Failure to classify mediators' council members as mandatory declarants under Law 176/2010: appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. - Birou Mediator a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, obligarea acesteia ca, în exercitarea atribuţiilor sale, să constate că membrii Consiliului de mediere fac parte din categoria persoanelor care au obligaţia depunerii declaraţiilor de avere şi de interese conform Legii 176/2010.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 295 din 21 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. - Birou Mediator în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 295 din 21 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A. - Birou Mediator, solicitând casarea acesteia şi, după rejudecarea cauzei pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a susţinut, în esenţă, că art. 31 şi art. 36 teza a II-a din Legea nr. 176/2010 creează cadrul legal potrivit căruia membrii Consiliului de mediere pot fi incluşi în categoria celor care au obligaţia depunerii declaraţiilor de avere şi de interese, interpretarea instanţei de fond având efectul de a restrânge nejustificat sfera de aplicare a legii.

Instanţa de fond a fost chemată ca, în lipsa unor prevederi exprese, corelată cu lipsa disponibilităţii intimatei de a aplica aceste prevederi, că facă o interpretare oficială şi cauzală a normei de drept. Aceasta a omis însă să analizez susţinerile recurentului privind faptul că membrii Consiliului de mediere pot fi incluşi în categoria persoanelor care au obligaţia depunerii declaraţiilor de avere şi interese expres prevăzute de că art. 31 şi art. 36 teza a II-a din Legea nr. 176/2010, nefăcând nici o referire la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Hotărârea nr. 1/12.12.2013 a Secţiilor Unite şi Decizia nr. 26/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocate în cuprinsul cererii introductive.

Este necesar şi oportun ca activitatea membrilor acestui organism să fie supusă unei cenzuri şi unui control din partea unei instituţii independente.

4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, argumentând că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică.

A susţinut, în esenţă, că în mod corect a concluzionat instanţa de fond că stabilirea unei categorii de persoane care să depună declaraţiile de avere şi interese se face printr-un act normativ, care nu poate adoptat de către Agenţia Naţională de Integritate

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul realizat în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 2 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurentul-reclamant şi raportat la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin acţiunea cu care a învestit instanţa de contencios administrativ, recurentul-reclamant a solicitat obligarea intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Integritate să constate că membrii Consiliului de mediere fac parte din categoria persoanelor care au obligaţia depunerii declaraţiilor de avere şi de interese conform Legii 176/2010.

A criticat, pe calea recursului, soluţia primei instanţe de respingere a cererii sale, susţinând că aceasta ar fi trebuit să interpreteze dispoziţiile Legii nr. 176/2010 în sensul că membrii Consiliului de mediere sunt incluşi în categoria celor care au obligaţia depunerii declaraţiilor de avere şi de interese.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că membrii Consiliului de mediere nu sunt incluşi în categoria persoanelor expres şi limitativ prevăzute de art. 1 din Legea nr. 176/2010, iar obligaţia acestora de a depune declaraţia de interese nu este instituită nici de vreo altă lege specială, recurentul solicitând, practic, ca atât intimata, cât şi instanţa de judecată, să adauge la lege, ceea excede competenţei şi rolului acestora.

Chiar dacă s-ar aprecia că membrii consiliului de mediere ar trebui să depună declaraţii de avere şi interese, această obligaţie poate fi instituită doar de Parlamentul României prin modificarea dispoziţiilor Legii nr. 176/2010, în conformitate cu art. 73 alin. (3) şi 76 alin. (1) din Constituţia României, iar nu de către Agenţia Naţională de Integritate, care, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, cu modificările şi completările ulterioare, este doar o autoritate administrativă.

Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de casare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. - Birou Mediator împotriva Sentinţei civile nr. 295 din 21 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2018.

Procesat de GGC - GV