Suspension of execution of notification ordering restitution of EU co-financed funds: assessment of serious doubt regarding legality and imminent prejudice to local administration.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Secuieni a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, suspendarea executării notificării nr. x/27.01.2017 prin care i s-a pus în vedere reclamantei să restituie suma de 1.547.061,73 RON, potrivit art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestui act administrativ.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 50 din data de 24 martie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Secuieni şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării actului administrativ "Notificare" emis de pârât la data de 27.01.2017 sub nr. 7339, până la pronunţarea instanţei de fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost MDRAP), solicitând casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a susţinut că, în motivarea cazului bine justificat, instanţa de fond a reţinut elemente care, în realitate, vizează fondul cauzei.

De asemenea, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 28/2013, întrucât obligativitatea beneficiarilor de a depune la instituţia recurentă documentele necesare în vederea obţinerii finanţării pentru obiective de investiţii a survenit prin modificările aduse actului normativ, respectiv august 2015, adică după data încheierii contractului de finanţare.

La data încheierii contractului de finanţare nr. x/15.05.2015 recurentul nu avea cunoştinţă de cesiunea contractului de lucrări nr. x/14.08.2014 şi a efectuat plăţi, constatând abia ulterior faptul că acestea au fost utilizate pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate în baza unui contract cesionat.

MDRAPFE poate deconta doar lucrări efectuate cu respectarea prevederilor legale şi numai în limitele prevăzute de contractele de finanţare, iar în caz contrar suportarea cheltuielilor efectuate se va face de către beneficiari.

Recurentul a mai argumentat că intimata nu a dovedit în mod convingător îndeplinirea condiţiei pagubei iminente. Sistarea alimentării conturilor intimatei nu poate afecta îndeplinirea nevoilor sociale ale autorităţii locale.

1.4. Apărările intimatului

Legal citată, intimata Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Secuieni a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea Sentinţei civile nr. 50/2017.

Intimata a argumentat că întemeiat a reţinut instanţa de fond faptul că a oferit indicii suficiente de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii notificării, indicii care rezultă din cronologia încheierii contractului de achiziţie publică, a contractului de cesiune de lucrări, precum şi a contractului de finanţare, precum şi din modalitatea de derulare a contractului nr. x/15.05.2015.

A mai arătat că prima instanţă a avut în vedere situaţiile privind bugetul intimatei pe anul 2016 şi estimarea bugetului pe anii 2017 - 2019, fiind evident că plata sumei declarate de către recurentă ca fiind neeligibilă este de natră să perturbe grav activitatea intimatei.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 februarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost MADRP), în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentului-pârât, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

2.2.1. Examinând cu prioritate excepţia lipsei de interes a recursului, dezbătută în şedinţa publică din data de 22 mai 2018, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în condiţiile în care, prin acţiunea introductivă de instanţă, intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării Notificării în baza art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acesteia, astfel încât subzistă interesul pârâtului în desfiinţarea soluţiei de suspendare a executării Notificării nr. x/2017 în calea de atac declarată .

2.2.2. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele stabilite de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Judecătorul fondului s-a limitat la verificarea acelor împrejurări vădite care au avut capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

2.2.3. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul este de asemenea, nefondat.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

În speţă, intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de suspendare a executării Notificării emise de pârât la data de 27.01.2017 sub nr. 7339, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia restituirii sumei de 1.547.061,73 RON acordată în cadrul contractului de finanţare nr. x/15.05.2015, reţinându-se că sumele acordare au fost utilizate cu nerespectarea prevederilor contractuale şi a O.U.G. nr. 34/2006 şi încheierea contractului de concesiune nr. x/2014 contravine principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) şi dispoziţiilor art. 2041; din O.U.G. nr. 34/2006 ceea ce face ca sumele cheltuite şi decontate să fie neeligibile.

Prima instanţă a admis cererea reclamantei, după efectuarea unei analize sumare care a revelat indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi a concluzionat ca verosimilă iminenţa producerii unei pagube, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Fără a mai relua situaţia de fapt şi procedând în limitele impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că, în speţă, argumentele privind faptul că i se impută intimatei-reclamante nerespectarea contractului de finanţare prin existenţa unui contract de cesiune intervenit anterior, în condiţiile în care cesiunea nu era interzisă prin contractul de lucrări, iar recurentul a achitat sumele de bani solicitate la decontare de către reclamantă pe tot parcursul derulării contractului şi al realizării obiectivului de investiţii, semnând fără obiecţiuni recepţia finală a lucrării, reprezintă împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte achiesează şi la considerentul instanţei de fond privind faptul că, raportat la cuantumul sumei a cărei restituire se solicită, este evident că executarea acesteia este de natură să perturbe grav activitatea intimatei.

Pentru aceste motive, constatându-se că nu subzistă motive de casare a hotărârii instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Sentinţei civile nr. 50 din 24 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2018.

Procesat de GGC - GV