Tardiness of discrimination complaint: One-year period under O.G. 137/2000 is a forfeiture term, not a statute of limitations interruptible by labor litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Inspectoratul General pentru Imigrări, anularea Hotărârii CNCD nr. 458 din 27.08.2014 prin care s-a admis excepţia tardivităţii sesizării şi clasarea dosarului, constatarea faptului că plângerea adresată pârâtului a fost formulată în termenul legal şi obligarea pârâtului să reia procedura de analiză a faptei de discriminare sesizată prin petiţia nr. 17996/20.11.2013.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1041 din data de 8 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.

În motivarea cererii, recurenta a argumentat, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost dată cu ignorarea dispoziţiilor art. 2537 pct. 2 din Noul C. civ., potrivit cărora prescripţia se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată. În perioada 25.07.2011 - 28.02.2013 termenul de prescripţie de 1 an a fost întrerupt, prin înregistrarea, pe rolul Tribunalului Galaţi, a acţiunii recurentei având ca obiect contestarea Dispoziţiei de concediere nr. 452615/06.07.2011, cerere soluţionată definitiv prin hotărârea Curţii de Apel Galaţi din data de 28.02.2013.

1.4. Apărările intimaţilor

1.4.1. Legal citat, intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, argumentând, în esenţă, că termenul de 1 an prevăzut de art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, în care putea fi sesizat intimatul CNCD, este un termen de decădere, nu unul de prescripţie.

1.4.2. La rândul său, intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând, în esenţă, că pretinsa faptă de discriminare a fost săvârşită la data de 06.07.2011, data emiterii deciziei de concediere, iar recurenta a putut efectiv să ia cunoştinţă de situaţia invocată la data respectivă, astfel încât petiţia adresată intimatului la data de 19.11.2013 şi înregistrată la data de 20.11.2013 a fost formulată cu depăşirea termenului de decădere de 1 an prevăzut de art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de (...), în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din (...), completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-reclamante, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În speţă, reclamanta-recurentă s-a adresat intimatului-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în data de 20.11.2013 cu o petiţie prin care solicita

Pentru aceste motive, constatându-se că Hotărârea C.N.C.D. nr. 251/30.04.2014 a fost legal şi temeinic emisă şi nu subzistă motive de casare a hotărârii instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1041 din 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2018.

Procesat de GGC - GV