineri privind încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale revizuentului nu pot determina, în aceste condiţii, reexaminarea soluţiei pronunţate de instanţa de control judiciar.

Înalta Curte mai constată că argumentele revizuentului reprezintă, în realitate critici aduse modului în care instanţa de control judiciar a interpretat şi aplicat normele juridice incidente în speţă, revizuirea constituindu-se într-un veritabil "recurs la recurs".

În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2018.

Procesat de GGC - GV