Decizia nr. 32/A/2019 AI generated

Decizia nr. 32/A/2019 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Case Number Decizia nr. 32/A/2019

Court / Authority Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Jurisdiction

Romania (RO)

Decision Date 2019-02-07

Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

Prin Sentinţa penală nr. 148/F din 10 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008 s-au hotărât următoarele: În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare (punctele "A", "D", "E" din rechizitoriu).

Legislator headnote

AI generated

art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 2481 C. pen, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 5 C. pen, art. 64 C. pen, art. 861 C. pen; Decizia nr. 32/A/2019 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală: În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. obligă inculpaţii T., K., Y., P., G., B., Z., JJ., D., R., E., A., H., V., C., S., DD., CCCCCCCCC., EE., FF., HH., GG., U., W., I., X., O., CC., BB., Q., II., J. şi F. la câte 30.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Keywords

AI generated

art. 132 din Legea nr. 78/2000 art. 2481 C. pen art. 41 alin. (2) C. pen art. 5 C. pen art. 64 C. pen art. 861 C. pen

Cited Legislation

AI generated

art. 132 din Legea nr. 78/2000

pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art.

art. 2481 C. pen

78/2000 raportat la art. 2481 C. pen.

art. 41 alin. (2) C. pen

art. 41 alin. (2) C. pen.

art. 5 C. pen

şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.

art. 64 C. pen

În acest context, instanţa de apel constată că atât rapoartele de constatare, cât şi cele de expertiză constituie mijloace de probă atât potrivit art. 64 alin.

art. 861 C. pen

În baza art. 861 C. pen.

art. 862 C. pen

s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

art. 863 alin. (1) C. pen

În baza art. 863 alin. (1) C. pen.

Cited Case Law

AI generated

Decizia nr. 3750/2003

Nationalized property restitution appeal: inadmissibility of cassation against partial decision retaining case for merits

Decizia nr. 4158/2010

Fiscal invoice as preliminary sales contract: prescription interruption via possession and corporate approval threshold for asset disposal

Decizia nr. 179/2014

Inadmissibility of common-law damages for state-nationalized property under special reparation legislation and ECtHR possession requirements

Decizia nr. 4/2003

Property revision admissibility: pre-existing documents do not qualify as "new evidence" under civil procedure revision requirements

Decizia nr. 405/2016

Revision appeal over civil side of criminal verdict assigned to criminal section.

Decizia nr. 223/2012

Judicial costs allocation against budget-unfunded administrative authority in administrative compensation restitution proceedings

Full text

Asupra apelurilor penale de faţă;

A. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

I. Prin Sentinţa penală nr. 148/F din 10 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008 s-au hotărât următoarele:

1. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare (punctele "A", "D", "E" din rechizitoriu).

În baza art. 64 C. pen. - 65 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, toate pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul că pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligaţiile care îi revin pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 238 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute din art. 17 Legea nr. 78/200 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2).

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

2. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare (punctul "E" din rechizitoriu).

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul că pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) şi (8) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu aplic. art. 121 - 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. (punctul "E" din rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

3. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (punctele "D", "E" din rechizitoriu).

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul că pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligaţiile care îi revin pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 238 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute din art. 17 Legea nr. 78/200 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2).

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

IV. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 3 ani închisoare (punctele "A", "E" din rechizitoriu).

În baza art. 64 C. pen. - 65 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsa complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, toate pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata că pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligaţiile care îi revin pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

5. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare (punctul "E" din rechizitoriu).

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul că pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

6. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 3 ani închisoare (punctul "E" din rechizitoriu).

În baza art. 64 C. pen. - 65 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsa complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, toate pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul că pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 238 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute din art. 17 Legea nr. 78/200 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2).

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

7. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata G. la pedeapsa de 3 ani închisoare (punctul "E" din rechizitoriu).

În baza art. 64 C. pen. - 65 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, toate pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpata că pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligaţiile care îi revin pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpatul G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

8. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

9. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

10. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul J. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 raportat la art. 2481 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

11. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata K. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 248 raportat la art. 2481 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

12. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul L., urmare a decesului acestuia.

13. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpata M., urmare a decesului acesteia.

14. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

15. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul O. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

16. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

17. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Q. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

18. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

19. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul CCCCCCCCC. la pedeapsa de 3 ani închisoare (punctul "D" din rechizitoriu).

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul că pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s- schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului CCCCCCCCC. din art. 25 raportat la art. 246 - 2481 C. pen. şi art. 25 raportat la art. 289 C. pen. în art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (un act material).

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului CCCCCCCCC. din art. 25 raportat la art. 289 C. pen. şi art. 25 raportat la art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului CCCCCCCCC. din art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (un act material) şi art. 26 raportat la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), în art. 26 raportat art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului CCCCCCCCC. din art. 25 raportat art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 26 raportat la art. 289 C. pen.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului CCCCCCCCC. din art. 25 raportat 291 C. pen. în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul CCCCCCCCC. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat art. 26 raportat la art. 246 - 2481 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul CCCCCCCCC. pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul CCCCCCCCC. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) şi 8 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu aplic. art. 121 - 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul CCCCCCCCC. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat art. 25 C. pen., raportat la art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (punctul "D" din rechizitoriu).

20. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă inculpatul S. la pedeapsa de 3 ani închisoare (punctul "D" din rechizitoriu).

În baza art. 64 C. pen. - 65 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, toate pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul că pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S. din art. 25 raportat la art. 246 - 2481 C. pen. şi art. 25 raportat la art. 289 C. pen. în art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (un act material).

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S. din art. 25 raportat art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 26 raportat la art. 289 C. pen.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului S. din art. 25 raportat 291 C. pen. în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat art. 26 raportat la art. 246 - 2481 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) şi 8 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 121 - 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat art. 25 C. pen., raportat la art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (punctul "D" din rechizitoriu).

21. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului T. din art. 246 raportat la art. 2481 şi art. 289 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în art. 289 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6), (8) C. proc. pen., art. 16 lit. f) C. proc. pen., art. 121, 122 lit. d) C. pen., art. 124 C. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul T. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. şi 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. pen., art. 16 lit. b) teza a II-a C. pen. a fost achitat inculpatul T., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

22. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata U. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6), (8) C. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., art. 121, 122 lit. d) C. pen., art. 124 C. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpata U. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. pen., art. 16 lit. b) teza a II-a C. pen. a fost achitată inculpata U., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

23. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., 2481 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

24. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul W. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

25. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul X. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

26. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Y. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

27. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata Z. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

28. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpata AA., urmare a decesului acesteia.

29. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul BB. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 raportat la art. 290, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

30. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata CC. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 raportat la art. 290, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

31. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului DD. din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul DD. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

32. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei EE. din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata EE. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

33. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei FF. din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata FF. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

34. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei GG. din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata GG. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

35. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei HH. din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata HH. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

36. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei II. din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi din art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata II. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

37. S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul JJ. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 404 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desfiinţat, în totalitate, următoarele înscrisuri:

Punctul "A" din rechizitoriu:

- Dispoziţia Primarului Mun. Constanţa nr. x/05.11.2002;

- Referatul nr. x/05.11.2002 întocmit de Serviciul Juridic din Direcţia Administraţiei Publice Locale;

- Adresa nr. x/04.11.2002 a Direcţiei Patrimoniu din Primăria Mun. Constanţa;

- Adresa nr. x/03.07.2002 a Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 10/2001;

Punctul "D" din rechizitoriu:

- Dispoziţia nr. x/11.03.2004 a Primarului Mun. Constanţa;

- Referatul nr. x/11.03.2004 al Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din Primăria Mun. Constanţa;

- Dispoziţia nr. x/19.03.2004 a Primarului Mun. Constanţa;

- Referatul nr. x/19.03.2004 al Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din Primăria Mun. Constanţa;

- Dispoziţia nr. x/31.05.2004 a Primarului Mun. Constanţa;

- Referatul nr. x/31.05.2004 al Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din Primăria Mun. Constanţa;

- Referatul nr. x/18.02.2004 al Direcţiei Administraţiei Publice Locale din Primăria Mun. Constanţa;

- Contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. x/30.09.2002 încheiat la Biroul Notarilor Publici "KK., T. şi Asociaţii"

- Adeverinţa nr. x/08.03.2003 eliberată de BNP "U."

Punctul "E" din rechizitoriu:

- Dispoziţia nr. x/21.12.2004 a Primarului Mun. Constanţa;

- Referatul nr. x/19.03.2004 al Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din Primăria Mun. Constanţa;

S-a respins acţiunea civilă a oraşului Năvodari, prin reprezentant legal, ca nefondată.

Onorariile avocaţilor din oficiu, în cuantum de 520 RON pentru fiecare inculpat, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii condamnaţi prin prezenta la plata sumei de 5.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

II. S-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x/2005 din 24.10.2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combaterea Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. A. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

2. B. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

3. C. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

4. D. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

5. E. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

6. F. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

7. G. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

8. H. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

9. I. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

10. J. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen.; - complicitate la fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi la art. 289 C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

11. K. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

12. L. pentru infracţiunile de: - complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că se reţin şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

13. M. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, fiind aplicabile şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

14. N. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a reţinut că faptele comise sunt în concurs real, fiind aplicabile şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

15. O. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

16. P. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; S-a reţinut că faptele comise sunt în concurs real, astfel că se reţin şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

17. Q. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

18. R. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constituit faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

19. CCCCCCCCC. pentru infracţiunile de: - instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. şi la art. 2481 C. pen.; - complicitate la fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 26, art. 246 şi art. 2481 C. pen.; - instigare la complicitate la fals intelectual prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 26 şi la art. 289 C. pen.; - instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - instigare la uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 291 C. pen.; - fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - instigare la fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

20. S. pentru infracţiunile de: - instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. şi la art. 2481 C. pen. - complicitate la fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 26, art. 246 şi art. 2481 C. pen.; - instigare la complicitate la fals intelectual prevăzută şi pedepsită de art. 25, raportat la art. 26 şi la art. 289 C. pen.; - instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - instigare la uz de fals, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

21. T. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen.; - uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

22. U. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

23. V. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen. şi la art. 2481 C. pen.; - complicitate la fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

24. W. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că se reţin şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

25. X. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

26. Y. pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

27. Z. pentru infracţiunile de: - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (două acte materiale), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, comisă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, comisă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

28. AA. pentru infracţiunile de: - complicitate la falsul intelectual comis de notarul public Z., prevăzută şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, comb. cu art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi ped. de art. 290 C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

29. BB. pentru infracţiunile de: - complicitate la falsul intelectual comis de notarul public Z., prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, comb. cu art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.; - uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, fiind aplicabile şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

30. CC. pentru infracţiunile de: - complicitate la falsul intelectual comis de notarul public Z., prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, comb. cu art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., - uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; Faptele comise sunt în concurs real, astfel că se reţin şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

31. DD. pentru infracţiunile de: - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

32. EE. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

33. FF. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

34. GG. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

35. HH. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

36. II. pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

37. JJ. pentru săvârşirea infracţiunilor de: - fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

În esenţă, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în fapt, că pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, la Primăria Constanţa a fost constituită Comisia formată din: inc. A., Primarul municipiului, preşedinte, B., la acea dată consilier local, membru, C., director la Administraţia Publică Locală, membru, D., director Direcţia Patrimoniu, membru, H., consilier local, membru, I., la acea dată consilier juridic în cadrul Primăriei Constanţa, membru, E., director executiv, Direcţia Tehnic Investiţii, membru (Dispoziţia nr. x/15.05.2001).

Această componenţă a Comisiei a fost modificată prin Dispoziţia nr. x/29.01.2003, în sensul că inc. H. a fost revocat şi înlocuit cu inc. F., consilier juridic, angajat al Primăriei Constanţa. Ulterior, în luna august 2004, urmare încetării raporturilor de muncă ale inc. I. cu Primăria Constanţa, în Comisie a fost numită, în calitate de membru, inc. G., consilier juridic în cadrul aceleiaşi autorităţi publice.

În procedura de soluţionare a notificărilor întemeiate pe Legea nr. 10/2001, prin dispoziţii ale primarului, inc. A., cu sprijinul nemijlocit al membrilor Comisiei de aplicare a acestui act normativ, inc.: B., C., D., H., E., F., I. şi G., al inculpaţilor: DD., EE., FF. şi GG., funcţionari în cadrul Primăriei Constanţa, al inculpatelor HH., registrator de carte funciară şi II., asistent registrator, ambele din cadrul OCPI Constanţa, cu participaţia penală a celorlalţi inc. şi anume, mandatarii: CCCCCCCCC., S., J. şi O., a notarilor publici T., U. şi Z., moştenitorii persoanelor îndreptăţite: AA. şi M., cesionarii cumpărători de drepturi succesorale: LL. şi V., X., prin firma sa "MM." SA, Y. şi W., Q., prin SC "NN." SA, şi R., BB., CC. şi P., că persoană fizică şi prin firma sa "New PP." SA, interpuşii cumpărători de terenuri, inculpaţii: K., N. şi L., prin firma sa "QQ." SA şi "RR." SA, la care era acţionar, şi cu participaţia penală esenţială a inculpatului JJ., evaluatorul agreat de Primăria Constanţa, au fost constituite drepturi de proprietate privată asupra unor vaste teritorii intravilane, din patrimoniul Municipiului Constanţa şi din domeniul public al statului, prin întocmirea de documente oficiale şi sub semnătură privată cu conţinut fals, cu încălcarea gravă, cu ştiinţă, a atribuţiilor de serviciu, în ambele modalităţi normative, şi prin încălcarea flagrantă a dispoziţiilor privind restituirea proprietăţilor, conţinute în Legea nr. 10/2001.

Analiza notificărilor, în raport cu documentele prin care s-au restituit şi atribuit terenuri, evidenţiază că, legal, a fost revendicată suprafaţa de 309.549 mp, iar restituirile şi atribuirile, de care au beneficiat cei îndreptăţiţi, privesc suprafaţa de cca 172.997 mp, în vreme ce restituirile şi atribuirile nelegale privesc terenuri în suprafaţa de 854.770 mp La aceasta s-a adăugat suprafaţa de 49.542 mp, afectată, de asemenea, nelegal, din patrimoniul Municipiului Constanţa, în beneficiul cumpărătoarei de drepturi litigioase, SC "NN." SA, precum şi suprafaţa de 22.793 mp de plajă care a fost intabulată cu acte false în proprietatea Primăriei Constanţa.

S-a apreciat că notificările nu au fost soluţionate nici în termenul de 60 de zile, prevăzut de Legea nr. 10/2001, nici ulterior, în favoarea notificatorilor, aceştia fiind determinaţi, după trecerea unor perioade de timp îndelungate, de 2 până la 3 ani, ori să-şi vândă drepturile succesorale ori să vândă terenurile în cauză, premergător emiterii dispoziţiei de primar sau consecutiv acesteia, în ambele cazuri, pentru sume de bani ce reprezintă mai puţin de 1% din valoarea terenurilor la care au fost obligaţi să renunţe.

Analiza rapoartelor de evaluare privind terenurile ce au făcut obiectul atribuirilor în compensare şi al unor restituiri pe acelaşi amplasament, realizate în baza comenzilor emise de Primăria Constanţa, a relevat că fie au fost evaluate terenuri care au fost restituite pe acelaşi amplasament, fie evaluările privesc terenuri atribuite că măsuri reparatorii în compensare pe alte amplasamente, preţurile au fost subevaluate, determinate la un nivel prestabilit, astfel încât echivalentul valoric, egal cu valoarea terenului notificat, să includă terenuri în suprafaţă totală cât mai mare, pentru satisfacerea intereselor frauduloase ale inculpaţilor.

În toate cazurile, persoanele care au notificat, personal sau prin mandatarii lor, au acceptat terenurile ce le-au fost propuse pentru atribuire şi, premergător atribuirii ori consecutiv acesteia, în deplină cunoştinţă de cauză asupra caracterului ilicit al acţiunilor lor, cu complicitatea unor interpuşi, au transmis proprietatea asupra terenurilor ce le-au fost atribuite în plus unora dintre inculpaţi şi persoanelor din sfera de interese a acestora.

S-a reţinut că pentru atingerea scopului infracţional urmărit, majoritatea terenurilor au fost subevaluate, unele la preţuri de 10 ori mai mici decât preţurile terenurilor martor, toate mai valoroase decât acestea, dar, iar această situaţie se regăseşte în toate cazurile de retrocedare ce fac obiectul urmăririi penale (FFFFFFF., SS., TT., UU., VV., şi BBBBBBBBB.).

Prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică s-au făcut aprecieri şi cu privire la procedeele folosit de evaluator, pentru obţinerea unor preţuri subevaluate, materializate în: - aplicarea fără niciun temei a unor corecţii negative la caracteristicile (parametrii) terenului evaluat, privind gradul de echipare cu utilităţi, restricţii de folosire, adecvarea suprafeţei, aspectul urbanistic al vecinătăţilor, ponderea suprafeţei construibile, natura terenului, situaţia juridică, destinaţia de utilizare, exprimate în coeficienţi procentuali, unitari, subunitari ori supraunitari de valori ce diferă de la metoda de evaluare a comparaţiilor de piaţă la cea a comparaţiilor prin bonitare, deşi privesc aceeaşi caracteristică a terenului analizat; - aplicarea de corecţii în limite valorice mai mici decât cele corespunzătoare parametrilor analizaţi şi cotarea negativă a unor parametri definiţi pozitiv de realitatea de fapt a terenurilor evaluate; -evaluarea la un preţ a terenului revendicat şi la alt preţ, de mai multe ori mai mic, a aceluiaşi teren cu ocazia stabilirii valorii de restituire, pe temeiul existenţei unor concesiuni realizate în afara condiţiilor legii, precum şi evaluarea la preţuri diferite a unor terenuri din acelaşi corp de proprietate sau ale terenurilor cu care se învecinează; - determinarea valorii terenurilor pe care le-a evaluat la nivelul preţurilor prestabilite de inc.

D., cu două luni mai înainte de realizarea evaluărilor; - folosirea şi a unor metode de evaluare total neadecvate scopului evaluărilor, în discordanţă cu realitatea de fapt a bunurilor imobiliare supuse evaluării. Astfel, mai multe terenuri le-a evaluat prin patru metode şi anume, comparaţia de piaţă, comparaţia prin bonitare, metoda tehnicilor reziduale şi cea a rentei capitalizate, ultimele două, improprii evaluării terenurilor restituibile în natură sau în echivalent valoric. În concret, metoda tehnicilor reziduale se aplică în cazul terenurilor ocupate de construcţii cu scop economic, cu valoare cunoscută sau posibil de estimat cu precizie ridicată, când venitul anual net este cunoscut sau poate fi estimat, şi piaţa permite extragerea ratelor de capitalizare atât pentru clădiri, cât şi pentru terenuri, iar, cealaltă, denumită corect metoda capitalizării rentei funciare, este utilă când există informaţii de pe piaţa închirierilor imobiliare.

Or, în cazurile analizate toate terenurile atribuite au fost fără construcţii, iar o piaţă a închirierilor de terenuri intravilane nu există.

Fără excepţie, modalităţile de evaluare având la bază elementele precizate mai sus, regăsite în toate rapoartele de evaluare referitoare la terenurile care au fost analizate comparativ, au condus la stabilirea unor valori mult inferioare preţurilor de piaţă din perioada respectivă, cu consecinţa atribuirii de terenuri în suprafeţe de două până la de patru ori mai mari decât suprafeţele terenurilor notificate, instituţiile prejudiciate fiind Municipiul Constanţa şi Statul Român.

Pe de altă parte, materialele cartografice puse la dispoziţie de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, documentaţiile cadastrale şi planurile de situaţie comunicate de OCPI Constanţa, datele comunicate de CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa şi Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral, precum şi documentele trimise de Primăria Constanţa au evidenţiat aspecte esenţiale ce privesc: zona exactă în care este amplasat terenul evaluat şi atribuit, poziţionarea terenului faţă de utilităţi, tipul de drum de acces, dimensiunile, formă, orientarea, restricţiile de folosire, aspectul urbanistic al vecinătăţilor, regimul de înălţime, utilizarea terenului şi au permis argumentarea cazurilor de subevaluare rezultate din aplicarea defectuoasa a coeficienţilor de corecţie specifici metodelor de evaluare utilizate de învinuitul evaluator JJ.

Au făcut obiectul analizei comparative a constatării tehnico-ştiinţifice terenurile care au fost evaluate la preţuri vădit inferioare, atât faţă de preţurile terenurilor martor, faţă de preţurile stabilite, pentru aceleaşi terenuri, în aceeaşi perioadă, pentru ipoteci bancare, cât şi faţă de preţurile stabilite pentru aceleaşi terenuri, mari când terenul a fost evaluat că bun revendicat, inferior, de mai multe ori mai mic, în evaluarea pentru restituire în natură.

S-a reţinut că principiul de bază care a guvernat constatarea este exprimat de utilizarea metodelor de evaluare care au fost folosit şi de evaluatorul agreat de Primăria Constanţa şi anume, comparaţia de piaţă şi comparaţia prin bonitare.

Astfel, s-a reţinut că preţurile mai mari ale terenurilor, astfel cum sunt explicate de raportul de constatare, în cadrul analizelor comparative cu aceleaşi terenuri, evaluate în procedura de soluţionare a notificărilor, sunt rezultatul aplicării corecţiilor de preţ corespunzătoare situaţiilor de fapt reale, referitoare la localizare, accesul la utilităţi, destinaţia de utilizare ş.a.m.d., şi nicidecum nu sunt urmarea unei evaluări pe alte baze, cu alte criterii decât cele ce se regăsesc în rapoartele de evaluare ale Primăriei Constanţa, dar care au fost exploatate pentru a susţine interesele ilicite urmărite.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, prin atribuirile nelegale de terenuri, s-a cauzat un prejudiciu în valoare totală de 61.086.947 dolari SUA şi 61.383.874 euro, din care, în valoare de 28.690.275 dolari SUA şi 11.313.347 euro, în paguba Municipiului Constanţa, în valoare de 432.000 euro, în paguba oraşului Năvodari, iar în valoare de 32.396.672 dolari SUA şi 49.638.527 euro în paguba Statului Român.

De asemenea, s-a reţinut că inculpaţii şi complicii lor au obţinut importante avantaje patrimoniale ce constau în terenuri şi în sumele de bani obţinute din vânzarea unora dintre acestea.

În rechizitoriu s-au reţinut următoarele moduri de operare infracţională:

A. - Atribuirea de terenuri în suprafeţe de până la de 3 ori mai mari decât suprafaţa revendicată, prin falsificarea, prin majorare, a întinderii obiectului cererii (notificării) de restituire, încheierea unor promisiuni de vânzare-cumpărare, mai înainte de soluţionarea notificării, şi subevaluarea unora dintre terenurile atribuite că măsuri reparatorii în compensare, pentru a-şi asigura dobândirea proprietăţii asupra avantajelor patrimoniale urmărite a fi obţinute de către inculpaţi, pentru şine şi pentru alţii. S-a arătat că acest mod de operare caracterizează atribuirile de terenuri în compensare, în notificarea formulată de WW.

B. - Soluţionarea notificărilor, cu încălcarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, prin respingerea în totalitate, pentru restituirea în natură, şi atribuirea de terenuri în compensare, pe alte amplasamente, în suprafeţe de două până la de patru ori mai mari decât cele revendicate, prin subevaluare, iar, consecutiv intabulării, "vânzarea" acestor terenuri către persoane interpuse, a căror complicitate a avut rolul de a asigura transmiterea proprietăţii terenurilor la persoanele predestinate. S-a arătat că acest mod de operare caracterizează atribuirile de terenuri în compensare, în cazurile de restituire notificate de inculpaţii M. şi de numiţii ZZ. şi AAA., prin mandatarul lor, inculpatul O.

C. - Soluţionarea notificării după mai bine de doi ani, prin respingere, pentru restituirea pe acelaşi amplasament, concomitent cu determinarea notificatorilor la înstrăinarea drepturilor litigioase, cu consecinţa atribuiri, direct cesionarilor, de terenuri, în natură pe amplasamentul iniţial, precum şi pe alte amplasamente, subevaluate, a căror suprafaţă însumată este de două ori şi jumătate mai mare decât cea revendicată. S-a arătat că acest mod de operare a fost identificat în cazul de retrocedare notificat de TT. şi comoştenitorii.

D. - Soluţionarea, în favoarea mai multor cesionari de drepturi succesorale deposedate, a notificării depuse de mandatarul inculpat, în numele mandantei moştenitoare, în afara mandatului, neînsuşită de aceasta înăuntrul termenului legal, pentru restituirea suprafeţei de 986.600 mp teren intravilan în Constanţa, în condiţiile în care cesiunea drepturilor succesorale ale mandantei s-a făcut fără mandat, cu concursul notarului public, iar, la data soluţionării cererii de restituire, moştenirea era vacantă. Acest mod de operare s-a concretizat în cazul ce priveşte restituirea averii ce a aparţinut defunctului BBB.

E. - Soluţionarea notificării, după trei ani de la depunerea cererii, şi numai după cesionarea drepturilor succesorale, inclusiv pentru un teren a cărui restituire s-a cerut de la o altă unitate deţinătoare, prin falsificarea, cu concursul notarului public, a contractului de cesiune de drepturi succesorale şi, consecutiv, prin falsificarea de către notificatoare a unui înscris sub semnătură privată, cu consecinţa atribuirii cesionarilor de terenuri în suprafaţă cvadruplă faţă de cea notificată, inclusiv că efect al subevaluării. În acest mod s-a procedat în notificarea formulată de învinuita AA.

F. - Intabularea, în favoarea Primăriei Constanţa, cu titlu de drept de proprietate, pe baza unor documente cu conţinut neadevărat, emise de unii funcţionari ai Primăriei şi cu concursul a două angajate de la OCPI Constanţa, a suprafeţei de 22.793 mp de plajă, bun din domeniul public al statului, de interes naţional, care, consecutiv, a fost vândută cumpărătorilor construcţiilor ce reprezintă obiectivul ... x.

S-a observat ca fiind dominantă modalitatea de soluţionare a notificărilor prin atribuirea de terenuri în compensare, pe alte amplasamente, deşi, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001, trebuia să se dea prioritate restituirii în natură, iar, această posibilitate există în mod real, cel puţin în cazul notificat de WW., integral, şi, parţial, în cererea de restituire formulată de TT. S-a procedat contrar prevederii legale menţionate deoarece restituirile în natură nu ar fi permis decât restituirea, cel mult, a unei suprafeţe egale cu cea notificată, dar, care nu ar fi fost suficientă pentru îndestularea, fără limite, a intereselor inculpaţilor, pentru şine şi pentru alţii.

În legătură cu modurile de operare infracţională descrise, s-a arătat că urmărirea penală efectuată în cauză a probat acte materiale de autorat şi în participaţie, în formă complicităţii şi a instigării, precum şi asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, comise în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

III. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 28.10.2008 sub nr. x/2008.

La data de 24.06.2009, s-a depus la dosar o adresa formulată de CCC., în calitate de moştenitor al defunctei AA., la care a anexat certificatul de deces şi certificatul de căsătorie. De asemenea, în şedinţa publică din data de 03.02.2010, apărătorul ales a depus la dosar declaraţia de acceptare a succesiunii de către soţul supravieţuitor, CCC.

La termenul din 17.03.2010, înaintea constatării regularităţii actului de sesizare, apărătorul inculpatului T. a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 134/2005 prin care s-a modificat competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi excepţii privind art. 300 şi altele care vizează art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

La acelaşi termen de judecată, apărătorul inculpaţilor A., K., L., N., BB., CC., moştenitorului CCC. a depus la dosar înscrisuri în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1 pct. 2 din O.U.G. nr. 134/2005 şi a art. 11 alin. (1), (2), (3) din O.U.G. nr. 43/2002.

De asemenea, la acelaşi termen de judecată, apărătorul inculpatului H. a solicitat a se constata neregularitatea actului de sesizare a instanţei şi a solicitat a se dispune restituirea dosarului în vederea refacerii actului de sesizare, în temeiul art. 300 alin. (2) raportat la art. 263 C. proc. pen., pentru considerentele expuse pe larg de inculpat în cererea depusă în dosar. Inculpatul H., personal, în completarea concluziilor privind neregularitatea actului de sesizare, a considerat că, în privinţa sa au fost încălcate prevăzută art. 6 alin. (1) vechiul C. pen., art. 24 din Constituţie, art. 172 alin. (1) C. proc. pen. Prin încheierea din data de 24.03.2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind excepţiile invocate de apărătorii inculpaţilor că fiind inadmisibile şi a constatat, în conformitate cu art. 300 C. proc. pen., regularitatea actului de sesizare a instanţei.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., L., M., T., U., W., Z., DD., EE., FF., GG., HH., II. şi JJ., precum şi partea vătămată Municipiul Constanţa - Consiliul Local Constanţa.

Prin Decizia nr. 1454/16.04.2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, că nefondate, recursurile declarate de inculpaţi şi de partea vătămată.

Prin încheierea din 21.05.2010, Curtea, având în vedere actele şi lucrările de la dosar cu privire la restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale solicitată de toţi inculpaţii, ca şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privitor la excepţiile invocate de inculpatul T., a respins ca inadmisibile excepţiile invocate inculpatul T. şi ca nefondate excepţiile privind regularitatea actului de sesizare.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii T., EE. şi FF.

Prin Decizia nr. 2557 din 25 iunie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T. împotriva încheierii din 21.05.2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii EE. şi FF. împotriva aceleiaşi încheieri.

La termenul de judecată din 08.09.2010, apărătorul inculpaţilor A., CCCCCCCCC., S., V., Y. a invocat excepţia de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 147 vechiul C. pen. art. 258 alin. (1) vechiul C. pen. art. 1 (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

De asemenea, apărătorul inculpaţilor D., I., G., avocat DDD. a invocat neconstituţionalitatea art. 323 C. pen., considerând că este neconstituţională acea parte care se referă la sprijinirea prin orice mijloace a asocierii, dat fiind că, spre deosebire de noţiunea de grup infracţional organizat, se face o descriere cu caracter general. În concret, a arătat că în rechizitoriu nu se motivează contribuţia inculpaţilor la asocierea în constituirea unui grup, lăsând impresia că aceasta se află în cealaltă formă, respectiv sprijinirea sub orice formă, sintagmă care este generală şi lasă loc la ambiguităţi, motiv pentru care a solicitat suspendarea cauzei şi trimiterea acesteia la Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei invocate.

La aceeaşi dată, apărătorul inculpatului B. a invocat excepţia de neconstituţionalitate privind art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Prin încheierea din data de 15.09.2010, Curtea a admis cererile formulate de inculpaţi şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a art. 147 C. pen. şi art. 258 alin. (1) C. pen., art. 1 (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi a respins, că inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate invocate de inculpaţi cu privire la art. 44 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 313 C. proc. pen., art. 323 C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, acordând termen de control 06.10.2010.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii C., E., K., L., N., BB., CC., D., G., I. şi B.

Prin Decizia nr. 3613 din 15.10.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de inculpaţii B., C., E., K., L., N., BB., CC. împotriva încheierii din data de 15.09.2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, a casat în parte încheierea atacată şi, rejudecând, a admis cererile formulate de inculpaţi şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 C. proc. pen. şi art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, s-au respins că nefondate recursurile declarate de inculpaţii D., G. şi I. împotriva aceleiaşi încheieri.

Prin Decizia nr. 1611 din 20 decembrie 2011 a Curţii Constituţionale pronunţată în Dosarul nr. x/2011 s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 C. proc. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 ridicată de inculpaţii C., K., L., E., BB., CC., N. şi B.

Totodată, Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. (1) C. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 ridicată de inculpaţii A., CCCCCCCCC., S., V., Y. şi B.

La termenul din 04.04.2012, Curtea a dat citire actului de sesizare a instanţei şi a pus în vedere inculpaţilor că, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, pot face declaraţii în sensul de a beneficia de prevăzută art. 3201 vechiul C. proc. pen., în sensul recunoaşterii faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea inculpaţilor J., D. şi C. în şedinţa publică din 25.04.2012; - inculpaţilor A., L., E., H., M., JJ. în şedinţa publică din 23.05.2012; - inculpaţilor F., N., K., S., U., EE., FF., în şedinţa publică din 13.06.2012; - inculpaţilor Y., A., T., HH., II., DD. şi GG. în şedinţa publică din 04.09.2012; - inculpaţilor Q., Z., CC., B., W., P., X. în şedinţa din 11.09.2012; - inculpaţilor CCCCCCCCC., BB. în şedinţa publică din 18.09.2012; - inculpaţilor D., JJ., precum şi a martorilor EEE., FFF. şi GGG. în şedinţa publică din 16.10.2012; - inculpatului O., precum şi a martorilor TT. şi WW. în şedinţa din 13.11.2012; - inculpatei AA., prin moştenitor CCC., inculpatului I.; - martorilor HHH., III., precum şi a inculpatei G. în şedinţa din data de 18.12.2012; - martorilor JJJ., KKK. în şedinţa din 15.01.2013; - martorilor LLL., MMM., NNN., OOO. în şedinţa din 12.02.2013; - martorilor PPP. - pentru inculpata D., QQQ., RRR. - pentru inculpata D., SSS. - pentru inculpaţii D., A. şi JJ., TTT. - pentru inculpatul A., UUU. - pentru inculpatul A., VVV. - propusă pentru inculpaţii K. şi HH., WWW. - pentru inculpaţii BB. şi A., XXX. - pentru inculpatul A., YYY. - pentru inculpatul A. în şedinţa publică din 12.03.2013; - martorilor ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., declaraţii date în şedinţa publică din 09.04.2013, DDDD. - refăcută după audierea înregistrării din 09.04.2013; - martorii EEEE., FFFF., GGGG. în şedinţa din 07.05.2013.

Inculpaţii au depus la dosarul cauzei fişa postului, după cum urmează: FF. şi EE., E., D., F., GG., DD., G., I. De asemenea, Primăria Constanţa a înaintat fişa postului pentru următorii funcţionari publici: D., E., F. G., I., CC., DD., EE., FF., GG., aferente anilor 2001 - 2005, cu menţiunea că inculpatul C. nu a avut fişă de post în perioada 2001 - 2005, iar inculpatul A. nu are fişă de post întrucât a fost ales şi atribuţiile sunt prevăzute în art. 63 din Legea nr. 215/2001 şi alte legi speciale (adresa Primăria Constanţa, dosar fond).

Prin încheierea din data de 04.06.2013 instanţa a încuviinţat solicitările inculpaţilor în sensul efectuării expertizelor în specialităţile topografie-cadastru, geotehnică-geologică şi a unei expertize tehnice imobiliare, cu menţiunile ca experţii: - să cenzureze obiectivele depuse de parchet şi numai în măsura în care se referă la actele dosarului, la punctele de rechizitoriu privind retrocedările să se purceadă la efectuarea expertizei; - să ţină cont de toate înscrisurile aflate la dosar.

Faţă de solicitarea reprezentantului Ministerului Public de la termenul din 29.10.2013 de a se dispune efectuarea tuturor celor 3 expertize ce au fost încuviinţate, până la acel moment efectuându-se demersuri numai cu privire la efectuarea expertizei topo-cadastrale, Curtea a apreciat că, în raport de datele şi actele dosarului de urmărire penală, există numeroase neconcordanţe cu privire la identificarea terenurilor, a suprafeţelor, a vecinătăţilor, apare că fiind necesar a fi efectuată în primul rând expertiză topo-cadastrală şi ulterior expertizele geotehnică şi expertiza de evaluare imobiliară, încuviinţate de instanţă.

La termenul de judecată din data de 01.07.2014, s-au ataşat la dosarul cauzei raportul de expertiză topografică întocmit de dl. expert HHHH. în format scris şi electronic, la termenul din 18.11.2014 a fost depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză, iar la termenul din 10.03.2015 a fost depus răspunsul la obiecţiunile formulate la suplimentul raportului de expertiză topo-cadastrală.

Instanţa de fond a procedat la ascultarea, sub prestare de jurământ, a expertului HHHH., declaraţia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din 16.09.2014 a fost depus la dosar certificatul de deces al inculpatului L., iar la termenul de judecată din data de 11.11.2014, s-a depus la dosar de către apărătorul ales un extras de pe documentul care atestă decesul inculpatei M.

La termenul din 05.05.2015, Curtea a respins cererea de revenire asupra probei referitoare la expertiza geotehnică, dispunând că expertul tehnic judiciar în evaluare imobiliară să efectueze expertiza de evaluare imobiliară conform standardelor internaţionale de evaluare GN1 - Evaluarea proprietăţii Imobiliare.

La termenul din 20.04.2016 s-a adus la cunoştinţa părţilor depunerea raportului de expertiză solicitat în cauză.

La data de 28.06.2016, Curtea a respins obiecţiunile formulate în cauză cu privire la expertiză, apreciindu-le că fiind simple critici cu privire la modul de efectuare şi concluziile acesteia, iar deficienţele invocate de către participanţi - procuror şi părţi - pot fi clarificate prin audierea expertului.

Astfel, în şedinţa publică din data de 23.08.2016, s-a procedat la audierea expertului IIII., declaraţia acesteia fiind consemnată, semnată după citire şi ataşată la dosarul cauzei.

La acelaşi termen de judecată, Curtea a admis cererile în vederea completării cercetării judecătoreşti formulate în prezenta cauză, iar la termenele următoare acordate, respectiv 05.09.2016, 22.09.2016 şi 09.11.2016, a procedat la luarea unui supliment de declaraţie de la inculpaţii JJ., H., C. şi J.

Prin încheierea din data de 24.11.2016, Curtea a încuviinţat cererea formulată de DNA la termenul din 09.11.2016 de audiere a specialistului JJJJ. De asemenea, a încuviinţat cererea formulată de către avocatul ales al inculpatului A. de audiere în calitate de martor a dnei KKKK. şi a încuviinţat cererile formulate de către avocaţii aleşi de a depune înscrisuri solicitate că probe la dosar.

La termenul din data de 07.12.2016, Curtea a procedat, conform art. 122 alin. (1) C. proc. pen., la audierea separată a martorei KKKK., precum şi a specialistului DNA JJJJ. declaraţiile acestora fiind consemnate, semnate după citire şi depuse la dosar. La acelaşi termen de judecată, apărătorul inculpatului A. a solicitat a se încuviinţa audierea celuilalt specialist DNA, LLLL., arătând că necesitatea audierii acestuia rezultă din declaraţia dată la acest termen de martorul JJJJ. De asemenea, inculpatul I. a solicitat instanţei a i se încuviinţa acordarea unui supliment de declaraţie, arătând că doreşte să facă precizări la declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 06.01.2017, inculpatul C. a solicitat să se ia act, prealabil încheierii dezbaterilor, că, în situaţia în care se va dispune încetarea procesului penal pentru intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru vreuna dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 C. proc. pen., solicită continuarea procesului penal penal pentru fapta respectivă.

Prin încheierea din data de 11.01.2017, Curtea a respins solicitarea de audiere a specialistului LLLL. şi a admis cererea inculpatului I. de a fi audiat de către instanţă.

La termenul de judecată din 29.03.2018, faţă de dispoziţia instanţei, având în vedere decizia Curţii Constituţionale şi practică unanimă a Înaltei Curţi de a cerere procurorului DNA să precizeze dispoziţiile legale încălcate de fiecare inculpat, reprezentantul Ministerului Public a făcut precizări cu privire la dispoziţiile legale care au fost încălcate de către inculpaţii care au avut calitatea de funcţionari publici, de membrii în Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2000, de către inculpaţii notari publici şi de către inculpaţii registratori de carte funciară.

La acelaşi termen de judecată, instanţa de fond a declarat cercetarea judecătorească închisă şi a dispus începerea dezbaterilor.

În vederea continuării dezbaterilor pe fondul cauzei, a acordat termene la data de 03.04.2017, 05.04.2017 şi 07.04.2017.

IV. Analizând actele şi lucrările dosarului, pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:

Modul de operare A - Cazul de retrocedare notificat de WW.

În acest caz de reconstituire a dreptului proprietarii s-a reţinut atribuirea de către inc. A., primar şi inc. B., H., D., C., E., I., membrii în Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 terenuri în suprafeţe de până la de 3 ori mai mari decât suprafaţa revendicată, prin falsificarea, prin majorare, a întinderii obiectului cererii (notificării) de restituire. Au fost încheiate promisiuni de vânzare-cumpărare între inc J. şi K., mai înainte de soluţionarea notificării. Iar o parte din terenurile atribuite că măsuri reparatorii în compensare au fost subevaluate de către inc. JJ.,totul pentru a asigura dobândirea proprietăţii asupra avantajelor patrimoniale urmărite a fi obţinute de către învinuiţi, pentru sine şi pentru alţii.

Pentru redobândirea proprietăţii tatălui sau, MMMM., persoana îndreptăţită, WW., a cerut Primăriei Constanţa, în temeiul Legii nr. 10/2001, să-i restituie terenul intravilan, situat în Constanţa, în suprafaţă de 51.585 mp sau alte terenuri, în compensare, în situaţia în care restituirea în natură pe vechiul amplasament, nu este posibilă. În acest scop a înaintat autorităţii administrative menţionate trei notificări având că obiect restituirea terenului de 51.585 mp, şi anume: Notificarea nr. x/2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/08.05. 2001; Notificarea nr. x/2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/10.08. 2001 şi Notificarea nr. x/2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/10.08.2001, astfel:

- prin Notificarea nr. x/08.05.2001 numitul WW., a cerut Primăriei Constanţa, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în echivalent, contravaloarea suprafeţei de 51.585 mp situată în intravilanul oraşului Constanţa. În această notificare precizează că a făcut investigaţii cu privire la întregul lot şi din adresele x/2000, y/2000 emise de Primăria Constanţa, anexând adresa x/2000 şi un plan anexa;

- prin Notificarea nr. x/10.08.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/10.08.2001 numitul WW., în vederea redobândiri proprietăţii tatălui sau, MMMM., a cerut Primăriei Constanţa, în temeiul Legii nr. 10/2001, să-i restituie în natura sau dacă nu este posibil în echivalent a suprafeţelor de teren ce fac parte din lotul mare 30 din Parcela NNNN., aprobata de Prefectura Constanţa prin încheierea 5971/03.06.1998. a precizat că prin actul transcris cu nr. x/1932 tatăl sau a cumpărat de la OOOO. 90 ha teren o parte din lotul mare 30, situat în acea data în apropierea Constanţa, ulterior, inclus în intravilanul oraşului Constanţa, şi a redat amplasamentele terenului şi loturile de teren pe care sunt amplasate blocuri. (a specificat că fiecare lot are în jur de 1000 m.p. rezultând în total 62.000 mp) terenul intravilan, situat în Constanţa;

- prin Notificarea nr. x/2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/10.08.2001 numitul WW., a cerut Primăriei Constanţa, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în echivalent, contravaloarea suprafeţei de 51.585 mp situată în intravilanul oraşului Constanţa. În această notificare precizează că a făcut investigaţii cu privire la întregul lot şi din Adresele nr. x/2000, y/2000 emise de Primăria Constanţa rezultă că suprafaţa a fost preluată de stat fără să fie inclusă într-un decret de expropriere. A solicitat, în cazurile în care loturile nu pot fi cedate, să-i fie acordate terenuri în echivalent în intravilanul oraşului Constanţa sau Mamaia având aceiaşi valoare de piaţă pe care ar fi avut-o terenurile originare.

Pentru îndeplinirea demersurilor necesare în vederea redobândirii bunului imobil revendicat, în baza procurii autentificate cu nr. x din 31.07.2002, WW. l-a mandatat pe fiul sau vitreg, învinuitul J.

Prin Referatul nr. x/01.10.2002, aprobat de primar, inc. A., inc. C., în calitatea sa de director al Administraţiei Publice Locale şi de membru al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, a concluzionat că "Deoarece numitul WW. a depus trei cereri înregistrate sub numere diferite, prin care solicită aceeaşi suprafaţă de teren, considerăm că se impune conexarea lor şi soluţionarea lor împreună".

Suprafaţa de 51.585 mp, localizată în lotul mare 30 (fosta parcelare NNNN.), revendicată de WW., a fost determinată în baza verificărilor efectuate de serviciile PPPP. şi Cadastru din cadrul Direcţiei Patrimoniu din Primăria Constanţa, la solicitarea sus-numitului, stabilindu-se că este afectată de ansambluri de locuinţe, aşa cum s-a precizat în Comunicările nr. x/2000 şi în planul anexă la aceasta, nr. x/17.10.2000, emisă în completarea Comunicării nr. x, nr. x/21.08.2000 (şi planul anexat la aceasta) şi nr. x/16.09.2002.

Referitor la aceeaşi problemă a determinării suprafeţei de revendicat, răspunzând cererii înregistrate cu nr. x/12.12.1997, prin adresa cu nr. x/24.10.2000, Comisia locală pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 1/2000, sub semnătura inc A. şi a secretarului Primăriei Constanţa, QQQQ., a comunicat petentului WW. că cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren arabil a fost respinsă, motivat de împrejurarea că aceeaşi solicitare a adresat-o şi Biroului retrocedări proprietăţi care, împreună cu serviciul Cadastru din Primăria Constanţa, au identificat şi transmis în proprietatea să toate loturile de teren intravilan, rămase neafectate de construcţii din fosta parcelare NNNN. (numele proprietarului iniţial al terenului).

Prin Adresa nr. x/04.11.2002 Direcţia Patrimoniu sub semnătura inc. D. a comunicat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 unele date cu privire la istoricul proprietăţii revendicate de WW., precum şi date actuale referitoare la suprafaţă, valoare şi propuneri de soluţionare a cererii de restituire.

În conţinutul adresei, s-a consemnat că sub nr. de ordine x/1932 în registrul de transcripţiuni din anul 1932, de la Tribunalul Constanţa este înregistrat actul de vânzare prin care MMMM. cumpăra de la OOOO. drepturile de proprietate supra lotului de parcelare nr. x, suprafaţă imobilului fiind delimitată conform planului ce constituie Parcelarea NNNN. Este redat istoricul vânzărilor proprietarii şi situaţia lotului (construcţii, exproprieri) concluzionând că rezulta o suprafaţă de teren de 141920 m.p. care face obiectul solicitării, valoarea stabilita prin raport de evaluare fiind de 3.405.156 dolari SUA.

Prin această adresă inc. D., a propus Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 restituirea în natură, pe acelaşi amplasament, a 12 terenuri, în suprafaţă totală de 24.440 mp cu o valoare de 604.539 dolari SUA, specificând că nu poate fi restituită în natură suprafaţa de 117.480 mp, propunând compensarea valorică şi atribuirea a 13 terenuri cu o valoare de 2.800.617 dolari SUA.

Suprafaţa de 51.585 mp, localizată în lotul mare 30 (fosta parcelare NNNN.), revendicată de WW., a fost determinată în baza verificărilor efectuate de serviciile PPPP. şi Cadastru din cadrul Direcţiei Patrimoniu din Primăria Constanţa, la solicitarea sus-numitului, stabilindu-se că este afectată de ansambluri de locuinţe, aşa cum s-a precizat în comunicările nr. x/2000 şi în planul anexă aceasta, nr. x/17.10.2000, emisă în completarea Comunicării nr. x, nr. x/21.08.2000 (şi planul anexat la aceasta) şi nr. x/16.09.2002.

Prin Adresa nr. x/24.10.2000, confirmată şi prin Referatul cu nr. x/02.07.2002, semnat de inc C. şi D. şi aprobat de inc. A., se arată că terenul revendicat, 51.585 mp, nu poate fi restituit în natură, ceea ce impune invitarea persoanei îndreptăţite pentru a se pronunţa asupra măsurilor reparatorii

La cererea verbală a inc. D. Serviciul PPPP. din cadrul Direcţiei Patrimoniu a Primăriei Constanţa a identificat în zona de interes că fiind liberă de construcţii suprafaţa de 141.920 mp, din care se pot atribui în natură unele terenuri în suprafaţă de 24.440 mp.

Martora GGG., şef serviciu PPPP. la acea dată, a comunicat verbal inc. D. datele rezultate din verificare, iar după mai bine de 3 ani, respectiv în luna decembrie 2005, situaţie în care inc. D. le-a cerut angajatelor GGG. şi FF. să confirme sub semnătură conţinutul comunicării PPPP. către Direcţia Patrimoniu, cu nr. x - număr identic cu cel trecut pe solicitarea scrisă prezentată martorelor de către învinuită în luna decembrie 2005 - antedatată 20.08.2002.

Martora GGG., semnatară şi a Adresei nr. x/16.09.2002 în baza căreia Direcţia Patrimoniu i-a comunicat numitului WW. datele cerute, întrebată cum explică grafia diferită a semnăturii sale depusă pe adresa menţionată, faţă de aceea aflată pe adresa cu nr. x, antedatată 20.08.2002, a declarat că, din anul 2003, şi-a schimbat grafia semnăturii, iar, în luna decembrie 2005, când învinuita i-a cerut să semneze adresa x, a pierdut din vedere că, la data de 20.08.2002, subscrierea sa avea alte elemente grafice, astfel că a semnat în grafia actuală, practicată din 2003. Susţinerile martorei GGG. au fost confirmate în totalitate de colega să, inc. FF., audiată iniţial că martor.

După numirea ca mandatar, inc. J. a redactat şi a semnat înscrisul înregistrat la Primăria Constanţa, cu nr. x/04.02.2002, în care, după ce a precizat că a fost mandatat conform Procurii nr. 1498/31.07.2002 şi că a trimis spre soluţionare trei notificări, îşi exprimă îndreptăţirea de a intra în "posesia bunului imobil, teren în suprafaţă de - lot x - liber de sarcini", considerat de parchet că înscris fals.

Prin Adresa ofertă nr. x/05.09.2002, Direcţia Patrimoniu, sub semnătura inc. D., l-a încunoştinţat pe inc. J., fiul vitreg şi mandatarul lui WW., că în data de 30.08.2002 în şedinţa Comisiei de aplicare Legii nr. 10/2001 s-au analizat notificările şi Reclamaţia nr. x din 04.02.2002 şi că s-a admis cererea formulată de WW. pentru măsuri reparatorii prin echivalent valoric.

În două tabele distincte, conţinute în adresa, au fost trecute terenurile propuse pentru restituire, astfel:

- în primul tabel sunt înscrise 12 terenuri, ce se pot restitui în natură, în suprafaţă totală de 24.440 mp, cu o valoare de 604.540 dolari SUA; în primul rând al tabelului, în coloana amplasare s-a menţionat:

"Teren revendicat studiat (care trebuie retrocedat)", în coloana suprafaţă s-a menţionat "141.920", iar în coloana valoare "3.406.080"

- în cel de-al doilea tabel au fost nominalizate 13 terenuri, care se atribuie în compensare, în suprafaţă totală de 80.076,53 mp.

Prin Adresa nr. x/04.11.2002, întocmita de inc D. Direcţia Patrimoniu a comunicat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 unele date cu privire la istoricul proprietăţii revendicate de WW., precum şi date actuale referitoare la suprafaţă, valoare şi propuneri de soluţionare a cererii de restituire, consemnându-se că obiectul solicitării de restituire îl constituie suprafaţa de teren de 141.920 mp.

Prin Referatul nr. x/05.11.2002, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, constituita din inc. B., H., C., D., E. şi I., precum şi prin Dispoziţia nr. x/05.11.2002 semnată de inc. A. s-a consemnat că obiectul solicitării de restituire îl constituie suprafaţa de 141.920 mp, că suprafaţa ce nu poate fi restituită în natură, pentru care se impun măsuri reparatorii în compensare, este de 117.480 mp şi că pentru diferenţa de teren din Lotul mare 30 cererea se respinge, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Cu privire la evaluarea întocmită pentru suprafaţă aferenta notificării la care avea dreptul numitul FFFFFFF. parchetul nu a contestat valoarea de 24 dolari SUA/m determinată de către inc. JJ.

În actul de sesizare s-a reţinut că terenurile de la poziţiile: 1, 2, 5, 6, 8, 9, 10, 11 şi 12 din Dispoziţia nr. x/05.11.2002 au fost subevaluate, precum şi terenurile atribuite în compensare care nu au făcut obiectul analizei constatării tehnico-ştiinţifice.

Vor fi analizate doar terenurile ce au făcut obiectul raportului de constatare tehnico ştiinţifică, respectiv terenurile de la poziţiile: 1, 2, 5, 6, 8, 9, 10, 11 şi 12 din Dispoziţia nr. x/05.11.2002.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară de evaluare au fost stabilite valorile terenurile, apreciate în actul de sesizare că subevaluate, de la poziţiile: 1, 2, 5, 6, 8, 9, 10, 11 şi 12 din Dispoziţia nr. x/05.11.2002, la valoarea totală de 799.676,00 dolari SUA.

Având în vedere că inc. JJ. a evaluat terenurile la suma totala de 1.673.537,34 dolari SUA, s-a apreciat că în cauza FFFFFFF. terenurile nu au fost subevaluate.

Susţinerile din actul de sesizare legate de subevaluarea terenurilor conform cărora, în Oferta nr. x/05.09.2002, pentru fiecare teren este menţionată suprafaţa şi valoarea, în condiţiile în care, toate rapoartele de evaluare, referitoare la terenurile menţionate în oferta de atribuire şi în Comanda de evaluare nr. 109770 din 05.09.2002, au fost întocmite, cel mai devreme, la data de 29.10.2002, iar valorile stabilite prin rapoartele de evaluare sunt identice cu cele menţionate în Oferta nr. x din 05.09.2002, emisă cu 55 de zile mai înainte de a se cunoaşte valoarea terenurilor, este combătută de inc. D.

Aceasta a precizat că Oferta cu nr. x/05.09.2002 a fost făcuta având rezultatele evaluării făcute de inc. JJ. în baza Comenzii nr. x/15.08.2001, adresa prin care s-au dat "spre studiu următoarele amplasamente pentru a ne comunică valorile estimate pentru fiecare amplasament în parte (...)", şi după primirea valorilor estimate de la inc. JJ. s-a făcut oferta către inc. J., aspecte confirmate şi de martora RRR.

Inc. D. a subliniat că în cazul de faţă a fost dată comanda fermă cu nr. x/05.09.2001, în care s-a precizat "vă rugăm să întocmiţi Rapoartele de Evaluare"., valoarea a fost comunicată notificatorului în baza notei de comandă din luna august şi nu a comenzii ferme din luna septembrie, aşa cum eronat se susţine în actul de sesizare.

S-a reţinut în actul de sesizare că "terenul zona x", în suprafaţă de 1500 m.p., poziţia 12 din Decizia nr. x/05.11.2002, ce a fost atribuit în compensare, face parte din domeniul public al statului - faleza Mării.

Expertiza judiciara topografică a stabilit că domeniul public al statului, aşa cum a fost el atestat, nu este afectat de niciun imobil retrocedat în cele cinci cazuri de operare FFFFFFF., SS., TT., DDDDDDDDD., BBBBBBBBB. şi x, iar în Suplimentul la raportul de expertiză judiciară s-a stabilit că terenul din DP x. poz. x făcea parte la momentul atribuirii din domeniul privat în baza HCLM nr. 16/2000, a fost cadastrat şi intabulat (anul 2001), erau în circuitul civil conform Legii nr. 18/1991 a fondului funciar şi Legii nr. 54/1998 privitoare la circulaţia juridică a terenurilor.

Inc. J. a declarat iniţial că s-a prezentat în cursul lunii septembrie 2002 la Primăria Constanţa şi însoţit de inc. D. şi numitul RRRR., s-au deplasat în oraş pentru a identifică locaţiile terenurilor propuse a-i fi atribuite. Cu acea ocazie, numitul RRRR. i-a comunicat că va primi unele terenuri loc pe loc, iar unele pe alte amplasamente şi că K. îi oferă 50.000 dolari SUA, pentru o parte din terenurile în compensare, fără să precizeze suprafaţa ce face obiectul ofertei de preţ menţionate. A fost încunoştinţat telefonic, de către notarul public VVV. din Constanţa, să se prezinte la biroul sau, stabilind data de 1 noiembrie 2002. Ajuns în Constanţa în după amiaza acestei zile, după ce a contactat-o telefonic pe inc. D., pe care a rugat-o să rămână la birou pentru a-i acorda lămuriri, dacă va fi cazul, s-a prezentat la biroul notarului public VVV. care, văzându-l, a declarat învinuitul, i-a spus să -şi ia banii care se aflau pe colţul unei mese din biroul notarului, într-un plic mapă. La sosirea inc. K. au fost semnate contractele de vânzare-cumpărare.

Cu privire la vânzarea terenurilor către inc. K. J. a declarat că a acceptat suma de 50.000 dolari pentru lipsă lichidităţilor şi pentru că nu primise încă terenurile.

Ulterior, a declarat că pentru semnarea precontractelor de vânzare-cumpărare a fost sunat de notarul public VVV.

Fiind audiată inc. K. a declarat că din anul 1987 a cunoscut-o pe SSSS. care i-a relatat că are nişte terenuri de obţinut de la primărie. Ştiind că se ocupa de investiţii imobiliare în anul 2002 numita SSSS. a sunat-o şi i-a spus că Primăria le -a restituit nişte terenuri în baza Legii nr. 10/2001, o parte loc pe loc, altele în compensare, întrebând-o dacă nu vrea să cumpere. I-a oferit spre vânzare 80.000 m.p., preţul fiind constituit din suma de 40000 dolari SUA, ce reprezenta un împrumut acordat anterior şi 50.000 dolari SUA pe care urma să i achite în cazul în care se hotăra să cumpere. Ulterior acestei discuţii, a fost sunată de d-na SSSS. care a întrebat dacă i-a acceptat oferta şi dacă este de acord să încheie antecontract de vânzare-cumpărare, întrucât avea nevoie de bani. Acceptând oferta, în baza înţelegerii cu d-na SSSS., a venit la Constanţa fiul sau, J., pe care-l cunoscuse anterior, când i-a prezentat oferta Primăriei cu terenurile ce urma să i fie atribuite, căruia i-a dat suma de 50.000 dolari SUA. Ulterior, în iulie 2003 a mai cumpărat un teren de la inc. J., prin intermediar. Aceasta în declaraţie a descris modul în care a vândut, ulterior o parte din terenuri.

În ceea ce priveşte înscrisul Olograf nr. x/04.02.2002 depus de inc. J., considerat că fiind antedatat în actul de sesizare, inculpatul a declarat că în perioada respectivă - 2002 - a rugat pe cineva, probabil pe d-na TTTT., să depună la registratura Primăriei Constanţa o cerere de soluţionare a notificărilor şi este posibil să-i fi comunicat telefonic că funcţionarul de la primărie solicita o procură mai nouă decât cea din anul 1995, situaţiei în care a solicitat să-i retina un număr, urmând că ulterior să obţină procura, ceea ce a şi făcut, apreciind-se că nu constituie un înscris fals.

Analizând conţinutul înscrisului olograf se constata că toate datele menţionate în acesta corespund realităţii: aduce la cunoştinţa că în calitatea sa, de împuternicit al numiţilor XX. şi YY., conform Procurii x/31.07.2002, pe care a anexat-o a depus Notificările nr. x/10.08.2001 prin care în conformitate cu legislaţia este îndreptăţit să intre în posesia imobilului teren în suprafaţă de - lot x liber de sarcini şi solicita urgentarea.

Toate notificările fac trimitere la lotul x, nu specifică că doreşte o alta suprafaţă decât cea menţionată în notificări.

Nu în ultimul rând înscrisul nu este apt să producă consecinţe juridice, nu este şi nu poate fi asimilat unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, care, conform legii trebuia să fie o notificare trimisă de un executor judecătoresc.

De altfel, atunci când i se comunică oferta cu terenurile ce urmau a fi atribuite în reconstituirea dreptului de proprietate se face referire la cele trei notificări şi reclamaţia depusă, fiind evident că definitorii au fost notificările.

Acceptarea de inc J. a ofertei făcute de primărie cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate nu poate fi asimilată unui act de complicitate întrucât, aşa cum rezultă din dosar şi din susţinerile în faţa instanţei, convingerea acestuia era că suprafaţă ce trebuia restituită mandanţilor săi era mai mare.

Prin raportul de expertiză judiciară topografică s-a stabilit că suprafaţă la care avea dreptul WW., în calitate de moştenitor al numitului MMMM., la nivelul anului apariţiei Legii nr. 10, era de aproximativ 13.4383 ha, după ce s-a reconstituit în natură.

Acţiunea inc. D. de a întocmit adresa din 04.11.2002, prin care a comunicat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 unele date cu privire la istoricul proprietăţii revendicate de WW., precum şi date actuale referitoare la suprafaţă, valoare şi propuneri de soluţionare a cererii de restituire, consemnând că obiectul solicitării de restituire îl constituie suprafaţa de teren de 141.920 mp, deşi în realitate se solicitase reconstituirea dreptului de proprietate pe o suprafaţă mai mică, precum şi a inc. A. de a emite Dispoziţia nr. x/2002 constituie infracţiunea de abuz în serviciu.

Prima instanţă a apreciat că nu există nicio probă care să dovedească că membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, la momentul semnării Referatului nr. 134948 din 05.11.2002 ce s-a fundamentat pe adresa Direcţiei Patrimoniu nr. x din 04.11.2002, întocmita de inc D., au cunoscut că aceasta cuprinde date eronate cu privire la suprafaţă asupra căreia s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate.

În ceea ce-i priveşte pe inc. K. J. în calitate de cumpărător/vânzător de terenuri, s-a apreciat că nu sunt indicii cu privire la săvârşirea unei fapte penale, încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare neintrând în sfera ilicitului penal.

Modul de operare B - Cazurile de retrocedare notificate de ZZ. ŞI AAA. ŞI M.

1. Cazul de retrocedare notificat de inc. M.

În acest caz Parchetul a reţinut în sarcina inc. A., în calitate de primar şi inc. H., D., C., I., E., în calitate de membri în Comisia de aplicarea a Legii nr. 10/2001 că au soluţionat notificarea inc. M., cu încălcarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, prin respingerea în totalitate, pentru restituirea în natură, şi atribuirea de terenuri în compensare, pe alte amplasamente, în suprafeţe de două până la de patru ori mai mari decât cele revendicate, prin subevaluare, iar, consecutiv intabulării, "vânzarea" acestor terenuri către persoane interpuse, a căror complicitate a avut rolul de a asigura transmiterea proprietăţii terenurilor la persoanele predestinate.

Prin notificarea înregistrată la Primăria Municipiului Constanţa cu nr. x/06.06.2001 inc. M., notar public în Bucureşti, având vocaţie succesorală faţă de persoana îndreptăţită UUUU., mama sa, în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a cerut să i se restituie suprafaţa de 97.760 mp, teren intravilan situat în Constanţa, pe malul Lacului VVVV.

Au fost depuse înscrisurile prin care a făcut dovada calităţii sale de moştenitor şi a celei de proprietar, a mamei sale predecedate, asupra bunului imobil revendicat.

Prin Adresa nr. x/12.01.1998, Primăria Constanţa, prin Serviciul Cadastru din cadrul Direcţiei Patrimoniu, i-a comunicat că terenul este evidenţiat în Planul cadastral întocmit în anii 1936 - 1938 şi în Registrul de proprietăţi, nr. crt. x, că teren liber de construcţii, în suprafaţă de 97.760 mp, proprietatea numitei WWWW. (bunică notificatoare) şi este afectat de parcul de pe malul lacului VVVV., de XXXX. şi de spaţiile de circulaţie aferente. Totodată, se mai precizează că terenul nu poate fi localizat cu precizie, fără măsurători topografice, datorită faptului că, de-a lungul timpului, malul lacului nu s-a păstrat acelaşi, fiind executate şi unele lucrări de amenajare şi consolidare, (aspect ce dovedeşte şi că anterior anului 2001 a existat o cerere de retrocedare.

Datele conţinute în comunicarea menţionată mai sus sunt reluate şi în Adresa nr. x din 05.08.2002, prin care serviciul PPPP. din cadrul Direcţiei Patrimoniu, sub semnătura inc. D. şi a altor doi funcţionari, a încunoştinţat Serviciul juridic că nu se deţin date privind trecerea terenului în proprietatea statului, iar, conform HCLM nr. 40/30.04.1993, parcul şi lacul VVVV. sunt declarate zone de agrement, în administrarea Consiliului Local al municipiului Constanţa, având utilitate publică.

Prin Referatului cu nr. x/08.08.2002, întocmit sub antetul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, inc. C. şi D., i-au comunicat primarului, inc. A., care l-a aprobat, că notificarea formulată de M. îndeplineşte cerinţele legale, impunându-se invitarea persoanei îndreptăţite, pentru a se pronunţa asupra măsurii reparatorii, deoarece terenul nu poate fi restituit loc pe loc.

Prin Adresa nr. x/04.09.2002, Direcţia Patrimoniu, sub semnătura inc. D., a transmis mandatarului inc. M., oferta privind atribuirea de terenuri în compensare, în care, în tabelul de la lit. A), sunt menţionate suprafaţa terenului revendicat, 97.760 mp şi valoarea acestuia, 8.830.988 dolari SUA, iar în tabelul de la lit. b), sunt nominalizate 18 terenuri, propuse pentru compensare, care însumează suprafaţa de 249.187,59 mp, şi valorile acestora, cu rezultanta de 8.830.988 dolari SUA.

Prin nr. x/05.09.2002, i s-a cerut să-şi exprime opţiunea până la data de 15.09.2002.

În actul de sesizare se reţine că sub nr. x/05.09.2002, inc. D. - director al Direcţiei Patrimoniu - a emis comanda de evaluare, pentru terenurile în cauza a fost emisă.

Rapoartele de evaluare, pentru terenurile nominalizate în comandă, respectiv pentru terenul revendicat şi pentru terenurile propuse pentru atribuire în compensare, au fost realizate de învinuitul JJ. la data de 21.10.2002.

Prin Adresa nr. x/05.09.2002, inc. D. i-a comunicat mandatarului inc. M. că toate terenurile incluse în ofertă fac parte din intravilanul municipiului Constanţa şi au categoria de folosinţă de "Curţi Construcţii" (construcţii civile, locuinţe, hidrotehnice etc.), solicitându-i că până la data de 15.09.2002, să răspundă propunerii făcute.

Ca urmare a neacceptării unora dintre terenuri de către învinuita notificatoare, conform comunicării înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/09.09.2002, Direcţia Patrimoniu a transmis aceluiaşi mandatar ofertele cu nr. x/29.10.2002, în care sunt nominalizate 30 de terenuri, cu o suprafaţă totală de 207.134,28 mp în valoare de 8.830.988 dolari SUA şi nr. x/30.10.2002, în care sunt incluse 29 de terenuri care totalizează suprafaţa de 199.866.30 mp, cu aceeaşi valoare, 8.830.988 dolari SUA.

La data de 06.11.2002 inc. M., prin înscrisul olograf, înregistrat la Primăria Constanţa cu nr. x/06.11.2002, a acceptat terenurile ce i-au fost propuse, prin Adresele nr. x/29.10.2002 şi nr. x/30.10. 2002.

Prin Raportul nr. x/31.10.2002, inc. D., în calitate de director al Direcţiei Patrimoniu, a comunicat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 acceptul învinuitei M. cu privire la propunerile ce i-au fost făcute, înfăţişând, în tabelul A, terenul revendicat, în suprafaţă de 97.760 mp, cu valoarea de 8.830.988 dolari SUA, iar, în tabelul B, 29 de terenuri, în suprafaţă totală de 199.866.30, cu valoarea de 8.830.988 dolari SUA.

Prin Referatul nr. x/11.11.2002 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, semnat de inc. H., C., D., E. şi I., apreciind că terenul nu poate fi restituit pe acelaşi amplasament, deoarece este afectat de VVVV., de XXXX. şi de spaţiile de circulaţie aferente, a propus atribuirea de terenuri în compensare, în total 199.866,30 mp, pe alte amplasamente, în limitele echivalentului valoric de 8.830.988 dolari SUA.

Prin Dispoziţia nr. x/12.11.2002, sub semnătura Primarului, inc. A., a fost admisă cererea notificatoare M., pentru măsuri reparatorii prin echivalent,valoarea terenului pentru care se solicita măsurile reparatorii fiind 8.830.988 dolari SUA, atribuirea în natură teren în compensare - 29 de terenuri în suprafaţă de 181.548,636 m.p., în valoare de 8.830,966, dispoziţia cuprinzând şi tabelul în care sunt identificate individual cu suprafaţa şi valoare toate cele 29 de terenuri.

Ulterior, la cererea Primăriei Constanţa, în baza Sentinţei civile nr. 357/14.03.2003, Tribunalul Constanţa a anulat în parte Dispoziţia nr. x/12.11.2002, în ce priveşte poziţia 5 "Teren proiectări" în suprafaţă de 3167,54 mp, cu o valoare de 221.728 dolari SUA.

Prin Dispoziţia nr. x/27.03.2003 în baza Sentinţei civile nr. 357/14.03.2003 a Judecătoriei Constanţa, în baza Referatului nr. x/27.03.2003, Referatului nr. x/27.03.2003 şi a raportului de evaluare întocmit de S.C. YYYY. s-a atribuit inc. M. terenul în suprafaţă de 14.781,87 mp, situat în Constanţa.

Inc. M. a acceptat terenul de 14.781,87 mp, procesul-verbal de predare primire fiind semnat de soţul sau ZZZZ.

La data de 23.12.2002, inc. M., a vândut învinuitului N. 23 de terenuri, în suprafaţă totală de 131.560,75 mp.

În actul se sesizare se reţine că la data de 04.09.2002, când a fost transmisă mandatarului inc. M., oferta privind atribuirea de terenuri în compensare, nu era emisă comanda de evaluare pentru aceste terenuri, fiind emisă de Direcţia Patrimoniu, Comanda nr. x/05.09.2002 comună şi pentru cazul FFFFFFF., care include numai o parte din terenurile cuprinse în ofertă, unele având aceeaşi suprafaţă, iar altele cu suprafeţe mai mari sau mai mici, dar, preţurile acestor terenuri, menţionate în ofertă, sunt identice cu preţurile stabilite prin rapoartele de evaluare la data de 21.10.2002.

În apărarea formulata inc. D. a susţinut că este nereală susţinerea parchetului, deoarece iniţial s-au dat spre studiu şi s-au cerut valorile estimative, încă din august 2002 (nr. x/05.08.2002), fiind solicitate date referitoare atât la FFFFFFF., SS. cât şi UU., aceasta fiind şi menţiunea în adresa" vă trimitem spre studiu (...) pentru a ne comunică valorile estimate."

Comanda ferma a fost lansată în 05.09.2002 cu nr. x şi este comanda comuna şi pentru FFFFFFF., prin aceasta a solicitat să se întocmească rapoartele de evaluare.

Prin Adresa x/04.09.2002, a făcut practic o propunere către procuristul AAAAA., ştiind că situaţia juridică a fost întocmită de colegii săi nr. x/05.08.2002; există Adresa nr. x/08.08.2002,terenurile au fost trimise spre studiu evaluatorului cu nr. x/15.08.200, iar notificarea a fost discutată în cadrul Comisiei de Lege nr. 10/2001 în 30.08.2002.

Apărarea inc. D. cu privire la metoda de lucru folosită cu evaluatorul este susţinută de declaraţia martorei RRR., data în şedinţa din data de 12.03.2013 conform căreia s-au trimis evaluatorilor adrese spre studiu, conţinut pe care îl întocmea aceasta. Concret solicita evaluatorului să facă o evaluare estimativă pentru terenurile identificate că fiind libere şi puteau fi restituite (...). Valoarea estimativa era necesara pentru că în final Comisia, în urma notei finale de comanda, să ştie ce poate atribui. (...) Modul de lucru cu birourile de evaluatori era următorul: se făcea o adresa prin care se solicita valoarea estimativa a terenurilor deja identificate de Serviciul Patrimoniu, iar ulterior, se întocmea o notă de comandă, prin care se solicitau rapoartele de evaluare.

Acest mod de lucru era utilizat pentru că nu era posibil să se realizeze 100 de rapoarte şi să fie folosit doar o parte dintre acestea (...)"

Parchetul a apreciat că terenurile terenurile de la poziţiile x, parte din faleza Mării Negre, x, din Dispoziţia nr. x/12.11.2002, şi terenul atribuit prin Dispoziţia nr. x/27.03.2003, au fost subevaluate de inc. JJ., urmărindu-se obţinerea unor preţuri egale cu cele prestabilite, fără nicio bază legală, înscrise în actul emis cu 47 de zile mai înainte de evaluarea propriu zisă, urmărindu-se că echivalentul valoric în limitele căruia se vor atribui terenuri în compensare să includă o suprafaţă de teren cât mai mare care să satisfacă interesele imobiliare frauduloase ale grupării infracţionale.

Raportul de expertiza tehnică judiciară răspunzând obiectivului nr. 3 "Stabilirea valorii de piaţă a terenurilor conform Standardelor internaţionale de evaluare, avându-se în vedere categoria de valoare solicitata de Legea nr. 10/2001, respectiv "valoarea de piaţă" şi procedura de evaluare stabilită de aceiaşi lege a evaluat terenurile considerate prin actul de sesizare subevaluate poziţiile: x, parte din faleza Mării Negre, x, din Dispoziţia nr. x/12.11.2002, la suma de 2.493.185,50 dolari SUA., terenul din Dispoziţia x/27.03.2003 la suma de 127.048,38 dolari SUA, reţinând că în raportul de constatare tehnico ştiinţifică, terenul de la poziţia 6 din Decizia nr. 3750/2003 a fost identificat eronat, motiv pentru care determinarea valorii s-a făcut în conformitate cu identificarea corecta din Raportul de expertiză topografică.

Raportul de expertiză tehnică judiciara prezintă tabelul cu valorile determinate în dolari SUA ale terenurilor ce fac obiectul cauzei, considerate subevaluate.

Se observă că inc. JJ. a evaluat terenurile atribuite în compensare prin Dispoziţia nr. x/12.11.2002 la suma de 7.318.187,37, iar terenul atribuit prin Dispoziţia nr. x/27.03.2003 la suma de 221.728,05 astfel că este evident că terenurile nu au fost subevaluate.

O altă acuzaţie reţinută în actul de sesizare vizează restabilirea dreptului de proprietate prin atribuirea unor terenuri din domeniul public al statului în suprafaţă totală de 62.595 mp, referindu-se la terenul cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 18.336 mp, menţionat la poziţia 3 în Dispoziţia nr. x/12.11.2002, terenul cu nr. cadastral x în suprafaţă de 2918 mp, menţionat la poziţia 4 în Dispoziţia nr. x/12.11.2002, terenul cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 4448 mp, menţionat la poziţia 2 în Dispoziţia nr. x/12.11.2002, terenul cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 2093 mp, menţionat la poziţia 21 în Dispoziţia nr. x/12.11.2002, şi terenul cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 34.800 mp - uscat dobândit din mare, menţionat la poziţia 1 în Dispoziţia nr. x/12.11.2002.

Expertul în cadrul expertizei topografice a stabilit că domeniul public al statului, aşa cum a fost el atestat, nu este afectat de niciun imobil retrocedat în cele cinci cazuri de operare FFFFFFF., SS., TT., DDDDDDDDD., BBBBBBBBB. şi x.

Evoluţia situaţiei juridice a acestor terenuri, aşa cum se regăseşte în actele autorităţilor, începând cu anul 1936 până la data efectuării expertizei topografice, este expusă în raportul de expertiza topografică, fiind analizata pentru a se stabili dacă aparţin domeniului public al statului sau domeniului privat/public al autoritarilor locale, la momentul atribuirii în compensaţie - anul 2002:

- Pentru terenul cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 18.336 mp, menţionat la poziţia 3 în Dispoziţia nr. x/12.11.2002 se regăseşte la f. x (din data de 22.01.2012 a fost intabulat în domeniul privat al Municipiului Constanţa, iar din data de 22.01.2012 a fost intabulat în domeniul privat al Municipiului Constanţa);

- Pentru terenul cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 2.918 mp, menţionat la poziţia x în Dispoziţia nr. x/12.11.2002 se regăseşte la pag. 281 - 282 (din data de 22.01.2012 a fost intabulat în domeniul privat al Municipiului Constanţa);

- Pentru terenul cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 4.448 mp, menţionat la poziţia x în Dispoziţia nr. x/12.11.2002 se regăseşte la f. x (din data de 22.01.2012 a fost intabulat în domeniul privat al Municipiului Constanţa);

- Pentru terenul cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 2.093 mp, menţionat la poziţia x în Dispoziţia nr. x/12.11.2002 se regăseşte la fila x, din data de 22.01.2012 a fost intabulat în domeniul privat al Municipiului Constanţa, iar în anul 2013 a fost intabulat în favoarea domeniul public al statului);

- Pentru terenul cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 34.800 mp, menţionat la poziţia x în Dispoziţia nr. x/12.11.2002 se regăseşte la f. x (din data de 22.01.2012 a fost intabulat în domeniul privat al Municipiului Constanţa).

Toate aceste terenuri la momentul atribuirii lor în compensare - anul 2002 - nu se aflau, conform expertizei judiciare topografice în domeniul public al statului.

La punctul 4 din Suplimentul la raportul de expertiză judiciară topografică Clarificarea situaţiei terenurilor care în accepţiunea DNA sunt terenuri provenite din Marea Neagră, erau sau nu domeniul public -DP. x, poz. x expertul a stabilit:

- Imobilul atribuit la poz. x DP x/2002 este format prin depunere de pământ în mare în perioada 1981 - 1994 la momentul atribuirii nu era domeniul public al statului;

- Imobilul atribuit la poz. x DP x/2002 este format prin depunere de pământ în mare în perioada 1981 - 1994 la momentul atribuirii nu era domeniul public al statului:

- Imobilul atribuit la poz. x DP x/2002 era format la nivelul anului 1936 la momentul atribuirii nu era domeniul public al statului;

- Imobilul atribuit la poz. x DP x/2002 este format prin depunere de pământ în mare în perioada 1981 - 1994, la momentul atribuirii nu era domeniul public al statului.

2. Cazul de retrocedare notificat de ZZ. ŞI AAA.

În acest caz de operare s-a reţinut în sarcina inc. A., în calitate de primar şi inc. B., D., C., E., I., F., în calitate de membri în Comisia de aplicarea a Legii nr. 10/2001, că au soluţionat notificarea numiţilor ZZ. şi AAA., cu încălcarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, prin respingerea în totalitate, pentru restituirea în natură, şi atribuirea de terenuri în compensare, pe alte amplasamente, în suprafeţe de două până la de patru ori mai mari decât cele revendicate, prin subevaluare, iar, consecutiv intabulării, "vânzarea" de către inc. O. acestor terenuri către inc. P., a căror complicitate a avut rolul de a asigura transmiterea proprietăţii terenurilor la persoanele predestinate.

Prin notificarea înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/14.02.2002, ZZ. şi AAA., în calitate de moştenitori, au cerut să li se restituie averea părinţilor lor, ZZ. şi BBBBB., un teren intravilan în suprafaţă de 48.176 mp situat în VVVV. din Constanţa.

Ulterior, au depus actele privind dovada dreptului de proprietate, respectiv o copie a filei din registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni şi un plan parcelar eliberate la data de 01.02.2002 de Arhivele Naţionale, Direcţia Jud. Constanţa. Conform copiei din registrul de inscripţiuni, la nr. 12, este înregistrat Dosarul nr. x/1921, cu data inscripţiunii, 3 ianuarie 1921, cu redarea conţinutului actului de vânzare prin care Primăria Constanţa i-a vândut lui ZZ. terenul în suprafaţă de 48.176 mp, delimitat şi trecut în planul de parcelare sub lotul nr. x, careul 330.

Dovada calităţii de moştenitor a fost făcută cu certificatul de calitate de moştenitor nr. 26 din 24 februarie 2003.

Pentru efectuarea demersurilor necesare în faţa autorităţii administrative competente, cei doi notificatori l-au mandatat pe O., conform procurii autentificată cu nr. x/20.02. 2003.

Prin Adresa nr. 146 852/16.01.2003, serviciul PPPP. din cadrul Direcţiei Patrimoniu a comunicat serviciului juridic că în planul oraşului Constanţa din 1921 este consemnat lotul nr. x, în careul 330 - proprietar UU. precizând că în planul cadastral întocmit în anii 1936 - 1938 acest lot nu mai este delimitat, fiind consemnat "Teren inundabil", în registrele de proprietăţi nu este menţionată nici proprietate UU., iar Direcţia patrimoniu nu deţine date privind evoluţia situaţiei juridice ulterioare a imobilului şi terenul constituie domeniu public şi este ocupat de "Parcul x" (fost Parcul x), str. x şi parte din Parcul x (spaţii verzi şi alei de circulaţie pietonală). Prin Adresa nr. x/20.03.2003 s-a solicitat avizul de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, iar Ministerul Finanţelor prin DGFP - Constanţa a comunicat în data de 02.04.2003 că sunt întrunite condiţiile de formă şi de fond prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Prin Raport nr. x/15.04.2003 inc. D. a încunoştinţat Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 că, Direcţia Patrimoniu a identificat şi evaluat imobile (terenuri) care ar putea face obiectul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent valoric, prin Adresa nr. x/03 au fost comunicate părţii interesate amplasamente, iar rapoartele de evaluare au fost întocmite de evaluator autorizat - SC CCCCC. S.R.L. conform Comenzii nr. x/03 şi recepţionate cu nr. x/03. În raport au fost identificate terenurile notificate cu suprafeţe şi valori, la lit. A), iar la lit. B) 27 de terenuri propuse că măsuri reparatorii prin echivalent valoric.

Prin înscrisul înregistrat la Primăria Constanţa cu nr. x/03, învinuitul O. a acceptat oferta privind terenurile propuse pentru a fi atribuite mandanţilor săi, nominalizate în Adresa nr. x/03.

Prin Referatul nr. x/15.04. 2003 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, compusă din inc. B., C., E., D., F. şi I. a formulat propunerea de atribuire de măsuri reparatorii în echivalent valoric, privind cele 27 de terenuri în suprafaţă totală de 188.111,08 mp, referatul fiind aprobat de inc. A. Prin Dispoziţia nr. x/18.04.2003 inc. A. a admis cererea de soluţionare a notificării prin măsuri reparatorii în echivalent, constând în atribuirea a 27 de terenuri în suprafaţă de 188.111,08 mp.

Parchetul a reţinut că, deşi notificarea a fost formulată pentru restituirea suprafeţei de 48.176 mp teren, evaluat la suma de 4.576.720 dolari SUA, în baza actelor emise de inc., membrii în Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi Primar, pentru valoarea menţionată, au fost atribuite 27 de terenuri în suprafaţă totală de 188.111,08 mp, de patru ori mai mult decât s-a cerut, aspect ce s-a realizat urmare a faptului că unele terenuri au fost subevaluate de către inc. JJ., iar la data de 15.04.2003, nu există niciun raport de evaluare, toate rapoartele de evaluare, atât pentru terenul notificat, cât şi pentru cele 27 de terenuri propuse pentru atribuire au fost întocmite la data de 16.04.2003.

În acest sens, în fiecare raport de evaluare s-a precizat că "evaluarea se realizează în baza Notei de Comandă nr. x/15.04.2003", că "inspecţia proprietăţii a fost realizată în perioada 15.04 - 16.04" iar, că dată a întocmirii raportului "16.04.2003".

Se reţine că evaluarea terenurilor a fost pur formală, realizată pentru a confirma preţurile prestabilite, fiind de neacceptat că valorile stabilite sunt reale, de vreme ce sunt ulterioare, dar identice cu cele menţionate de învinuita D. în Raport, înainte de a cunoaşte rezultatul evaluării.

Apărarea inc. D. cu privire la metoda de lucru folosită cu evaluatorul este susţinută de declaraţia martorei RRR., dată în şedinţa din data de 12.03.2013 conform căreia s-au trimis evaluatorilor adrese spre studiu, conţinut pe care îl întocmea aceasta. Concret solicita evaluatorului să facă o evaluare estimativă pentru terenurile identificate că fiind libere şi puteau fi restituite (...). Valoarea estimativă era necesară pentru că în final Comisia, în urma notei finale de comandă, să ştie ce poate atribui. (...) Modul de lucru cu birourile de evaluatori era următorul: - se făcea o adresă prin care se solicita valoarea estimativă a terenurilor deja identificate de Serviciul Patrimoniu, iar ulterior, se întocmea o notă de comandă, prin care se solicitau rapoartele de evaluare. Acest mod de lucru era utilizat pentru că nu era posibil să se realizeze 100 de rapoarte şi să fie folosit doar o parte dintre acestea (...)", de aceea, iniţial se dădeau spre studiu terenuri în vederea evaluării, se cereau valori estimative nu pentru un dosar anume, simultan se lucra la mai multe notificări, Direcţia Patrimoniu ocupându-se cu inventarierea tuturor bunurilor proprietatea Municipiului şi nu lucra doar pentru Comisia de Lege nr. 10/2001".

În apărarea formulată, răspunzând acuzaţiei parchetului că preţurile terenurilor au fost prestabilite inc. D. a precizat că după primirea avizului de la Prefectura Constanţa s-a dat număr la referatul Direcţiei Patrimoniu (x/15.04.2003), Direcţie care a început să centralizeze datele necesare întocmirii raportului mai sus menţionat:

1) comanda fermă cu nr. x/15.04.2003, având deja valori estimative;

2) recepţia rapoartelor cu nr. x/16.04.2003 după care

3) oferta făcuta revendicatorului UU. cu nr. x/17.04.2003, iar

4) UU. a acceptat oferta făcută cu nr. x/17.04.2003.

Raportul Direcţiei Patrimoniu (x/15.04.2003) a fost comunicat Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, după centralizarea tuturor acestor date, că dovada că în ele sunt precizate acestea.

Raportul de expertiză tehnică judiciară evaluatori răspunzând obiectivului nr. 3 "Stabilirea valorii de piaţă a terenurilor conform Standardelor internaţionale de evaluare, avându-se în vedere categoria de valoare solicitată de Legea nr. 10/2001, respectiv "valoarea de piaţă" şi procedura de evaluare stabilită de aceiaşi lege a evaluat terenurile considerate prin actul de sesizare subevaluate (poziţiile: x, (din Disp. x/2003) parte din faleza şi plaja Mării Negre, şi cele de la poziţiile x (din aceeaşi disp.), situate în Mamaia şi Constanţa suma de 1.821.028,05 dolari SUA., reţinând că în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, terenurile de la poziţiile x şi y a fost identificate eronat, iar pentru determinarea valorii terenurilor de la poz x şi y s-a respectat Raportul de expertiza topografică şi inspecţia efectuată.

La Raportul de expertiză tehnică judiciară evaluatori se regăseşte tabelul cu valorile determinate în dolari SUA ale terenurilor ce fac obiectul cauzei, considerate subevaluate.

Se observă că inc. JJ. a evaluat terenurile atribuite în compensare prin Dispoziţia nr. x/18.04.2003 la suma de 3.758.949,99 astfel că este evident că terenurile nu au fost subevaluate.

O altă acuzaţie adusă de parchet legat de acest caz de retrocedare este atribuirea în compensare a terenurilor din domeniul public al statului în suprafaţă de 20.747,93 mp de faleză şi plajă: terenul în suprafaţă de 18.787,12 mp, faleza în zona x, poziţia 1 din Dispoziţia nr. x/18.04.2003, terenul în de suprafaţă de 500 mp, faleză în zona x, poziţia 24 din Dispoziţia nr. x/18.04.2003, terenul în suprafaţă de 1.460,81 mp, plajă în zona x, poziţia x din Dispoziţia nr. x/18.04.2003.

Răspunzând obiectivului prin care se solicita "Clarificarea situaţiei terenurilor în sensul că aparţin sau nu domeniului public al Statului, dacă se suprapun peste terenurile din domeniu Public al Statului, dacă erau în circuitul civil la momentul atribuirii şi distantele faţă de limita cu domeniul public al statului", Suplimentul la raportul de expertiză judiciară topografică a stabilit că terenurile din DP x, poz. x; conform actelor din dosar şi din expertiza, făceau parte la momentul atribuirii din proprietatea Municipiului Constanţa. Acestea se aflau în proprietatea, posesia şi folosinţa Municipiului Constanţa la momentul emiterii Dispoziţiilor mai sus amintite. Terenurile din DP x. poz. x; conform actelor existente în dosar şi menţionate în expertiza, făceau parte la momentul atribuirii din domeniul Privat în baza HCLM nr. 16/2000, ele au fost cadastrate şi intabulate (anul 2001). aceste terenuri erau în circuitul civil conform Legii nr. 18/1991 a fondului funciar şi Legii nr. 54/1998 privitoare la circulaţia juridică a terenurilor, terenul considerat că fiind public în raportul de constatare din zona x a avut limita semnată cu DADL în martie/2000, aici DADL s-a intabulat respectând vecinătatea semnată, intabulare definitivă în anul 2009 conform Procesului-verbal nr. x/2013. aprobat prin HCLM nr. 307/2013 (pag 29).

De asemenea, se reţine că au fost identificate greşit în raportul de constatare DNA mai multe terenuri printre care poz x. DP x/18.04.2003 -UU.; poz 22, DP x/18.04.2003 - UU.

Legea nr. 10 din 8 februarie 2001/Art. 1 (2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, în acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosit exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri băneşti."

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a hotărât că atunci când terenul nu se poate restitui în natură (aşa cum a rezultat din situaţia juridică), loc pe loc şi se acordă alte forme de despăgubire, compensarea nu se face decât în echivalenta valorică (aşa cum precizează Legea nr. 10/2001- lege specială), adică valoarea terenului notificat să fie egala cu valoarea terenului care se atribuie în compensare, astfel că notificatorul poate primi un teren cu o suprafaţă mai mare decât terenul notificat, dar într-o zonă mai defavorabilă, sau un teren mai mic într-o zona mai bună. Atribuirea în compensare nu se face în funcţie de suprafaţă, metru pe metru, ci în funcţie de valoarea de piaţă a bunului notificat.

Având în vedere că prin Raportul de expertiză judiciară topografică şi prin Raportul de expertiza tehnică judiciara evaluatori s-a stabilit că terenurile ce au făcut obiectul Dispoziţiilor nr. x/2002 şi y/20029 (cazul de retrocedare M.) şi terenurile ce au făcut obiectul Dispoziţiei nr. 835/2003 (cazul Nejloveanu) nu au făcut parte din domeniul public al statului la momentul atribuirii în compensare şi nici nu au fost subevaluate, s-a apreciat că modul în care Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi Primarul au soluţionat cererea de retrocedare formulata de inc. M. şi numiţii ZZ. şi AAA. nu intra în sfera ilicitului penal.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară evaluatori s-a stabilit că terenurile nu au fost subevaluate, situaţiei în care activitatea desfăşurata de inc. JJ. în calitate de evaluator nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual şi complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

Curtea de apel, în ceea ce-i priveşte pe inc. N. şi O., a apreciat că în sarcina acestora nu se poate reţine săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, întrucât aşa cum am arătat în cazul retrocedărilor SS. şi UU. nu a fost săvârşită infracţiunea de abuz în serviciu, ca atare nu se poate reţine săvârşirea complicităţii la această infracţiune.

Se observă că dobândirea terenurilor a avut loc după emiterea dispoziţiei de primar care se pretinde că ar fi produs, practic, efectele nelegale de deposedare, de vătămare a instituţiilor publice ca urmare a ieşirii din patrimoniu a acelor terenuri, deci ulterior datei în care a fost emis actul pretins abuziv.

Nu în ultimul rând, nu există nici o proba care să contureze existenţa unei înţelegeri între inc N. şi O. şi membrii Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10 sau Primarul înainte sau în timpul soluţionării notificărilor care să fi avut că scop deposedarea statului sau a instituţiilor publice de acele terenuri, şi să poată fi asimilată unui act de complicitate.

S-a reţinut că inc. A., în calitate de primar şi inc. B., D., C., E., I., F. în calitate de membri în Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 au soluţionat notificările după mai bine de doi ani, prin respingere, pentru restituirea pe acelaşi amplasament, concomitent cu determinarea de către inc. Q. a notificatoarei TT. la înstrăinarea drepturilor litigioase, cu consecinţa atribuiri, direct cesionarilor inc. Q. şi DDDDD., de terenuri, în natură, pe amplasamentul iniţial, precum şi pe alte amplasamente, subevaluate, a căror suprafaţă însumată este de două ori şi jumătate mai mare decât cea revendicată.

La data de 06.08.2001 numiţii TT., EEEEE., FFFFF. şi GGGGG., în calitate de moştenitori ai defuncţilor HHHHH., IIIII. şi JJJJJ. prin Notificarea nr. x/2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x din 07.08.2001, au solicitat Primăriei Constanţa "stabilirea şi acordare măsurilor reparatorii prin echivalent în privinţa imobilului situat în Constanţa, VVVV. în suprafaţă de 100.000 mp, cu construcţia denumită "KKKKK.".

La data de 01.10.2001 au revenit la solicitarea iniţială şi au solicitat că principala măsură reparatorie să fie restituirea în natura, teren şi construcţie, stabilirea şi acordare măsurilor reparatorii prin echivalent să fie măsură subsidiara şi/sau complementară.

La datele de 06.05.2003 şi 12.09.2003 au depus acte doveditoare ale cererii certificate pentru conformitate.

Prin Referatul nr. x/26.05.2003, inc. C., în calitate de director APL, a solicitat Primarului, inc. A., acordul pentru solicitarea de la DGFP Constanţa a avizului prevăzut de art. 33 din Legea nr. 10/2001, pentru măsuri reparatorii în compensare, motivat de împrejurarea că "o parte din teren constituie domeniu public al Municipiului Constanţa, iar o parte domeniu privat".

Prin Adresa nr. x, inc. C. a cerut D.G.F.P. Constanţa avizul menţionat, precizând că "terenul nu poate fi restituit integral în natură deoarece o parte constituie domeniu public al Municipiului Constanţa".

Prin Adresa nr. x. 2003 D.G.F.P.Constanţa a comunicat avizul, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile de formă şi de fond cerute de Legea nr. 10/2001.

Anterior, prin Adresa nr. x/06.07.1999 Primăria Constanţa - Direcţia Patrimoniu - Serviciul Cadastru a comunicat către S.C.A. LLLLL. şi Asociaţii, urmare a solicitării acestora din data de 12.05.1999, referitor la situaţia juridică şi urbanistică a imobilului fosta proprietate HHHHH., situat în VVVV.:

- suprafaţă terenului era de cca 10 ha, în prezent suprafaţă terenului agricol a fost inclusă în VVVV., iar din construcţii se mai menţine KKKKK.;

- după 1970 întreaga suprafaţă a fost cuprinsă în ansamblul de blocuri şi locuinţe şi dotări Tomis Nord, este inclusă în limitele zonei propuse pentru amenajarea VVVV., că imobilul a fost în administrarea R.A.G.C. Constanţa până în anul 1991, când a fost transferata S.C. MMMMM. S.A., devenita S.C. NNNNN. S.A.

Solicitarea S.C. NNNNN. S.A. de a i se atribui dreptul de proprietate asupra terenului imobilului nu a fost acceptată de Primărie.

În Referatul x/16.09.2003, întocmit de inc. G., este identificat imobilul că având o suprafaţa de 100.000 m.p., situat în VVVV. şi dobândit de către HHHHH. prin Actul de vânzare-cumpărare nr. x/22.02.1930, specificându-se că în decursul timpului, imobilul a fost ocupat cu amenajarea VVVV., fiind în mare parte ocupat cu alei şi spaţii verzi şi că pe teren sunt amplasate două construcţii şi anume, OOOOO. în suprafaţă de 90 mp, aflată în subordinea Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport şi Teatru de Vară x, în suprafaţă de 4087,77 mp, în subordinea Consiliului Judeţean Constanţa.

La data de 10.09.2003, urmare a Notei de comandă nr. x/12.06.2003 inc. JJ. a comunicat valoarea estimată a suprafeţei de 95.822,23 mp teren din VVVV. - 8.624.000 dolari SUA şi o listă cu valorile a 19 terenuri pentru care i s-a solicitat evaluarea.

În baza Referatului nr. x/16.09. 2003, redactat de inc. G., Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, alcătuită din inc. B., C., D., E., F. şi I., a constatat că "deoarece o mare parte din terenul revendicat este ocupat de utilităţi publice având destinaţia de domeniu public şi nu poate fi restituit în natură, loc pe loc, se vor acorda şi măsuri reparatorii prin atribuirea de bunuri de aceeaşi natură". Într-un tabel din cuprinsul referatului sunt menţionate 19 terenuri care totalizează suprafaţa de 39.461,64 mp, în valoare de 2.782.237 dolari SUA. În aliniatul final al referatului se precizează că "având în vedere că până în prezent au fost identificate terenuri în valoare de 94.020.134.941 RON, se va soluţiona parţial cererea formulată pentru aceste suprafeţe, urmând că, pentru diferenţe, să se emită o nouă dispoziţie".

În data de 16.09.2003, Primarul inc. A., a emis Dispoziţia nr. x/16. 09.2003, pentru atribuirea celor 19 terenuri.

Prin Dispoziţia nr. x/16.09.2003 inc. A. a decis, la art. 1, respingerea cererii "de restituire în natură a imobilului, situat în VVVV., Constanţa, formulată de TT., EEEEE., FFFFF. şi GGGGG. prin Notificarea nr. x/06.08.2001, parţial, deoarece o parte din teren aparţine domeniului public".

În art. 2 a precizat că "se stabileşte că valoare echivalentă şi parţială a imobilului imposibil de restituit şi cuvenită notificatorilor, suma de 94.020.134.941 RON, reprezentând echivalentul a 2.782.237 dolari SUA (1 dolari SUA = 33.793 RON), în limita căreia se vor acorda măsuri reparatorii".

Art. 3 consemnează oferta privind cele 19 terenuri, iar, la art. 4 - 7 sunt menţionate precizări prind procedura de urmat în caz de acceptare sau neacceptare a ofertei, precum şi invitarea notificatorilor pentru negocieri cu privire la ofertă.

Terenul în suprafaţa de 22.750 mp, din VVVV., parte din suprafaţa notificată, a fost concesionat în baza Contractului nr. x/20.03.2002, în baza HCLM nr. 508/2001.

La data de 17.09.2003 numitele FFFFF. şi TT., în nume propriu, şi în calitate de mandatară a numiţilor EEEEE. şi GGGGG. au încheiat cu EEE., în calitate de reprezentant al S.C. NN. S.A., contractul de cesiune de drepturi litigioase în care se menţionează că "Având în vedere că prin dispoziţia Primarului Municipiului Constanţa nr. x din data de 16.09.2003 a fost soluţionată parţial notificarea menţionată, prezentul contract de cesiune de drepturi litigioase are că obiect numai acele drepturi care rămân după emiterea dispoziţiei enunţată mai sus şi are în vedere soluţionarea integrală a Notificării nr. x din data de 07.08. 2001", preţul cesiunii fiind suma de 2 mld. RON, autentificat sub nr. x/17.09.2003 la B.N.P.A. VVV. şi PPPPP.

Sub nr. x/23.10.2003, a fost înregistrata la Primăria Municipiului Constanţa adresa prin care SC "NN." SA a încunoştinţat despre existenţa contractului de cesiune şi despre faptul că cesiunea are că obiect drepturile litigioase care rămân după soluţionarea parţiala a notificării, prin Dispoziţia de primar nr. x/16.09.2003.

A solicitat că Primăria să analizeze notificarea înregistrată de cedenţi cu nr. x/07.08.2001, Dispoziţia de Primar nr. x/16.09.2003 prin care s-a soluţionat parţial notificarea, Contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. x/17.09.2003, iar pentru diferenţa să emită o noua dispoziţie de primar.

În data de 24.10.2003, S.C. NN. S.A. încunoştinţat Primăria Constanţa, respectiv pe Primar, inc. A. şi pe directorul Administraţiei Publice Locale, inc. C., că "a cumpărat drepturile de natură litigioasa ce decurg din Notificarea nr. x/2001", precizând, totodată, că este "de acord cu valoarea de 8.624.000 dolari SUA stabilită de experţi, pentru terenul de 10 ha situat în VVVV. din Municipiul Constanţa". Scrisoarea de înştiinţare, fără număr şi dată din partea autorului a fost înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/24.10.2003.

Prin Referatul nr. x/24.10.2003, în calitate de director al Administraţiei Publice Locale, inc. C. a confirmat depunerea Contractului de cesiune nr. x/2003 în notificarea nr. x/2001 formulată de către EEEEE., TT., FFFFF. şi GGGGG. menţionând că "se ia act de cesiunea de creanţă".

Prin Referatul nr. x/24.10.2003, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, alcătuită inc. A., B., C., D., F., E., şi I., a consemnat propunerea de atribuire a 5 terenuri, din acelaşi corp de proprietate, situat în VVVV., menţionate în Raportul nr. x/23.10.2003, ce a fost înaintat Comisiei de învinuita D.

Cu Adresa nr. x/14.10.2003, sub antetul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 inc. A., primar, C., director APL şi D., director patrimoniu, au comunicat, având în vedere Notificarea nr. x/07/08.2001, cesionarei S.C. NN. S.A. că terenul revendicat poate fi restituit în natura parţial, loc pe loc putând fi atribuite 3 terenuri, în suprafaţă totală de 28.635,11 mp, în natură, situate în VVVV. (1. teren amplasat în zona x, 05 mp, grefat de sarcina Contractului de concesiune nr. x/20.03.2002, cu destinaţia comerţ agrement, 2. teren amplasat în zona x,35 mp, teren studiat prin PUD aprobat prin HCLM nr. 396/28.09.2000, cu destinaţia comerţ agrement, 3. teren amplasat în zona x, 71 m.p. liber, cu destinaţia agrement) şi 2 terenuri în compensare, în suprafaţă 23.820,60 mp, tot în VVVV. (1. teren amplasat în zona x,95 mp, grefat de sarcina Contractului de concesiune nr. x/20.03.2002, cu destinaţia comerţ turism, 2. teren amplasat în zona x,65 mp, teren studiat prin PUD aprobat prin HCLM nr. 396/28.09.2000, spaţii circulaţie).

Oferta a fost acceptată de cesionară, S.C. NN. S.A. în data de 16.10.2003, fiind înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/17.10.2003.

Prin adresa înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/27.10.2003, S.C. NN. S.A. i-a atenţionat şi somat pe inc. A. şi C. că, în cazul în care dosarul de revendicare nu va fi soluţionat de urgenţă, îi va acţiona în judecată şi va solicita daune pentru tergiversarea în a da o rezoluţie finală.

Prin Dispoziţia nr. x/29.10.2003 inc. A. la art. 1, a admis parţial cererea formulată de S.C. NN. S.A., la art. 2 a restituit în natura terenul în suprafaţa de 26.635,11 m.p. situat în Constanţa, în valoare de 1.995.288,15 dolari SUA, identificând 3 parcele ce urmau a fi atribuite loc pe loc, în art. 3 a atribuit în compensaţie suprafaţă de teren de 23.820,6 m.p. - 2 parcele, situat în Constanţa, în valoare de 900.475,85, identificând suprafeţele ce urmau a fi atribuite.

Prin Raportul înregistrat cu nr. x/11.11.2003, inc. D., în calitatea să de director patrimoniu, a propus Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 atribuirea a încă 18 terenuri, în suprafaţă de 11.223,24 mp, în valoare de 696.204 dolari SUA, în Notificarea nr. x/07.08.2001.

La data de 13.11. 2003, la notarul public Z., cu nr. x/13.11. 2003, a fost autentificat contractul de cesiune, în baza căruia SC "NN." S.A. a cedat inc. R. "cota de 24%, în echivalent valoric suma de 707.039 dolari SUA, din drepturile litigioase" pe care le mai avea din Notificarea nr. x/2001.

În contractul de cesiune se menţionează că "prin Dispoziţia de primar nr. x/16.09.2003 numiţii TT., EEEEE. FFFFF. şi GGGGG. au beneficiat de soluţionarea parţiala a notificării şi toate drepturile litigioase ce au rămas după soluţionarea parţiala a notificării au fost cesionate către S.C. NN. S.A. fiind titulari de drepturi litigioase şi devenind titulari de notificare S.C. NN. SA a beneficiat la rândul ei de o soluţionare parţială a drepturilor litigioase ce i se cuvin, prin Dispoziţia de Primar nr. x/29.10.2003. Având în vedere că prin Dispoziţiile de primar nr. x/16.09.2003 şi x/29.03.2003 a fost soluţionată parţial Notificarea nr. x/2001 prezentul contract are că obiect cota parte de 24% din acele drepturi care rămân după emiterea dispoziţiilor enunţate mai sus. Preţul cesiunii plătit de către cesionarul R. a fost 100.000.000 RON.

La perfectarea cesiunii, cedente a fost reprezentată de angajatul sau, numitul EEE., care a fost mandatat în acest scop de către acţionarul administrator, inc. Q.

La data de 13.11.2003, inc. R. a încunoştinţat Primăria despre contractul de cesiune solicitând că noua dispoziţie de soluţionarea a notificării pentru cota de 24%, în echivalent valoric de 707.039 dolari SUA să fie emisă pe numele său.

Primăria Constanţa i-a comunicat inc. R. că terenul revendicat nu poate fi restituit în natură şi i s-au oferit în compensare 18 terenuri în suprafaţă totala de 11.223,24 m.p. în valoare de 696.204 dolari SUA

La data de 13.11.2003 inc. R. a comunicat că a acceptat bunurile oferite în compensare prin referatul Direcţiei Patrimoniu nr. x/11.11.2003.

Prin Referatul nr. x/13.11.2003 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, alcătuită din inc. A., C., B., D., E., F. şi I., au propus atribuirea terenurilor menţionate anterior.

Prin Dispoziţia nr. x/13.11.2003 i-au fost atribuite în compensare inc. R. terenurile menţionate.

La data de 18.11.2003, inc. D. a întocmit Nota de comandă nr. x/18.11.2003, în baza căreia a solicitat aceleiaşi firme, CCCCC. S.R.L., aparţinând inc. JJ., să evalueze 50 de terenuri, cu suprafaţa totală de 133.694,9 mp.

Rapoartele de evaluare au fost întocmite la data de 03.12.2003.

Prin Raportul nr. x/04.12.2003 inc. D. a prezentat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 propuneri privind soluţionarea notificării, şi anume 50 de terenuri în suprafaţă de 133.694.9 mp.

Prin Adresa nr. x/05.12.2003, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, sub semnătura a trei dintre membrii săi, inc. A., C. şi D., au comunicat firmei NN. că terenul revendicat nu poate fi restituit în natură, iar într-un tabel cu rubricaţii: amplasamente, suprafaţă, preţ/mp, valoare şi utilizarea propusă, oferta cu 50 de terenuri propuse pentru atribuire. Totodată, firmei în cauză, i s-a comunicat că "pentru poziţiile: x, destinaţiile terenurilor nu pot fi schimbate decât cu acordul Primăriei şi numai condiţionat de plata diferenţelor valorice rezultate din reevaluarea terenurilor în raport de noile destinaţii".

La data de 07.12.2003, inc. Q. prin Adresa nr. x/08.12.2003, înregistrata la Primăria Constanţa a comunicat că este de acord cu oferta.

Prin Referatul cu nr. x/08.12.2003, redactat de inc. G., Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 formată din inc. B., C., D., E., F. şi I., au formulat propunerea de atribuire pentru 50 de terenuri în suprafaţă totală de 133.694,9 mp.

Prin Dispoziţia nr. x/09.12.2003, s-a admis cererea formulată de SC "NN." S.A. şi s-au atribuit 50 de terenuri în suprafaţă de 133.694,9 mp.

Curtea de apel, în urma cercetării judecătoreşti, având în vedere succesiunea actelor derulate în cazul retrocedării TT., în raport de acuzaţiile actului de inculpare şi apărările inculpaţilor, a apreciat că în sarcina inc. A., B., D., C., E., I., F., Q., R. şi JJ. nu se poate reţine săvârşirea niciunei infracţiuni din următoarele considerente:

Interpretarea acţiunilor inculpaţilor în contextul restituirii trebuie realizată doar prin raportare la normele legale aflate în vigoare la momentul 2001 - 2003 şi prin clarificarea situaţiei juridice a terenurilor retrocedate, dacă făceau parte din domeniul public al statului sau aparţineau domeniului public sau privat al Municipiului Constanţa.

HCLM nr. 122/23.03.2000 care a inventariat domeniul public a fost validată de Consiliul Local Constanţa, a primit avizul de legalitate al Prefecturii, şi nu a fost atacată în contencios.

La solicitarea Consiliului Judeţean (nr. x/19.07.1999 la Primăria Constanţa), a fost inventariat domeniul public, s-au depus documentaţiile la Consiliul Judeţean Constanţa şi la cererea Consiliului Judeţean a fost adoptată de către Guvern Hotărârea nr. 904/2002.

Acţiunea înregistrată sub nr. x/2006 pe rolul Curţii de Apel Constanţa de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor prin care solicita anularea parţială a H.G. nr. 904/2002 a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 431/08.02.2007, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 2947/08.06.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Atribuirea s-a făcut loc pe loc sau în echivalenta valoric aşa cum este prevăzut de lege şi nu prin calcul de suprafeţe.

Raportul de expertiză judiciară topografică a stabilit la obiectivul prin care s-a solicitat "identificarea terenului de 100.000 mp pentru care moştenitorii TT., EEEEE., FFFFF. şi GGGGG. au cerut restituirea":

- imobilul de la poziţia 10 din Decizia nr. 3332/09.12.2003, S = 13.480 mp, a fost identificat eronat în raportul de constatare;

- imobilul de la poziţia 11 din Decizia nr. 3332/09.12.2003, S = 4.667 mp, a fost identificat eronat în raportul de constatare;

- imobilul de la poziţia 19 din Decizia nr. 3332/09.12.2003, are documentaţie cadastrală întocmită eronat, confuzie cu lotul x;

- o suprafaţă de 3869 mp din imobilul de la poziţia 44 din Decizia nr. 3332/09.12.2003, este situat pe teritoriul administrativ al oraşului Năvodari, fiind în litigiu;

- imobilul de la poziţia 10 din Decizia nr. 2444/16.09.2003, S = 13.480 mp, a fost identificat eronat că poziţie în raportul de constatare;

- imobilul de la poziţia 14 din Decizia nr. 3332/09.12.2003, se suprapune total peste imobilul de la poziţia 28 din din Decizia nr. 3750/12.11.2002, fiind atribuit în compensare de două ori;

- imobilul în suprafaţă de 146 mp de la poziţia 50 din Decizia nr. 3332/09.12.2003, coincide cu imobilul în suprafaţă de 146 mp de la poziţia 16 din Decizia nr. 835/18.04.2003, fiind atribuit în compensare de două ori (pag. 2781-2782 din raportul de expertiză topografică).

Prin Suplimentul la raportul de expertiză judiciara topografică s-a stabilit că terenul atribuit prin din Decizia nr. 2992/29.10.2003 nu constituie luciu de apa din Lacul Tăbăcăriei şi la momentul atribuirii nu era domeniul public al statului român (pag. 31 - 32).

Acuzaţia parchetului că, prin încheierea contractul de concesiune cu S.C. NN. S.A., nu a fost respectat principiul restituirii în natură, care obliga conform art. 20 din Legea nr. 10/2001 şi 20.1 din Normele Metodologice, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 la restituire în natura şi indisponibilizarea imobilelor restituibile în natură, nu are fundament legislativ întrucât Contractul de concesiune nr. x/20.03.2002 a fost încheiat în baza HCLM 508/2001.

În ceea ce priveşte apartenenţa terenurilor retrocedate la domeniul public al statului atât Raportul de expertiză topografică, cât şi suplimentul la raportul de expertiză topografică clarifică aspectele legate şi de terenurile ce au făcut obiectul dosarului, menţionându-se că "domeniul public al statului aşa cum a fost el atestat nu este afectat de niciun imobil retrocedat în cele cinci cazuri de operare FFFFFFF., SS., TT., DDDDDDDDD., BBBBBBBBB. şi x.

Astfel, înscrisurile existente în dosar şi expertiză au stabilit că "Terenurile din DP x, poz. x,; DP x, poz. x; DP x, poz. x; făceau parte la momentul atribuirii din proprietatea Municipiului Constanţa. Acestea se aflau în proprietatea, posesia şi folosinţa Municipiului Constanţa la momentul emiterii Dispoziţiilor mai sus-amintite".

Tot în Raportul de expertiză judiciara topografică este evidenţiata evoluţia regimului juridic al acestor terenuri anterior retrocedării: DP x, poz. x; DP x, poz. x, DP x, poz. x; DP x, poz. x rezultând că acestea, la data retrocedării nu figurau, conform documentelor de Cadastru în domeniul public al statului.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert tehnic judiciar în specialitatea evaluării, proprietăţile imobiliare au fost evaluate, atât individual, cât şi grupate, conform deciziilor de retrocedare, terenurile retrocedate ce în rechizitoriului au fost considerate subevaluate.

În ceea ce priveşte cazul TT. comparativ rezulta următoarea situaţie:

DP. x/16.09.2003 - terenurile ce fac obiectul acesteia la poziţiile x şi y au fost evaluate

- de către evaluatorul JJ. la suma de 1.086.975 dolari SUA,

- de către raportul de constatare tehnico-ştiinţifică la suma de 4.232.652,50 dolari SUA

- de către expert prin raportul de expertiză tehnică judiciara, la suma de 394.860,55 dolari SUA.

DP. x/29.10.2003 terenurile ce fac obiectul acesteia au fost evaluate

- de către evaluatorul JJ. la suma de 2.884.423,90 dolari SUA,

- de către raportul de constatare tehnico-ştiinţifică la suma de 4.712.014,00 dolari SUA

- de către de către expert prin raportul de expertiză tehnică judiciara la suma de 2.376.957,65 dolari SUA.

Pentru terenul ce a constituit obiectul DP x/29.10.2003 a fost calculata de către expertul evaluator valoarea şi pentru suprafaţă totală necotizată: 1.811.876,11 dolari SUA

DP. x/13.11.2003 terenurile ce fac obiectul acesteia au fost evaluate

- de către evaluatorul JJ. la suma de 60.000,00 dolari SUA,

- de către raportul de constatare tehnico-ştiinţifică la suma de 480.000,00 dolari SUA

- de către de către expert prin raportul de expertiză tehnică judiciara la suma de 41.301,65 dolari SUA

DP. x/09.12.2003 terenurile ce fac obiectul acesteia au fost evaluate

- de către evaluatorul JJ. la suma de 1.822.092,78 dolari SUA

- de către raportul de constatare tehnico-ştiinţifică la suma de 6.305.950,13 dolari SUA

- de către de către expert prin raportul de expertiză tehnică judiciară la suma de 992.840,80 dolari SUA.

Evaluările terenurilor ce fac obiectul cauzei realizate de către inc. JJ. se regăsesc în vol. 7 de urmărire penală la f. x pentru D.P. nr. x/16.09.2003; la f. x pentru DP. x/29.10.2003; la f. x DP. x/13.11.2003; la f. x DP. x/09.12.2003; evaluările efectuate de specialistul DNA se regăsesc atât în Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, cât şi în vol. 19 al instanţei "Concluziile Raportului de expertiză tehnică" la f. x, iar evaluările expertului specializat în expertiză tehnică judiciară în evaluarea proprietăţii imobiliare se regăsesc în vol. 19 al instanţei "Concluziile Raportului de expertiză tehnică" f. x).

Coroborând Raportul de expertiză topografică cu Raportul de expertiză tehnică judiciară în evaluarea proprietăţii imobiliare, ambele documente întocmite de experţi judiciari în domeniu, acreditaţi de Ministerul Justiţiei, rezultă că în cazul de restituire EEEEEEEEE. nu au fost restituite terenuri aparţinând domeniului public al statului şi nu au fost subevaluate terenurile ce au făcut obiectul Dispoziţiilor x/16.09.2003, x/29.10.2003, x/13.11.2003 şi x/09.12.2003.

În rechizitoriu sunt enumerate mai multe modalităţi prin care în acest caz de retrocedare a fost afectat patrimoniul Primăriei şi/sau domeniului public al statului, prin subevaluarea realizate de expertul inc. JJ., aspecte infirmate de către Raportul de expertiză tehnică evaluatorie care a stabilit că terenurile nu au fost subevaluate.

Astfel:

1. În actul de sesizare s-a reţinut că prin Dispoziţia nr. x/29.10.2003 s-a admis parţial cererea formulată de S.C. NN. S.A., s-a dispus restituire în natură a terenului în suprafaţa de 26. 635,11 m.p. situat în Constanţa, în valoare de 1.995.288,15 dolari SUA, identificând suprafeţele ce urmau a fi atribuite pe loc şi atribuirea în compensaţie a suprafeţei de teren de 23.820,6 m.p. situat în Constanţa, în valoare de 900.475,85, identificând suprafeţele ce urmau a fi atribuite.

În actul de sesizare se reţine că în scopul evaluării, în Comanda de evaluare nr. x/12.06.2003, emisă de inc. D., suprafaţa de 52.455,71 mp a fost divizată artificial în 5 loturi, fără nici o justificare reală, nominalizate la nr. crt. x, sub denumirea "Zona x" S1 - S5. Chiar dacă numai o parte din corpul de proprietate de 52.455,71 mp, respectiv 28.635,10 mp, reprezintă teren notificat, fiind vorba de acelaşi corp de proprietate, întreaga suprafaţă atribuită, 52.455,71 mp, trebuia evaluată cu 90 dolari SUA/mp. Şi aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât terenul notificat, a fost evaluat, la fel că şi terenurile, din aceeaşi locaţie, notificate de M. şi AAA., cu 90 dolari SUA/mp.

La momentul evaluării, era cunoscut că terenul va fi utilizat pentru edificarea unui Complex comercial de tip Mall, edificiu care, pentru a fi funcţional, atrăgător şi profitabil, presupune cu necesitate, căi de acces, alei pietonale, parcări, spaţii verzi şi alte utilităţi. Dar, aceste utilităţi nu motivează nici lotizarea artificială a imobilului, nici evaluarea terenului în funcţie de elementele principale sau secundare ale construcţiei, câtă vreme valoarea economică a unui asemenea obiectiv este dată de caracteristică întregului, iar, terenul ţine de esenţa acestui întreg.

Apărarea inc. D. a subliniat că divizarea, cum se susţine a fost pentru transparenta că a menţionat la rubrică observării pentru fiecare teren distinct, date care le cunoştea despre acestea, pentru o evaluare corecta în funcţie de sarcinile existente (contractul de concesiune), destinaţiile terenurilor (PUD-uri aprobate), terenuri care făceau obiectul restituirii loc pe loc din notificarea EEEEEEEEE. şi terenuri limitrofe care puteau face obiectul atribuirii în compensare.

Nu în ultimul rând, inc. Q. a declarat că a câştigat licitaţia pentru concesionarea suprafeţei de 22.750 m.p. în scopul ridicării unui MALL şi fiindu-i comunicat că terenul a fost revendicat a luat legătura cu d-na EEEEEEEEE. care iniţial nu i-a dat niciun răspuns, având probabil nevoie de timp pentru a hotărî dacă accepta propunerea de a vinde drepturile litigioase asupra terenului. Ulterior, s-au înţeles asupra vânzării drepturilor litigioase pentru suma de 2 miliarde RON şi au perfectat contractul.

În Raportul de expertiză tehnică judiciara evaluatorie la pag. 93 expertul a precizat că pe lângă fişe de evaluare distincte, aşa cum au fost atribuite de către Comisia de Lege nr. 10/2001, a tratat distinct, că un tot unitar suprafaţă de 52.275,71 mp atribuită prin Dispoziţia nr. x/2003 ca fişă de evaluare distincta (în conţinutul raportului de constatare fiind tratată similar - pag. 145 - 151).

A stabilit că valoarea de piaţă unitară este mai mică atunci când s-a considerat un singur lot, faţă de cazurile în care au fost tratate distinct, fiecare lot în parte.

Astfel, la pag 73 în cazul EEEEEEEEE. DP x/2003 a stabilit valoarea terenului la 2.376.957,65 dolari SUA pentru loturi tratate distinct şi la 1.811.876,11 dolari SUA pentru lot individual.

2. subevaluarea terenului în suprafaţă de 42.636 mp, de la poziţia 44 din Dispoziţia nr. x/09.12.2003.

Prin Raportul de expertiza tehnică judiciara a fost evaluat la suma de 196.693,55 dolari SUA, iar inc. JJ. a stabilit valoarea la suma de 383.731 dolari SUA.

3. Parchetul a susţinut că a fost afectat patrimoniul Primărie prin modul în care a fost atribuit S.C. NN. S.A. suplimentar un teren de 49.542 mp reprezentată de căile de acces, parcări şi alte amenajări, aferente suprafeţei de teren de 46.083,50 mp (poziţiile: 16 - 43 din Dispoziţia nr. x din 09.12.2003) care, deşi constituia un corp de proprietate, a fost în prealabil lotizat, fiind atribuit că parcele, pentru care s-au acordat numere cadastrale distincte. Parchetul a susţinut că valoarea terenului cu suprafaţa de 49.542 mp, de care s-a dispus nelegal este, conform raportului de constatare, de 2.179.848 dolari SUA, prejudiciu care nu s-ar fi produs dacă atribuirea s-ar fi făcut că un corp de proprietate.

Suplimentul la expertiza judiciară topografică la punctul 7 "Clarificarea situaţiei terenurilor cuprinse în DP x, poz. x-43 în sensul reglementărilor urbanistice" a stabilit că toate terenurile atribuite şi analizate în raportul de expertiza aveau reglementări urbanistice aprobate la momentul emiterii dispoziţiilor. Pentru Dispoziţia x/2003, poz. x-44, în fişă de prezentare pentru fiecare imobil în parte, s-a precizat că ele au avut la baza un PUD aprobat încă din anul 2001 prin HCLM nr. 129/2001.

- prin PUD Mamaia aprobat prin HCLM nr. 129/200, în zona x, practic s-a făcut o lotizare prin care s-a urmărit organizarea reţelei stradale, zonificarea funcţională a terenurilor, dezvoltarea infrastructurii edilitare, statutul juridic şi circulaţia terenurilor.

- la momentul atribuirii, terenurile din DP x/poz. 16-43, făceau parte din lotizarea stabilită prin PUD Mamaia aprobat prin HCLM nr. 129/2001 în zona x şi aveau reglementări urbanistice stabilite prin PUD Mamaia aprobat prin HCLM nr. 129/2001; Reglementările urbanistice au fost trecute pentru fiecare lot în parte în fişele de prezentare la secţiunea Reglementări urbanistice;

- planul de lotizarea a fost prezentat în raportul de expertiză în secţiunea de anexe aferente fiecărui imobil în parte (Anexele 5.4.2.16 - 43.5), dar şi în raportul de constatare la pag. 164.

- potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, certificatul de urbanism este obligatoriu pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale de comasare, respectiv de dezmembrare a bunurilor imobile în cel puţin 3 parcele.

- în Regulamentul nr. 634/2006 - ANCPI - pentru avizarea şi recepţiei documentaţiilor tehnice efectuate pentru înscrierea în Cartea Funciară a imobilelor nu era prevăzut în mod expres ataşarea Certificatului de Urbanism, dar OCPI-uile l-au cerut în toate cazurile de lucrări de dezmembrare în mai mult de două loturi şi alipire. În Regulamentul nr. 700/2014 - ANCPI- pentru avizarea şi recepţia documentaţiilor tehnice efectuate pentru înscrierea în Cartea Funciara a imobilelor, Certificatul de urbanism este prevăzut expres pentru documentaţiile de dezmembrare în mai mult de doua loturi, alipire, etc."

4. subevaluarea terenul de la poziţiile x din Dispoziţia nr. x/09.12.2003, care a fost atribuit lotizat, că parcele cu numere cadastrale distincte.

Comparând valoarea totală stabilită de Raportul de expertiza tehnică judiciară evaluatori care a stabilit suma de 992.840, 80 dolari SUA pentru Dispoziţia nr. x/09.12.2003 (terenurile de la poziţia x, de la x) cu valoarea de 2.249.795 stabilită de inc JJ. pentru pentru Dispoziţia nr. x/09.12.2003 (terenurile de la poziţia 1 la 50), rezulta că nu au fost subevaluate.

În ceea ce priveşte nerespectarea termenului de 60 de zile prin soluţionarea notificării după mai bine de doi ani, instanţele civile au stabilit că natura termenului prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este de recomandare, însă depăşirea acestuia nu exonerează unitatea deţinătoare de a răspunde în modalitatea prevăzută de lege la notificarea privind pretenţiile formulate de persoana îndreptăţită. În cazul nerespectării acestui termen, se pot aplica sancţiuni civile, prin acordarea de daune cominatorii în măsura în care o astfel de depăşire se datorează culpei deţinătorului ce trebuie s-o dovedească" (Decizia nr. 4158/2010).

Susţinerile parchetului conform cărora inc. Q. şi C. au convins-o prin manopere ce se află la limita şantajului pe numita TT. să renunţe la drepturile sale, fără să cunoască valoarea bunurilor care i se cuveneau nu este susţinută de niciun mijloc de probă.

Declaraţia numitei TT. referitoare la faptul că nu i s-a spus de către inc. C. că terenul pe care l-a revendicat a fost evaluat la 8.624.000 dolari SUA şi că a fost inserată prin semnarea contractului de cesiune, necunoscând valoarea terenului, este contrazisă probele administrate.

Atât numita TT., cât şi ceilalţi moştenitori EEEEE., FFFFF. şi GGGGG. au beneficiat de asistentă de specialitate prin Societatea de Avocaţi LLLLL. şi Asociaţii încă din anul 1999, când a fost depusă prima cerere de restituire, dovada în acest sens fiind corespondenţa purtată cu această societate de Primăria Constanţa.

Prin notificarea depusă la data de 06.08.2001 numiţii TT., EEEEE., FFFFF. şi GGGGG., prin avocat, au solicitat Primăriei Constanţa "stabilirea şi acordare măsurilor reparatorii prin echivalent în privinţa imobilului situat în Constanţa, VVVV. în suprafaţă de 100.000 mp, cu construcţia denumită "KKKKK., evaluând imobilul la suma de 15.000.000 dolari SUA şi 25.000 dolari SUA pentru KKKKK.", ceea ce demonstrează că au cunoscut valoarea imobilului, solicitând o sumă mai mare decât cea stabilită de inc. JJ.

Curtea de apel, în acord cu apărarea,a apreciat că nu poate fi asimilat unui fapt din ilicitul penal încheierea contactului de cesiune de drepturi litigioase, întrucât este o operaţiune reglementată în mod expres de către dispoziţiile C. civ. care nu transferă dreptul de proprietate, ci doar nişte drepturi, o vocaţie pe care persoana respectivă trebuie să şi-o valorifice. Curtea Constituţională în Decizia nr. 179/2014 potrivit cu care:

"Analizând natura juridică a acestor contracte de cesiune, Curtea constată că sunt contracte aleatorii şi că prin definiţia acestei înstrăinări nu puteau avea loc decât între momentul depunerii notificării şi momentul emiterii titlului de despăgubire, având în vedere prevederile din dispoziţiile legale." De asemenea, se arată că "contractele aleatorii sunt contracte cu titlu oneros, în care întinderea sau, chiar, existenţa obligaţiei pentru una dintre părţi, ori pentru ambele părţi contractante nu se cunoaşte în momentul încheierii contractului, deoarece depinde de un eveniment viitor şi incert".

Spre deosebire de o vânzare-cumpărare obişnuită, vânzarea dreptului litigios este un contract aleatoriu, în care părţile nu cunosc existenţa dreptului lor din momentul realizării acordului de voinţă, căci vânzătorul nu poate garanta cumpărătorului că va câştiga dreptul transmis. Or, în raport de natura acestui contract, prin care s-a transmis un drept cu caracter eventual şi incert, s-a apreciat că preţul nu poate fi considerat derizoriu, disproporţionat, în determinarea acestei caracteristici a bunului avându-se în vedere nu doar valoarea dreptului cesionat (vândut), ci şi caracterul eventual al dreptului transmis. (Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Decizia civilă nr. 183/29.01.2013, portal.just.ro)

În ceea ce priveşte dreptul de creanţă cu caracter litigios, acesta poate face obiectul unei cesiuni de creanţă în timpul soluţionării litigiului, al cărui obiect vizează existenţa, valabilitatea sau întinderea dreptului. Preţul dobândit de cedent este inferior valorii nominale a creanţei de care se prevala, acesta poate obţine avantajul recuperării sigure şi rapide, înainte de definitivarea litigiului, a unei părţi din dreptul său. În ceea ce-l priveşte pe terţul dobânditor al dreptului litigios, acesta are şansă obţinerii la un preţ mai redus a unui drept cu valoare mare, motivul său determinant în perfectarea cesiunii constituindu-l obţinerea unui venit speculativ - emotio-venditio spei.

Curtea a mai constatat că acuzaţia din actul de sesizare conform căreia mai înainte cu 9 zile de a fi încunoştinţaţi de faptul cesiunii, cu adresa din 14.10.2003, sub antetul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi în calitate de membri ai acestei comisii, învinuiţii A., primar, C., director APL şi D., director patrimoniu, au comunicat cesionarei terenurile ce i se pot atribui (3 terenuri, în suprafaţă totală de 28.635,11 mp, în natură, situate în VVVV., pe amplasamentul revendicat, şi 2 terenuri în compensare, în suprafaţă de 23.820,60 mp, tot în VVVV., din acelaşi corp de proprietate cu primele 3), este contrazisă de susţinerile inc. D. conform cărora există Nota de comandă nr. x/12.06.2003, la care s-a făcut recepţia în data de 14.10.2003 cu nr. x (o recepţie parţială). Contractul de cesiune nr. x/17.09.2003 a fost depus de cesionară imediat după încheierea sa, astfel încât la data de 14.10.2003 (prin nr. x/14.10.2003) când s-a făcut oferta de atribuire a terenurilor în compensare şi loc pe loc avea cunoştinţa despre el - aceasta a fost semnată de: C., A. şi D. Faptul că acest contract a fost înregistrat abia la 23.10.2003 se datorează reverificării dosarului şi întocmirii Referatului nr. x/24.10.2003. Activitatea Comisiei era multi-disciplinară, fiecare avea atribuţii potrivit pregătirii profesionale şi pentru celeritate lucram operativ toate lucrările independent unii de ceilalţi, iar ulterior când la dosar existau toate informaţiile şi adresele necesare se întocmea referatul. Aşa se explică de ce, în aceeaşi zi, când informaţiile erau uşor, accesibile se putea da o soluţionare dosarului.

Curtea, în ceea ce priveşte infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu pretins a fi fost săvârşit de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin atestarea, în cuprinsul referatelor cu propuneri de retrocedare, a unor situaţii neadevărate privitoare la întinderea obiectului cererii de restituire, a faptului că unele terenuri sunt în proprietatea Mun. Constanţa, deşi făceau parte din domeniul public al statului, urmate de emiterea dispoziţiile de primar a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor, întrucât, aşa cum rezulta din Raportul de expertiză judiciară topografică şi din Raportul de expertiză tehnică judiciară evaluatori terenurile nu făceau parte din domeniul public al statului şi nu au fost subevaluate.

Având în vedere concluziile Raportului de expertiza tehnică judiciară evaluatorie prin care s-a stabilit că terenurile nu au fost subevaluate, s-a apreciat că activitatea desfăşurată de inc. JJ. în calitate de evaluator nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual şi complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu de către inc. Q. şi R. s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate, acţiunile acestora de a încheia contracte de vânzare de drepturi litigioase, pe care ulterior le -au depus la primărie în vederea valorificării drepturilor, aşa cum am arătat, nu intră în sfera ilicitului penal, neexistând nici o probă directă, concludentă în acest sens.

Modul de operare D - Cazul de retrocedare notificat de mandatarul lui QQQQQ., inc. CCCCCCCCC.

S-a reţinut că au fost soluţionate, în favoarea mai multor cesionari de drepturi succesorale, a notificării depuse de mandatarul învinuit, în numele mandantei moştenitoare, în afara mandatului, neînsuşită de aceasta, pentru restituirea suprafeţei de 986.600 mp de teren intravilan în Constanţa, în condiţiile în care cesiunea drepturilor succesorale ale mandantei s-a făcut fără mandat, cu concursul notarului public, iar, la data soluţionării cererii de restituire, moştenirea era vacantă. Acest mod de operare s-a concretizat în cazul ce priveşte restituirea averii ce a aparţinut defunctului BBB.

S-a reţinut implicarea inc. A., B., D., C., E., I., F., T., CCCCCCCCC., S., V., U., W., Y., X., L., JJ. şi numitei LL.

Prin Contractul de mandat autentificat sub nr. x/17.10.2001 la BNP KK., T. şi asociaţii, de către inc. T., notar public QQQQQ., moştenitoare a persoanelor îndreptăţite RRRRR., mama sa, SSSSS., TTTTT. şi UUUUU., fratele şi surorile mamei sale, l-a mandatat pe inc. CCCCCCCCC. să întreprindă demersurile necesare în vederea recuperării dreptului de proprietate asupra imobilelor care au fost proprietatea autoarei şi a rudelor sale, anterior menţionate.

Legătura de rudenie a mandantei cu persoanele mai sus menţionate a fost dovedită cu Certificatele de moştenitor nr. x/1972, nr. y/1973, nr. z/1997 şi nr. 160/2000.

Aveau calitatea de persoane îndreptăţite şi numiţii BBB. şi VVVVV., fraţi predecedaţi ai mamei mandantei, dar, prin mandatul menţionat, mandanta QQQQQ., nu l-a împuternicit pe învinuitul CCCCCCCCC. să ceară restituirea şi a averii acestora.

Prin testamentul întocmit la data de 26.12.1945, BBB. a lăsat întreaga sa avere imobiliară Academiei Române.

VVVVV. avea moştenitori în viaţă.

Contractul de mandat autentificat sub nr. x/17.10.2001 a fost depus la Primăria Constanţa în data de 03.06.2002 şi înregistrat cu nr. x/03.06.2002.

Conform Contractului de mandat nr. x/17.10.2001, mandanta QQQQQ. l-a împuternicit pe mandatarul învinuit, CCCCCCCCC., să ceară restituirea averii imobiliare pe care au deţinut-o RRRRR., mama sa, SSSSS., TTTTT. şi UUUUU., fratele şi surorile mamei sale, investindu-l pentru a o "reprezenta cu depline puteri în faţa oricăror organe ale administraţiei de stat, precum şi în faţa oricăror instanţe de judecată, în cadrul oricărei proceduri legale administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii sale sau de acordare a unor despăgubiri, sens în care va putea, după caz:

- să depună cererea şi documentaţia necesară la comisia sau organul abilitat de lege;

- să depună orice acte se vor solicita;

- să ridice hotărârea comisiei sau organului investit cu soluţionarea cererii de restituire, iar, în cazul unei hotărâri nefavorabile să exercite şi să susţină căile de atac prevăzute de lege;

- să introducă la instanţa competentă (...)

(...) De asemenea, după redobândirea dreptului de proprietate asupra acestor imobile, eu, QQQQQ., împuternicesc pe CCCCCCCCC., că în numele meu şi pentru mine să îndeplinească următoarele formalităţi privitoare la acestea, acolo unde acestea pot fi îndeplinite şi sunt necesare:

- efectuarea expertizei cadastrale, cu atribuirea numărului cadastral provizoriu;

- efectuarea formalităţilor de intabulare a dreptului de proprietate asupra acestor imobile în cartea funciară nedefinitivă a Judecătoriei competente;

- orice altă operaţiune necesară şi prealabilă vânzării terenului sus-menţionat" (...)

Conform contractului, mandatarul urma să fie remunerat cu o cotă indiviză de 1/2 (jumătate) din dreptul de proprietate asupra fiecărui imobil, în cazul în care imobilele vor fi restituite în natură, cota indiviză putând fi transferată ulterior de mandatar pe numele sau.

Tot cu privire la remuneraţie, contractul consemnează că "În cazul în care pentru imobilele revendicate, se vor acorda despăgubiri cuantumul remuneraţiei reprezintă 1/2 (jumătate) din valoarea totală a despăgubirilor primite".

În executarea mandatului, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin executorul judecătoresc, în numele mandantei sale, QQQQQ., mandatarul inc. CCCCCCCCC. a depus la Primăria Constanţa următoarele notificări:

1. nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 4 ha, ce a aparţinut defunctului BBB.

2. nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 98,66 ha, ce a aparţinut numitei UUUUU.

3. nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x, prin care s-a cerut restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa,cartierul WWWWW., compus din teren în suprafaţă de 98,66 ha, ce a aparţinut defunctului BBB.

4. nr. x/11.12.2001 înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 83 ha, ce a aparţinut defunctului VVVVV.

5. nr. x/11.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 98,66 ha, ce a aparţinut numitei XXXXX.

6. nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 104 ha, ce a aparţinut numitului SSSSS.

7. nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 107 ha, ce a aparţinut numitei YYYYY.

8. nr. x/04.12.2002, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 190 mp şi construcţie, ce a aparţinut numitei ZZZZZ.

9. nr. x/04.12.2002, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă de 1 ha, ce a aparţinut lui BBB.

Notificările x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 4 ha, ce a aparţinut defunctului BBB. nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x, prin care s-a cerut restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, cartierul WWWWW., compus din teren în suprafaţă de 98,66 ha, ce a aparţinut defunctului BBB., nr. x/11.12.2001 înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 83 ha, ce a aparţinut defunctului VVVVV. şi nr. x/04.12.2002, prin care a cerut restituirea unui teren în suprafaţă de 1 ha, ce a aparţinut lui BBB. probează că, depăşind, în mod deliberat, limitele împuternicirilor ce i-au fost date, în baza Contractului de mandat nr. x/17.10.2001, referitoare la persoanele în raport de care să ceară restituirea averii pe care acestea au deţinut-o, mandatarul inc. CCCCCCCCC., a cerut, în numele mandantei moştenitoare restituirea şi a averii unchilor săi, BBB. şi VVVVV.

Se observă că pentru toate notificările inc. CCCCCCCCC. a invocat Contractul de mandat nr. x/17.10.2001, deşi acest act nu-i permitea să notifice reconstituirea dreptului de proprietate pentru BBB. şi VVVVV. (în notificări s-a trecut greşit nr. 7991 ca număr al contractului de mandat).

Din conţinutul tuturor celor 9 notificări, prezentate la pct. 1 - 9, rezultă că, în numele mandantei, s-a revendicat suprafaţa totală de 5.949.990 mp de teren intravilan şi unele construcţii, situate în cartierul WWWWW., bunuri care au aparţinut mamei sale RRRRR. şi fraţilor şi surorilor acesteia, BBB., VVVVV., SSSSS., UUUUU. şi XXXXX.

Notificarea nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, cartierul WWWWW., compus din teren în suprafaţă de 98,66 ha, ce a aparţinut defunctului BBB. a fost prima care a fost inclusă în procedura de soluţionare.

Prin Contractul de mandat nr. x/22.05.2002 redactat şi autentificat de acelaşi notar public, inculpatul T. a fost revocat contractul de mandat autentificat nr. 4991/17.10.2001.

Nici acest mandat nu stipulează împuternicirea mandatarilor pentru vânzarea drepturilor litigioase ale mandantei.

Prin Încheierea de legalizare nr. x/04.09.2003 a fost legalizată la BN U. copia certificatului de deces al numitului BBB. conform căruia a încetat din viaţă la data de 15.07.1948 şi avut ultimul domiciliu în Bucureşti, Şos. x, decesul fiind înregistrat cu nr. x/16.07.1948, la Primăria Sectorului 1.

Sub nr. x/03.03.2004 a fost legalizată la BNP U., copia Adeverinţei nr. x/5. X.2002 de atestare a decesului numitei QQQQQ., eliberată de Primăria Sectorului 4.

În dosarul de notificare transmis de Primăria Constanţa se afla o copiei a acestei adeverinţe, nelegalizată, pe care inc. C. a efectuat menţiunea "art. 22 L 10" şi s-a semnat..

Sub nr. x/05.03.2004 la BNP U. a fost redactata declaraţia de notorietate comună a martorilor AAAAAA., de 84 de ani şi BBBBBB., de 87 de ani, prin care s-a consemnat "l-am cunoscut bine pe defunctul BBB., decedat la data de 20.07.1946, cu ultimul domiciliu în Constanţa, înhumat în Bucureşti şi ştim că a fost una şi aceeaşi persoană cu BBB. Ştim totodată că la data decesului defunctul nu era căsătorit, nu avea descendenţi, iar singurul moştenitor al acestuia a fost o nepoată de soră, respectiv QQQQQ.".

La data de 08.03.2004 inc. CCCCCCCCC. i-a solicitat notarului public U. eliberarea unui certificat de moştenitor privind pe defunctul BBB. decedat la data de 20.07.1946, cu ultimul domiciliu în Constanţa, act înregistrat la biroul notarial cu nr. x/08.03.2004,.

Prin Adeverinţa nr. x/08.03.2003/04 inc. U., notar public a atestat că numita QQQQQ. are calitatea de unic moştenitor şi succesor în drepturi a defunctului BBB. (care este una şi aceiaşi persoana cu BBB.), în baza documentelor anexate Cererii nr. x/08.03.2004.

Prin Adresa nr. x/2005 inc. U. a comunicat Parchetului că nr. de înregistrare x/08.03.2004 ii corespunde cererea formulata de CCCCCCCCC. prin care a solicitat eliberarea unui certificat de moştenitor privind pe defunctul BBB. decedat la data de 20.07.1946, cu ultimul domiciliu în Constanţa, certificat de calitate care nu s-a eliberat.

A specificat că la eliberarea Adeverinţei nr. x/08.03.2001 s-a avut în vedere declaraţia de notorietate autentificată sub nr. x/05.03.2004, rectificată prin Încheierea de rectificare nr. x/09.06.2005, precum şi faptul că neconcordanţa datării celor 2 documente Adeverinţa nr. x/08.03.2003 şi Cererea nr. x/08.03.2004 provine dintr-o eroare de dactilografiere, în sensul că s-a trecut anul 2003.

Prin Încheiere de rectificare nr. x/09.02.2005 inc. U. a rectificat declaraţia autentificată sub nr. x/05.03.2004 cu privire la data corectă a decesului defunctului BBB. în sensul că acesta a decedat la data de 20.07.1948 şi nu la data de 20.07.1946, cum din eroare s-a menţionat.

Sub nr. x/30.09.2002, la cererea învinuiţilor CCCCCCCCC. şi S., notarul public, inc. T., a redactat şi a autentificat contractul de cesiune de drepturi succesorale litigioase nr. x Prin care numita QQQQQ., prin mandatarii CCCCCCCCC. şi S. (conform Contractului de mandat autentificat sub nr. x/22.05.2002) a cesionat către LL. şi V., în cote indivize egale, toate drepturile succesorale litigioase care au aparţinut autorilor săi, RRRRR., TTTTT., UUUUU., SSSSS., VVVVV. şi BBB.", cu privire la imobilele situate pe raza municipiului Bucureşti şi a altor localităţi pentru care sunt în curs de desfăşurare proceduri administrativ judiciare de recuperare, prin acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent".

Sub acelaşi număr x/03.06.2002 (la care a fost înregistrat şi Mandatul nr. x/17.10. 2001) a fost înregistrat la Primăria Constanţa Contractul de mandat nr. x/30.09.2002.

La data de 11.10.2002 nr. x a fost înregistrată la Primăria Constanţa adresa prin care inc. V., în nume propriu şi ca procurist al concesionarei LL., a încunoştinţat Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 că sunt, "titularii drepturilor succesorale ce au aparţinut autorilor doamnei QQQQQ.: RRRRR., TTTTT., UUUUU., SSSSS., VVVVV. şi BBB." anexând Contractul nr. x/30.09.2002. şi solicitând că deciziile de restituire şi titlurile de proprietate să fie eliberate pe numele lor.

Cu nr. x din 10.03.2003, la BNP PPPPP. din Constanţa s-a încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase prin care inc. V. şi CCCCCC. i-au cesionat inc. CCCCCCCCC. la cota de 1/2, din drepturile succesorale litigioase ale autoarei QQQQQ. şi autorilor acesteia RRRRR., TTTTT., UUUUU., SSSSS., VVVVV. şi BBB.

Prin Notificarea nr. x/04.09.2003 inc. CCCCCCCCC. şi LL. au majorat totalul suprafeţelor notificate iniţial, de la 5.949.990 mp la 12.500.000 mp.

În data de 14.01.2004, la notarul public, învinuitul T., inc. CCCCCCCCC. şi LL. au cesionat inc. W., Y. şi X., prin firma sa "MM." S.A., în baza a trei contracte de cesiune de drepturi litigioase, 63,25% din drepturile succesorale despre care s-a menţionat:

"pentru care sunt în curs de desfăşurare proceduri administrativ judiciare de recuperare a acestor imobile, prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent", drepturi vizând suprafaţa notificată de 12.500.000 mp de terenuri intravilane, după cum urmează:

Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. x/14.01.2004 inc. W. a vândut o cotă de 1% din totalul drepturilor litigioase în baza cărora a fost revendicată averea defunctelor persoane îndreptăţite BBB., VVVVV., SSSSS., UUUUU., XXXXX. şi RRRRR. (C.ces nr. 89/14.01.2004);

Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. x/14.01.2004 firma MM., înmatriculată la ORC Bucureşti la data de 19.12.2003, reprezentată de inc. X. care deţine, împreună cu soţia sa, 97% din capitalul social, a cumpărat 50% din aceleaşi drepturi succesorale.

Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. x/14.01.2004 inc. Y. a cumpărat o cotă indiviză de 2,45%, de la inc. CCCCCCCCC., iar de la inc. S., pentru 300 milioane ROL, o cotă indiviză de 9,8%, din totalul drepturilor succesorale.

În fiecare din contractele de cesiune care au generat drepturile sus-arătate au fost menţionate, cu număr, dată şi numele defuncţilor, notificările depuse la Primăria Constanţa, prin care s-a cerut restituirea averii acestora, la care s-a raportat cota procentuală cesionată.

S-au menţionat, de asemenea, actele prin care cedenţii au dobândit drepturile succesorale, respectiv Contractele de cesiune nr. x/30.09.2002 şi nr. y/10.03.2003, fiind precizate şi efectele cesiunii în sensul că "toate deciziile privind restituirea în natură sau în echivalent, emise în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, urmează a avea că titular şi pe dl ..." (este redat numele cesionarului).

Prin Procura nr. x/25.02.2004 autentificată la BNP T. LL. l-a împuternicit pe inc. CCCCCCCCC. să facă toate demersurile în relaţia cu Primăria Constanţa.

Prin Procura nr. x/25.02.2004 autentificată la BNP T. inc. Y. l-a împuternicit pe inc. CCCCCCCCC. să facă toate demersurile în relaţia cu Primăria Constanţa.

Prin Procura nr. x/11.03. 2004 autentificată la BNP T. inc. X., mandant, pentru firma sa, l-a împuternicit pe inc. CCCCCCCCC. să facă toate demersurile în relaţia cu Primăria Constanţa.

Pentru sine, inc. CCCCCCCCC. a acţionat în nume propriu.

Inc. W. a depus personal actul de cesiune şi tot aşa a acţionat în privinţa acceptării terenurilor.

Împuternicirile acordate mandatarului se referă la acceptarea sau refuzarea propunerilor "de acordare de despăgubiri prin echivalent, modalităţile şi formele de acordare, sens în care va putea să accepte concluziile expertizelor de evaluare a imobilelor ce formează obiectul notificărilor, precum şi a imobilelor şi serviciilor propuse a fi acordate în compensare că modalitate de restituire prin echivalent sau să conteste rezultatele acestor expertize şi să angajeze experţi evaluatori pentru efectuarea de contraexpertize".

Totodată, mandatarul inc. CCCCCCCCC., a fost împuternicit să "semneze orice şi oriunde va fi necesar şi va putea ridică originalele dispoziţiilor de restituire în natură şi prin echivalent, indiferent de modalitatea de compensare".

Împuternicirea şi pentru ridicarea dispoziţiilor "de restituire în natură" este caducă în raport cu obiectul cesiunilor, imperativ în privinţa modalităţii de soluţionare a notificărilor, şi anume "prin măsuri reparatorii prin echivalent".

Copii ale procurilor, legalizate la data de 19.03.2004 de către notarul public, inc. U., au fost depuse la Primăria Constanţa, fiind înregistrate, toate, cu acelaşi număr, 40833/20.03. 2004, dată până la care au fost deja emise două dispoziţii de atribuire de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv Dispoziţiile nr. x/11. 03.2004 şi nr. 796/19.03.2004.

Cu nr. x/20.02.2004 a fost înregistrat la Primăria Constanţa Contractul de cesiune nr. x/30.09.2002, depus în copie legalizată şi de către inc. CCCCCCCCC.

Pe această copie, legalizată la data de 18.02.2004, inc. C. a menţionat "primit de la VV." şi s-a semnat.

Copii ale contractelor de cesiune privind drepturile succesorale cumpărate de inc. W., Y. şi X., prin firma sa, MM., legalizate la data de 20.01.2004, de către notarul public, inc. U., au fost remise inc. C.

Prin Referatul nr. x/18.02. 2004, aprobat de inc. A., inc. C. a analizat înscrisurile depuse şi a solicitat de la DGFP avizul pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, fiind primul act oficial care menţionează modalitatea de soluţionare a Notificării nr. x/178840 privind averea defunctului BBB., prin măsuri reparatorii prin echivalent.

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din Primăria Constanţa a luat act de vânzările de drepturi succesorale, de care a fost deposedată QQQQQ., pe baza Referatelor nr. x/26.02.2004, nr. y/20.02.2004, nr. z/1.03.2004, nr. w/2.03.2004 şi nr. x/05.03.2004 întocmite de inc. C. şi aprobate de inc. A..

Prin Referatul nr. x din 11.03.2004 Comisia a propus atribuirea a 17 terenuri în suprafaţă de 42.790,93 mp; inc. A., a emis Dispoziţia nr. x/11.03.2004;

Prin Referatului nr. x din 19.03.2004 Comisia a propus atribuirea a 36 de terenuri în suprafaţă de 106.221,30 mp; inc. A. a emis Dispoziţia nr. x/19.03.2004;

Prin Referatul nr. x/31.05.2004 Comisia a propus atribuirea a 44 de terenuri în suprafaţă de 82.554,10 mp; inc A. a emis Dispoziţia nr. x/31.05.2004.

În toate cele trei referate ca dovadă a calităţii de unic moştenitor a defunctei QQQQQ. faţă de BBB., s-a invocat Adeverinţa nr. x/08. 03.2004, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/09.03.2004, eliberată de notarul public inc. U.

Pentru toate terenurile ce au fost atribuite prin cele trei dispoziţii menţionate mai sus au fost întocmite documentaţii cadastrale, fiind înregistrate în cartea funciară, în coproprietatea învinuiţilor CCCCCCCCC., S. (prin LL.), X. (prin SC "MM." SA), Y. şi W. (situaţia avantajelor patrimoniale în cazul de retrocedare QQQQQ.

În actul de sesizare s-a reţinut că în "notificarea nelegală, privind averea BBB., depusă de mandatarul învinuit CCCCCCCCC., toţi inculpaţii cesionari au fost împroprietăriţi cu 60.142,27 mp terenuri din domeniul public la statului, faleză în Portul de agrement x şi în zona adiacentă acestuia:

- terenurile cu numerele cadastrale: x, în suprafaţă de 2356,88 mp-poz. x, în suprafaţă de 1374,80 mp, x, în suprafaţă de 1550,13 mp, x, în suprafaţă de 579,80 mp, x în suprafaţă de 1361,63 mp, x, în suprafaţă de 1694,17 mp, x, în suprafaţă de 507,72 mp, x, în suprafaţă de 938,21 mp, x în suprafaţă de 2255,67 mp, x, în suprafaţă de 1658,88 mp, x în suprafaţă de 1587 mp, x, în suprafaţă de 1104,86 mp, x în suprafaţă de 4413,32 mp, x, în suprafaţă de 759,72 mp, x în suprafaţă de 3651,19 mp, x, în suprafaţă de 5372,81 mp, x, în suprafaţă de 1182,92 mp, x, în suprafaţă de 1397 mp, x, în suprafaţă de 4224,39 mp, x, în suprafaţă de 2985,69 mp, x, în suprafaţă de 1999,22 mp, x, în suprafaţă de 6920,98 mp, x, 6472,61 mp, x, în suprafaţă de 551,04 mp, x, în suprafaţă de 496,66 mp, x, 495,99 mp, x, în suprafaţă de 464,77 mp, x, în suprafaţă de 617,70 mp, x în suprafaţă de 478,79 mp - poziţiile: x din Dispoziţia nr. x/11.03. 2004; poziţia x din Dispoziţia nr. x/19.03.2004; poziţiile: x şi y din Dispoziţia nr. x/31.05.2004 a căror suprafaţă însumată este de 60.142,27 mp.

Valoarea acestor terenuri, la data atribuirii, conform raportului de constatare, este de 19.323.837 euro.

S-a reţinut că toate aceste terenuri, situate pe faleză au fost subevaluate.

Unul din terenurile atribuite prin x/19.03.2004 (poz. 19), respectiv terenul în suprafaţă de 72.682,53 mp, se suprapune, parţial, în limita suprafeţei de 12.000 mp, pe teritoriul administrativ Năvodari, valoarea acestuia apreciata conform raportului de constatare, de 432.000 euro şi reprezintă prejudiciu cauzat oraşului Năvodari.

Prin Adresa nr. x/29.05.2006, Primăria Năvodari a apreciat valoarea terenului la valoarea de 300.000 euro, precizând că optează pentru restabilirea situaţiei anterioare şi anularea actelor administrative şi de carte funciară care au stat la baza acestei deposedări.

Prin raportul de expertiza topografică s-a stabilit că terenurile din Dispoziţia nr. x/11.03.2004 - poziţiile 3 - 17, Dispoziţia nr. x/19.03.2004 - poziţiile 1 şi 17 şi Dispoziţia nr. x/31.05.2004 - poziţiile 5 - 10, respectiv 28 - 35 nu reprezentau proprietatea publică a statului la momentul atribuirii, fiind identificat eronat proprietarul în RCTS-DNA, aceste terenuri se aflau în proprietatea Municipiului Constanţa:

Dispoziţia nr. x/11.03.2004- poziţiile x:

- poziţiile x erau domeniul public al Municipiului Constanţa, inventariate în baza HCLM nr. 122/23.03.2000 la iniţiativa Consiliului Judeţean Constanţa din anul 2002 a fost emisă H.G. nr. 904/2002, hotărâre cu toate terenurile din proprietatea publică a judeţului şi nu numai a Municipiului Constanţa. Pe această zonă a existat vecinătate semnată cu reprezentatul statului în teritoriu - APC - Proces-verbal de delimitare nr. 76541/2000;

- poziţiile x erau domeniul privat al Municipiului Constanţa inventariate în baza HCLM nr. 16/2000, hotărâre care a avut la baza vecinătatea semnata cu reprezentantul statului în teritoriu - DADL- Proces-verbal de vecinătate 62880/1999;

Dispoziţia nr. x/19.03.2004- poziţiile x:

- terenurile de la poziţia x şi poziţia 17, erau domeniul privat al Municipiului Constanţa în baza HCLM nr. 16/2000, vecinătatea în zonă a fost semnată cu DADL - Proces-verbal de vecinătate nr. 62880/1999;

Dispoziţia nr. x/31.05.2004 - poziţiile 5 - 10 şi poziţiile 28-35:

- poziţiile 5 - 10 erau domeniul privat al Municipiului Constanţa, terenuri inventariate în HCLM nr. 16/2000, cu Proces-verbal de vecinătate nr. x/1999 semnat cu reprezentantul statului în teritoriu, respectiv DADL;

- poziţiile 28 - 34 erau terenuri din domeniul public al Municipiului Constanţa, inventariate prin HCLM nr. 122/23.03.2000 şi cuprinse în H.G. nr. 904/2002, limita de vecinătate cu statul a fost semnata cu APC;

- poziţia 35 era domeniul privat al Municipiului Constanţa, inventariat în baza HCLM nr. 16/2000, având limita de vecinătate semnată cu DADL.

În Suplimentul la raportul de expertiză judiciară topografică se precizează:

Terenurile din DP x, poz. x,; DP x, poz. x,; DP x, poz. x, DP x poz. x; DP x poz. x conform actelor din dosar şi din expertiză, făceau parte la momentul atribuirii din proprietatea Municipiului Constanţa. Acestea se aflau în proprietatea, posesia şi folosinţa Municipiului Constanţa la momentul emiterii Dispoziţiilor mai sus amintite.

Terenurile din DP x, poz. x; DP x, poz. x,; DP x, poz. x conform actelor existente în dosar şi menţionate în expertiză, făceau parte la momentul atribuirii din domeniul privat în baza HCLM nr. 16/2000, ele au fost cadastrate şi intabulate (anul 2001), aceste terenuri erau în circuitul civil conform Legii nr. 18/1991, legea fondului funciar şi Legii nr. 54/1998 privitoare la circulaţia juridică a terenurilor.

Pentru terenurile de la poz. x din Dispoziţia x/2004 şi poz. x din Dispoziţia x/2004 (portul Tomis), la momentul atribuirii, vecinătatea cu Primăria Municipiului Constanţa a fost semnată cu Administraţia Portului Constanţa reprezentantul statului în teritoriu, APC este subordonat Ministerului Transporturilor. La pag. 2773 din expertiză am precizat actele pentru Municipiul Constanţa, respectiv:

Suplimentul la expertiza judiciară topografică precizează la f. x: "(...) terenurile atribuite erau proprietatea Mun. Constanţa, fie domeniu privat fie public. Nu toate terenurile erau înscrise în sistemul de evidenţă a Cadastrului şi publicităţii imobiliare.

În ceea ce priveşte afectarea domeniului public al statului, cu toate că există o suprapunere, în speţă imobilul din DP x, Poz. 2 (96 mp), prezentată la punctul 2 al prezentului supliment, consider că suprapunerea este virtuală şi prin rectificarea documentaţiei cadastrale se elimină. Având în vedere acest lucru se poate spune că domeniul public al statului aşa cum a fost el atestat nu este afectat de niciun imobil retrocedat în cele cinci cazuri de operare FFFFFFF., SS., TT., DDDDDDDDD., BBBBBBBBB. şi x."

Suplimentul la raportul de expertiză judiciară topografică precizează cu privire la suprafaţă în litigiu dintre Primăria Năvodari şi Constanţa:

Terenul atribuit prin Dispoziţia x/2004. poz. x a fost analizat în cadrul raportului de expertiza de la pag. 2261 la pag. 2286, iar la capitolul concluzii la pag. 2782 şi pag. 2783 a fost expusă pe larg în cadrul obiectivului 9 situaţia terenului atribuit prin Dispoziţia x/2004, poz. x.

O suprafaţă de 16258 mp din suprafaţa totală de 72682, 53 m.p. este situată pe teritoriul administrativ al oraşului Năvodari, conform procesului-verbal de delimitare din 26.11.1998, fiind în litigiu. Din suprafaţă de 1200 mp, care face obiectul cauzei şi care la momentul faptelor avea numărul cadastral x1 pe Năvodari, doar 11132 mp face parte din suprafaţă de 16258 m.p., fiind în litigiu - Dosar nr. x/2014.

În Suplimentul de expertiză judiciară topografică s-a precizat:

- În luna februarie 2004 când s-a intabulat imobilul de 12000 mp cu număr cadastral x. actele care au stat la baza intabulării au fost Contractul de concesiune x/23.08.1999 şi autorizaţia de construire nr. x/21.03.2001. Menţionez că imobilul a fost inventariat de Primăria Năvodari prin HCL 141/27.11.2003, dar care nu a fost menţionată în Documentaţia cadastrală, conform Încheierii CF x/2004.

- În luna mai 2004 a fost intabulat imobilul poz. x din DP x/2004 în suprafaţa de 72682.53 mp, obţinând numărul cadastral x. CF nr. x în baza PV nr. 44542/30.03.2004 şi a DP x cu suprapunere peste imobilul cu număr cadastral x.

- În anul 2006 s-a dezmembrat imobilul cu nr. cadastral x în cinci loturi din care s-au intabulat 4 lotul x în suprafaţa de 16278.38 mp suprapus peste nr. cadastral x a rămas în litigiu.

- În anul 2007 prin Adresa nr. x/27.08.2007 Primăria Năvodari îşi dă acordul de actualizare a documentaţie cadastrale iniţiale cu număr cadastral x. prin actualizare se modifică atât suprafaţa terenului de la 12000 mp la 12238 mp cât şi formă, primind alt număr cadastral x. Menţionez că se păstrează suprapunerea peste lotul x din nr. Cadastral x.

- În anul 2011. Primăria Năvodari intabulează suprafaţa 4564 mp în baza actului HCLM nr. 105/2010, primind nr. Cadastral x.

- Cele două imobile au fost alipite în 2011 primind numărul cadastral x cu suprafaţă de 16802 mp.

- În prezent există înregistrat Dosarul nr. x/2014. pe rolul Judecătoriei Constanţa - contencios administrativ, privind limita teritorială dintre cele două UAT-uri Mun. Constanţa şi Oraş Năvodari.

Primăria Năvodari a dispus pe perioada derulării contractului de concesiune de toate atributele, drepturile de proprietate, fără să-i fie tulburată proprietatea, posesia şi folosinţa până la momentul înstrăinării în anul 2010, când a vândut suprafaţă de teren S = 12.238,00 mp (12.000 mp) care se suprapune parţial cu suprafaţă atribuita prin DP. x/2004- POZ. 19.

Având în vedere că de toate drepturile de proprietate au dispus cei de la Primăria Năvodari până în anul 2010 şi ulterior S.C. DDDDDD. S.R.L., nici Primăria Constanţa şi nici persoanele care au primit teren în compensare nu au dispus de posesia şi folosinţa terenului descris mai sus.

Având în vedere că în anul 2010, Primăria Năvodari a înstrăinat terenul în discuţie, a încasat preţul ca urmarea acestei tranzacţii, iar până atunci a încasat redevenţa rezultata din contractul de concesiune, nu s-a creat un prejudiciu Oraşului Năvodari.

Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară s-au stabilit valorile terenurilor la momentul emiterii titlurilor conform Standardelor internaţionale de evaluare corelate cu Legea nr. 10/2001, pentru terenurile considerate că subevaluate, la suma totala de 675.074,53 euro pentru terenurile atribuite prin DP. nr. x/04, la suma totală de 997.377,60 euro pentru terenurile atribuite prin DP. nr. x/04, care cuprinde şi terenul în litigiu cu oraşul Năvodari, la suma totala de 299.683,79 euro pentru terenurile atribuite prin DP. nr. x/04.

Având în vedere că inc. JJ. a stabilit valoarea acestor terenuri la suma totala de 3.770.036,75 euro pentru terenurile atribuite prin DP. nr. x/04, la suma totala de 2.006.970,03 euro pentru terenurile atribuite prin DP nr. x/04, la suma totală de 1.742.283,45 euro pentru terenurile atribuite prin DP nr. x/04, rezultă că terenurile indicate nu au fost subevaluate.

Faţă de aceasta, s-a apreciat că activitatea desfăşurată de inc. JJ. în calitate de evaluator nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual şi complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.

Curtea de apel, cu privire la acest caz de retrocedare a apreciat că inc. A. şi C. au săvârşit inf. de abuz în serviciu şi fals intelectual în concurs real constând în aceea că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu au emis Referatul nr. x din 11.03.2004, Dispoziţia nr. x/11.03.2004, Referat cu nr. x din 19.03.2004, Dispoziţia nr. x/19.03.2004, Referatul nr. x/31.05.2004 şi Dispoziţia nr. x/31.05.2004, care cuprind aspecte nereale cu privire la persoanele îndreptăţite şi documentele care le atesta aceasta calitate şi au avut drept rezultat atribuirea de terenuri din patrimoniul Municipiului Constanţa.

În referatele menţionate mai sus inc. C. face o analiză detaliată a documentelor în baza cărora s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru BBB., QQQQQ., VVVVV., a situaţiei juridice a terenurilor din anul 1926, analizează succesiunea în cazul celor 5 descendenţi concluzionând că singura moştenitoare legala este QQQQQ., reţinând că din Adeverinţa nr. x/08.03.2002 eliberata la Biroul Notarial U. rezulta că QQQQQ. este unică moştenitoare.

Este evident că în referatele menţionate inc C., de profesie avocat, nu a analizat aspectele care ar fi constituit un impediment la reconstituirea dreptului de proprietate:

- prin depunerea notificărilor privind reconstituirea dreptului de proprietate al numiţilor VVVVV., BBB., QQQQQ. inc. CCCCCCCCC. a depăşit limitele Contractului de mandat nr. x/17.10.2001 prin care QQQQQ., moştenitoare a persoanelor îndreptăţite RRRRR., mama sa, SSSSS., TTTTT. şi UUUUU., l-a mandatat să întreprindă demersurile necesare în vederea recuperării dreptului de proprietate asupra imobilelor care au fost proprietatea autoarei şi a rudelor sale, dar nu şi a numiţilor VVVVV. şi BBB.;

- chiar dacă prin Contractul de mandat nr. x/22.05.2001 numita QQQQQ. i-a mandatat pe numiţii CCCCCCCCC. şi S. să întreprindă demersurile necesare în vederea reconstituirii dreptului sau de proprietate şi al numiţilor BBB. şi VVVVV., aceştia nu au fost împuterniciţi sa vândă drepturile litigioase izvorâte din cererile de reconstituire.

Limitele mandatului acordat prin Procura x/22.05.2002 reies din clauzele inserate prin care le-a acordat dreptul de a "reprezenta cu depline puteri în faţa oricăror organe ale administraţiei de stat, precum şi în faţa oricăror organe competente în vederea clarificării situaţiei juridice a acestor imobile încheind dacă va fi cazul tranzacţii, convenţii, etc. în baza cărora voi dobândi întregul drept de proprietate asupra imobilelor.

(...) De asemenea, după redobândirea dreptului de proprietate asupra acestor imobile, eu, QQQQQ., împuternicesc pe CCCCCCCCC. şi S., că în numele meu şi pentru mine să îndeplinească următoarele formalităţi privitoare la acestea, acolo unde acestea pot fi îndeplinite şi sunt necesare:

- efectuarea expertizei cadastrale, cu atribuirea numărului cadastral provizoriu;

- efectuarea formalităţilor de intabulare a dreptului meu de proprietate asupra acestor imobile în cârtea funciară nedefinitivă a Judecătoriei competente;

- efectuarea formalităţilor de înscriere pe numele meu a acestor imobile în evidentele fiscale;

- orice altă operaţiune necesară şi prealabilă vânzării terenului sus-menţionat" (...) Se observă că toate operaţiunile pentru care au fost împuterniciţi se subrogă obţinerii dreptului de proprietate sau sunt necesare sau prealabile vânzării imobilelor, neexistând o clauza care sa permită vânzarea drepturilor litigioase.

- Adeverinţa nr. x/08.03.2003/04 eliberata de inc. U., notar public nu putea atestata că numita QQQQQ. are calitatea de unic moştenitor şi succesor în drepturi a defunctului BBB.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual se constată că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual care se realizează prin aceiaşi acţiune - de redactare a unui act notarial - având în vedere similitudinea elementului material, cât şi caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu s-a apreciat că este neîntemeiată reţinerea în concurs, motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune de fals intelectual.

Inc. T. a redactat şi autentificat a Contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. x/30.09.2002 prin care inc. VV. şi S. au vândut drepturile litigioase ale numiţilor QQQQQ., RRRRR., mama sa, SSSSS., TTTTT. şi UUUUU., VVVVV. şi BBB. inc. V. şi LL. Pentru a da aparenţă de legalitate a invocat Contractul de mandat nr. x/22.05.2002 întocmit tot de acesta, dar care nu conţine împuternicirea de a încheia contract de cesiune a drepturilor litigioase a săvârşit infracţiunea de fals intelectual.

Curtea de apel a apreciat că prin eliberarea Adeverinţei nr. x/08.03.2003/04, la cererea inc. CCCCCCCCC., prin care a atestat că numita QQQQQ. are calitatea de unic moştenitor şi succesor în drepturi a defunctului BBB. (care este una şi aceiaşi persoana cu BBB.), în baza documentelor anexate Cererii nr. x/08.03.2004 inc. U. a săvârşit infracţiunea de fals intelectual - art. 289 C. pen.

Însuşi actul numit adeverinţa nu tine de activitatea obişnuită a unui notar public care nu este o autoritate ce emite adeverinţe la solicitarea unui "petent". Apărările inculpatei cum că actul a fost emis urmare a unei consultaţii juridice nu poate fi acceptata având în vedere cele de mai sus, cât şi în condiţiile în care consultaţia juridică dată de un notar se realizează pentru cel interesat în redactarea unui act juridic, nicidecum o "consultaţie juridică" nu se poate constitui în eliberarea unui înscris către un terţ.

În ceea ce priveşte declaraţia de notorietate, în acord cu apărarea, instanţa de fond a apreciat că aceasta nu este un fals întrucât au fost aplicabile disp. art. 77 din Legea nr. 36/1995, actele notariale se îndeplinesc la cerere, se redactează potrivit voinţei părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege.

Chiar dacă prin Încheierea nr. x/04.09.2003 a fost legalizată copia certificatului de deces al numitului BBB. conform căruia a încetat din viaţă la data de 15.07.1948 şi avut ultimul domiciliu în Bucureşti, Declaraţia de notorietate nr. x/05.03.2004 la BNP U. comună a martorilor AAAAAA., de 84 de ani şi BBBBBB., de 87 de ani, prin care s-a consemnat "l-am cunoscut bine pe defunctul BBB., decedat la data de 20.07.1946, cu ultimul domiciliu în Constanţa, înhumat în Bucureşti şi ştim că a fost una şi aceeaşi persoană cu BBB. Ştim totodată că la data decesului defunctul nu era căsătorit, nu avea descendenţi, iar singurul moştenitor al acestuia a fost o nepoată de soră, respectiv QQQQQ.", nu poate fi asimilată unui fals întrucât, aşa cum s-a arătat, au fost respectate dispoziţiile art. 77 din Legea 36/1995 şi a trecut o perioadă de timp rezonabilă între cele două acte, fiind posibil că notarul să nu-şi amintească toate actele pe care le încheie în decurs de 6 - 7 luni.

În ceea ce priveşte săvârşirea complicităţii de către inc. U. la infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de către inc. A. şi C. s-a apreciat că nu există probe cu privire la existenţa unei înţelegeri între aceştia, a faptului că se cunoşteau sau că notarul a cunoscut motivul pentru care inc VV. a solicitat eliberarea adeverinţei, nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate.

Curtea de apel, în ceea ce îi priveşte pe inc. V., W., Y., X., a apreciat că aceştia sunt comparatori drepturi litigioase, că nu există probe că au cunoscut că le au fost cesionate drepturi litigioase de către inc. CCCCCCCCC. şi S. prin depăşirea limitelor Mandatului nr. x/22.05.2002.

Inc. CCCCCCCCC. prin determinarea notarului public, inculpatul T., să redacteze şi să autentifice Contractul de cesiune nr. x/30.09.2002 prin care, împreună cu celălalt cumpărător, inculpatul S., a vândut drepturile succesorale ale mandantei lor, fără mandat din partea acesteia, constituie complicitate la infracţiunea de fals intelectual şi nu două acte de complicitate la infracţiunea de fals intelectual şi de abuz în serviciu.

Cu privire la infracţiunile de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. şi instigare la complicitate în abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat art. 26 C. pen. cu aplic art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat şi la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a determinat-o pe notarul public, inculpata U., să redacteze declaraţia de notorietate din data de 05.03.2004 şi adeverinţa din 08.03.2004 prin consemnarea în conţinutul lor de date false, pentru considerentele reţinute în ceea ce o priveşte pe inc. U. s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru instigarea la fals intelectual şi că nu a existat o acţiune de instigare a acesteia la săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. constând în aceea că a redactat cererea prin care a solicitat inc. U. eliberarea unei adeverinţe s-a apreciat că aceasta nu întruneşte condiţiile de tipicitatea ale infracţiunii, nefiind apta de a produce consecinţe juridice prin sine însăşi. Pentru a se elibera certificat de calitate de moştenitor nu este suficienta o cerere, ci trebuie urmata o procedură legală riguroasă.

Acţiunile inc. de a depune la Primăria Constanţa notificări prin depăşirea limitelor mandatului în vederea reconstituirii dreptului de proprietate şi alte înscrisuri în acest scop constituie complicitate la infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu săvârşite de inc. A. şi C.

Inc. S. prin determinarea notarului public, inculpatul T., să redacteze şi să autentifice Contractul de cesiune nr. x/30.09.2002 prin care, împreună cu celălalt comandatar, inculpatul S., a vândut drepturile succesorale ale mandantei lor, fără mandat din partea acesteia, constituie complicitate la infracţiunea de fals intelectual şi nu două acte de complicitate la infracţiunile de fals intelectual şi de abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constând determinarea numitei LL., bunica sa, pentru acceptarea calităţii de cesionar şi semnarea contractului de cesiune de drepturi succesorale, s-a apreciat că acţiunea inc. S. de a o determina pe bunică sa accepte, fără vinovăţie (nu rezultă din probe că aceasta ar fi avut cunoştinţa despre depăşirea limitelor mandatului de către inc. S. - declaraţia olografă), semnarea documentelor menţionate, nu îndeplineşte condiţiile de tipicitate.

În acord cu acuzarea, Curtea de apel a apreciat că această acţiune de interpunere scriptică a bunicii sale se încadrează în ansamblul activităţilor desfăşurate de inc. începând cu depăşirea limitelor mandatului acordat de numita QQQQQ., care constituie acte de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu şi fals intelectual săvârşite de inc. A. şi C.

Curtea de apel a apreciat că nu există nicio probă care să dovedească că membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, au cunoscut că Referatele nr. x/11.03.2004, nr. y/19.03.2004, nr. z/31.05.2004 şi Dispoziţia nr. x/31.05.2004 întocmite de inc. C. cuprind aspecte nereale cu privire la persoanele îndreptăţite şi documentele care le atesta această calitate.

În ceea ce priveşte chestiunile prealabile ridicate - lămurirea împrejurării dacă contractele de mandat şi de cesiune de drepturi succesorale, pe baza cărora s-au depus notificările şi ulterior, s-au emis dispoziţiile de retrocedare a imobilelor, sunt sau nu legale în raport de dispoziţiile legii civile, prima instanţă a apreciat că nu sunt veritabile chestiuni prealabile şi aspecte ce ţin de conţinutul constitutiv al infracţiunii.

Modul de operare E - Cazul de retrocedare notificat de inc. AA. şi comoştenitorii

Parchetul a reţinut că inc. A., B., D., C., E., G., au soluţionat notificarea inc. AA., după trei ani de la depunerea cererii şi numai după cesionarea, succesiv, a drepturilor succesorale către inc. BB., CC. şi P., inclusiv pentru un teren a cărui restituire s-a cerut de la o altă unitate deţinătoare, având concursul notarului public inc. Z., care a falsificat contractului de cesiune de drepturi succesorale, precum şi concursul notificatoarei care a falsificat un înscris sub semnătură privată, cu consecinţa atribuirii cesionarilor de terenuri în suprafaţă mare faţă de cea notificată, inclusiv ca efect al subevaluării.

Dosarul nr. x/18.03.1998 al Judecătoriei Constanţa a avut că obiect acţiunea civilă introdusa de către reclamantele AA., EEEEEE. şi FFFFFF., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa, prin primar, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Ministerul Finanţelor, care au revendicat imobilul compus din teren intravilan în suprafaţă de 42.747 mp, situat în Constanţa (mereaua fostei comune WWWWW.) ce a aparţinut antecesoarei lor, GGGGGG., preluat abuziv, fără titlu, de stat.

În actul de sesizare se susţine ca, în baza expertizei topo-cadastrale judiciare, aflată la dosarul civil menţionat, terenul revendicat a fost identificat, 60% în posesia UM ... Constanţa ce aparţine Ministerul Administraţiei şi Internelor, pe restul suprafeţei fiind construite blocuri de locuinţe înainte de 1990.

Prin Sentinţa civilă nr. x/22.12.1998 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a MApN, respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerul Administraţiei şi Internelor şi respinsă că nefondată acţiunea.

În apel, stabilindu-se valoarea terenului revendicat în limita sumei de 25,6 miliarde RON, Tribunalul Constanţa a desfiinţat sentinţa apelată şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

La termenul din 19.03.2001, fixat după judecarea în fond, în 19.02.2001 şi repunerea pe rol, la 23.02.2001, pentru completarea probaţiunii, la cererea reclamanţilor, tribunalul a suspendat judecarea cauzei conform art. 47 din Legea nr. 10/2001, pentru soluţionarea revendicării în procedura instituită de acest act normativ.

Prin biroul executorului judecătoresc HHHHHH. din Constanţa, având calitatea de persoane îndreptăţite, inc. AA. şi numiţii MMM., LLL., HHH. şi FFFFFF. au formulat două notificări:

- Notificarea cu nr. x/28.03.2001, înregistrată cu nr. x/02.04.2001 la Primăria Constanţa, prin care s-a cerut restituirea în natură a suprafeţei de 16.206,5 mp (din suprafaţa totală de 42.747 mp), teren intravilan în Constanţa, evaluat conform expertizei judiciare din dosarul civil la suma de 9,7 miliarde RON, sau măsuri reparatorii în echivalent, respectiv teren pe alt amplasament ori despăgubiri băneşti.

Notificarea a fost însoţită de înscrisurile doveditoare privind proprietatea şi calitatea de moştenitori a notificatorilor.

Prin Actul cu nr. x din 29.08.2001, "revenire la notificare", prin executor judecătoresc, notificatorii, nemulţumiţi de nesoluţionarea cererii lor în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, au sesizat Primarul Municipiului Constanţa, şi au reiterat solicitările din prima notificare.

- Notificarea cu nr. x/28.03.2001 prin care au solicitat Ministerului de Interne restituirea în natură a suprafeţei de 26.545,5 mp, teren intravilan, ocupat de Inspectoratul Poliţiei de Frontieră Constanţa, evaluat la 15,9 miliarde RON sau măsuri reparatorii.

Notificarea a fost însoţită de copii ale actelor prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind dovada proprietăţii, a calităţii de moştenitor, precum şi de înscrisurile judiciare de identificare şi evaluare a terenului revendicat.

Prin Adresa x/29.01. 1999 (numărul este parţial lizibil ...x, în opisul vol. 8 la f. x la "281." este menţionat "adresa Primăriei Municipiului Constanţa, direcţia Patrimoniu nr. x/29.01.1999, copie) Consiliul Local Direcţia Patrimoniu Serviciul cadastru i-a comunicat inc. AA. date referitoare la terenul revendicat:

"este afectat în întregime de noile ansambluri de blocuri de locuit de pe str. x în extremitatea estică şi de pe strada x în extremitatea vestică. Cea mai mare parte a suprafeţei lotului nr. x din careul 36, este afectată de incinta unei unităţi militare aparţinând MAI".

Adresa face trimitere la Solicitarea nr. x/16.03.1998 menţionând "la solicitarea înregistrată cu nr. x/16.03.1998, referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 4,277 ha, situat pe moşia fostului sat WWWWW. (actual cartier), conform actului de partaj transcris la Tribunalul Constanţa sub nr. x/1915, vă transmitem (...)".

Deşi Solicitarea nr. x/16.03.1998 nu se regăseşte în dosar, din conţinutul Adresei nr. x/29.01.1999 reiese că inc. AA. a solicitat în anul 1998 restituirea suprafeţei de 4,277 ha.

Prin Adresa nr. x/26.07.2001, urmare a solicitării ce le-a fost adresată de Ministerul Administraţiei şi Internelor de a depune actele care le atestă calitatea de moştenitori şi a celor ce dovedesc proprietatea şi preluarea abuzivă de către stat a terenului, notificatorii, prin biroul executorului judecătoresc HHHHHH., anexat Actului cu nr. x/07.08.2001 emis de acesta, au înaintat unităţii deţinătoare solicitante încă un set al actelor trimise odată cu notificarea, cu unele explicaţii şi concluzii rezultate din probele administrate în Dosarul nr. x/2000 al Tribunalului Constanţa, până în momentul suspendării judecăţii.

Întrucât Primăria Constanţa şi Ministerul Administraţiei şi Internelor nu au răspuns notificărilor, prin avocat, au formulat la data de 25.09.2002, cerere de repunere pe rol a cauzei (Dosar nr. x/2000 al Tribunalului Constanţa), cerere care a fost motivată astfel "Repunerea cauzei pe rol se impune având în vedere că de aproximativ 2 ani de zile nu am primit niciun răspuns la notificările pe care le-am adresat unităţilor deţinătoare ale imobilului proprietatea noastră, formulate potrivit Legii nr. 10/2001".

Din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii acceptanţi ai succesiunii defunctei GGGGGG., că aceasta din urmă a dobândit, în baza actului de partaj înregistrat la Grefa Tribunalului Judeţului Constanţa cu nr. x/09.07.1915, între alte imobile, şi suprafaţa de 4 ha şi 2747 mp teren de cultură, situat pe mereaua satului WWWWW. şi că, în prezent, terenul este integral ocupat, 26.545,5 mp de incinta Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Constanţa, iar 16.205,5 mp de blocuri de locuinţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 183/05.02.2003 în Dosarul nr. x/2000, instanţa a considerat că restituirea în natură a terenului nu mai este posibilă, iar pentru compensare este necesară identificarea unei suprafeţe echivalente valoric, ceea ce este atributul unităţii administrativ teritoriale, respingând acţiunea reclamanţilor că nefondată.

Curtea de Apel Constanţa a respins apelul reclamanţilor că nefondat (Dosar nr. x/2003, Decizia civilă nr. 80/C/09.07.2003.

Prin Referatul nr. x/20.07.2004, semnat de inc. C., director Administraţiei Publice Locale şi inc. D., director Direcţia de Patrimoniu, aprobat de primar, inc. A. s-a consemnat că a fost depusa Notificarea nr. x/2001 şi "există toate actele care atestă calitatea de moştenitor şi care fac dovada dreptului de proprietate" şi că "se impune invitarea notificatorilor pentru că aceştia să se pronunţe asupra măsurii reparatorii pe care o cer, având în vedere că terenul nu poate fi restituit loc pe loc şi să se emită dispoziţia de primar".

Sub nr. x/23.08.2004, la B.N.P. Z., s-a încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase între inc. AA., în nume propriu şi în calitate de mandatar al comoştenitorilor MMM., LLL., FFFFFF. şi HHH. şi cesionarii inc. BB. şi CC. prin care a fost cesionat întregul drept asupra suprafeţei totale de teren de 4 ha şi 2747 m.p.

În contractul de cesiune s-a menţionat că dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 4 ha 2747 mp face obiectul Dosarului nr. x din data de 02.04.2001, format la Primăria Municipiului Constanţa în urma Notificării nr. x din 28 martie 2001, depusă prin birou executor judecătoresc HHHHHH. din Constanţa, asupra căreia s-a revenit prin Notificarea nr. x/2001 operată prin acelaşi birou de executor.

La dosar au fost depuse de către inc. AA., actele privind dovada proprietăţii şi a calităţii de moştenitor, hotărârile judecătoreşti pronunţate, şi notificările care au fost depuse la Primăriei Constanţa şi la Ministerul Administraţiei şi Internelor şi revenirile la acestea.

În privinţa regimului juridic al terenului de 26.545,5 mp, aflat în folosinţa Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa, Direcţie Patrimoniu, sub semnătura directorului, inc. D., a şefilor serviciilor PPPP. şi juridic şi a inspectorului de specialitate, a comunicat unităţii de poliţie deţinătoare a terenului datele solicitate, precum şi că "în prezent, conform Legii nr. 213/1998, terenul constituie domeniul public al statului" (Adresa nr. x/08.04.2002 şi pct. I.23 din Anexa 1 la Legea nr. 213/1998).

La Primăria Constanţa a fost înregistrat cu nr. x/18.01.2002 înscrisul olograf, cu subiect scriptor neidentificat, semnat de AA., din care rezultă rectificarea Notificării iniţiale nr. 3576/2001, prin majorarea suprafeţei terenului de la 16.205,5 mp la 4,27 ha şi solicitarea restituirii în natură a întregului imobil.

Despre acest înscris în actul de sesizare se afirmă că este antedatat, argumentându-se prin faptul că nu se regăseşte la dosarul notarial, în Dosarele nr. x/2002 şi nr. y/2000 aflate, la aceea dată, pe rolul Tribunalului Constanţa sau în dosarul de notificare înregistrat la Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar Direcţia Patrimoniu din Primăria Constanţa, sub semnătura inc. D., la data de 08.04.2002, cu Adresa nr. x, a comunicat Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa datele ce i-au fost solicitate privind regimul juridic al terenului de 26.545,5 mp, deţinut de această unitate de poliţie, fără să precizeze că, la data de 18.01.2002, persoanele îndreptăţite ar fi cerut Primăriei Constanţa să le restituie şi suprafaţa de 26.545,5 mp, notificată de la Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Alt argument adus prin actul de sesizare în susţinerea faptului că înscrisul menţionat este fals îl constituie formularea acţiunii judiciare din 30 ianuarie 2002, întemeiată pe Legea nr. 10/2001, în baza căreia reclamanţii AA., MMM., HHH., LLL. şi FFFFFF., prin avocat, au chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor şi, ulterior, şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, pentru "restituirea terenului în suprafaţă de 26.545,5 mp situat în Constanţa şi ocupat în prezent de ... cu o valoare de 15.900.036.460 RON", precum şi

Tot în actul se sesizare se reţine că este semnificativ şi probează irefutabil falsul datei şi al numărului, scrise pe actul incriminat, înscrisul de la Dosarul nr. x/2002, precizat mai sus, semnat de inc. AA., datat 27.05.2002, adresat Preşedintelui Tribunalului Constanţa, în care aceasta menţionează că depune o copie a Notificării nr. x/07.08.2001 trimise Ministerului de Interne şi, totodată, precizează că "în dosarul x/2002 la fila x s-a depus o notificare adresată Primarului Municipiului Constanţa care nu aparţine acestui dosar". Într-adevăr, la Dosarul nr. x/2002, se află actul intitulat "Revenire la notificare", înregistrat la Biroul executor judecătoresc HHHHHH., cu nr. x/29.08.2001, formulat către "Primarul Municipiului Constanţa" în care AA., MMM., HHH., LLL. şi FFFFFF. precizează că îşi menţin solicitarea din notificarea iniţială privind restituirea suprafeţei de 16.205,5 mp teren intravilan, prin compensare cu alt teren, cerând, totodată, ferm, să li se dea un răspuns motivat.

Se apreciază de către parchet că data de 18.01.2002, trecută pe act, nu a fost întâmplătoare, ci astfel aleasă încât să fie anterioară datei de 14.02.2002, când a expirat termenul de depunere a notificărilor, stabilit de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (nemodificată) prelungit de două ori cu câte trei luni, în baza O.U.G. nr. 109/26.07.2001 şi O.U.G. nr. 145/09.11.2001.

Inc. Z. a exclus categoric posibilitatea scrierii şi subscrierii actului la sediul biroului sau, aşa cum a declarat iniţial inc. AA., argumentând, pe de o parte, că hârtia suport este de altă marcă de fabricaţie decât cea de tip x şi x pe care le utilizează în propriul birou, iar, pe de alta, că, în stilul de redactare, se remarcă o exprimare de avocat, materializată în formularea "cu domiciliul ales" care se regăseşte în partea introductivă a actului.

Susţinerile acesteia au fost confirmate de Raportul de expertiză criminalistică nr. x/29.07.2006 care a concluzionat că actul intitulat "Domnule Primar" înregistrat sub nr. x de către Primăria Municipiului Constanţa, nu a fost scris de către vreuna dintre numitele: AA. sau CC., cedent, respectiv cesionar de drepturi litigioase, IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM. sau NNNNNN., angajate ale Biroului Notarial Public Z.

Prin adresa Primăriei Constanţa, nr. x/27.04.2006, directorul cu informatizarea, referitoare la modul de înregistrare al documentelor la Primăria Constanţa, a precizat că nu poate să invalideze concluzia că numărul şi data actului, sunt false, deoarece nu exclud posibilitatea intervenirii în sistem, pentru modificarea registrului digital în scopul substituirii unui document înregistrat anterior, cu unul ulterior, de către administratorul de reţea sau alte persoane care cunosc parolele de acces la server.

La data de 20.07.2004, inc. C. şi D. au întocmit Referatul nr. x/20.07.2004, aprobat de primar, inc. A., în care s-a consemnat că în privinţa Notificării nr. x/2001 formulate de către AA., MMM., LLL., HHH. şi FFFFFF., la dosar există toate actele care atestă calitatea de moştenitor şi care fac dovada dreptului de proprietate şi că "se impune invitarea notificatorilor pentru că aceştia să se pronunţe asupra măsurii reparatorii pe care o cer, având în vedere că terenul nu poate fi restituit loc pe loc şi să se emită dispoziţia de primar".

În data de 16.12.2004 printr-un înscris sub semnătură privată înregistrat la Primăria Constanţa cu nr. x/16.12.2004, inc. CC. a comunicat încheierea Contractului de cesiune de drepturi litigioase x/2004.

Prin Referatul nr. x/17.12. 2004 întocmit şi semnat de inc. C., aprobat de inc. A., în calitate de primar, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a luat act de cesiunea de creanţă.

Prin Adresa nr. x/07.12.2004 semnată de către inc. A., C. şi D. s-a transmis inc. BB. ofertă ce priveşte atribuirea în compensare a 9 terenuri în suprafaţă de 57.379,60 mp, evaluate la suma de 1.765.599 euro, ce a fost acceptată de acesta, conform înscrisului olograf înregistrat la Primăria Constanţa cu nr. x din 10.12.2004.

Prin Raportul nr. x/10.12.2004 inc. D. a comunicat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 că prin notificarea înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/2.04.2001 formulată de către AA. MMM., HHH., LLL. şi FFFFFF. s-a solicitat restituirea în natura a suprafeţei de 16.205,5 mp, menţionând că suprafaţă revendicata este ocupată de o unitate militară - 26.545,5 m.p. şi blocuri de locuinţe -16.205, 5 m.p., că valoarea se ridică la suma de 3.419.760 euro, propunând atribuirea a 9 terenuri în valoare de 1.765.599 euro.

Prin Referatul nr. x/16.12.2004 de soluţionare a Notificării nr. x/28.03.2001, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, alcătuită din inc. B., C., D., E., F. şi G., a propus soluţionarea parţială a notificării, conform ofertei menţionate mai sus, cu precizarea că o nouă dispoziţie va fi emisă ulterior, după ce vor fi identificate noi terenuri.

În partea introductivă a acestuia, s-a menţionat că prin notificarea, depusă prin intermediul executorului judecătoresc şi înregistrată la Primăria Constanţa sub nr. x/2.04.2001, "se solicită restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 4,2747 ha", deşi prin Notificarea nr. x/28.03.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/2.04.2001 şi revenirea la aceasta, înregistrată cu nr. x/29.08.2001, s-a cerut restituirea numai a terenului în suprafaţă de 16.205,5 mp, menţiune care se regăseşte şi în Raportul nr. x/10.12.2004.

Prin Dispoziţia nr. x/21.12.2004, sub semnătura inc. A., a fost respinsă cererea de restituire în natură şi atribuite, parţial, în compensare, inc. BB. şi CC., cele 9 terenuri.

Prin contractul de cesiune autentificat de notarul public Z. cu nr. x din 23.12.2004, inc. BB. şi CC. au cesionat firmei "New PP." S.A., (aparţinând în procent de 99% inc. P. şi reprezentată la biroul notarial de OOOOOO.) cota parte de 48,37% din creanţa asupra suprafeţei totale de 4 ha şi 2747 mp teren, pentru suma de 100.000 euro.

Prin adresa înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/10.01. 2005, SC "New PP." S.A. a solicitat Primăriei Constanţa să soluţioneze notificarea pe numele său.

Prin Adresa nr. x. 2005, semnată de inc. A., C. şi D., Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a trimis firmei "PP." S.A. oferta privind atribuirea a două terenuri, unul în suprafaţă de 4.211,45 mp, evaluat la suma de 1.052862,5 euro şi altul în suprafaţă de 606,00 mp, cu o valoare de 90.900 euro.

Oferta a fost acceptată, conform comunicării înregistrate la Primăria Constanţa cu nr. x/8.06.2005, cu menţiunea că, pentru diferenţa rămasa de atribuit, de 510.375,5 euro, solicită despăgubiri băneşti.

Prin Referatul nr. x/15.07.2005 de soluţionare a Notificării nr. x/28.03.2001 în data de 16.12.2004, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 compusa din inc. B., C., D. şi G. a propus emiterea unei noi dispoziţii de primar pentru echivalentul valoric de 1.143.762,5 euro, nominalizând cele două terenuri din oferta făcută prin Adresa nr. x. 2005.

În Referatul nr. x/15.07.2005, s-a menţionat că, prin Notificarea nr. x/28.03.2001, depusă prin intermediul executorului judecătoresc şi înregistrată la Primăria Constanţa sub nr. x/2.04.2001, "se solicită restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 4,2747 ha".

Prin Dispoziţia nr. x din 15.07.2005, sub semnătura inc. A., a fost respins cererea de restituire în natură a terenului de 4,2747 formulata de S.C. PP. S.A. şi atribuite, parţial, în compensare, cele 2 terenuri.

Prin Dispoziţia nr. x/04.07.2006 a fost respinsă Notificarea nr. x/28.03.2001, înregistrată la Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu nr. x din 04.05.2001, în baza căreia inc. AA. şi comoştenitorii au cerut să li se restituie suprafaţa de 26.545.5 mp teren intravilan, parte din suprafaţa totală de 42.747 mp care s-a aflat în proprietatea antecesoarei lor GGGGGG., situat în Constanţa, ocupat de o unitate militară a acestei unităţi.

Curtea de apel, în raport de faptele ce au fost reţinute în sarcina inculpaţilor cu privire la acest caz de retrocedare, a apreciat că inc. A., B., D., C., E., G. au săvârşit inf. de abuz în serviciu şi fals intelectual în concurs real constând în aceea că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin acte succesive, încălcând dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi 3 pct. 20.2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, referitoare la competenta de soluţionare a notificării depuse de inc. AA. pentru suprafaţă de 26,545,5 m.p., care revenea MAI, au atribuit în compensare terenuri cu o valoare mai mare decât ar fi putut sa o facă în soluţionarea notificării pentru suprafaţă de 16.205 m.p. a cărei competenţă de soluţionare revenea primărie, întocmind Dispoziţia x/21.12.2004 şi documente premergătoare care cuprind aspecte nereale cu privire la obiectul/competenta de soluţionare a notificării.

În acest caz de retrocedare nu se contestă valoarea de 80 euro/mp cu care au fost evaluate cele doua terenuri în suprafaţă de 26.545 m.p. şi 16.205 mp, ci se consideră că infracţiunile s-au comis în raport de încălcarea legii privind competenta de soluţionare a notificării pentru suprafaţă de 26,545,5 m.p., care revenea MAI şi prin subevaluarea terenurilor atribuite în compensare.

În mod corect, în actul de sesizare se reţine, în acord cu raportul de evaluare al S.C. PPPPPP. S.A., că valoarea terenului de 42.747 mp în luna decembrie 2004, cu 80euro/mp, a fost de 3.419.760 euro, valoarea terenului în suprafaţă de 16.205,50 mp, este de 1.296.440 euro(16.205,50 mp x 80 euro/mp = 1.296.440 euro) şi reprezintă echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau atribui măsuri reparatorii în compensare, respectiv terenuri pe alte amplasamente (prin Dispoziţia nr. x/21.12.2004 s-au atribuit terenuri în valoare de 1.765.599 euro-valoare calculata de reprezentanţii S.C. PPPPPP. - urmează că aceasta sa fie desfiinţată împreună cu referatul ce a fundamentat-o).

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 şi pct. 20.2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, imobilele preluate abuziv se restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare, iar, potrivit art. 21 din acelaşi act normativ, persoana îndreptăţită va notifica persoana juridică deţinătoare solicitând restituirea în natură a imobilului.

În speţă, persoanele îndreptăţite, inc. AA. şi comoştenitorii, au urmat procedura legală şi au notificat, atât Ministerul Administraţiei şi Internelor, unitate deţinătoare a terenului de 26.545,5 mp, folosit de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa, că poligon de instrucţie militară, cât şi Primăria Constanţa, instituţie competentă să soluţioneze cererea de restituire pentru terenul de 16.205,5 mp pe care, după preluarea abuzivă, fără titlu, de către stat, s-au construit blocuri de locuinţe.

Aşadar, fiecare din cele două unităţi notificate era obligată legal să soluţioneze cererea ce i-a fost adresată şi să dispună, în conformitate cu modalităţile reglementate de actul normativ de retrocedare, restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent.

Curtea de apel a constatat că prin admiterea cererii de restituire prin echivalent a întregii suprafeţe de teren (Dispoziţia x/21.12.2004) au fost încălcate prevederile Legii nr. 10/2001 care reglementează că dacă persoana juridică notificată deţine numai în parte bunurile imobile solicitate va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deţine.

Curtea considera că suprafaţa de teren de 26.545 mp făcea parte din domeniul public al statului şi se afla în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, deci a unei alte instituţii publice cu personalitate juridică, căreia îi revenea competenţa de soluţionare a notificării având că obiect imobilul localizat şi de către serviciile de specialitate din cadrul Primăriei Constanţa, în perimetrul U.M. ..., amenajat că poligon de instrucţie militară.

Localizarea terenului în suprafaţă de 26.545 mp în perimetrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră nu este contestată de niciuna din părţile cauzei.

Coroborând dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 şi pct. 20.2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, care prevăd că imobilele preluate abuziv se restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare, cu Anexa 1 la Legea nr. 213/1998, punctele 23 şi 29, care conţine Lista "cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale", s-a concluzionat că terenul în suprafaţă de 26.545.mp, ocupat de o unitate militară a Ministerului Administraţiei şi Internelor - perimetrul U.M. ..., amenajat că poligon de instrucţie militară - face parte din domeniul public al statului şi retrocedarea acestuia intră în competenţa MAI.

Anexa 1 la Legea nr. 213/1998 prevede că "I. domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri): 1 (...) 23. terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare; (...) 29. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea: Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora; instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea; unităţi ale ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne, ale serviciilor publice de informaţii, precum şi cele ale Direcţiei generale a penitenciarelor; serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi prefecturile, cu excepţia celor dobândite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea privată a acestora".

În Raportul de expertiza judiciara topografică se menţionează:

"Prin H.G. nr. 977/26.08.2009 s-a transmis din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Administraţiei Internelor - Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa în domeniul public al Municipiului Constanţa şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Constanţa, suprafaţă de S = 60.000 mp, din care S = 26545 mp face parte componentă din terenul preluat de Autoritatea Locală prin H.G. nr. 977/2009.

Prin adresa Primăriei nr. x/16.03.2016 se precizează că prin HCLM nr. 480/2009 terenul care a făcut obiectul H.G. nr. 977/2009 trece din domeniul public în domeniul privat al municipiului Constanţa."

În Raportul de expertiza tehnică judiciara la pg. 65 se precizează:

"(...) în urma inspecţiei la teren, rezulta că acest teren se afla în proprietatea Municipiului Constanţa şi administrarea Consiliului Local Constanţa şi în prezent pe el sunt construite locuinţe sociale (Campusul social "QQQQQQ.") - parţial."

Curtea nu a fost de acord cu apărarea inculpaţilor în sensul că Primăria nu este prejudiciată atât timp cât terenul în discuţie se afla în proprietatea sa, pe acest teren s-au construit locuinţe sociale, Municipiul Constanţa dispune de acest teren sub toate aspectele privind proprietatea, posesia şi folosinţa, întrucât faptele sunt săvârşite în anul 2004, paguba produsa prin încălcarea legii de către primar şi funcţionarii din Primăria Constanţa ce făceau parte din Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, constând în ieşirea din patrimoniul Primăriei a unor suprafeţe de teren atribuite în compensarea suprafeţei de teren de 26.545 m.p., pe care Primăria nu era îndreptăţită să o restituie, s-a produs în anul 2004.

Curtea a considerat că intrarea terenului, în anul 2009, în proprietatea Primăriei Constanţa în baza H.G. 977/26.08.2009, s-a realizat independent de voinţa inculpaţilor, astfel că nu are relevanţă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în anul 2004, mai exact urmarea imediata a elementului material a constat în atribuirea a 9 terenuri în compensarea valorică a terenului în suprafaţă de 26.545 m.p., ce aparţinea la acel moment MAI.

Întrucât subevaluarea terenurilor atribuite în compensare de la poziţiile 2, 3, 6 - 9 din Dispoziţia x/21.12.2004, la care se refera actul de sesizare, s-a realizat de către reprezentanţii S.C. PPPPPP. S.R.L., în sarcina cărora nu s-a reţinut săvârşirea unei fapte penale, nefiind subiecţi ai dispoziţiei de trimitere în judecata şi nu s-a dovedit existenţa unei legături ilicite între funcţionarii Primăriei, primar şi reprezentanţii societăţii evaluatoare sub acest aspect, iar urmare imediata a infracţiunii de abuz în serviciu nu a constat în subevaluarea terenurilor atribuite prin Dispoziţia x/21.12.2004, ci tocmai în atribuirea lor în compensarea terenului de 26.545 mp, instanţa nu a analizat aspecte legate de subevaluare.

În ceea ce-i priveşte pe inc. Z., BB., CC. şi P. în sarcina acestora nu se poate reţine săvârşirea unei fapte prevăzuta de legea penală, din următoarele considerente:

Deşi în ceea ce o priveşte pe inc. AA. s-a dispus încetarea pentru toate faptele reţinute în sarcina acesteia ca urmare a intervenirii decesului, având în vedere că în sarcina inc. CC. şi BB. s-a reţinut săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşit de către inc. AA., s-a a procedat la analizarea acestuia.

În ceea ce priveşte înscrisului olograf, cu subiect scriptor neidentificat, semnat de AA., din care rezultă rectificarea notificării iniţiale (nr. 3576/2001) prin majorarea suprafeţei de la 16.205,5 mp la 4,27 ha şi solicitarea restituirii în natură a întregului imobil, nu s-a stabilit cu certitudine când a fost redactat. Declaraţiile inc. BBBBBBBBB. au fost contradictorii, iniţial a afirmat că a fost redactat de o angajata a biroului notarial, aspect infirmat de constatarea tehnico ştiinţifica, ulterior a declarat că i-a fost adus acasă de o tânără şi l-a semnat, probabil, după încheierea contractului de cesiune, apreciind că era firesc să-l semneze pentru că din moment ce unitatea militara s-a desfiinţat terenul era al Primăriei şi trebuia să îi ajute pe cesionarii drepturilor să le valorifice.

Prima instanţă a constatat că actul de sesizare nu a stabilit cine din cadrul Primăriei a aplicat ştampila cu data pe actul menţionat semnat şi asumat de inc. AA. şi nici modul în care acest înscris a determinat restituirea în echivalent pentru suprafaţă de 4,27 ha (niciunul din înscrisurile analizate mai sus întocmite în cadrul primărie nu face referire la acest act), deşi deducţiile Parchetului se bazează pe desfăşurarea cronologică şi logică a procedurii de retrocedare şi analizează posibilitatea că acesta să fie întocmit şi depus la primărie după încheierea primului contract de concesionare de drepturi litigioase.

Cu privire la acest înscris inc. D., în apărare, a precizat că nu cunoaşte nimic şi nu totdeauna când se depunea un înscris i se dădea număr de înregistrare, erau cazuri când în urma audienţelor se depuneau înscrisuri, ele fiind înregistrate ulterior când se reverifică dosarul, în cadrul şedinţelor de lucru în comisie. Era un mod de lucru, cu un volum imens, mod de lucru care se regăseşte şi în ceea ce priveşte înregistrarea notificărilor cu privire la încheierea contractelor de vânzare de drepturi litigioase. Acest mod de operare în cadrul comisiei se observă la toate cazurile de restituire şi se susţine că a fost generalizat.

Inc. CC. şi BB. au declarat că nu ştiu cine a semnat acel înscris, nu au legătura cu acesta, aspect confirmat de constatarea tehnico-ştiinţifică, care a concluzionat că nu l-au scris aceştia.

Simpla declaraţie a inc. AA., că a semnat înscrisul că să-i ajute pe cesionari să-şi valorifice drepturile, contradictorie de altfel cu privire la modul, locul şi timpul în care a semnat actul, nesusţinută de niciun alt mijloc de probă, nu este suficientă pentru a se reţine că inc. au săvârşit acte de instigare la semnarea înscrisului olograf apreciat că fiind fals.

Curtea Constituţională în Decizia nr. 179/2014:

"Analizând natura juridică contractelor de cesiune, constată că sunt contracte aleatorii şi că, prin definiţie, acestei înstrăinări nu puteau avea loc decât între momentul depunerii notificării şi momentul emiterii titlului de despăgubire, având în vedere prevederile din dispoziţiile legale." De asemenea, se arată "contractele aleatorii sunt contracte cu titlu oneros, în care întinderea sau, chiar, existenţa obligaţiei pentru una dintre părţi, ori pentru ambele părţi contractante nu se cunoaşte în momentul încheierii contractului, deoarece depinde de un eveniment viitor şi incert, în cazul de faţă stabilirea dreptului de proprietate al cedentului."

Astfel, de esenţa contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat sub nr. x în data de 23.08.2004, la B.N.P. Z., între inc. AA., în nume propriu şi în calitate de mandatar al comoştenitorilor MMM., LLL., FFFFFF. şi HHH. şi cesionari, inc. BB. şi CC., este faptul că s-a cesionat întregul drept asupra suprafeţei totale de teren de 4 ha şi 2747 m.p., şi ceea ce s-a transferat a fost vocaţia pe care cesionarii au dobândit-o în faţă autorităţii publice.

Simpla notificare a cesionarilor către primărie nu obliga această instituţie la restituirea în natura sau prin echivalent, în tot sau în parte, ci le revenea funcţionarilor cu atribuţie în domeniu obligaţia sa verifice condiţiile de fond şi formă ale notificării.

Ceea ce produce consecinţe juridice în raport cu autorităţile este voinţa părţilor de a cesiona drepturile litigioase, dacă înţeleg sa cesioneze drepturile litigioase total sau procentual şi nu valoarea/întinderea dreptului, aspect ce reiese nu numai din natura juridică a acestor tipuri de contracte, ci şi din modul de redactare al contactului de cesiune de drepturi litigioase " (...) garantez pe RRRRRR. de calitatea de moştenitori fora a răspunde de existenţa acestor drepturi.", şi cu atât mai mult nu are relevanţă care este autoritatea care va soluţiona drepturile litigioase, competenţa soluţionării litigiilor, indiferent de natura lor, este data de lege şi nu stabilită de părţi.

S-a apreciat că menţiunea din Contractele de cesiune de drepturi litigioase nr. x/23.08.2004 şi nr. x/23.12.2004, referitoare la revendicarea întregii suprafeţe de teren de 42.747 mp de la Primăria Constanţa, în baza Notificării nr. x/28.03.2001 şi a revenirii la aceasta, nr. x/2001, nu ţine de esenţa actului şi nu este aptă să producă consecinţe juridice, întrucât, aşa cum s-a arătat, ceea ce s-a transferat către cesionarii de drepturi litigioase a fost doar vocaţia şi nu valoarea/întinderea dreptului, funcţionarii Primăriei având obligaţia legală să verifice aspectele de fond şi formă ale notificării.

Conform doctrinei, nu se poate reţine infracţiunea de fals în lipsa urmării specifice atunci când menţiunea asupra căreia poarta falsul este fără semnificaţie juridică ori, aşa cum s-a arătat, competenta de soluţionare a revendicării drepturilor (a căror întindere şi natura sunt clar stabilite prin contractul de cesiune de drepturi litigioase) este dată de lege şi nu de părţile contractului care poarta asupra acestora. (C. pen. comentat şi adnotat V. Papadopol s.a.). Semnificaţia juridică a înscrisului trebuie examinată în raport nu numai cu actul în întregul său, ci şi cu clauza sau menţiunea care formează obiectul falsului, deoarece dacă aceasta nu este aptă să producă efecte de drept, chiar dacă înscrisul în ansamblul ar fi generator de consecinţe juridice, nu se aplică dispoziţiile referitoare la fals.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate, lipsind situaţia premisă, constând în existenţa unui înscris fals; or, aşa cum s-a demonstrat Contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. x/23.08.2004 nu poate fi asimilat unui înscris fals.

În ceea ce priveşte săvârşirea complicităţii la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constând în îndeplinirea defectuoasă, cu ştiinţă, a celor două contracte de cesiune, pe care s-au întemeiat actele inc. din comisie şi primarului, nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate întrucât, aşa cum s-a arătat, contractele de cesiune de drepturi litigioase au conferit cesionarilor o vocaţie ce era supusă controlului legalităţii chiar de către funcţionarii Primăriei.

Simpla notificare pentru restituirea unui imobil individualizat localizare şi suprafaţă nu obligă funcţionarii Primăriei şi primarul să restituie în natură sau în echivalent ceea ce s-a cerut, fără a verifica condiţiile de fond şi formă, din contră Legea nr. 10/2001 stabileşte foarte clar procedura retrocedării.

Nu în ultimul rând, nu sunt îndeplinite condiţiile complicităţii - complicele să acţioneze cu intenţie, să fie conştient că îşi aduce contribuţia la fapta autorului sau coautorilor şi să existe coeziune psihică între complice şi autor (o înţelegere). Nicio probă în prezenta cauză nu dovedeşte existenţa unei înţelegeri între inc Z. şi funcţionarii Primăriei sau a faptului că aveau o relaţie personală care direct sau indirect să ridice suspiciunea unei înţelegeri frauduloase.

Curtea nu poate fi de acord cu susţinerea din actul de acuzare în care se specific că "Dincolo de încălcarea dispoziţiilor legale privind competenţa de soluţionare a notificării şi falsurile comise pentru a se demonstra că întreaga suprafaţă de teren, de 42.747 mp, a fost notificată Primăriei Constanţa şi că acest lucru s-a făcut în termenul prevăzut de lege, se evidenţiază şi încălcarea dispoziţiilor, din aceeaşi lege a retrocedării, referitoare la calitatea persoanei îndreptăţite să ceară restituirea. Chiar dacă notificarea a fost depusă de persoana îndreptăţită, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cesionarilor de drepturi succesorale legea nu le recunoaşte această calitate. Calitatea de persoană îndreptăţită este recunoscută numai celor îndreptăţiţi prin moştenire legală sau testamentară, că succesibili, în virtutea gradului de rudenie sau prin succesiune. Prin urmare, cumpărătorii de drepturi succesorale nu pot recurge la procedura Legii nr. 10/2001, pentru a obţine restituirea bunurilor ce decurg din drepturile succesorale cumpărate."

Actul de sesizare, în mod greşit, numeşte vânzarea drepturilor litigioase ce a constituit obiectul contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat sub nr. x în data de 23.08.2004, la B.N.P. Z. că vânzare de drepturi succesorale, în condiţiile în care este vorba despre o vânzare de drepturi litigioase, aşa cum rezultă atât din actul numit, cât şi din fondul acestuia, voinţa parţilor fiind de a înstrăina drepturile litigioase izvorâte în raporturile juridice cu autorităţile şi nu de a înstrăina drepturi succesorale care au alt izvor juridic.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals săvârşita de inc. CC. şi BB. prin depunerea contractului de cesiune de drepturi litigioase, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate, lipsind situaţia premisa constând în existenţa unui înscris fals; or, aşa cum am demonstrat Contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. x/23.08.2004 nu poate fi asimilat unui înscris fals.

În ceea ce priveşte săvârşirea de către aceiaşi inculpaţi a complicităţii la abuz în serviciu contra intereselor publice reţinuta în actul de sesizare că fiind "materializată, pe de o parte, în participarea activă, conştientă, cu vinovăţie în formă intenţiei directe, la preconstituirea înscrisurilor notariale şi a celui sub semnătură privată pe care s-a întemeiat restituirea terenurilor, iar pe de alta, în acceptarea, cu aceiaşi atitudine psihică, să li se constituie drepturi de proprietate asupra unor terenuri cu nesocotirea dispoziţiilor legale în materie", s-a apreciat că materialul probator nu a evidenţiat niciun act de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu săvârşita de funcţionarii publici, aşa cum este definită aceasta formă a participaţiei. Descrierea faptei tinde către reţinerea complicităţii la o fapta de abuz în serviciu săvârşita de notar ("materializată, pe de o parte, în participarea activă, conştientă, cu vinovăţie în formă intenţiei directe, la preconstituirea înscrisurilor notariale"), fapta cu care instanţa nu a fost sesizată, iar complicitatea, chiar morala, presupune întotdeauna o înţelegere anterioara săvârşirii faptei şi nu "acceptarea, cu aceeaşi atitudine psihică, să li se constituie drepturi de proprietate asupra unor terenuri cu nesocotirea dispoziţiilor legale în materie".

În sarcina inc. P. s-a reţinut că a săvârşit complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice participând cu intenţie directa la săvârşirea faptelor descrise în rechizitoriu lit. B) şi E, descrisă ca:

"îndreptăţesc caracterizarea complicităţii sale că fiind a unei persoane desemnate să devină proprietarul acelei imense suprafeţe de terenul intravilane, din Constanţa, Mamaia, pe faleză şi pe plajă, de 118.134 mp, la un preţ mediu ce nu depăşeşte 0,20 dolari SUA/mp. şi, numai prestabilit poate fi definit preţul la care i s-au transmis terenurile, fiind, chiar de neadmis, că asemenea proprietăţi imobiliare, le-a obţinut altfel decât că efect al unei puternice legături de interese. Chiar dacă nu a făcut declaraţii din postura de învinuit, tăcerea sa, coroborată cu aceeaşi atitudine a celorlalţi învinuiţi, precum şi cu realitatea faptelor obiective expuse în analiza cazurilor ce îl implică penal, demonstrează că a participat în mod conştient şi voit la comiterea faptelor de care este învinuit".

Curtea de apel, fără a mai relua argumentaţia despre natura contractului de cesiune de drepturi litigioase, a apreciat că nu există nicio probă a unei înţelegeri între inc. P., cumpărător de drepturi litigioase şi funcţionarii Primăriei, depunerea contractului de cesiune de drepturi litigioase neputând fi asimilata unei acţiuni de complicitate la abuz în serviciu.

Nu în ultimul rând, dreptul de a nu face declaraţii este drept al inculpatului căruia îi răspunde obligaţia corelativă a organelor judiciare de a respecta acest drept, exercitarea acestuia nu poate fi convertită în acuzare, iar atitudinea procesuală a inculpatului de a nu da declaraţie nu răstoarnă sarcina probei, care trebuie înţeleasă în procesul penal în sensul că obligaţia de a dovedi existenţa faptei şi a vinovăţiei cade în sarcina subiecţilor procesuali care exercită acţiunea penală şi nu incumba inculpatului obligaţia de a-şi dovedi nevinovăţia.

Modul de operare F - Retrocedarea ce a avut că obiect Complexul x

Parchetul a reţinut inc. A., D., DD., FF., EE., GG., HH. şi II., prin acţiuni concertate au intabulat, în favoarea Primăriei Constanţa, cu titlu de drept de proprietate (pe baza unor documente cu conţinut neadevărat emise de funcţionari ai Primăriei-D., director la Direcţia Patrimoniu, EE., şef serviciu patrimoniu, FF. din cadrul aceluiaşi serviciu, DD. şi GG., consilieri juridici şi cu concursul a două angajate de la OCPI Constanţa - HH., registrator şi II., asistent registrator) a suprafeţei de 22.793 mp de plajă, bun din domeniul public al statului, care, ulterior, a fost vândută cumpărătorilor construcţiilor ce reprezintă obiectivul ... x.

Situaţia de fapt rezultata din actele existente la dosar este, cronologic, următoarea:

Construcţiile ce compun ... x şi y, au fost vândute prin negociere directă, în baza Hotărârii AGA nr. x/12.11.2004, la data de 08.12.2004, societăţilor comerciale "SSSSSS." S.R.L. şi "TTTTTT." S.R.L.:

a) - SC"SSSSSS." S.R.L., reprezentată de UUUUUU., administrator, a cumpărat clădirile ... x -Contractul de vânzare nr. x/08.12.2004, autentificat sub nr. x/8.12.2004-. b) - SC "TTTTTT." S.R.L., reprezentată de VVVVVV., asociat şi administrator, a cumpărat construcţiile ... x - Contractul de vânzare nr. x/08.12.2004, autentificat nr. x/8.12.2004.

Prin Adresa nr. x din data 30.11.2004 Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei Constanţa şi-a dat acordul pentru vânzarea imobilului, construcţie, ... x, specificând că terenul aferent activului ... x constituie "domeniu privat al Municipiului Constanţa".

Prin Adresa nr. x din data 30.11.2004 Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei Constanţa şi-a dat acordul pentru vânzarea imobilului, construcţie, ... x, specificând că terenul aferent activului ... x, constituie "domeniu privat al Municipiului Constanţa".

Ambele adrese au fost semnate de către inc. D.- în calitate de director al Direcţiei Patrimoniu, DD.- consilier juridic şi EE.- şef Serv. Patrimoniu.

La data de 08.12.2004, sub nr. x, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare între S.C. WWWWWW. S.A., în calitate de vânzător, şi S.C. SSSSSS. S.R.L., în calitate de cumpărător, având că obiect imobilul-clădire ... x, compus din Discotecă x, Berăria x, Minihotel x, fiind autentificat cu nr. x/08.12.2004 la B.N.P. XXXXXX. şi YYYYYY.

În contract se menţionează că vânzătorul transmite proprietatea, posesia şi folosinţa imobilului construcţie, iar terenul pe care este amplasat imobilul clădire nu este proprietatea S.C. WWWWWW. S.A., acesta face parte din domeniul privat al Municipiului Constanţa.

La data de 08.12.2004 sub nr. x a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare între S.C. WWWWWW. S.A., în calitate de vânzător, şi S.C. TTTTTT. S.R.L., în calitate de cumpărător, având că obiect imobilul- clădire ... x, compus din Restaurant x, Cofetăria x, Minihotel x, fiind autentificat cu nr. x/08.12.2004 la BNP XXXXXX. şi YYYYYY.

În contract se menţionează că vânzătorul transmite proprietatea, posesia şi folosinţa activului imobilului construcţie, iar terenul pe care este amplasat imobilul clădire nu este proprietatea S.C. WWWWWW. S.A., acesta face parte din domeniul privat al Municipiului Constanţa.

Prin Încheierea nr. x/07.06.2006 (dos. 20992/01.11.2005), în baza cererii S.C. TTTTTT. S.R.L. O.C.P.I. Constanţa:

- a deschis CF x privind dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 11890 mp în favoarea Municipiului Constanţa şi a înscris în partea a III a a CF x dreptul de folosinţa în favoarea S.C. TTTTTT. S.R.L. asupra acestui teren;

- a deschis CF x superficie individuala şi a intabulat dreptul de proprietate asupra construcţiei în favoarea S.C. TTTTTT. S.R.L. şi a înscris în partea a II a a CF x dreptul de folosinţa în favoarea S.C. TTTTTT. S.R.L. SRL asupra acestui teren.

Prin Încheierea nr. x/07.06.2006 (Dosar nr. x/04.11.2005) OCPI Constanţa:

- a deschis CF x privind dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 10356 mp în favoarea Municipiului Constanţa şi a înscris în partea a III-a a CF x dreptul de folosinţa în favoarea SC "SSSSSS." S.R.L. asupra acestui teren;

- a deschis CF x superficie individuala şi a intabulat dreptul de proprietate asupra construcţiei în favoarea SC "SSSSSS." S.R.L. şi a înscris în partea a II-a a CF x dreptul de folosinţa în favoarea SC "SSSSSS." S.R.L. asupra acestui teren, a intabulat în partea a III-a CF privilegiul pentru restul de preţ în favoarea S.C. WWWWWW. S.A.

Încheierile au fost semnate de către inc. HH., registrator, şi II., asistent registrator.

Prin Adresa nr. x/06.06.2006 Primăria Municipiului Constanţa - Direcţia Patrimoniu a comunicat către B.N.P.A. VVV. şi PPPPP. că "terenul, în suprafaţă de 10.356 m.p., situat în Municipiul constanţa-staţiunea Mamaia Complex ..., Lot x, face parte din domeniu privat al Municipiului Constanţa şi sunt de acord cu intabularea dreptului de proprietate în favoarea Municipiului Constanţa că unitate administrativ teritorială şi cu intabularea dreptului de folosinţă pentru suprafaţă de teren de 10.356 m.p., situată în Municipiul Constanţa - staţiunea Mamaia Complex ..., Lot x, în favoarea S.C. WWWWWW. S.A., imobil identificat şi delimitat conform documentaţiei cadastrale înregistrate la OCPI sub nr. x/12.05.2006, cu nr. cadastral x.

Prin Adresa nr. x/06.06.2006 Primăria Municipiului Constanţa - Direcţia Patrimoniu a comunicat către B.N.P.A. VVV. şi PPPPP. că terenul în suprafaţă de 11.890 m.p., situat în Municipiul Constanţa - staţiunea Mamaia Complex ..., Lot x, face parte din domeniu privat al Municipiului Constanţa şi sunt de acord cu intabularea dreptului de proprietate în favoarea Municipiului Constanţa că unitatea administrativ teritorială şi cu intabularea dreptului de folosinţa pentru suprafaţă de teren de 11.890 m.p. situata în Municipiul Constanţa - staţiunea Mamaia Complex ..., Lot x, în favoarea S.C. TTTTTT. S.R.L., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/08.12.2004, imobil identificat şi delimitat conform documentaţiei cadastrale înregistrate la OCPI sub nr. x/12.05.2006, cu nr. cadastral x.

Adresele au fost semnate de inc. D., în calitate de director al Direcţiei Patrimoniu, EE. - şef Serv. Patrimoniu, FF.- funcţionar în cadrul aceluiaşi serviciu şi GG. - consilier juridic.

La data de 13.04.2007 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare între Municipiul Constanţa că persoana juridică de drept public, reprezenta de primar, în calitate de vânzător, şi S.C. SSSSSS. S.R.L., în calitate de cumpărător, pentru imobilul teren în suprafaţă de 10 356 m.p. situat în staţiunea Mamaia, Complex ..., lot x, având numărul cadastral x, intabulat în CF nr. x speciala a localităţii Constanţa (la capitolul "obiectul contractului, din contract conform se precizează că în conformitate cu Încheierea nr. x/07.06.2006 terenul este aferent construcţiilor cu denumirea Complex ... x, aflat în proprietatea societăţii cumpărătoare), autentificat cu nr. x/13.04.2007, la B.N. ZZZZZZ.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat din partea vânzătorului de către inc. A., în calitate de Primar şi numitele AAAAAAA., în calitate de director Administraţie Publică Locala şi KKKK., în calitate de director Direcţia Financiară.

La data de 28.02.2007 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare între Municipiul Constanţa că persoana juridică de drept public, reprezenta de Primar, în calitate de vânzător, şi S.C. TTTTTT. S.R.L., în calitate de cumpărător, pentru imobilul teren în suprafaţă de 11890 m.p. situat în intravilanul Municipiului Constanţa staţiunea Mamaia, Complex ..., lot x, având numărul cadastral x, intabulat în CF nr. x speciala a localităţii Constanţa (la capitolul "obiectul contractului, din contract conform se precizează că în conformitate cu Încheierea nr. x. terenul este aferent activului ... x, aflat în proprietatea societăţii cumpărătoare), autentificat cu nr. x/28.02.2007, la B.N.P. VVV. şi PPPPP..

Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat din partea vânzătorului de către inc A., în calitate de Primar şi numitele AAAAAAA. în calitate de Director executiv adjunct Administraţie Publică Locală şi KKKK. în calitate de director Direcţia Financiară.

Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul aferent activului ... x pentru suprafaţă de 10.356 mp s-a încheiat Procesul-verbal de negociere cu nr. x/31.01.2007- ce a fost semnat de către 11 membri ai comisiei de vânzare din totalul de 13.

Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul aferent activului ... x pentru suprafaţă de 11.890 mp s-a încheiat Procesul-verbal de negociere cu nr. x/24.01.2007 ce a fost semnat de către 10 membri ai comisiei din 13 de vânzare.

Din conţinutul contractelor de vânzare-cumpărare rezultă:

- vânzarea terenului aferent activului ... x pentru suprafaţă de 10.356 mp s-a perfectat conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 453/2001, a H.G. nr. 577/2002, a Legii nr. 213/1998, a HCLM nr. 37/2002, a H.C.L.M. nr. 247/2002, a H.C.L.M. nr. 286/2002 precum şi a H.C.L.M. nr. 39/2005 şi H.C.L.M. nr. 227/2004 aşa cum rezultă din Procesul-verbal de negociere cu nr. x/31.01.2007.

- vânzarea terenului aferent activului ... pentru suprafaţă de 11.890 mp s-a perfectat conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 453/2001, a H.G. nr. 577/2002, a Legii nr. 213/1998, a H.C.L.M. nr. 37/2002, a H.C.L.M. nr. 247/2002, a H.C.L.M. nr. 286/2002 precum şi a H.C.L.M. nr. 9/2006 şi H.C.L.M. nr. 227/2004, aşa cum rezultă din Procesul-verbal de negociere cu nr. x/24.01.2007.

Administraţia Naţională Apele Române - Direcţia Dobrogea - Litoral a comunicat parchetului prin adresa x/28.06.2006 Procesul-verbal provizoriu de vecinătate încheiat între Direcţia Apelor Dobrogea şi Primăria Municipiului Constanţa în data de 31.07.2000, Actul adiţional la acesta şi schiţa sectorului de plaja comunicată de S.C. BBBBBBB.

La fila x se găseşte schiţa sectorului de plaja întocmita la scara 1:1000 pentru "corpul de proprietate: Complex x" care cuprinde menţiuni privind proprietarii, suprafaţă, care delimitează şi identifică în culori vecinătăţile - în verde clădirile complexului x, iar în orange limita cu Apele Române, cu aleea promenada (se observă că doar în zona exterioară vecinătăţii cu Apele Române este menţionată plaja şi nu în perimetrul ce identifică terenul aparţinând Complexului x).

Prin Adresa nr. x/29.06.2006 O.C.P.I. Constanţa a comunicat parchetului copii după actele care au stat la baza întocmirii Încheierii nr. x/2005, CF x specială şi CF individuală x pentru numărul cadastral x pentru Municipiul Constanţa: a Încheierii nr. x/2005, CF x specială şi CF individuală x pentru numărul cadastral x pentru Municipiul Constanţa, documentaţiile cadastrale în baza cărora a fost acordat numărul cadastral x, şi Dosarele x/2005 şi y/2005, între aceste documente regăsindu-se şi Procesul-verbal provizoriu actualizat privind stabilirea vecinătăţilor între domeniul public de interes naţional- plajele litoralului românesc al Mării Negre, administrat de CN Apele Române S.A. şi domeniul public şi privat al Primăriei Municipiului Constanţa, în staţiunea Mamaia, pe sectorul cuprins între canalul de deversare al Lacului Tăbăcăriei în Marea Neagră, în sud şi limita de nord a teritoriului administrativ al Municipiului Constanţa şi schiţa topografică aferentă.

Expertiză judiciară topografică efectuata în cauză, răspunzând la obiectivul nr. 11 "identificarea imobilului x" a stabilit:

Prin HCL nr. 566/23.12.2004 privind completarea şi actualizarea Inventarului bunurilor care aparţin domeniului privat al municipiului Constanţa, în anexa 1, poziţia 52 a fost inventariată suprafaţă de 10.197 mp - zona x şi la poziţia 53 a fost inventariată suprafaţa de 9.510 mp - zona ... x, ambele suprafeţe centralizate în HCL nr. 109/2005 privind centralizarea inventarului bunurilor care aparţin domeniului privat al municipiului Constanţa.

Proprietarul posesor teren x la momentul emiterii încheierii de intabulare din 2006 era Primăria Municipiului Constanţa (pag. 2785 din Raportul de expertiză topografică).

Şi în Suplimentul la raportul de expertiză judiciara topografică se clarifică aspectele legate de terenurile ce au făcut obiectul modului de operare F din rechizitoriu:

1. - la punctul 5.1 la obiecţiunea ridicata de expertul parte CCCCCCC. prin care s-a solicitat să precizeze suprafaţă de teren rezultată din încheierile de intabulare nr. x şi y din 07.06.2006 s-a precizat:

"În anul 2005 se întocmeşte documentaţia cadastrala pentru întreg imobilul reprezentând ansamblu x, compusă din teren în suprafaţă de 23.331 mp şi construcţii în suprafaţă totală de 8.679 mp, având că proprietari S.C. WWWWWW. S.A., S.C. SSSSSS. S.R.L., S.C. TTTTTT. S.R.L. pe construcţii şi Primăria Constanţa pe teren;

În anul 2006 se reface documentaţia cadastrala în sensul că se rectifică suprafaţă iniţiala a terenului aferenta Complexului ... x de la 23.331 mp la 22.813 mp (iniţial 22.793) precum şi suprafaţă construită de la 8.679 mp la 5.079 mp Se dezmembrează imobilul în două loturi şi anume lotul x cu număr cadastral x aferent complex ... x în suprafaţă de 10.356 mp înscris în CF x Speciala a loc. Constanţa, conform Încheierii nr. x/07.06.2006 şi lotul x cu număr cadastral x aferent complex ... x în suprafaţă de 11.890 mp, înscris în CF x Speciala a localităţii Constanţa, conform Încheierii nr. x/07.06.2006;

Acordurile de intabulare x/2006 şi y/2006 au fost emise având la bază HCLM nr. 566/2004, nr. 109/2005, nr. 540/2005, cât şi documentaţiile cadastrale de dezmembrare, documente care au stat la baza încheierilor de intabulare x/07.06.2006 şi y/07.06.2006.

Rezultă că suprafaţă intabulata prin cele doua încheieri de intabulare este de 22.246 mp."(pag. 212)

2.- la punctul 9, la obiecţiunile ridicate de expertul parte CCCCCCC., Municipiul Constanţa şi UU. prin care s-a solicitat sa precizeze dacă s-a constatat afectarea domeniului public şi privat al Municipiului Constanţa sau domeniul public al Statutului Român expertul a menţionat "domeniul public al statului aşa cum a fost el atestat nu este afectat de niciun imobil retrocedat în cele cinci cazuri de operare FFFFFFF., SS., TT., DDDDDDDDD., BBBBBBBBB. şi x."(pag. 195 Suplimentul la Raportul de expertiză topografică)

3. - la punctul 3 privind clarificarea situaţiei terenurilor în sensul că aparţin sau nu domeniului public al statului, dacă se suprapun sau nu peste terenurile din domeniul public al statului, dacă erau în circuitul civil la momentul atribuirii şi distantele faţă de limita cu domeniul public al statului la obiecţiunile ridicate de DNA - punctul 3 din obiecţiuni, Municipiul Constanţa - punctele 1, 2 din obiecţiuni, UU. - punctele 1, 2, 3 din obiecţiuni, D. punctele 2, 3, 4, 5 din obiecţiuni, A. punctele 2, 3 din obiecţiuni, DDDDDDD. - punctele 2, 3, 4, expert parte EEEEEEE. punctele 3, 4, 5, 6 din obiecţiuni, expert parte CCCCCCC. punctele 1.2, 1.4, 1.5, 2.1.1, 2.1.2, 2.1.3, 2.2.1, 2.2.2., 2.2.3, 3.2, 3.3., 3.4, 4.1, 4.2, 4.3, 4.4 din obiecţiuni expertul a precizat:

- "Prin Adresa nr. x/07.10.2012 de la DADL la care se ataşează şi Adresa cu nr. x/20.07.2012 în care se specifică formă de preluare a plajelor prin Protocolul de preluare a plajelor de la CJ Constanţa, conform H.G. nr. 711/1999 şi la momentul înscrierii în inventarul bunurilor din domeniul Public al Statului reprezenta o suprafaţă de teren apreciată şi nu măsurată.

În Adresa nr. x/10.04.2014 de la DADL se precizează că suprafaţă de plaja cu destinaţie turistică preluată de la Consiliul Judeţean în anul 1999 pentru oraş Constanţa - plaja x era de S = 5,5 ha (H.G. nr. 711/1999), iar la momentul intabulării S = 15,33 ha.

În anul 1999 Direcţia Apelor Dobrogea Litoral a semnat un Protocol (27.10.1999) cu Primăria Municipiului Constanţa prin care s-au stabilit principiile şi condiţiile de delimitare dintre cele două instituţii, ulterior s-a semnat Procesul-verbal nr. x/21.12.1999, care stabilea limita între domeniul public de interes Naţional şi domeniul privat al Primăriei Municipiului Constanţa, care avea precizarea "provizoriu până la cadastrarea plajelor. (pag. 21 alin. (3) din Suplimentul la Raportul de expertiză topografică)

Imobilul x, la momentul intabulării, făcea parte din domeniul Privat al Mun. Constanţa, conform HCLM nr. 420/2001; HCLM nr. 566/2004; HCLM nr. 109/2005; HCL nr. 540/2005;"

"Pentru imobilul x au existat două etape de vecinătate semnate între cele doua instituţii, în anul 2000 şi anul 2004. DADL a intabulat definitiv, domeniul public al statului pe acest tronson - x - respectând limita de vecinătate semnata cu Primăria municipiului Constanţa, conform Procesului-verbal nr. 143658/2013, aprobat prin HCLM nr. 307/2013. Menţionez că, conform Adresei nr. x/10.04.2014 - DADL, suprafaţă inventariată în staţiunea Mamaia de la x la y a fost de 41,2 ha, iar suprafaţă intabulată ca fiind domeniu public al statului, plaja, a fost de 49,91 ha:" (pag. 29 paragraful 3 şi 9 din Suplimentul la Raportul de expertiză topografică).

În cauză au fost emise o serie de hotărâri de către Consiliul Local Constanţa în baza atribuţiilor legale ce-i revin de a hotărî vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, astfel:

Prin HCL nr. 39/29.01.2005 Consiliul Local Constanţa a aprobat vânzarea terenului aferent activului ... x în suprafaţă de 9.510 mp, către S.C. SSSSSS. S.R.L.

S-a întocmit documentaţia cadastrala pentru întreg imobilul reprezentând ansamblu x, compusă din teren în suprafaţă de 23.331 mp şi construcţii în suprafaţă totala de 8.679 mp, având ca proprietari S.C. WWWWWW. S.A., S.C. SSSSSS. S.R.L., S.C. TTTTTT. S.R.L. pe construcţii şi Primăria Constanţa pe teren - documentaţie cadastrală întocmită de către o persoană fizică autorizată.

Prin HCL 109/28.02.2005 Consiliului Local a aprobat centralizarea Inventarului Bunurilor care aparţin domeniului Privat al mun. Constanţa.

Prin HCL nr. 540/23.09.2005 Consiliul Local a aprobat completarea Inventarului bunurilor care aparţin domeniului privat al municipiului Constanţa, în anexa 30 a fost inventariată suprafaţă de 3.624 mp că diferenţa din măsurători, hotărâre care a primit avizul de legalitate emis de Prefectura judeţului Constanţa nr. x/18.10.2005 înregistrat la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x/05.10.2005.

Prin HCL nr. 543/23.09.2005 Consiliul Local Constanţa a aprobat vânzarea terenului aferent activului ... x în suprafaţă de 12.428 mp - Anexa 20 la hotărâre, către S.C. TTTTTT. S.R.L., cu avizul de legalitate nr. x/10.10.2005 vânzarea terenului aferent spaţiului comercial nr. 4 al activului x în suprafaţă de 620 mp - Anexa 19 la hotărâre, către S.C. TTTTTT. S.R.L. şi S.C. SSSSSS. S.R.L.

Prin HCL nr. 566/23.12.2004 privind completarea şi actualizarea Inventarului bunurilor care aparţin domeniului privat al municipiului Constanţa, în anexa 1, poziţia 52 a fost inventariată suprafaţa de 10.197 mp - zona ... x şi la poziţia 53 a fost inventariată suprafaţă de 9.510 mp - zona ... x, ambele suprafeţe centralizate în HCL nr. 109/2005 privind centralizarea inventarului bunurilor care aparţin domeniului privat al municipiului Constanţa.

Faţă de situaţia de fapt expusă mai sus s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate pentru niciuna din infracţiunile reţinute în actul de sesizare cu privire la vânzarea Complexului x.

Aşa cum s-a arătat, premisa de la care a plecat Parchetul în actul de acuzare şi a reţinut săvârşirea de infracţiunilor de către inc. A., D., GG., ZZZZ., FF., EE., DD., HH. şi II., constând în apartenenţă terenurilor aferente construcţiilor x la domeniului public al statului, a fost infirmată în cadrul cercetării judecătoreşti prin expertiză topografică care a stabilit că domeniul public al statului, aşa cum a fost el atestat, nu este afectat de niciun imobil ce face obiectul prezentei cauze, printre care şi x, care la momentul intabulării, făcea parte din domeniul privat al Mun. Constanţa.

Astfel, adresele nr. x din data 30.11.2004 şi nr. y din data 30.11.2004, semnate de de către inc. D.- director al Direcţiei Patrimoniu, DD. - consilier juridic şi EE. - şef Serv. Patrimoniu, prin care Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei Constanţa şi-a dat acordul de vânzare a imobilului, construcţie, ... x şi y, specificând că terenurile aferente activelor ... x şi Sud constituie "domeniu Privat al Municipiului Constanţa" au consfinţit o situaţie de fapt şi de drept ce corespundea realităţii.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul Adreselor x/06.06.2006 şi y/06.06.2006, semnate de către inc. D.- director al Direcţiei Patrimoniu, EE. - şef Serv. Patrimoniu, FF. - funcţionar în cadrul primărie şi GG.- consilier juridic prin care s-a comunicat B.N.P.A. VVV. şi PPPPP. că, terenurile în suprafaţă de 10.356 m.p/11. 890 m.p. situate în Municipiul Constanţa - Staţiunea Mamaia Complex ... Lot x şi y fac parte din domeniu privat al Municipiului Constanţa" şi prin care şi-au exprimat acordul cu privire la "intabularea dreptului de proprietate în favoarea Municipiului Constanţa că unitate administrativ teritorială şi intabularea dreptului de folosinţă pentru suprafaţă de teren de 10.356 m.p., situat în Municipiul Constanţa - Staţiunea Mamaia Complex ..., Lot x, în favoarea S.C. WWWWWW. S.A., (imobil identificat şi delimitat conform documentaţiei cadastrale înregistrate la OCPI sub nr. x/12.05.2006, cu nr. cadastral x) şi pentru suprafaţă de teren de 11.890 m.p. situată în Municipiul Constanţa - Staţiunea Mamaia Complex ..., Lot x, în favoarea S.C. TTTTTT. S.R.L., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/08.12.2004, (imobil identificat şi delimitat conform documentaţiei cadastrale înregistrate la OCPI sub nr. x/12.05.2006, cu nr. cadastral x"), acestea consfinţind o situaţie de fapt şi de drept ce corespundea realităţii.

Astfel, prin întocmirea şi semnarea acestor adrese funcţionarii Primăriei Municipiului Constanţa nu şi-au încălcat atribuţiile de serviciu întrucât adresele evidenţiază situaţia juridică a terenului aferent Complexului x că aparţinând domeniului privat al Municipiului Constanţa, în baza unor documente care atesta aceasta situaţiei, respectiv Procesul-verbal pentru stabilirea vecinătăţilor încheiat cu Compania Naţională Apele Române - Direcţia Apelor Dobrogea - Litoral în data 20.03.2000, planul de amplasament şi delimitarea corpului de proprietate care stabileşte limita cu Apele Române, H.G. nr. 904/2002, HCL aferente.

Totodată nu sunt îndeplinite nici condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual reţinută în sarcina funcţionarilor Primăriei Municipiului Constanţa, întrucât împrejurările atestate corespund realităţii - terenul aferent Complexului ... x aparţine domeniului privat al Municipiului Constanţa.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals constând în folosirea de către funcţionarii Primăriei inc. D., EE., FFFFFFF. şi GG. înscrisurilor considerate falsificate - Adresele nr. x/06.06.2006 şi nr. y/06.06.2006 - apreciem că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate nefiind îndeplinita condiţia situaţiei premisă a infracţiunii, existenţa unui înscris fals.

Nu în ultimul rând, în cauză nu există indicii că inculpaţii - funcţionari ai Primăriei au acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu intenţia de a întocmi înscrisuri false în scopul de a denatura situaţia juridică a imobilului x (clădiri şi terenuri) şi de a deposeda statul român.

Se observă că cele două terenuri aferente Complexului x au fost vândute de către Municipiul Constanţa, reprezentat de Primar, în baza unor hotărâri de consiliu local, actele de vânzare-cumpărare au fost contrasemnate de către directorii direcţiilor de resort, Direcţia Administraţie Locală şi Direcţia Financiară.

Inc. A. a semnat contractele de vânzare-cumpărare în executarea obligaţiei legale de punere în aplicare a hotărârilor consiliului local, hotărâri pe care nu le putea contesta în faţă unei instanţe de contencios administrativ.

Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administraţiei publice locale care reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale stabileşte în Secţiunea a II-a "Atribuţiile consiliului local", în articolul 38(1)" Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale. (2) Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii: c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului; d) atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni; e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern. (5) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local: a) hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii; b) hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii. (Art. 38 a fost modificat de pct. 32 al art. I din Legea nr. 286 din 6 iulie 2006, publicată în M. Of. nr. 621/18.07.2006).

În Capitolul III "Primarul şi viceprimarul" stabileşte în art. 61 (1) Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică. 2) Primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile legii. (3) Pentru punerea în aplicare a activităţilor date în competenţa sa prin actele normative prevăzute la alin. (2), primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce. (4) Aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcţionale, în condiţiile legii. Compartimentele funcţionale ale acestuia sunt încadrate cu funcţionari publici şi personal contractual. (5) Primarul conduce serviciile publice locale".

Prin Decizia nr. 4/2003 Curtea Supremă de Justiţie, a admis Recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie şi a decis că în aplicarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b), cu referire la art. 27 alin. (1), art. 46 şi la art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, primarul nu are calitatea de a ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local.

În decizia menţionată Curtea a stabilit că actele emise de consiliul local şi de primar au caracter independent, niciuna dintre aceste autorităţi neputând exercita direct o cale de atac împotriva actului celeilalte autorităţi simetrice, singura autoritate publică învestită cu acest atribut fiind prefectul. Reiese deci că primarul nu are calitatea de a exercita o cale de atac directă împotriva hotărârilor consiliului local pe care le apreciază ca fiind ilegale, singura sa posibilitate de a interveni pentru anularea sau remedierea acestor hotărâri fiind sesizarea pe care o poate adresa prefectului.

Faţă de aceste aspecte s-a apreciat că inc. A. prin semnarea contractelor de vânzare-cumpărare ce au avut că obiect terenurile aferente Complexului x nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, iar contractele menţionate au fost încheiate cu respectarea condiţiilor de fond şi formă, fără să fie încălcată nicio dispoziţie din legislaţia primară.

În ceea ce le priveşte pe inc. HH. şi II., registratori de carte funciară în cadrul OCPI Constanţa, Parchetul a reţinut că au săvârşit infracţiunile de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2), constând în aceea că în data de 07.06.2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, în mod defectuos au întocmit încheierile de carte funciară nr. x/2005 din 7.06.2006, şi nr. x/2005 din 7.06.2006, prin care, au dispus intabularea, fără titlu, a dreptului de proprietate asupra plajei (două loturi) x în favoarea Primăriei Constanţa, precum şi intabularea dreptului de folosinţă în favoarea SC "WWWWWW. S.A. şi SC "TTTTTT." S.R.L., prejudiciind Statului Român cu 30.314.690 euro.

- fals intelectual prevăzută şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) constând în aceea că au atestat, în încheierile de carte financiară menţionate, contrar realităţii, calitatea de proprietar a Primăriei Constanţa asupra plajei în cauză.

- uz de fals, prevăzută şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2), materializată în folosirea, în scopul arătat, în data de 07.06.2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a adreselor emise de Direcţia Patrimoniu din Primăria Constanţa, cunoscând că în evidenţele de carte funciară această instituţie nu este înregistrată că proprietar şi că cele două adrese nu constituie titlu de proprietate.

În susţinerea acuzaţiei de abuz în serviciu s-a invocat încălcarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare.

Nici în rechizitoriu şi nici în susţinerile orale ale procurorului nu s-a precizat care din condiţiile de la art. 29 din Legea nr. 7/1996 nu au fost respectate, situaţie în care curtea de apel, în raport de situaţia de fapt şi încadrarea juridică reţinută, a procedat la analiza punctuală.

Art. 29 din Legea nr. 7/1996 privind cadastru şi cartea funciara prevede că în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte următoarele condiţii limitative:

a) "este încheiat cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege" - actele de vânzare-cumpărare au fost încheiate în formă autentică, neexistând în sarcina registratorului obligaţia de a verifica condiţiile de fond ale contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv preţul şi obiectul;

b) "identifică corect numele sau denumirea părţilor şi menţionează codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora" - se regăsesc toate aceste elemente în contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosarele de carte funciară;

c) "individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, după caz" - au fost individualizate în baza lucrării de cadastru întocmită de S.C. GGGGGGG. S.R.L., verificată de OCPI Constanţa la data de 12.05.2006 sub nr. x, în baza căreia, prin Încheierea nr. x/07.06.2006 a OCPI Constanţa, în Dosarul nr. x/04.11.2005, s-a dispus deschiderea Cărţilor Funciare nr. x şi respectiv nr. x de intabulare a dreptului de proprietate şi respectiv superficie/folosinţă cu privire la teren şi construcţii pentru Complex x, precum şi în baza lucrării de cadastru întocmită de S.C. GGGGGGG. S.R.L., verificată de OCPI Constanţa la data de 12.05.2006, sub nr. x în baza căreia prin Încheierea nr. 20992/07.06.2006 s-a dispus deschiderea Cărţilor Funciare nr. x şi respectiv nr. x de intabulare a dreptului de proprietate şi respectiv superficie/folosinţă cu privire la teren şi construcţii pentru Complex x;

d) "este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcţie în România"- nu are relevanţă în speţă;

e) "este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepţia cazului în care se face menţiune despre acestea în cuprinsul actului" - în speţă lucrarea de cadastru şi înscrierea în cartea funciară a imobilului s-a realizat pentru prima în baza actelor de vânzare-cumpărare;

f) "este însoţit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepţia scutirilor stabilite prin lege sau a situaţiei în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art. 9 alin. (4) şi (5)" - nu are relevanţă în speţă;

g) "îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competenţa registratorului" - Parchetul, aşa cum s-a arătat, nu identifică un alt act normativ.

La data încheierii actelor şi deschiderii Cărţilor Funciare, în speţă în anul 2004, Cartea Funciară nu era constitutivă de drepturi, ci realiza doar opozabilitatea erga omnes, ceea ce a determinat instanţa de fond să considere că prin înscrierea în Cartea Funciară nu s-a constituit un drept de proprietate, ci doar s-a făcut o înscriere în registrul de publicitate imobiliară pentru opozabilitate.

Mai mult decât atât, Cărţile Funciare la acea dată (ca şi în prezent), erau provizorii şi numai după definitivarea acestora la nivel naţional vor fi incidente dispoziţiile noului C. civ. cu privire la efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în Cartea Funciară.

Aşa cum s-a arătat, expertiză topografică judiciară dispusă de către instanţă a stabilit că niciunul din terenurile ce fac obiectul prezentului dosar nu aparţin domeniul public al statului român, deci nici terenul aferent Complexului x. Proba în acest sens o constituie şi Procesul-verbal pentru stabilirea vecinătăţilor încheiat cu Compania Naţională Apele Române - Direcţia Apelor Dobrogea - Litoral în data 20.03.2000, precum şi planul de amplasament şi delimitarea corpului de proprietate care stabileşte limita cu Apele Române, adică limita dintre domeniul public al statului şi domeniul privat al comunităţii locale, ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Faţă de această situaţie s-a concluzionat că registratorii de la OCPI Constanţa prin atestarea, în încheierile de carte funciară menţionate, a calităţii de proprietar a Primăriei Constanţa asupra terenului aferent imobilului Complex x, nu au săvârşit infracţiunea de fals intelectual.

Nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de uz de fals constând în folosirea, în scopul arătat, în data de 07.06.2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a adreselor emise de Direcţia Patrimoniu din Primăria Constanţa, cunoscând că în evidenţele de carte funciară această instituţie nu este înregistrată ca proprietar şi că cele două adrese nu constituie titlu de proprietate. Cele două adrese provenind de la Primăria Municipiului Constanţa nu sunt înscrisuri false, ele evidenţiază situaţia juridică a terenului aferent Complexului x ca aparţinând domeniului privat al Municipiului Constanţa, conferită de Procesul-verbal pentru stabilirea vecinătăţilor încheiat cu Compania Naţională Apele Române - Direcţia Apelor Dobrogea - Litoral în data de 20.03.2000, planul de amplasament şi delimitarea corpului de proprietate care stabileşte limita cu Apele Române, H.G. nr. 904/2002, HCL aferente.

V. Deşi s-a depăşit momentul procesual al verificării legalităţii rechizitoriului, instanţa de fond a apreciat că rechizitoriul nu descrie într-o manieră clară, inteligibilă şi concisă faptele pe care se presupune că inculpaţii le-au săvârşit, astfel încât instanţa de judecată să înţeleagă de la început în ce constă concret, punctual învinuirea adusă, totodată să poată aprecia dacă eventuale cereri formulate de inculpaţi şi/sau parchet pentru administrarea unor noi probe sunt sau nu întemeiate (evaluare care presupune o înţelegere deplină a obiectului probaţiunii în raport de faptele ce se tind a se dovedi).

Instanţa de fond a arătat că analiza situaţiei de fapt şi de drept s-a raportat la situaţia juridică a terenurilor ce fac obiectul cauzei prin prisma actelor normative în vigoare în perioada 2002 - 2007, pentru fiecare caz în parte.

Interpretarea acţiunilor inculpaţilor în contextul restituirii trebuie realizată doar prin raportare la normele legale aflate în vigoare la momentul 2001 - 2004 şi prin clarificarea situaţiei juridice a terenurilor retrocedate - dacă făceau parte din domeniul public al satului sau aparţineau domeniului public sau privat al Municipiului Constanţa.

În rechizitoriu s-a reţinut că "Guvernul a nesocotit faptul că Primăria Constanţa nu şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra acestei categorii de bunuri, prin nemenţionarea în listele de inventar a actelor în baza cărora a dobândit proprietatea falezei şi a plajelor respective, obligaţie impusă de H.G. nr. 548/1999, de aprobare a Normelor tehnice de inventariere, date în aplicarea Legii nr. 213/1998, şi, în baza Hotărârii nr. 904/2002, a atestat apartenenţa la domeniul public local, inclusiv a terenurilor reprezentând faleza şi plaja", apreciind că sunt lovite de nulitate absolută atât procesele-verbale de vecinătate şi Hotărârea de Guvern nr. 904/2002, cât şi actele emise de învinuiţi în procedura de soluţionare a notificărilor, în special dispoziţiile emise de primar, acte cu valoare de înscris autentic, pe baza cărora s-a făcut intabularea.

În baza solicitării nr. x/19.07.1999 formulată de Consiliului Judeţean, Consiliul Local Constanţa a adoptat HCLM nr. 122/23.03.2000, hotărâre prin care a fost inventariat domeniul public al Municipiului Constanţa, avându-se în vedere şi Procesul-Verbal de vecinătate semnat cu Administraţia Porturilor Constanţa, din subordinea Ministerului Transporturilor, care delimitează în mod expres domeniul public al statului de domeniul public sau privat al municipiului Constanţa.

În 27.10.1999 Direcţia Apelor Dobrogea Litoral a semnat un Protocol cu Primăria Municipiului Constanţa prin care au stabilit principiile şi condiţiile de delimitare dintre cele două instituţii, ulterior s-a semnat Procesul-verbal nr. x/21.12.1999, care stabilea limita între domeniul public de interes naţional şi domeniul privat al Primăriei Municipiului Constanţa, care avea precizarea "provizoriu până la cadastrarea plajelor".

HCLM nr. 122/23.03.2000 care a inventariat domeniul public a fost validată de Consiliul Local Constanţa, a primit avizul de legalitate al Prefecturii şi nu a fost atacată în contencios.

La solicitarea Consiliului Judeţean a fost adoptată de către Guvern Hotărâre nr. 904/2002.

Prin Sentinţa civilă nr. 431/08.02.2007 (Dosar nr. x/2006) a Curţii de Apel Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 2947/08.06.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă acţiunea Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor prin care solicită anularea parţială a H.G. nr. 904/2002.

Competenţa anulării hotărârilor de guvern revine, conform Legii nr. 554/2004 legea contenciosului administrativ, instanţei de contencios administrativ şi nu instanţei penale, cu excepţia cazului în care obiectul judecăţii îl constituie cercetarea emitenţilor hotărârii cu privire la fapte săvârşite în legătura cu adoptarea acesteia.

În respectarea art. 371 C. proc. pen. "obiectul judecăţii" instanţa a analizat în fapt şi în drept faptele săvârşite de persoanele trimise în judecată în legătura cu modul în care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin atribuirea în compensare, cu sau fără drept, a terenurilor apreciate că subevaluate sau că făcând parte din domeniul public al statului ce au făcut obiectul Deciziilor nr. 3694/2002 - cazul FFFFFFF., nr. 3750/2002, nr. 577/2003 - cazul SS., nr. 835/2003 - cazul UU., nr. 2444/2003, nr. 2992/2003, nr. 3135/2003, 3332/2003 - cazul HHHHHHH., nr. 3414/2004 cazul BBBBBBBBB., nr. 679/2004, nr. 796/2004, nr. 1344/2004 cazul DDDDDDDDD., invocate explicit în actul de sesizare,

În cauza, expertizele judiciare topografică şi de evaluare imobiliară au vizat identificarea terenurilor mai sus menţionate şi evaluarea acestora, avându-se în vedere categoria de valoare solicitată de Legea nr. 10/2001, respectiv "valoarea de piaţă" şi procedura de evaluare stabilită de aceeaşi lege, pentru a se stabili dacă aparţin sau nu domeniului public al statului şi dacă, prin reconstituirea dreptului de proprietate, în cazurile menţionate s-a produs sau nu un prejudiciu în dauna statului sau Municipiului Constanţa.

Rechizitoriul în prezenta cauza este o redare şi interpretare pro cauza a raportului de constatare tehnico ştiinţifică întocmit de specialiştii DNA, situaţiei ce comporta următoarele observării:

Principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei este regula care consacră egalitatea participanţilor în raporturile procesuale cu instanţa şi recunoaşterea aceloraşi drepturi procesuale şi impunerea aceloraşi îndatoriri, corespunzătoare calităţii lor din proces.

În procedura penală, după cum s-a menţionat în mod tradiţional, principiul egalităţii persoanelor îmbracă formă egalităţii armelor, pornind de la faptul că şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului principiul egalităţii armelor semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procesului în faţa unui tribunal, obligaţia de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj cu adversarul ei - ori, în speţă, calificarea faptelor în funcţie de valoarea prejudiciului stabilit în mod arbitrar de către organul de urmărire penală şi nu pe baza unei expertize judiciare întocmite de un expert judiciar independent, echivalează cu atingerea acestui principiu.

Expertul tehnic judiciar este organul adiacent al instanţei, autonom şi obligat la obiectivitate, care trebuie să furnizeze instanţei, în calitate de asistent, cunoştinţe de specialitate din domenii străine instanţei, elaborează expertiza, care trebuie să reprezinte o probă doveditoare pe baza căreia se obţin cunoştinţe specifice asupra faptelor.

Realizarea unei expertize în domeniul cadastrului se face pe parcursul unor etape specifice unei lucrări cadastrale şi anume: - identificarea şi contactarea expertului, în specialitatea cadastru, ales din listele biroului local de expertize sau ale altor instituţii (ministere, regii, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară); - prezentarea documentelor, asupra obiectului şi scopului lucrărilor de executat; - stabilirea obiectivelor expertizei; - întocmirea documentaţiei parcurgând toate lucrările necesare de teren şi birou inclusiv redactarea pieselor scrise şi desenate.

De asemenea, verificarea lucrărilor constă în executarea operaţiunilor de verificare la teren şi la birou, conform Regulamentului de avizare, verificare şi recepţie a lucrărilor de specialitate din domeniul cadastrului, al geodeziei, al topografiei.

Conform legislaţiei în vigoare (O.G. nr. 2/2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 208/2010) şi a precizărilor IIIIIII.., experţii judiciari pot să emită opinii strict în limita specializării lor menţionate ca atare în autorizaţia de expert tehnic judiciar, ediţia 2013.

În nicio împrejurare un expert tehnic cu specializarea de "topo-cadastru-geodezie" nu poate elabora evaluări ale proprietăţilor imobiliare.

Concluziile tehnice ale unei expertize elaborată de către un expert judiciar la cererea instanţei nu pot fi niciodată contrazise de martori (chiar dacă aceştia sunt "experţi"), ci doar de către alţi experţi judiciari printr-o altă expertiză, dacă acestea se impun (Ghid informativ privind expertiză tehnică judiciară - Ministerul Justiţiei Prof. Dr. JJJJJJJ., Dr. KKKKKKK., Dipl. Ing. LLLLLLL., MMMMMMM., Dr. NNNNNNN.).

Raportul de constatare tehnico ştiinţifică efectuat în cauză a fost întocmit de specialiştii din cadrul DNA, care nu sunt autorizaţi ca experţi tehnici judiciari în specialitatea topografie, geodezie şi cadastru şi în evaluarea proprietăţii imobiliare, aspect ce reiese şi din audierea specialistului JJJJ.

Curtea de apel a constatat că în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, prin rezoluţia din 28.02.2007, după aproximativ 3 ani de la consumarea prezumtivelor fapte, când nu mai există pericolul de dispariţie a unor probe sau de schimbare a unor situaţii de fapt, nefiind îndeplinită nici condiţia privind necesitatea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, cerută de art. 122 C. proc. pen., aplicabil la data efectuării constatării.

La data de 07.12.20016 a fost audiat specialistul JJJJ., ocazie cu care a precizat că "raportul nu a vrut un specific topografic, în concret a identificat cazurile de aplicare incorectă a coeficienţilor de corecţie şi determinare a influenţei acestora asupra preţurilor terenurilor evaluate aplicate în raport de situaţia de fapt reală în cazul metodelor ce privesc comparaţia directă de piaţă şi cea de bonitare", " s-a raportat la documentele care existau la dosar ..., singura evaluare efectiva a fost a unui teren de 2,28 ha ce aparţinea domeniului public "..." a luat rapoartele din dosar s-a uitat la parametri utilizaţi făcând o analiza a acestora şi nu o evaluare în sine, cu referire la metoda comparaţiei prin bonitare, care a fost creată şi promovată de Corpul experţilor din România în anul 1997, fiind un derivat al formulei de calcul plecând de la H.G. nr. 1834/1991 şi Criteriile nr. 2695/2002 asupra terenurilor.

Din audierea specialistului JJJJ. a rezultat că a lucrat la OCPI Constanţa în perioada 2002 - 2004, că în perioada 2005 - 2006 a fost inginer şef la OCPI Constanţa, că au existat anterior întocmirii raportului între acesta şi inc. JJ. şi A. situaţii ce pot fi apreciate tensionate, aspecte pe care instanţa le considera suficiente pentru a pune sub semnul întrebării aparenta de imparţialitate.

Pentru a răspunde obiectivelor stabilite în cadrul expertizei topografice au identificate imobilele din dispoziţiile de retrocedare ce constituie obiectul cauzei, s-au executat măsurători topografice pentru toate imobilele identificate în sistemul naţional de proiecţie 'Stereo '70 . utilizând tehnologia GNSS (Sistem satelitar de navigaţie Globala) - OOOOOOO. folosind sistemul de poziţionare globală utilizat în România ROMPOS referit la staţii ROMPOS - GPS Virtuale, prin intermediul Sistemului GPS SOUTH S82T, au fost analizate informaţii despre adresa, identificatori cadastrali, categorii de folosinţă, reglementari urbanistice, reţele edilitare şi situaţia juridică a terenurilor vol. 8 "concluzii")

Raportul de expertiză judiciară topografică a stabilit că domeniul public al statului, aşa cum a fost el atestat, nu este afectat de niciun imobil retrocedat în cele cinci cazuri de operare FFFFFFF., SS., TT., DDDDDDDDD., BBBBBBBBB. şi x.

În ceea ce priveşte afectarea domeniului public al statului, cu toate că există o suprapunere, în speţă imobilul din DP x, Poz. 2 (96 mp), prezentată la punctul 2 al supliment, consider că suprapunerea este virtuală şi prin rectificarea documentaţiei cadastrale se elimină. Având în vedere acest lucru se poate spune că domeniul public al statului, aşa cum a fost el atestat, nu este afectat de niciun imobil retrocedat în cele cinci cazuri de operare FFFFFFF., SS., TT., DDDDDDDDD., BBBBBBBBB. şi x.

Au fost identificate eronat în conţinutul raportului de constatare imobilul de la poz. x, DP x/09.12.2003, imobilul de la poz. x, DP x/18.04.2003, imobilul de la poz. x, DP x/18.04.2003, imobilul de la poz. x, DP x/09.12.200, imobilul de la poz. x, DP x/09 J 2.2003, imobilul de la poz. x, DP x, imobilul de la poz. x, DP x. Poziţionarea greşita a imobilelor în raportul de constatare, este datorata în principal nestudierii schiţelor anexa la procesele-verbale de punere în posesie, a formei, dimensiunilor şi vecinătăţilor din documentaţiile cadastrale şi neefectuării operaţiilor de transcalcul topografic de coordonate din sistemul stereo local Constanţa în sistemul de proiecţie 1970, a coordonatelor de pe limita cadastrală înscrise în documentaţiile cadastrale, care îl aducea într-o poziţie aproximativ corectă, de către specialistul DNA. Chiar dacă nu se făcea transcalcul topografic specialistul DNA putea să le poziţioneze aproximativ corect dacă studia schiţele anexa la procesele-verbalele punere în posesie, planurile de amplasament şi delimitare şi planurile de încadrare în zona din documentaţiile cadastrale.

Toate terenurile tratate în rechizitoriului şi raportul de constatare, analizate în cadrul raportului de expertiză judiciară, erau reglementate din punct de vedere urbanistic la momentul retrocedărilor.

La nivelul Municipiului Constanţa existau reglementari urbanistice aprobate în baza HCL 635/25.11.1999, hotărâre prin care s-a aprobat Planul Urbanistic General al întreg Municipiului Constanţa. Planul Urbanistic General este planul de amenajarea a teritoriului şi dezvoltare urbanistică pe întreg teritoriul administrativ al Constantei, prin acesta s-au reglementat normele generale, atât în zona x, ulterior sau elaborat pe anumite zone Planuri Urbanistice Zonale şi Planuri Urbanistice de Detaliu.

Pentru terenurile studiate în rechizitoriu, aşa cum rezultă din adresele de la Primăria Constanţa, Direcţia Urbanism, existau reglementări date fie în baza HCL nr. 635/1999, fie în baza altor hotărâri de Consiliu Local, care au tratat terenurile mai detaliat din punct de vedere urbanistic.

Expertiză tehnică judiciară evaluatorie, aşa cum am arătat, a vizat în principal stabilirea valorii de piaţa a terenurilor conform Standardelor internaţionale de evaluare, avându-se în vedere categoria de valoare solicitată de Legea nr. 10/2001, respectiv "valoarea de piaţa" şi procedura de evaluare stabilită de aceeaşi lege a terenurile considerate prin actul de sesizare subevaluate pentru a se stabili dacă acestea au fost subevaluate, dacă s-a produs sau nu un prejudiciu domeniului public al statului sau municipiului Constanţa. În Raportul de expertiză tehnică evaluatorie au fost prezentate scriptic şi grafic elementele ce au determinat diferenţa între valorile stabilite prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică şi cele stabilite în cadrul expertizei tehnice judiciare evaluatorii. S-au prezentat documentele avute în vedere, metodele de evaluare folosite, determinarea de piaţă conform Legii nr. 10/2001 şi a stabilit că în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică există erori din folosirea în calculul a unor valori cu unitatea de măsura diferite, erori de calcul făcute atât în metoda comparaţiei prin bonitare, cât şi în metoda comparaţiei directe, erori de interpretare, făcute în metoda comparaţiei directe.

Rechizitoriul se bazează aproape în exclusivitate pe raportul de constatare, iar vinovăţia majorităţii inculpaţilor este stabilită de procuror în urma unei analize pe text a tuturor acţiunilor în raport de cele stabilite de raportul de constatare, fără ca acestea să fie coroborate cu vreo altă probă care să dea consistenţă susţinerilor.

Există mai multe situaţii, aşa cum am arătat şi în motivarea de la cazurile de retrocedare, în care procurorul, contrar dispoziţiilor C. proc. pen., plasează sarcina probei către inculpaţi, prezumând o situaţiei de fapt care este necesar a fi dovedită. O astfel de situaţie o reprezintă interpretarea refuzului inculpaţilor de a da declaraţii ca o dovadă a vinovăţiei.

Inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să o dovedească şi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. Din interpretarea textului de lege menţionat rezulta că în procesul penal există o legătură indisolubilă între sarcina probei şi prezumţia de nevinovăţie, în sensul că obligaţia de a oferi probe suficiente care să fundamenteze o soluţie de condamnare îi revine acuzării.

Întrucât procurorul este cel care afirmă existenţa unei situaţii de fapt în acuzare, acestuia îi incumbă şi sarcina probării acuzaţiilor aduse inculpatului trimis în judecată, intervenţia instanţei având caracter subsidiar, numai în situaţia în care administrarea probelor este imperios necesară pentru formarea convingerii sale.

Curtea de apel a apreciat că încheierea, în prezenta cauză, a unor acte juridice speculative - contractele de cesiune de drepturi litigioase, contracte de vânzare-cumpărare -, cu conotaţii morale interpretabile (profitând de situaţia financiară, de sănătatea precară), dar reglementate de C. civ., nu dovedeşte existenţa unor fapte penale şi a vinovăţiei inculpaţilor implicaţi în acest tip de activităţi comerciale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, din prevederile art. 323 C. pen. rezultă că este necesar a fi îndeplinite, în mod cumulativ, mai multe condiţii:

- este necesar să se creeze un organism autonom distinct menit să se organizeze, să delibereze, să hotărască cu privire la infracţiunile ce urmează a fi săvârşite;

- să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat;

- să existe un consens neechivoc care priveşte atât constituirea, cât şi scopul.

În fapt, asocierea trebuie să aibă o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, o aşa zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităţi structurate.

Aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracţională, în timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracţiunilor.

Fapta este calificată prin scop, în sensul că persoana trebuie să ştie şi să fie de acord cu înfiinţarea, aderarea şi sprijinirea grupului, ştiind că urmează a fi comise infracţiuni grave şi trebuie să urmărească comiterea uneia sau mai multor infracţiuni.

Aplicând în cauza consideraţiile teoretice expuse anterior, instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Din actul de acuzare nu rezultă îndeplinirea cerinţelor enumerate, în condiţiile în care relaţiile dintre inculpaţi erau de prietenie, respectiv afinitate, de relaţionare şi/sau subordonare ierarhică profesională, nu se indică, în concret, momentul la care avut loc înţelegerea infracţională şi data adoptării planului infracţional, nu se descrie existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat şi după reguli bine stabilite.

Trimiterile făcute în actul de sesizare la respectarea sau nu a atribuţiilor de serviciu, la relaţiile dintre inculpaţi şi relaţiile inculpaţilor cu mediul de afaceri ar putea, teoretic, să caracterizeze, într-un sens sau altul, persoana inculpaţilor, dar nu pot conduce automat la stabilirea vinovăţiei acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Nu există interceptări telefonice, ambientale care să dovedească la nivelul personal un alt tip de coeziune decât cea profesională, inerentă în cazul unei instituţii publice ca primăria.

Existenţa unor relaţii de ierarhizare în cadrul unei instituţii publice, a unor încălcări, uneori, a atribuţiilor de serviciu de către unii funcţionari, nu converteşte acţiunile celor implicaţi în activitatea specifică instituţiei în element material al infracţiunii prev de art. 323 C. pen.

Condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni nu se poate baza exclusiv pe existenţa unor relaţii între inculpaţi, de serviciu sau de rudenie, prietenie, afaceri, ci acestea trebuie coroborate şi cu alte mijloace de probă care să demonstreze, fără dubiu, vinovăţia acestora.

Referitor la infracţiunile de infracţiunile de fals şi uz de fals, săvârşite de inculpaţi în toate formele de participaţie, în toate cauzele de retrocedare, Curtea de apel a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale. Raportându-se la momentul întocmirii ultimelor acte considerate false - Referatul nr. x/31.05.2004 şi Dispoziţia nr. x/31.05.2004-, prima instanţă a constatat că termenul de prescripţie prevăzută de art. 121 - 122 lit. d) C. pen. - nemodificat prin Legea nr. 63/2012- la care se adaugă perioada de 1 an, 2 luni şi 5 zile cât dosarul a fost la Curtea Constituţională, s-a împlinit la data de 05.02.2013).

Curtea de apel, considerând că nu-şi pot întemeia soluţia numai pe anumite probe selectiv alese şi prezentate în actul de sesizare, întrucât C. proc. pen. prevede că probele nu au o valoare dinainte stabilită şi trebuie să fie examinate şi apreciate în totalitate, coroborate şi stabilit care sunt pertinente pentru soluţionarea cauzei sub toate aspectele şi pe care se poate întemeia o convingere corectă şi o soluţie justă, în prezenta cauză, sub aspectul încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, îşi găsesc aplicabilitate dispoziţiile privitoare la aplicarea legii mai favorabile, întrucât de la săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul C. pen. conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Deşi limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen. pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt mai mici, raportat la concursului de infracţiuni, la instituţia prescripţiei, este evident că legea penală mai favorabilă este vechiul C. proc. pen.

Cu privire la individualizarea pedepselor, prima instanţă a reţinut că faptele au fost săvârşite în perioada 2002 - 2004, trimiterea în judecată a avut loc în 2008, punându- se în discuţie depăşirea termenului rezonabil, situaţie în care conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului o sancţiune mai uşoară ce urmează a fi aplicată unui inculpat este considerată un remediu eficient pentru depăşirea termenului rezonabil de desfăşurare a procedurilor judiciare îndreptate împotriva inculpatului, motiv pentru care au fost aplicate pedepse orientate către minimul special, în modalitatea executării suspendării sub supraveghere.

B. JUDECATA ÎN APEL

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, persoana vătămată Unitatea administrativ teritorială oraşul Năvodari, prin primar PPPPPPP., inculpaţii T., K., Y., HH., P., GG., G., B., Z., JJ., D., R., CCCCCCCCC., E., A., H., V., C., FF., EE., S., DD. şi F. şi petenţii QQQQQQQ., S.C. RRRRRRR. S.A., S.C. SSSSSSS. S.A. şi S.C. QQ. S.A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 14.08.2018.

I. Motivele de apel

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat sentinţa apelată sub următoarele aspecte:

- greşita achitare a inculpaţilor H., I., J., K., N., O., P., Q., R., CCCCCCCCC., S., T., U., V., W., X., Y., Z., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. şi JJ.

În esenţă, s-a arătat că săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi rezultă din probele administrate în cursul procesului penal, respectiv: actele emise de Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 şi de către direcţiile de specialitate, rapoartele de evaluare privind terenurile notificate şi cele restituite, actele notariale, contractele de mandat, procuri, contracte de cesiune, contractele de vânzare-cumpărare, documentaţiile cadastrale, cărţile funciare, dosarele privind notificările, materialele cartografice, planurile topo edilitare comunicate de A.N.C.P.I., imaginile satelitare privind falezele, punctele de vedere ale Ministerului Mediului, documentele privind evaluarea terenurilor, documentele de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, declaraţiile martorilor, raportul de constatare tehnico ştiinţifică şi cele două expertize efectuate în cauză.

A rezultat, de asemenea, aplicarea de corecţii în limite valorice mai mici decât cele corespunzătoare parametrilor analizaţi şi cotarea negativă a unor parametri definiţi pozitiv de realitatea de fapt a terenurilor evaluate, evaluarea la un preţ a terenului revendicat şi la alt preţ, de mai multe ori mai mic a aceluiaşi teren cu ocazia stabilirii valorii de restituire, pe temeiul existenţei unor concesiuni realizate în afara condiţiilor legii, precum şi evaluarea la preţuri diferite a unor terenuri din acelaşi corp de proprietate sau ale terenurilor în raport de care se învecinau. A rezultat determinarea valorii terenurilor care au fost evaluate la nivelul preţurilor prestabilite de inculpata D. cu două luni mai înainte de realizarea evaluărilor.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate ca mijloace de probă două expertize, respectiv, expertiza judiciară topo cadastrală şi una în evaluare imobiliară, însă în raport de cele precizate mai sus, aceste concluzii ale expertizelor trebuie înlăturate, având în vedere obiecţiunile formulate de către parchet şi expuse în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi cele arătate anterior. În acest sens, s-a arătat că experţii s-au bazat pe acte emise chiar de la cei implicaţi în activitatea infracţională în procedura de retrocedare, acte care au fost emise la mult timp după formularea învinuirilor. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, administrat legal ca mijloc de probă, a realizat şi examinat comparativ datele şi informaţiile provenite de la inculpatul JJ., rezultând aspectele reliefate mai sus. Totodată, a rezultat şi folosirea unor metode de evaluare total neadecvate scopului evaluărilor, contravenind dispoziţiilor art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, în discordanţă cu realitatea de fapt a bunurilor imobiliare supuse evaluării. Astfel, mai multe terenuri au fost evaluate prin patru metode, şi anume: comparaţia de piaţă, comparaţia prin bonitare, metoda tehnicilor reziduale şi aceea a rentei capitalizate, ultimele două metode fiind improprii evaluării terenurilor restituibile în natură sau în echivalent valoric. În concret, metoda tehnicilor reziduale se aplică în cazul terenurilor ocupate de construcţii cu scop economic, cu valoare cunoscută sau posibil de estimat cu precizie ridicată, când venitul anual net este cunoscut sau poate fi estimat şi piaţa permite extragerea ratelor de capitalizare, atât pentru clădiri, cât şi pentru terenuri, iar cealaltă metodă, metoda capitalizării rentei funciare este utilă când există informaţii de pe piaţa închirierilor imobiliare. Din cazurile analizate ce fac obiectul dosarului, toate terenurile atribuite au fost fără construcţii, iar o piaţă a închirierilor de terenuri intravilane nu exista la acel moment.

Deşi inculpaţii au susţinut că era necesară o nouă evaluare a terenurilor, ce au făcut obiectul dispoziţiilor de retrocedare, prin efectuarea acestei expertize, această operaţiune nu se impunea, întrucât evaluările erau deja realizate de către inculpatul JJ., astfel încât obiectivele trasate pentru întocmirea raportului de constatare tehnică-ştiinţifică din faza de urmărire penală au fost justificate şi suficiente pentru clarificarea corectă a situaţiei de fapt.

Împrejurarea că specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi desfăşoară activitatea sub controlul procurorului, nu împietează asupra obiectivităţii lucrărilor efectuate, având în vedere că, potrivit art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, aceştia au calitatea de funcţionar public, având drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, fiind supuşi principiilor obiectivităţii şi legalităţii.

În mod firesc, trebuie să existe un control al procurorului asupra actelor de urmărire penală, dar acest control se limitează strict asupra verificării termenului de efectuarea a lucrării şi dacă s-a răspuns obiectivelor trasate, aşa cum şi în faza de judecată expertul are anumite drepturi şi obligaţii, fixate de către instanţa de judecată în procedura prevăzută de art. 175 şi următoarele din C. proc. pen.

Specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care au întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, deţineau avizele necesare şi aveau studiile specifice pentru întocmirea acestui raport, ce a fost realizat cu respectarea prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, aşa cum rezultă din dosarul de urmărire penală.

În legătură cu terenurile faleză şi plajă, în raport de care Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 a fost învestită, a rezultat că aceasta a împroprietărit în mod nelegal unele persoane fizice şi juridice agreate, încălcându-se prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia referitoare la procedura de trecere a unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale. Astfel, în baza mai multor procese-verbale provizorii denumite în raport de stabilirea vecinătăţilor între domeniul public de interes naţional şi domeniul privat al municipiului Constanţa şi actelor adiţionale încheiate cu administratorul acestor bunuri - Direcţia Apelor Dobrogea Litoral, Primăria Constanţa a inclus în listele de inventar cu bunurile din domeniul public local şi bunuri de interes naţional: faleză şi plajă şi a solicitat Guvernului atestarea apartenenţei la domeniul public local, în condiţiile în care nu avea şi nu are calitatea de proprietar al acestor bunuri, în condiţiile în care s-ar fi putut transmite doar dreptul de administrare a acestor bunuri. S-a nesocotit faptul că Primăria Constanţa nu şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra acestei categorii de bunuri prin nemenţionarea în listele de inventar a actelor în baza cărora a dobândit proprietatea falezei şi a plajelor respective, obligaţie impusă de H.G. nr. 548/1999 de aprobare a Normelor tehnice de inventariere, date în aplicarea Legii nr. 213/1998 şi în baza Hotărârii nr. 904/2002 a atestat apartenenţa la domeniul public local, inclusiv a terenurilor reprezentând faleza şi plaja. Atribuind astfel de terenuri din domeniul public al statului, inculpaţii au încălcat grav şi dispoziţiile constituţionale ale legii fundamentale, respectiv, ale art. 136 alin. (3) şi (4) din Constituţia României, dispoziţiile art. 3 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, punctul I.3 din anexa nr. 1 din această lege, art. 3 din Legea Apelor nr. 107/1996, art. 6 şi 7 din O.U.G. nr. 202/2002 aprobată prin Legea nr. 280/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere.

Potrivit dispoziţiilor Constituţiei României, plajele precum şi alte bunuri stabilite prin lege fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, iar conform reglementărilor din Legea nr. 213/1998 şi anexei nr. 1 la aceasta, faleza şi plaja sunt bunuri din domeniul public al statului şi toate bunurile care aparţin acestui domeniu sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, iar actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.

În acest sens, s-au învederat şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 107/1996, potrivit cărora aparţin domeniului public al statului apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil. În ceea ce priveşte gospodărirea integrată a zonei costiere, art. 6 din O.U.G. nr. 202/2002 prevede că falezele care sunt în contact cu marea sau cu proprietatea publică a statului şi terenul situat până la 10 metri în spatele crestei falezei aparţin domeniului public al statului, iar la art. 7 din acelaşi act normativ, se arată că pe domeniul public al statului din zona costieră se recunoaşte numai dreptul de exploatare şi utilizare şi niciun alt drept privat nu se poate opune proprietăţii publice în zona x, deşi termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 10/2001 a fost prelungit pentru depunere, acest lucru nu echivalează cu o repunere în termen în ceea ce priveşte soluţionarea notificărilor.

În ceea ce priveşte legea notarilor publici şi activităţii notariale, potrivit art. 3 din această lege rezultă că notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome. Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege. Potrivit art. 6 din această lege, notarii publici şi celelalte instituţii prevăzute la art. 5 au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte, spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele în scopul prevenirii litigiilor.

De asemenea, potrivit legii notarilor publici şi activităţii notariale, notarul public sesizat are obligaţia de a verifica în prealabil competenţa teritorială, iar dacă constată că succesiunea este în competenţa altui birou notarial, se desesizează fără să mai citeze părţile, trimiţând cauza notarului competent. De asemenea, în cazul în care într-o circumscripţie teritorială sunt mai multe birouri de notari publici, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului birou sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeaşi circumscripţie, cercetând în acest scop, registrul de evidenţă a succesiunilor, potrivit regulamentului.

Conform Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare, rezultă că activitatea de publicitate imobiliară în cadrul oficiilor teritoriale este îndeplinită de registratorul de carte funciară, denumiţi registratori, numiţi prin ordin al directorului general al Agenţiei naţionale, iar registratorul răspunde pentru activitatea sa în condiţiile legii, fiind subordonat profesional registratorului şef. Acesta are obligaţia verificării îndeplinirii anumitor condiţii atunci când dispune admiterea unei cereri de intabulare sau înscrierea provizorie prin încheiere, respectiv, dacă este vorba de condiţii limitative, şi anume, dacă actul este încheiat cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege, este identificat corect numele sau denumirea părţilor şi se menţionează codul numeric personal, după caz, numărul de identificare fiscală şi individualizează imobilul într-un număr de carte funciară şi număr cadastral sau topografic, după caz.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor, având în vedere că din probele administrate rezultă întrunirea elementelor constitutive ale acestora, întrucât membrii comisiei au acţionat ca o pluralitate de persoane, într-un consens deplin, cu intenţie directă şi cu aceeaşi rezoluţie infracţională pentru realizarea scopului infracţional urmărit. Materialitatea faptelor confirmă că, fără înţelegeri prealabile între inculpaţi şi complicii lor, infracţiunile pentru care au fost puşi sub acuzare nu puteau fi comise. Calitatea de membrii ai comisiei de aplicare a actului normativ de retrocedare nu exclude constituirea de persoane într-o grupare cu scop infracţional. Astfel, s-a apreciat că modurile de operare în care au acţionat, confirmate şi aprobate de către conducătorul executiv al unităţii administrativ teritoriale, inculpatul A., corelaţiile cu rudele şi beneficiarii unor importante avantaje patrimoniale, dovedesc organizare, disciplină şi elaborare a acţiunilor, elemente care conferă caracterul de grup infracţional organizat şi de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. S-a solicitat a se avea în vedere şi pregătirea profesională a inculpaţilor, respectiv: - juridică, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii H., C., I., F., G.; - consilieri juridici şi pregătire tehnică a inculpaţilor A., B., E., D., pregătire mai mult decât necesară şi suficientă pentru înţelegerea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor actului normativ de retrocedare, cât şi în privinţa capacităţii critice de apreciere a consecinţelor propriilor fapte, raportat la împrejurarea că niciunul dintre membrii comisiei nu a exprimat în luarea deciziilor opinii conforme cu reglementările legale prin care să se opună încălcării dispoziţiilor legale, aceasta confirmând o dată în plus consensul total în care au acţionat.

- greşita condamnare a inculpatului A., prin înlăturarea actelor materiale corespunzătoare modurilor de operare B, C şi F; a inculpatului B., prin înlăturarea actelor materiale corespunzătoare modurilor de operare A, B, C şi D; a inculpatului C., prin înlăturarea actelor materiale corespunzătoare modurilor de operare A, B şi C; a inculpatei D., prin înlăturarea actelor materiale corespunzătoare modurilor de operare B, C, D şi F; a inculpatului E., prin înlăturarea actelor materiale corespunzătoare modurilor de operare A, B, C şi D şi a inculpatului F., prin înlăturarea actelor materiale corespunzătoare modurilor de operare B pct. 2, C şi D.

În mod greşit, instanţa de judecată a înlăturat din săvârşirea infracţiunilor aceste acte materiale, aferente modurilor de operare sus-arătate şi detaliate în motivele scrise de apel, având în vedere că din conţinutul acestora rezultă că au fost săvârşite de către inculpaţi.

În privinţa dispoziţiilor legale încălcate de inculpaţi la momentul săvârşirii infracţiunilor, acestea constau în:

- dispoziţiile Legii nr. 10/2001: art. 1 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (1), art. 4, art. 8 alin. (1) care prevede excepţia neintrării sub incidenţa prezentei legi a terenurilor situate în extravilanul localităţilor precum şi a altor terenuri, art. 10, art. 21, art. 22 alin. (1);

- Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale: art. 3, 4 şi 6, 68 şi 69.

- Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare: titlul 2 capitolul I referitor la publicitatea imobiliară, evidenţa cadastral juridică - art. 29 alin. (1).

Astfel, în procedura de soluţionare a notificărilor, întemeiate pe Legea nr. 10/2001 au fost încălcate aceste dispoziţii legale, notificările nu au fost soluţionate nici în termenul de 60 de zile şi nici ulterior în favoarea notificatorilor, aceştia fiind determinaţi, după trecerea unor perioade de timp îndelungate de 2 până la 3 ani, ori să-şi vândă drepturile succesorale, ori să vândă terenurile în cauză premergător emiterii dispoziţiei de primar sau consecutiv acesteia pentru sume de bani ce reprezintă mai puţin de 1% din valoarea terenurilor la care au fost obligaţi să renunţe.

De asemenea, au fost încălcate dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum şi cele din normele metodologice de aplicare a acestei legi, fiind vorba despre H.G. nr. 498/2003, pe care guvernul avea obligaţia, în baza legii, să o adopte, şi sub aspectul neindisponibilizării bunurilor restituibile în natură, măsură care avea drept scop primordial îndeplinirea obligaţiei de restituire în natură către adevăratul proprietar.

În legătură cu terenurile faleză şi plajă în raport cu care a fost învestită Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul unităţii administrativ teritoriale Primăria Constanţa, aceasta a împroprietărit nelegal unele persoane fizice şi juridice, fiind încălcate prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia referitoare la trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ teritoriale.

- dispoziţiile din H.G. nr. 904/2002 cu privire la atestarea la apartenenţa la domeniul public local inclusiv a terenurilor reprezentând faleză şi plajă;

- dispoziţiile Constituţiei României referitoare la regimul juridic al falezei şi plajei: art. 136 alin. (3) şi (4), art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 11.

- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia: art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 11 alin. (1) şi (2);

- Legea apelor nr. 107/1996: art. 3 alin. (1);

- O.U.G. nr. 202/2002 aprobată prin Legea nr. 280/2002 privind gospodărirea integrală a zonei costiere: art. 6 alin. (2) şi art. 7.

Conform reglementărilor din Legea nr. 213/1998 şi a anexei nr. 1, faleza şi plaja sunt bunuri din domeniul public al statului şi toate bunurile care aparţin acestui domeniu sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, iar actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută. În acest sens, sunt şi prevederile art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, precum şi cele ale art. 6 din O.U.G. nr. 202/2002.

Inculpatul A. şi inculpaţii membrii ai comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 au calitatea de funcţionari publici, atât potrivit prevederilor art. 147 din vechiul C. pen., cât şi potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (1), lit. b) şi alin. (2) din noul C. pen. Totodată, această concluzie a fost confirmată şi de Decizia Curţii Constituţională a României pronunţată la data de 20.12.2011 sub nr. x, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate invocată sub acest aspect de către inculpaţii din prezenta cauză. De asemenea, calitatea de funcţionari publici rezultă şi din fişele posturilor inculpaţilor din volumul 7 al dosarului de urmărire penală.

Inculpata notar public Z. nu a legitimat părţile cu prilejul emiterii Încheierii de autentificare nr. 1124/21.10.2002, arătând că le cunoaşte personal.

Din probele administrate a rezultat că drepturile litigioase ce au făcut obiectul prezentului dosar, doar formal prezentau această componentă, întrucât toţi cesionarii aveau cunoştinţă de ofertele Primăriei având ca obiect terenurile ce erau oferite efectiv în compensare.

- nelegalitatea şi netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor pentru care au fost dispuse soluţii de condamnare, precum şi nelegalitatea unor soluţii prin care s-a dispus încetarea procesului penal

Pedepsele aplicate inculpaţilor A., B., C., D., E., F., G., CCCCCCCCC. şi S. sunt situate în alte limite legale, respectiv sub aceste limite.

În mod greşit instanţa de judecată a dispus, mai întâi, condamnarea inculpaţilor CCCCCCCCC. şi S., iar ulterior a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunile în raport de care a dispus condamnarea acestora.

De asemenea, în mod greşit instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T. din infracţiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. şi art. 289 C. pen. cu aplic. art. 33 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât din probele reliefate la pct. 1 al motivelor de apel rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale ambelor infracţiuni.

Totodată, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul DD. în mod greşit instanţa a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 323 alin. (2) şi (3) C. pen., întrucât nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi pentru aceste infracţiuni, prin rechizitoriu dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală.

Temeiul de drept folosit de instanţă la schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzută de art. 17 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., faţă de inculpaţii A., B., C., D., E., F. şi G. este greşit.

În primul rând, potrivit art. 238 din actualul C. proc. pen., se reglementează arestarea preventivă a inculpatului în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, iar potrivit art. 238 din vechiul C. proc. pen. se reglementa extinderea cercetării penale.

În al doilea rând, schimbarea încadrării juridice nu se putea efectua, integral, din infracţiunea prevăzută de art. 17 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ci doar din infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În al treilea rând, instanţa de fond, prin interpretarea globală a dispoziţiilor în materie, alegând ca lege penală mai favorabilă legea veche, nu putea înlătura dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, care erau în vigoare sub imperiul legii vechi şi la data săvârşirii infracţiunilor.

Aşadar, nu se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi nici încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

Limitele de pedeapsă pentru infracţiunile prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. sunt cuprinse între 6 luni şi 7 ani închisoare.

Raportat la aceste limite, termenul general al prescripţiei răspunderii penale este de 8 ani, potrivit art. 122 alin. (1) lit. c) din vechiul C. pen., iar termenul special al prescripţiei răspunderii penale, calculat potrivit art. 124 din vechiul C. pen. este de 12 ani, la care se adaugă un interval de 1 an şi 3 luni, conform dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din vechiul C. pen., cât timp judecata în prezenta cauză a fost suspendată pe o perioadă de 1 an şi 3 luni, având în vedere invocarea de către inculpaţi a excepţiei de neconstituţionalitate, vizând dispoziţiile art. 147 din vechiul C. pen., art. 258 alin. (1) din vechiul C. pen. şi art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Intervalul suspendării a fost cuprins între 15.09.2010 - data admiterii sesizării Curţii Constituţionale şi suspendării cauzei de către instanţa de fond - 20.12.2011, data soluţionării excepţiei de către Curtea Constituţională, prin respingerea acesteia.

Potrivit art. 128 alin. (1) din vechiul C. pen., cursul termenului prescripţiei prevăzut în art. 122 este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.

În speţă, o astfel de dispoziţie legală era prevăzută în Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României, potrivit căreia până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate judecata este suspendată.

În concluzie, termenul special al prescripţiei răspunderii penale este de 13 ani şi 3 luni, care se calculează de la momentul epuizării infracţiunilor continuate de fals intelectual prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 289 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv din iulie 2005, iunie 2006, aprilie 2007, urmând ca acestea să se împlinească, în mod corespunzător, în octombrie 2018, septembrie 2019 şi, respectiv, iulie 2020.

Faţă de modalitatea concretă de comitere a faptelor, de întinderea deosebită de mare a prejudiciului, de conduitele procesuale ale inculpaţilor, natura şi gravitatea infracţiunilor, considerăm că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, atât a pedepselor principale, cât şi a pedepselor complementare, către maximul special cu executare în regim de detenţie, ţinând cont şi de calităţile unora dintre inculpaţi, funcţionari publici de care s-au folosit la comiterea infracţiunilor.

Trebuie avut în vedere că inculpaţii au tergiversat cursul cercetării judecătoreşti, dosarul fiind înregistrat în octombrie 2008 pe rolul instanţei de judecată, iar depăşirea termenului rezonabil nu poate diminua răspunderea penală, având în vedere că această depăşire a fost provocată de către inculpaţi.

Conduitele de nesinceritate adoptate de către inculpaţi în cursul procesului penal au depăşit limitele unor apărări de fond, aceştia ameninţând organul de urmărire penală şi intenţionând, prin săvârşirea unor fapte de corupţie, înlăturarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cursul urmăririi penale şi administrat în mod legal ca mijloc de probă.

Astfel, din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 31.07.2008, rezultă că inculpatul A. a proferat ameninţări la adresa procurorului de caz, în prezenţa ofiţerului de poliţie judiciară, a inculpatului Q. şi a apărătorului acestuia din urmă, cu prilejul derulării procedurii prezentării materialului de urmărire penală din prezenta cauză.

Totodată, în cursul efectuării urmăririi penale de către Direcţia Naţională Anticorupţie în Dosarul nr. x/2009, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV. şi WWWWWWW., a fost identificat un dosar în care inculpatul XXXXXXX., fratele inculpatului A., i-a cerut inculpatului TTTTTTT. să-şi trafice influenţa pe lângă magistraţi. În speţă, a fost identificat Dosarul nr. x/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect plângerea formulată de inculpatul A. împotriva Rezoluţiei nr. 1279/P/2007 din 10.07.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de YYYYYYY. - fost procuror şef în cadrul D.N.A., JJJJ. şi LLLL. - ambii specialişti în cadrul aceleiaşi instituţii.

Intervenţiile solicitate inculpatului TTTTTTT. de inculpatul XXXXXXX. vizau în principal punerea sub acuzare a specialiştilor D.N.A. JJJJ. şi LLLL., în scopul lipsirii de eficienţă probatorie a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de aceştia în Dosarul nr. x/2005.

- greşita soluţionare a laturii civile, prin nedispunerea măsurilor privind confiscarea specială şi a restabilirii situaţiei anterioare, pentru toate terenurile ce au constituit obiectul săvârşirii infracţiunilor

Instanţa de judecată nu a dispus restabilirea situaţiei anterioare, prin anularea tuturor actelor ce au stat la baza atribuirii terenurilor, obiect al infracţiunilor şi prin anularea tuturor actelor subsecvente.

Totodată, se impune menţinerea măsurilor asigurătorii în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării speciale, în raport de art. 118 C. pen., având în vedere prejudiciul cauzat de inculpaţi şi în raport de care nu există constituire de părţi civile, astfel cum a fost evidenţiat în filele x din rechizitoriu.

De asemenea, se impune a fi individualizate şi menţinute măsurile asiguratorii, astfel cum au fost dispuse prin ordonanţele Parchetului, conform actelor din dosarul de urmărire penală.

Partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Năvodari, prin primar PPPPPPP. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei respingeri a acţiunii civile cu referire la faptele expuse la punctul E din rechizitoriu.

Oraşul Năvodari a solicitat restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, anularea actelor administrative şi a înscrierilor în cartea funciară, cu referire la terenul în suprafaţa de 12.000 mp, evaluat la 300.000 de euro, care la data emiterii Dispoziţiei nr. x/2004 a primarului municipiului Constanţa, se afla pe raza oraşului Năvodari.

Inculpatul T. a criticat sentinţa apelată sub următoarele aspecte:

- nemotivarea hotărârii

În esenţă, s-a arătat că singura menţiune cu privire la inculpat se regăseşte la pag. 181 din sentinţă, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.

- nelegalitatea sesizării instanţei

Având în vedere menţiunile din considerentele sentinţei atacate, în sensul că "rechizitoriul nu descrie într-o manieră clară, inteligibilă şi concisă faptele pe care se presupune că inculpaţii le-au săvârşit", sunt incidente dispoziţiile referitoare la nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.anterior, respectiv art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în vigoare, impunându-se şi sub acest aspect trimiterea cauzei spre rejudecare.

- greşita soluţie de încetare a procesului penal

S-a arătat astfel că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, ţinând seama că răspunderea penală este prescrisă pentru infracţiunile prevăzută de art. 289 şi art. 291 C. pen. din 1969, iar pentru celelalte infracţiuni, concursul de infracţiuni se sancţionează conform regulii cumulului juridic, sporul de pedeapsă fiind facultativ, spre deosebire de C. pen. în vigoare.

Pe fondul acuzaţiilor, s-a arătat, în esenţă, că autentificarea Contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. 4788 din 30.09.2002 s-a făcut cu respectarea art. 6 din Legea nr. 36/1995, fiind vorba despre un contract esenţialmente aleatoriu, întrucât la data încheierii sale procedurile administrativ judiciare de recuperare a imobilelor erau în curs de desfăşurare, astfel că nu se putea şti dacă ceea ce cesionase QQQQQ. avea sau nu o valoare pecuniară.

În ce priveşte Contractul de mandat autentificat sub nr. x din 22.05.2002, acesta a fost unul atipic (pact de quota litis), în care interesele mandantei şi ale mandatarilor erau convergente şi trebuiau să se realizeze prin actele pe care aceştia din urmă urmau să le îndeplinească în cadrul procedurilor de restituire.

În baza acestui contract, mandatarii puteau înstrăina drepturile succesorale ale autorilor doamnei QQQQQ. pentru care erau în curs de desfăşurare proceduri administrativ judiciare de recuperare a imobilelor.

Aprecierea întinderii unui mandat şi calificarea juridică dată acestuia de către notar, prin interpretarea contractului în care mandatul este conţinut, precum şi calificarea juridică drept contract de cesiune de drepturi litigioase a tiparului în care este turnat acordul de voinţă al părţilor contractante nu este o atestare necorepunzătoare adevărului, în sensul art. 289 C. pen. din 1969.

Pe cale de consecinţă, neexistând infracţiunea de fals, nu poate subzista nici infracţiunea de uz de fals.

În fine, în ce priveşte infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, aceasta nu e dovedită de niciuna dintre probele administrate în cauză.

Astfel, nu a existat niciun act de sprijinire a unei presupuse asocieri iniţiate de inculpaţii VV. şi S., cu atât mai mult cu cât nu poate exista o asociere infracţională doar între două persoane. Pe de altă parte, cei doi inculpaţi sus-arătaţi sunt acuzaţi de aderare la o asociere infracţională ai cărei membri nu se cunosc, existând astfel o necorelare a actului de sesizare, întrucât nu se înţelege câte asociaţii infracţionale s-au constituit.

În consecinţă, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Inculpata K. a criticat sentinţa apelată sub aspectul temeiului soluţiei de achitare, solicitând schimbarea acestuia din art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În esenţă, s-a arătat că în cauză însăşi instanţa de fond a admis că faptele reţinute în sarcina inculpatei nu există.

Astfel, nu a fost administrat niciun mijloc de probă din care să rezulte că inculpata a comis infracţiunile deduse judecăţii. Inculpata nu a avut nicio legătură cu persoanele sau comisiile care au aplicat procedurile în baza Legii nr. 10/2001 şi nici nu a fost implicată în activităţi de pregătire, de derulare ori de finalizare a unor fapte de natură a frauda interesul ori patrimoniul public sau privat al statului ori al municipiului Constanţa.

Activitatea inculpatei s-a circumscris strict unui interes personal, acela de a investi imobiliar în interesul său şi al familiei sale.

Inculpatul Y. a criticat sentinţa apelată sub aspectul temeiului soluţiei de achitare, solicitând schimbarea acestuia din art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În ce priveşte legea penală incidentă, s-a arătat, pe de o parte, că în mod greşit s-a reţinut incidenţa art. 132 din Legea nr. 78/2000, întrucât la data comiterii pretinsei infracţiuni, această dispoziţie legală nu era în vigoare (au fost introduse prin Legea nr. 521 din 24.11.2004). Pe de altă parte, deşi în motivele scrise de apel s-a arătat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, având în vedere limitele de pedeapsă, tratamentul concursului de infracţiuni şi sfera circumstanţelor atenuante care ar putea fi reţinute, cu ocazia dezbaterilor s-a susţinut că legea penală mai favorabilă este legea nouă, sens în care s-a solicitat, prin raportare şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, să se constate că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale atât pentru complicitate la abuz în serviciu, cât şi pentru aderarea la grup infracţional organizat.

Referitor la fapta de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni s-a susţinut în esenţă că inculpatul nu a derulat şi nu a îndeplinit nicio activitate care să faciliteze obţinerea unui rezultat fraudulos de către un grup.

Inculpatul nu numai că nu a comis fapta cu intenţie, aşa cum a reţinut prima instanţă, ci, mai ales, nu a avut reprezentarea existenţei unui grup infracţional şi, pe cale de consecinţă, a aderării sale voite la acesta. A subliniat că, pentru a fi în prezenţa acestei infracţiuni sunt necesare nu doar acţiuni directe, ci trebuie ca persoana să aibă cunoştinţă că există un grup infracţional şi cine îl compune, ce face fiecare dintre membrii săi şi în ce măsură acţiunile sale pot conduce la simplificarea demersurilor ilicite propuse de membrii grupării şi la obţinerea rezultatului socialmente periculos urmărit. Or, inculpatul cunoaşte doar două persoane cercetate în acest dosar, respectiv pe CCCCCCCCC. şi S., de la care a cumpărat drepturile litigioase. Mai mult, nici o persoană audiată în cauză nu a declarat vreodată că l-ar fi văzut pe clientul său la Primăria Constanţa, la Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 sau că ar fi luat legătura cu evaluatorii, membrii comisiei ori influenţând şi intervenind pe lângă aceştia prin alte persoane. Prin urmare, nu i se poate atribui inculpatului reprezentarea cu caracter obiectiv a faptului că a avut cunoştinţă de existenţa unei grupări ilicite sau de activităţile desfăşurate de membrii prezumaţi ai acesteia şi, mai ales, că prin acţiunea sa de cumpărare a unei fracţii foarte reduse din drepturile litigioase ar fi sprijinit în orice mod activitatea grupării.

Cei care se presupune că au iniţiat grupul infracţional nu au declarat niciodată că au avut vreo înţelegere de tip fraudulos cu inculpatul Y. sau că acesta ar fi fost conştient de activitatea lor ori de faptul că a aderat la grupare. Prin urmare, atât timp cât nu a fost probată aderarea inculpatului Y., înseamnă că ea nu a existat niciodată, fiind doar o ficţiune a procurorului autor al rechizitoriului, reluată în concluziile orale ale acuzării.

Mai mult, deşi s-a susţinut de către acuzare că activitatea infracţională ar fi fost realizată în perioada 14 ianuarie 2004 - 31 mai 2004, momentul săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup infracţional este caracterizat de imprecizie, în condiţiile în care nu a fost indicat cu exactitate, ştiut fiind că această faptă se săvârşeşte uno ictu.

Inculpatul s-a comportat ca un cumpărător de bună credinţă, iar împrejurarea că ar fi obţinut un câştig financiar de pe urma vânzării terenurilor dobândite nu poate reprezenta o acuzaţie penală.

În ce priveşte complicitatea la infracţiunea de abuz în serviciu, s-a solicitat a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în faza de cercetare judecătorească, pe baza căruia s-a susţinut că evaluările efectuate de inculpatul JJ. au fost corecte şi nu au generat diferenţele de preţ atestate în rechizitoriu.

Examinând modalitatea în care au fost instrumentate notificările se poate concluziona că acestea au îndeplinit toate cerinţele legale şi nu s-au identificat elemente de natură penală în legătură cu modalitatea în care funcţionarii publici şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu.

În ce priveşte modalitatea în care inculpatul Y. i-ar fi ajutat pe autorii faptei, în perioada cuprinsă între data autentificării contractului de vânzare-cumpărare (14 ianuarie 2004), data întocmirii referatelor (martie 2004) şi data emiterii dispoziţiei de primar (mai 2004), inculpatul Y. nu avea cum să îi ajute pe membrii comisiei să îşi îndeplinească în orice mod atribuţiile de serviciu, întrucât, la acel moment, notificările erau deja depuse şi se aflau în lucru, iar comisia avea reprezentarea suprafeţelor de teren revendicate şi a celor care urmau a fi oferite în compensare, cu atât mai mult cu cât acesta nici nu s-a deplasat la Primăria Constanţa şi nu a contactat telefonic funcţionarii acesteia. Faptul că a dat procură de reprezentare, în luna februarie 2004, este dovada cea mai clară a lipsei sale de implicare şi de informare în legătură cu retrocedarea terenurilor, a faptului că nu ştia în concret ce anume trebuie să facă şi, în plus, mai era şi distanta Bucureşti - Constanţa pe care, probabil, că nu avea disponibilitatea să o parcurgă doar pentru a se interesa cu privire la teren.

Inculpatul Y. nu a participat la desfăşurarea activităţilor administrative la nivelul Primăriei municipiului Constanţa, nu i-a cunoscut sau contactat pe membri Comisiei, pe evaluator ori pe primar, ci şi-a asumat riscul unei pierderi financiare, existând posibilitatea respingerii cererilor de reconstituire a drepturilor de proprietate.

În ce priveşte latura civilă, s-a solicitat să se menţină referatele şi dispoziţiile de primar a căror desfiinţare s-a dispus prin hotărârea atacată, pentru protejarea terţilor dobânditori de bună-credinţă.

Inculpatele HH., GG., FF., EE., precum şi inculpatul DD. au criticat sentinţa apelată sub aspectul temeiului soluţiei de achitare, solicitând schimbarea acestuia din art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât din motivarea soluţiei primei instanţe, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză (raportul de expertiză topo-cadastrală şi înscrisurile aflate la dosar) rezultă că cele două suprafeţe de teren în legătură cu care au fost formulate acuzaţiile aparţineau domeniului privat al municipiului Constanţa, iar nu domeniului public al statului.

S-a arătat astfel că nimeni nu a contestat legalitatea titlului de proprietate al Primăriei Constanţa în ceea ce priveşte suprafaţa de teren intabulată şi nici celelalte hotărâri ale Consiliului Local prin care au fost inventariate şi trecute în domeniul privat al municipiului Constanţa terenurile situate în intravilan, ai cărei autori sau proprietari nu sunt identificaţi sau nu au un titlu valabil.

Inculpata HH. avea doar obligaţia de a verifica legalitatea întocmirii actelor prezentate la intabulare, admiterea cererii de înscriere fiind condiţionată doar de verificarea îndeplinirii condiţiilor de formă ale actului juridic, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză cu prilejul admiterii cererilor de intabulare a dreptului de folosinţă, respectiv a dreptului de proprietate.

În acest context, având în vedere şi faptul că încheierea de intabulare este doar o formă de publicitate imobiliară, iar nu o formă constitutivă sau translativă a dreptului de proprietate, nu se poate susţine că, prin admiterea intabulării dreptului de folosinţă, respectiv a dreptului de proprietate în vederea asigurării formelor de publicitate imobiliară, s-a realizat, în fapt, deposedarea statului român de cele două suprafeţe de teren.

În cazul inculpatei GG., în funcţia deţinută, aceasta a semnat doar acele adrese prin care s-a exprimat acordul în vederea intabulării dreptului de folosinţă asupra celor două suprafeţe de teren situate în zona x.

Or, în cadrul unităţii administrativ teritoriale, în anul 2006, când au fost semnate adresele, existau acte administrative cu putere de lege, care, atât la acel moment, cât în prezent, se bucură de prezumţia de legalitate, ele atestând că cele două suprafeţe de teren fac parte din domeniul privat al municipiului Constanţa, motiv pentru care, din această perspectivă, nu era nicio problemă în a menţiona faptul că dreptul de proprietate asupra lor aparţine Primăriei municipiului Constanţa.

Aceste aspecte sunt confirmate de concluziile raportului de expertiză, expertul ajungând la concluzia că, în mod corect, cele două suprafeţe de teren au fost intabulate în favoarea Primăriei municipiului Constanţa, având în vedere, pe de o parte, actele administrative existente la dosar, iar, pe de altă parte, faptul că în anul 2009 au fost intabulate în zonă terenurile adiacente celor două suprafeţe de teren, care au făcut obiectul celor două tranzacţii de vânzare-cumpărare cu S.C. TTTTTT. S.R.L. şi S.C. SSSSSS. S.R.L., împrejurare din care rezultă că, ulterior, Statul român, reprezentat de Apele Române, a întocmit cadastrul general şi şi-a intabulat, în mod definitiv, dreptul de proprietate asupra plajelor respective, aspect menţionat inclusiv de martorii audiaţi în cauză.

Inculpatul P. a criticat sentinţa apelată sub următoarele aspecte:

- soluţia de achitare trebuia întemeiată pe disp. art. 16 lit. a) C. proc. pen. sau art. 16 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen. ori art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În acest sens, s-a arătat că în considerentele hotărârii atacate s-a menţionat că în sarcina inculpatului P. nu se poate reţine săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, întrucât materialul probator nu a evidenţiat niciun act de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de funcţionarii publici în cazul de retrocedare notificat de inculpata BBBBBBBBB. şi comoştenitorii.

În ce priveşte soluţia de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen., nici aceasta nu a fost motivată, prin raportare la temeiul reţinut în dispozitiv (art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.).

În realitate, aceleaşi argumente avute în vedere la analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu sub forma complicităţii trebuia să fundamenteze şi soluţia de achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., întrucât inculpatul P. nu a participat la procesul de soluţionarea a notificărilor, nu a cunoscut şi nu a avut vreo înţelegere cu vreunul dintre inculpaţi (funcţionari publici, notificatori, mandatari, notari, evaluatori) în scopul dobândirii ilicite a unor terenuri şi al prejudicierii statului sau instituţiilor acestuia.

Terenurile au fost achiziţionate fie de inculpat, ca persoană fizică, fie de S.C. PP. S.R.L. (care a fost reprezentată exclusiv de administrator), prin acte autentice.

În privinţa cazurilor de retrocedare notificate de inculpaţii SS. şi UU., pentru raţionamentele şi temeiurile reţinute în privinţa celorlalţi inculpaţi, instanţa de fond era datoare să constate că nici în sarcina inculpatului P. nu poate fi reţinută săvârşirea faptei penale de care a fost acuzat, soluţia de achitare neputând fi întemeiată decât pe disp. art. 16 lit. a) C. proc. pen.

- greşita menţinere a sechestrului instituit asupra unor bunuri ale inculpatului

Hotărârea atacată nu este motivată sub aspectul temeiurilor de fapt şi de drept pentru care, deşi inculpatul nu a săvârşit niciuna dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, au fost totuşi menţinute măsurile asigurătorii instituite în faza de urmărire penală.

Inculpata G. a criticat sentinţa apelată sub următoarele aspecte:

- deşi instanţa de fond a apreciat că actul de sesizare prezintă deficienţe majore, determinând imposibilitatea stabilirii limitelor obiectului judecăţii, a dispus totuşi condamnarea inculpatei;

În acest sens, s-a făcut trimitere la considerentele hotărârii atacate, în care s-a reţinut că rechizitoriul nu descrie într-o manieră clară, inteligibilă şi concisă faptele pe care se presupune că inculpaţii le-au săvârşit. Totodată, rechizitoriul este o interpretare pro causa a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialiştii D.N.A, care nici nu erau autorizaţi ca experţi tehnici judiciari în specialitatea topografie, geodezie şi cadastru, respectiv în evaluarea proprietăţii. În plus, efectuarea constatării s-a dispus după aproape 3 ani de la consumarea prezumtivelor fapte, nefiind îndeplinită nici condiţia lămuririi urgente a unor fapte şi împrejurări ale cauzei, cerută de art. 122 C. proc. pen. în vigoare la data efectuării constatării.

Deşi C. proc. pen. în vigoare nu cuprinde o procedură care să acopere situaţia din prezenta cauză, instanţa de apel poate constata neregularitatea actului de sesizare şi dispune restituirea cauzei în vederea refacerii acestuia.

- greşita condamnare a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu;

Cu ocazia dezbaterilor, inculpata a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de neglijenţă în serviciu şi încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât nu a comis fapta cu vinovăţia prevăzută de lege.

S-a arătat în esenţă că nu au fost indicate dispoziţiile legale pe care le-ar fi încălcat inculpata şi, mai ales, în ce constă nerespectarea acestora şi care a fost consecinţa produsă. În plus, încălcarea Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 nu poate fi luată în considerare prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016.

În cazul de retrocedare BBBBBBBBB., a solicitat a se avea în vedere că inculpata a făcut parte din Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, iar în această calitate nu avea atribuţia de a verifica, cu prilejul analizării fiecărei notificări, modalitatea de înregistrare a înscrisurilor depuse la dosar, ci doar de a constata existenţa sau inexistenţa documentelor cerute de lege, respectiv a actelor de proprietate, a celor care dovedeau calitatea de moştenitor, a situaţiei juridice, a rapoartelor de expertiză.

Pe de altă parte, a învederat că, în calitate de consilier juridic, nu a participat la fundamentarea notificării în cazul AA., neexistând nicio adresă, punct de vedere, corespondenţă, situaţie juridică sau rezoluţie care să îi poarte semnătura, aceasta fiind aplicată doar pe referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin care a confirmat, alături de ceilalţi membri, în urma centralizării opiniilor profesionale ale specialiştilor din cadrul Primăriei Constanţa, că ceea ce au propus este în concordanţă cu dispoziţiile actului normativ.

În ce priveşte competenţa Comisiei de soluţionare a notificării, s-a arătat că aceasta a fost stabilită prin hotărârea instanţei de judecată, iar Statul, ca organ obligat să repare abuzurile din perioada regimului comunist, şi-a îndeplinit obligaţia prin emiterea dispoziţiei de primar.

Referitor la încheierea de către notificatori a unor contracte de cesiune de drepturi succesorale sau promisiuni de vânzare-cumpărare, nu exista nicio interdicţie legală prin care drepturile litigioase în materia Legii nr. 10/2001 să nu poată fi vândute.

Totodată, s-a mai arătat că inculpata nu a fost implicată în niciun fel la întocmirea rapoartelor de evaluare, iar în privinţa termenului de soluţionare a notificărilor, nerespectarea acestuia constituie contravenţie.

Inculpatul B. a solicitat achitarea pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în principal, în temeiul art. 396 C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., iar, în subsidiar, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. Totodată, a solicitat achitarea pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

S-a susţinut că în speţă, este incidentă Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu. În acest sens, s-a arătat că inculpatul B. a fost membru în Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 urmare a unei dispoziţii emisă de primarul municipiului Constanţa în anul 2002 şi, atât la acel moment, cât şi pe perioada în care a funcţionat comisia, activitatea acesteia nu a fost reglementată prin dispoziţii cuprinse în legi, ordonanţe de urgenţă ale Guvernului şi ordonanţe de Guvern, care să prevadă în mod clar atribuţii de serviciu concrete care revin fiecăruia dintre membrii comisiei.

În aceste condiţii, având în vedere că nu au existat dispoziţii legale care să reglementeze în mod expres atribuţiile şi procedura de lucru a comisiei, aceasta fiind înfiinţată ad-hoc, dar şi faptul că inculpatul B. nu a avut calitatea de funcţionar în cadrul Primăriei municipiului Constanţa, ci a fost desemnat prin dispoziţia primarului în calitate de consilier local din partea Consiliului Local Constanţa, acesta nu deţine calitatea specială cerută de textul de lege incriminator pentru subiectul activ al infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv aceea de funcţionar public sau de persoană asimilată acestuia.

În acest context, înscrisul depus la dosar de către D.N.A. depăşeşte limitele sesizării instanţei stabilite de art. 371 C. proc. pen., în conformitate cu care, după începerea judecăţii, nu se poate interveni în niciun fel asupra obiectului sesizării (acte materiale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată), nici măcar pentru a suplini cele statuate prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.

În lipsa unor reglementări legale care să arate în mod concret şi limitativ care este conduita pe care trebuie să o adopte funcţionarii din Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu se poate concluziona că aceştia au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu. Simpla menţionare cu titlu general a unor dispoziţii legale de principiu care trebuie să fie respectate în egală măsură de toată lumea, iar nu numai de cei care aplică dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nu întruneşte exigenţele din considerentele Deciziei nr. 405/2016, cu atât mai mult cu cât nici instanţa de fond şi nici apărarea nu au reuşit să identifice conduita concretă pe care funcţionarul în cadrul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 trebuia să o respecte, iar actul final de retrocedare era emis de o altă autoritate administrativă.

În ceea ce priveşte indicarea de către instanţa de fond şi de către parchet a încălcării prevederilor H.G. nr. 498/2003, aceasta este o legislaţie secundară, iar guvernul nu este abilitat să emită, printr-o simplă hotărâre de guvern, norme interpretative cu privire la conţinutul unei legi speciale, acesta fiind atributul exclusiv al Parlamentului României. Ca urmare, nu se poate reţine că invocarea încălcării unor atribuţii care reveneau comisiei, stabilite prin H.G. nr. 498/2003, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu în accepţiunea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016.

Tot din perspectiva îndeplinirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, a solicitat a se constata că, în cauză, nu există constituire de parte civilă a municipiului Constanţa, a altor unităţi administrativ teritoriale sau a Ministerului de Finanţe, în calitate de reprezentant al statului, aşa încât nu se poate susţine că există un prejudiciu. De altfel, şi din concluziile raportului de expertiză rezultă că nu a avut loc prejudicierea unităţilor administrativ teritoriale, respectiv a statului român.

Referitor la infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, având în vedere înscrisurile de la dosar, dar şi expertiza de evaluare imobiliară, faptele imputate inculpatului nu există.

Inculpata Z. a criticat sentinţa apelată sub aspectul temeiului soluţiei de achitare, solicitând schimbarea acestuia din art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În esenţă, s-a susţinut că în cazul inculpatei nu a existat nicio activitate pretins infracţională, ci doar efectuarea unor acte necesare profesiei de notar, în temeiul şi în limitele legii civile.

În acest context, hotărârea instanţei de fond nu este de natură a lămuri un observator obiectiv asupra lipsei totale de implicare a inculpatei în vreo activitate infracţională.

Contractele de cesiune de drepturi litigioase autentificate de către clienta sa au reprezentat, în integralitate, voinţa părţilor care au participat la încheierea lor şi care au cunoscut, la acel moment, că acestea sunt contracte consensuale, sinalagmatice şi aleatorii. De altfel, contractele produceau efecte juridice indiferent dacă erau sau nu autentificate de clienta sa, întrucât forma autentică nu era cerută ad validitatem. A subliniat că, în activitatea notarială, un notar învestit cu soluţionarea unei cereri de autentificare a unor contracte nu are motive şi nici posibilitatea legală să respingă cererea şi să nu efectueze operaţiunea decât dacă se constată, printr-o încheiere de respingere, o imposibilitate legală de a încheia respectivul act. Prin urmare, inculpata, în calitate de notar, neconstatând o imposibilitate legală de a încheia contractele de cesiune drepturi litigioase, în mod categoric nu avea posibilitatea de a respinge solicitarea părţilor cu privire la autentificare.

Împrejurarea că inculpata Z. a autentificat aceste contracte nu a fost de natură a conferi părţilor mai multe drepturi decât aveau ori drepturi asupra fondului acţiunii în principiu, ci doar o vocaţie la dobândirea acestor drepturi ulterioare. De altfel, din analiza obiectului contractelor autentificate de inculpată, rezultă că acestea respectă dispoziţiile legale, fiind vorba de drepturi litigioase care decurgeau din împrejurarea că obiectul lor se afla într-o procedură judiciară.

În ceea ce priveşte persoanele care se consideră îndreptăţite la măsuri reparatorii, a învederat că cesionarii drepturilor de creanţă au dobândit doar vocaţia obţinerii măsurilor reparatorii, calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunului preluat abuziv urmând a fi stabilită după epuizarea procedurilor prevăzute de legile restituirii. Prin urmare, acţiunea inculpatei de autentificare a contractelor nu a subrogat nici notarul şi nici părţile contractante în drepturile şi obligaţiile instituţiei care trebuia să finalizeze procedurile referitoare la drepturile succesorale. A subliniat că, prin activitatea desfăşurată, inculpata nu a conferit capacitate succesorală părţilor contractante şi nici nu a conferit siguranţă în ceea ce priveşte dobândirea drepturilor sau o eventuală evaluare ulterioară.

În ceea ce priveşte infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi complicitatea la infracţiunea de abuz în serviciu, a apreciat că, indiferent de încadrarea lor juridică, nu există probe care să conducă la concluzia că inculpata ar fi săvârşit vreun act material, de orice natură, care să facă parte din activitatea sa zilnică şi care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a celor două infracţiuni. De altfel, acuzarea nici nu a individualizat în concret vreun act săvârşit de clienta sa care să poată fi subsumat textului de lege care incriminează activitatea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Faptul că nu a comis niciun fals intelectual se poate observa şi din documentaţia celor două procuri existente la mapa actului notarial, care au anexată cererea înregistrată la primăria Constanţa sub nr. x din 18.01.2002, la întocmirea căreia nu a avut nicio contribuţie.

În ce priveşte obţinerea unui avantaj patrimonial, făcându-se trimitere la o tranzacţie a firmei S.C. Varianta S.R.L., în care fostul soţ al inculpatei avea calitatea de asociat, s-a arătat că acesta nu era singurul asociat şi nici administratorul societăţii, iar procurarea de avantaje nu ar fi fost posibilă la momentul autentificării celor două contracte de cesiune, întrucât nu s-ar fi putut anticipa emiterea dispoziţiilor de către primar şi nici modul în care beneficiarii dreptului de proprietate înţelegeau să dispună de acesta.

În fine, în ce priveşte urmarea imediată specifică infracţiunii de abuz în serviciu, terenul în discuţie se află în proprietatea municipiului Constanţa, în prezent pe el fiind construite locuinţe sociale.

Inculpatul JJ. a criticat sentinţa apelată sub aspectul temeiului soluţiei de achitare, solicitând schimbarea acestuia din art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, inculpatul JJ. a întocmit rapoartele de evaluare cu respectarea legii şi a reglementărilor specifice, fapt confirmat prin expertizele efectuate în cursul cercetării judecătoreşti.

În ce priveşte complicitatea la abuz în serviciu, nu s-a dovedit că inculpatul JJ. a cunoscut sau ar fi putut cunoaşte ce fapte se vor săvârşi, nefiind indicată nicio legătură cu altă persoană, membru în consiliul local, primar sau membru în Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001. Inculpatul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a depus rapoartele de evaluare, fără să realizeze activităţi care să se constituie în ajutor specific la comiterea în viitor a unei infracţiuni de abuz în serviciu de către persoane cu care nu a luat legătura şi cu care nu a discutat, neexistând nicio probă în sens contrar.

În ce priveşte asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, legătura dintre inculpat şi D., în privinţa căreia s-a susţinut că l-ar fi convins pe acesta să sprijine activităţile ilicit penale desfăşurate de primar şi de membri Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, s-a consumat la data încheierii contractului având ca obiect efectuarea evaluării unor terenuri, deci cu mult înainte ca orice altă persoană să participe la săvârşirea de infracţiuni în modalitatea reţinută prin rechizitoriu.

Inculpata D. a criticat atât soluţia de condamnare dispusă în cazurile FFFFFFF. şi BBBBBBBBB., cât şi soluţia de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de fals intelectual ca efect al prescripţiei răspunderii penale, solicitând în ambele cazuri achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

S-a susţinut în esenţă că există o contradicţie între soluţia de condamnare şi motivarea acesteia, care de fapt demonstrează lipsa de vinovăţie şi respectarea dispoziţiilor legale pe care inculpata le avea potrivit fişei postului. Totodată, s-a făcut trimitere la cele două expertize efectuate în faza de judecată, care au stabilit că în întreaga activitate de retrocedare nu s-a încălcat domeniul public şi că nu au existat cazuri de subevaluare a terenurilor, astfel încât nu există niciun prejudiciu. În plus, s-a susţinut că nu s-a demonstrat care sunt acele dispoziţii legale încălcate de inculpată, iar trimiterile la Normele metodologice nu pot fi primite, având în vedere Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.

În ce priveşte cazul FFFFFFF., în mod eronat s-a reţinut că toate cele 3 notificări se refereau la suprafaţa de 51.585 mp În realitate, în notificarea depusă prin executor judecătoresc nici nu trebuia trecută suprafaţa, ci doar elemente de identificare ale bunului solicitat, iar potrivit expertizei topo-cadastrale efectuate în faza de judecată rezultă că suprafaţa la care avea dreptul XX. era de 13.4383 ha. după ce s-a reconstituit în natură, astfel încât suprafaţa identificată de primărie, de 117.480 mp era chiar mai mică decât cea stabilită prin expertiză.

În plus, instanţa de fond a reţinut că în cazul FFFFFFF. terenurile nu au fost subevaluate, că nu a fost afectat domeniul public al statului, iar în ce priveşte înscrisul olograf din 4.02.2002, acesta nu constituie un fals, neputând fi asimilat unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.

De asemenea, înainte ca Direcţia Patrimoniu să facă o propunere către mandatar, întreaga documentaţie a fost analizată de juriştii Comisiei, dar şi de întreaga Comisie, fiind vorba aşadar despre o decizie unitară, iar nu doar a specialistului pe probleme tehnice.

În ce priveşte cazul BBBBBBBBB., s-a arătat în esenţă că notificarea a fost soluţionată de primărie la indicaţia expresă a instanţei de judecată, cuprinsă în Sentinţa civilă nr. 183/2003, dar şi cu avizul statului, reprezentat de D.G.F.P.Constanţa, care a stabilit că Primăria Constanţa este autoritatea competentă să acorde despăgubiri inclusiv pentru terenul ocupat de o unitate militară, iar prefectul nu a atacat în contencios administrativ dispoziţiile emise.

În ce priveşte infracţiunea de fals intelectual pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, nu s-a demonstrat existenţa elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, neexistând nicio dovadă că inculpata D. s-a implicat în mod direct în atestarea unor situaţii de fapt neadevărate.

Inculpatul R. a criticat sentinţa apelată sub aspectul temeiului soluţiei de achitare, solicitând schimbarea acestuia din art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a susţinut că inculpatul a încheiat, în calitate de cumpărător, un contract de cesiune de drepturi litigioase, care este un contract aleatoriu, de esenţa acestuia fiind riscul, motiv pentru care şi preţul care se plăteşte este mai mic. Aşa cum rezultă din actele dosarului, atât la Primăria Constanţa, cât şi la alte unităţi administrativ teritoriale, au existat notificări în cazul cărora s-au încheiat astfel de contracte de cesiune de drepturi litigioase şi care, în final, au fost respinse şi, ca urmare, cei care au încheiat contractele nu au mai obţinut nimic. Astfel, în condiţiile în care inculpatul a încheiat cu un prieten un contract de cesiune de drepturi litigioase, asumând-şi riscul de a nu câştiga nimic, nu se poate reţine că a săvârşit o faptă penală, dimpotrivă, efectele unei asemenea convenţii fiind pur civile. În baza Legii nr. 10/2001 pot formula notificare cei care au dreptul la restituire, iar după expirarea termenului prevăzut de lege, succesorii lor în drepturi, precum cumpărătorii de drepturi litigioase, pot continua demersurile, activitatea acestora neputând fi considerată complicitate la săvârşirea unor fapte de natură penală.

Inculpatul CCCCCCCCC. a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în actul de sesizare. S-a susţinut de asemenea că hotărârea primei instanţe este nemotivată ori motivarea este contradictorie, precum şi faptul că instanţa de fond a recunoscut cvasi-implicit încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin menţiunea făcută în motivare referitoare la împrejurarea că rechizitoriul nu descrie într-o manieră clară, inteligibilă şi concisă faptele pe care se presupune că inculpaţii le-au săvârşit (a se vedea pag. 96 din sentinţa primei instanţe).

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, cu referire la art. 16 alin. (1) lit. a), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. S-a susţinut astfel că din toate probele administrate în cauză nu rezultă elementul material al faptelor judecate, că principala acuzaţie adusă inculpatului reprezintă în realitate o transpunere abuzivă în zona dreptului penal a unor aspecte care aparţin exclusiv dreptului civil, fără a se putea constata încălcarea unor prevederi legale. În plus, chiar dacă s-ar constata încălcarea unor dispoziţii de drept civil, inculpatul nu avea studii juridice şi nu a cunoscut eventualul caracter ilicit al respectivelor operaţiuni, el acţionând cu bună-credinţă. În privinţa actului eliberat de inculpata U., în calitate de notar public, acesta nu a fost avut în vedere de comisia care a analizat cererile de restituire formulate în numele mandantei QQQQQ.

Printr-un memoriu separat inculpatul a invocat împlinirea termenelor de prescripţie a răspunderii penale prin raportare la inexistenţa unor cauze de întrerupere, în contextul pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018.

Inculpatul E. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), a greşitei schimbări a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 17 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în temeiul art. 238 C. proc. pen., text de lege care nu reglementează această procedură, precum şi a greşitei încetări a procesului penal în considerarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), sub aprecierea că fapta există şi că a fost săvârşită cu vinovăţie de către inculpat.

S-a arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică, întrucât activitatea inculpatului E. în Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu a avut legătură cu funcţia şi atribuţiile de serviciu specifice pe care le îndeplinea în cadrul Primăriei Constanţa, în calitate de director executiv la Direcţia tehnic investiţii, procedurile ce trebuiau urmate la comisie şi documentele ce trebuiau verificate sau asupra cărora urma să se pronunţe nefiind specifice sau similare cu acelea pe care le cunoştea prin efectul exercitării funcţiei în care era angajat. Dimpotrivă, aşa cum a rezultat din probele de la dosar, actele, documentele, deciziile, menţionate de prima instanţă pentru a argumenta reţinerea vinovăţiei inculpatului E., au fost emise de alte persoane şi prezentau forţă obligatorie pentru inculpat în calitatea sa de membru al comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 (a se vedea Referatul nr. x din 20.07.200, Referatul nr. x. 623 din 17.12.2004, Raportul nr. 150.537 din 10.12.2004 şi Dispoziţia nr. x din 21.12.2004).

Nu se poate reţine vinovăţia sub forma intenţiei directe calificată, sub aspectul încălcării obligaţiilor legale în calitatea sa de membru al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 în legătură cu soluţionarea, după 3 ani, a cererii de retrocedare, după cesionarea succesivă a drepturilor succesorale către numiţii BB., CC. şi P., pentru un teren a cărui restituire s-a solicitat de la o altă unitate deţinătoare.

Inculpatul A. a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea primei instanţe este nemotivată în ce priveşte soluţiile de condamnare dispuse împotriva sa, instanţa de fond fiind obligată să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate atât de inculpatul A., cât şi de ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea sa pentru faptele pentru care a fost condamnat în primă instanţă, cu referire la disp.art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Astfel, în ce priveşte notificarea din cazul FFFFFFF., s-a susţinut că Legea nr. 10/2001 nu condiţionează ca notificatorul să arate în concret care este suprafaţa solicitată pentru retrocedare, ci doar să indice elemente de identificare şi o valoare estimată a acesteia, urmând ca identificarea terenurilor şi localizarea lor să fie făcută de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001. Dosarul de retrocedare era verificat sub toate aspectele de legalitate de membrii acestei Comisii, iar ulterior, pe baza referatului Comisiei, se emitea dispoziţia de primar. S-a mai arătat că instanţa de fond nu a identificat paguba produsă prin fapta inculpatului A., în condiţiile în care şi-a însuşit concluziile celor două expertize efectuate în faza de judecată. Totodată, s-a invocat existenţa avizului de legalitate emis de D.G.F.P.Constanţa, precum şi faptul că niciuna dintre dispoziţiile de primar emise în cazul notificărilor din speţă nu au fost atacate de prefect în contencios administrativ.

În ce priveşte notificarea din cazul BBB., s-a susţinut că primarul emitea dispoziţia în baza referatului Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, care era compusă inclusiv din jurişti, cum era cazul inculpatului C. (avocat de profesie). În plus, la dosarul de restituire erau acte civile şi de moştenitor, contracte de mandat autentificate de inculpatul T., în calitate de notar, precum şi adeverinţa eliberată de inculpata U., de asemenea notar, astfel încât inculpatul A., de profesie inginer,nu putea pune la îndoială acte întocmite de notari. În plus, el nu era obligat să verifice limitele mandatului, ci doar dovada calităţii de moştenitor, dovada depunerii notificării şi dovada dreptului de proprietate, condiţii care erau îndeplinite.

În ce priveşte notificarea din cazul BBBBBBBBB., s-a făcut trimitere la considerente Sentinţei civile nr. 183 din 5.02.2003 a Tribunalului Constanţa, susţinându-se că inculpatul a acţionat cu bună-credinţă şi că a emis dispoziţiile de retrocedare prin echivalent valoric către persoanele îndreptăţite la restituire.

Instanţa de fond a reţinut că nu se contestă valoarea la care au fost evaluate cele două terenuri, ci se consideră că infracţiunile s-au comis în raport de încălcarea competenţei de soluţionare a notificării pentru suprafaţa care aparţinea Ministerului de Interne. Or, având în vedere dispoziţiile cap. 2 pct. 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, exista o incertitudine legislativă în ce priveşte entitatea obligată să soluţioneze notificarea cu privire la un bun care nu se afla în patrimoniul său. În privinţa contractelor de cesiune, acestea au fost depuse după formularea notificării prin executor judecătoresc.

În al doilea subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de neglijenţă în serviciu şi achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) sau încetarea procesului penal ca efect al împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018.

Inculpatul H. a criticat sentinţa apelată sub aspectul temeiului soluţiei de achitare, solicitând schimbarea acestuia din art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (în principal), respectiv art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

A învederat că temeiul pentru care s-a dispus achitarea inculpatului H., şi anume art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (lipsa vinovăţiei), este greşit, având în vedere că probatoriul administrat în cauză a dovedit inexistenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunilor imputate, respectiv lipseşte verbum regens, ceea ce echivalează cu inexistenţa faptei, ipoteză în care sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că lipsa elementului material trebuie interpretată ca fiind o neîntrunire a elementelor constitutive ale infracţiunii, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Făcând trimitere la cazul FFFFFFF. a arătat că în mod greşit prima instanţă a apreciat asupra laturii obiective, de vreme ce în dispoziţiile art. 21 alin. (2) ale Legii nr. 10/2001, printre cerinţele de formă şi de fond ale notificării, nu se regăseşte şi indicarea întinderii suprafeţei notificate, singura condiţie stabilită de legiuitor fiind identificarea imobilului (fie chiar şi doar prin vecinătăţi), lucru care a şi fost menţionat în notificările lui WW.

Deopotrivă, inculpatul H. nu avea atribuţii de serviciu în legătură cu cererile de retrocedare, astfel că acesta nu putea face decât o verificare a îndeplinirii condiţiilor de formă, cu atât mai mult cu cât nu era specializat în verificări topografice şi în evaluarea terenurilor.

Mai mult, examinând conţinutul actelor normative aplicabile (Legea nr. 10/2001 şi H.G. nr. 614/2001) se poate observa că niciun text de lege nu face vreo referire la întocmirea/semnarea referatelor ce formează obiectul acuzaţiei, ci doar se precizează că unitatea deţinătoare a suprafeţei este abilitată să aplice legea, în cazul de faţă fiind vorba despre primărie, prin primar şi direcţiile de specialitate din cadrul unităţii administrativ teritoriale. În acest context, a subliniat că referatul a fost privit de toţi membrii comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 ca fiind un înscris centralizator al întregii documentaţii, aşa încât prin referat nu puteau fi contrazise concluziile adreselor direcţiilor de specialitate ori ale adresei Ministerului Finanţelor şi nici acceptarea ofertei de către notificator.

Ca urmare, nu a existat o încălcare a unei legi sau ordonanţe de către vreo persoană vizavi de notificările SS. şi FFFFFFF., aşa cum această infracţiune a fost reconfigurată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016.

Pe de altă parte, a subliniat că, în perioada pretinselor fapte, inculpatul H. deţinea calitatea de consilier municipal, fără a avea atribuţii de serviciu în legătură cu retrocedarea terenurilor, iar nu de funcţionar public în cadrul Primăriei, astfel că în privinţa sa nu este îndeplinită cerinţa vizând calitatea specială a subiectului activ, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 248 C. pen. (1969), respectiv art. 297 C. pen.

Din această perspectivă, cu ocazia dezbaterilor s-a invocat excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. x din 15 mai 2001 a primarului municipiului Constanţa prin care apelantul intimat inculpat H. a fost numit în comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionarea cauzei fără a ţine cont de respectiva dispoziţie, întrucât un consilier municipal nu putea fi numit într-o comisie de aplicare a Legii nr. 10/2001, de vreme ce actele normative aplicabile în această materie prevedeau explicit că singura instituţie abilitată în acest sens este Primăria, în acelaşi sens fiind şi H.G. nr. 614/2001 şi H.G. nr. 498/2003, prin care au fost aprobate normele de aplicare a legii, cea din urmă hotărâre excluzând explicit consiliul local de la procedura de retrocedare. Mai mult, legile nr. 69/1991 şi nr. 215/2001 au stabilit, în mod explicit, incompatibilitatea dintre calitatea de consilier local şi cea de funcţionar public în cadrul Primăriei, aşa încât clientului său nu i se putea acorda vreo calitate în legătură cu o activitate ce revenea exclusiv unităţii administrativ teritoriale.

Inculpatul V. a criticat sentinţa apelată sub aspectul temeiului soluţiei de achitare, solicitând schimbarea acestuia din art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a susţinut că acţiunea unei persoane care este de bună-credinţă şi efectuează o achiziţie de drepturi de proprietate viitoare şi nesigure, asumându-şi riscul suportării unor pierderi financiare, nu poate fi considerată o faptă penală, iar noţiunea de inexistenţă a faptei este dată de însăşi inexistenţa acţiunii sau inacţiunii care constituie elementul material indicat în textul de incriminare.

În mod corect, instanţa de fond a apreciat că, în activitatea desfăşurată de cesionarii de drepturi litigioase, aceştia s-au comportat ca nişte cumpărători de bună-credinţă, neexistând niciun indiciu că ar fi cunoscut că CCCCCCCCC. şi S., vânzătorii respectivelor drepturi, ar fi depăşit limitele Mandatului nr. x din 22 martie 2002, în baza căruia au acţionat.

Din contractul de mandat pe baza căruia au acţionat CCCCCCCCC. şi S., rezultă că mandanta QQQQQ. a stabilit ca remuneraţia să constea în jumătate din contravaloarea bunurilor retrocedate, ceea ce a reprezentat o transmitere implicită a dreptului de proprietate, aşa încât dreptul de dispoziţie al mandatarilor era născut şi actual la data autentificării contractului de mandat. Aşadar, ca urmare a acestui contract, mandatarii au dobândit drepturi asupra măsurilor reparatorii prin echivalent, în sensul art. 1 din Legea nr. 10/2001, şi, fiind subdobânditori, au putut, implicit, să le înstrăineze. Împrejurarea că inculpatul V. ar fi încheiat un contract de cesiune de drepturi litigioase cu CCCCCCCCC. nu poate constitui infracţiune, atâta timp cât primul nu a întreprins nicio activitate care să faciliteze obţinerea unui rezultat fraudulos.

Cu privire la infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există vreo dovadă că a avut loc o înţelegere de tip fraudulos între inculpaţii V. şi CCCCCCCCC.. În plus, nu sunt îndeplinite condiţiile complicităţii, respectiv complicele să săvârşească fapta cu intenţie, să fie conştient că îşi aduce contribuţia la fapta autorului şi să existe o coeziune psihică între cei doi participanţi.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals intelectual nu a fost realizat, întrucât atestarea faptului că între QQQQQ., pe de o parte, şi CCCCCCCCC., pe de altă parte, a existat un raport juridic izvorât dintr-un contract de mandat este un aspect ce corespunde adevărului şi nu poate fi contestat.

Totodată, nu există nici infracţiunea de uz de fals, pe de o parte, întrucât nu este îndeplinită situaţia premisă, constând în existenţa unui înscris fals, iar, pe de altă parte, deoarece inculpatul V. a fost un cumpărător de bună-credinţă, în opinia apărării, contractul de cesiune de drepturi litigioase neputând fi asimilat unui înscris fals.

În legătură cu infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, nu există elementele care să justifice reţinerea acestei fapte, neexistând o pluralitate generată de coordonarea acţiunilor inculpaţilor, intenţia acestora de a forma un organism autonom menit să organizeze, să delibereze şi să hotărască cu privire la săvârşirea de infracţiuni, cu atât mai mult cu cât nicio probă administrată în cauză nu dovedeşte existenţa unei înţelegeri între inculpaţi.

Inculpatul C. a criticat soluţia de condamnare dispusă în cazurile de retrocedare BBB. şi BBBBBBBBB.

Astfel, în primul caz, a susţinut că prima instanţă s-a aflat în eroare atunci când a reţinut că cele trei referate care au stat la baza emiterii dispoziţiilor de primar ar fi fost întocmite de inculpatul C., în realitate acestea fiind emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001. Totodată, în ce priveşte Adeverinţa nr. x din 8.03.2004, aceasta nu a fost singurul act în dovedirea calităţii de moştenitor a lui QQQQQ. faţă de BBB. Dincolo de împrejurarea că aceasta era întocmită de un notar, care confirma că sus-numita era unica moştenitoare a lui BBB., calitatea de moştenitor a fost stabilită şi pe baza altor înscrisuri aflate la dosar.

În ce priveşte soluţionarea notificării pe numele cesionarilor, analiza eventualei depăşiri a limitelor mandatului cu prilejul încheierii contractului de cesiune nu intra în competenţele şi obligaţiile inculpatului C., ci ale notarului public, ale cărui acte nici inculpatul şi nici ceilalţi membri Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu le puteau cenzura.

De altfel, în baza aceloraşi contracte de cesiune, şi alte autorităţi administrative (Primăria Mangalia, prefectura Bucureşti), respectiv S.C. ZZZZZZZ. S.A. au soluţionat favorabil cereri de retrocedare pe numele cesionarilor VV. şi S.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu în cea prevăzută de art. 404 din Legea nr. 10/2001 şi încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În ce priveşte cazul BBBBBBBBB., s-a susţinut că soluţionarea notificării s-a făcut cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor, care au verificat condiţiile de formă şi de fond prevăzute de Legea nr. 10/2001. De asemenea, prefectul judeţului Constanţa nu a atacat în contencios administrativ dispoziţiile emise de primar, iar soluţionarea notificării de către Primăria municipiului Constanţa a avut în vedere considerentele Sentinţei civile nr. 183/2003 a Tribunalului Constanţa. S-a invocat în acest context practica judiciară neunitară a instanţelor judecătoreşti şi incidenţa Deciziei nr. 27/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii.

Totodată, s-a susţinut că M.A.I. nu era unitate deţinătoare, în sensul art. 2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, dar şi faptul că încălcarea unor prevederi din aceste Norme nu poate conduce la reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu, având în vedere Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.

Inculpatul S. a criticat sentinţa apelată sub următoarele aspecte:

- nepronunţarea asupra uneia dintre faptele reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului S.;

S-a susţinut că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra infracţiunii de instigare la fals intelectual. În acest sens, a învederat că din cele 9 infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S., pentru instigarea la infracţiunea de abuz în serviciu şi instigarea la infracţiunea de fals intelectual, reţinute a fi săvârşite în concurs ideal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în complicitate la fals intelectual, arătându-se că prima este absorbită în cea de a doua. În aceste condiţii, instanţa de fond trebuia să adopte opt soluţii, iar nu şapte, aşa cum se menţionează în dispozitiv.

În aceste consecinţă, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa nu s-a pronunţat sub nicio formă cu privire la una dintre faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel cum obiectul judecăţii a fost modificat ca urmare a schimbării încadrării juridice.

- nemotivarea hotărârii atacate;

Prima instanţă s-a limitat la redarea ad literam a rechizitoriului, fără vreo contribuţie personală, fără analiza probelor şi fără a evidenţia în mod concret care sunt actele materiale ale infracţiunilor pretins a fi fost săvârşite de inculpatul S.

Totodată, instanţa de fond nu a analizat unele apărări ale inculpatului S. (cu referire la legalitatea contractelor de mandat şi cesiune) şi nici actele materiale ale infracţiunii continuate pentru care a fost condamnat.

De asemenea, există contradicţii în cuprinsul motivării, precum şi între considerente şi dispozitiv.

În fine, nu există nicio menţiune cu privire la cuantumul prejudiciului, modalitatea de stabilire şi individualizare a acestuia, în condiţiile în care s-a reţinut că raportul de expertiză judiciară efectuat în cursul cercetării judecătoreşti contrazice cu desăvârşire opinia specialistului D.N.A. cuprinsă în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.

- greşita condamnare a inculpatului pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice;

S-a susţinut astfel că toate contractele semnate de inculpatul S. au fost perfectate cu respectarea normelor civile aplicabile în materie.

Contractul de mandat nr. x din 22.05.2002 a ratificat toate actele realizate cu depăşirea mandatului iniţial, iar formularea notificărilor pentru imobilele ce au aparţinut lui BBB. şi VVVVV. a reprezentat o gestiune de afaceri, care i-a fost utilă mandantei.

În ce priveşte Contractul de cesiune nr. x din 30.09.2002, acesta este valid sub aspectul manifestării de voinţă a cedentei.

Împrejurarea că inculpatul S. a beneficiat de pe urma procedurii de soluţionare a notificării privind averea lui BBB. nu reprezintă o contribuţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, întrucât acesta avea calitatea de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001, rezultată din contractul de cesiune, care nu avea caracter ilicit.

Inculpatul F. a solicitat achitarea pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, iar, în subsidiar, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege. Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a solicitat achitarea sa F. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, întrucât faptele nu există.

Inculpatul F. a fost condamnat de prima instanţă în legătură cu modul de operare E, vizând cazul de retrocedare BBBBBBBBB., reţinându-se că acesta, împreună cu ceilalţi membri ai comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, au încălcat dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) şi pct. 20.2 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, respectiv prevederi cuprinse în legislaţia secundară, prin aceea că au nesocotit competenţa de soluţionare a notificării, Primăria municipiului Constanţa atribuind o suprafaţă de teren mai mare decât cea revendicată, respectiv care se suprapunea cu domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale şi, în parte, cu cel public al statului aflat în administrarea Ministerului de Interne. Or, în conformitate cu cele statuate prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu decât în măsura în care funcţionarul public a avut o conduită contrară unor atribuţii de serviciu care sunt consacrate în legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale guvernului, ceea ce nu este cazul în speţă, inculpatul F., în calitate de simplu membru al comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, neîncălcând vreo dispoziţie legală care să reglementeze în mod expres o anume conduită.

Pe de altă parte, actele materiale imputate inculpatului prin rechizitoriu nu sunt clare, acuzaţiile fiind formulate la modul general, fără a se individualiza atribuţiile şi contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la realizarea activităţii infracţionale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Inculpatul F. nu a avut nicio contribuţie în ceea ce priveşte cea de a doua dispoziţie eliberată în cazul notificării BBBBBBBBB., întrucât în luna ianuarie 2005 nu mai avea calitatea de membru în comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, urmare a dispoziţiei de primar emise în acest sens.

În sentinţă sunt enumeraţi doar ceilalţi inculpaţi în privinţa cărora s-a reţinut că au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu, pe de o parte, şi infracţiunea de fals intelectual, în concurs real, pe de altă parte, instanţa omiţând să îl menţioneze pe apelantul intimat inculpat F., în enumerarea persoanelor considerate ca fiind vinovate de săvârşirea acestor infracţiuni, deşi prin dispozitiv s-a dispus condamnarea acestuia tocmai pentru faptele aferente acestui modul de operare.

Totodată, în cauză nu au fost administrate probe care ar fi putut conduce la concluzia că între inculpaţi a existat o coeziune la nivel psihologic, o coordonare, structură, împărţire a sarcinilor şi atribuţiilor, situaţie în care existenţa infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni nu poate fi dedusă din simpla raportare la materialitatea faptelor reţinute în sarcina acuzaţilor.

Petenta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu a fost introdusă în cauză pentru a-şi exercita dreptul la apărare, în condiţiile în care a dobândit împreună cu inculpatul CCCCCCCCC. coproprietatea unor imobile atribuite prin Dispoziţiile nr. 679/2004, nr. 796/2004 şi nr. 1344/2004, desfiinţate prin hotărârea instanţei de fond.

Petenta QQQQQQQ. a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, înlăturarea menţiunii referitoare la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

S-a susţinut că instanţa de fond nu a dispus introducerea sa în cauză, deşi este coproprietară a terenurilor ce au făcut obiectul dispoziţiilor menţionate anterior, fiind un terţ dobânditor de bună-credinţă.

Petentele S.C. RRRRRRR. S.A. şi S.C. SSSSSSS. S.A. au solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, revocarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin Ordonanţa din 15.02.2008 asupra terenurilor de 4.406,58 mp şi 3.901,2 mp.

S-a arătat că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererilor formulate de petente, prin care acestea au solicitat ridicarea sechestrului asupra celor două suprafeţe de teren.

S-a mai susţinut că împotriva Ordonanţei prin care a fost instituită măsura sechestrului, cele două petente au formulat plângere, care a fost respinsă, iar prin hotărârea primei instanţe, deşi s-a desfiinţat Dispoziţia primarului nr. x/2002, s-a reţinut că actele de înstrăinare sunt legale.

În ce priveşte confiscarea specială a terenurilor în cauză, s-a susţinut că cele două imobile nu sunt dobândite prin săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală, fiind cumpărate de cele două societăţi la aproape 3 ani de la data atribuirii lor lui XX.

Totodată, s-a susţinut că în realitate Parchetul urmăreşte confiscarea extinsă, deşi aceasta nu se aplică faptelor săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012.

Petenta S.C. QQ. S.A.. a solicitat să se lase nesoluţionată latura civilă în legătură cu terenul în suprafaţă de 17.877,14 mp, aferent activului Sere NNNNN., întrucât inculpatul L. a decedat în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă.

II. Procedura în faţa instanţei de apel

Cercetarea judecătorească în apel s-a desfăşurat în perioada 11.10.2018 - 7.01.2019, iar dezbaterile au avut loc la termenele de judecată din 7.01.2019 şi 8.01.2019.

În prezenta cauză, în baza art. 420 alin. (4) C. proc. pen. Înalta Curte a procedat la audierea apelanţilor inculpaţi H., G., C., T., care au dorit să dea o nouă declaraţie în faţa instanţei de apel.

În privinţa celorlalţi apelanţi sau intimaţi inculpaţi, la termenele din 16.11.2018 şi 14.12.2018 (în cazul inculpatului JJ.), aceştia au arătat că nu doresc să fie audiaţi de către instanţa de apel, prevalându-se, astfel de dreptul la tăcere.

La solicitarea Parchetului, având în vedere motivele de apel formulate în cauză, Înalta Curte a încuviinţat şi a procedat la reaudierea martorilor TT., KKK., CCCC., precum şi audierea celui de-al doilea specialist care a participat la întocmirea raportului de constatare efectuat în faza de urmărire penală, LLLL.

A fost încuviinţată proba cu înscrisuri formulată de apelanţii inculpaţi C., CCCCCCCCC., H. şi de intimatul inculpat I., precum şi de petentele QQQQQQQ., S.C. RRRRRRR. S.A. şi S.C. SSSSSSS. S.A., celelalte probe solicitate fiind respinse (a se vedea încheierile din 16.11.2018 şi 17.12.2018).

La termenul de judecată din 14.12.2018, Înalta Curte a respins excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată şi cea de neconvenţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 formulate de inculpatul CCCCCCCCC.

Prin încheierea din 17.12.2018, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea formulată de apelantul inculpat T. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. pen., art. 4 alin. (2) şi art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi completarea unor acte normative care conţin dispoziţii procesual penale.

Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de apelantul inculpat CCCCCCCCC. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (3) şi, respectiv, art. 29 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 304/2004.

De asemenea, a fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, formulată de apelantul inculpat T., chestiunea de drept pusă în discuţie fiind aceea "dacă, după data de 7 octombrie 2010, ca urmare a abrogării, prin Legea nr. 177/2010, a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi a art. 303 alin. (6) C. proc. pen. (1968), cursul prescripţiei a fost reluat de drept în dosarele penale în care judecata a fost suspendată în baza acestor dispoziţii, întrucât a încetat cauza de suspendare a cursului prescripţiei, chiar dacă instanţa a dispus repunerea cauzelor pe rol abia după soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională".

Prin încheierea din 7.01.2019, s-au respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, formulate de apelanţii inculpaţi T., respectiv A., chestiunile de drept puse în discuţie fiind acelea "dacă în contextul pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, de lege lata, cauzele de întrerupere a termenelor de prescripţie a răspunderii penale mai sunt sau nu reglementate de C. pen., adică, dacă instituţia întreruperii prescripţiei răspunderii penale mai face parte sau nu din dreptul pozitiv penal al României şi, pe cale de consecinţă, dacă instituţia prescripţiei speciale, care se identifică în raport cu întreruperea prescripţiei răspunderii penale, mai subzistă în legislaţia noastră penală", respectiv "dacă termenul de prescripţie se întrerupe prin actele de procedură comunicate inculpatului sau acesta nu se mai întrerupe, nefiind legiferat în prezent" şi "dacă Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 are caracterul şi întruneşte condiţiile unei legi penale mai favorabile erga omnes".

Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă excepţia de nelegalitate a Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 80/2017 formulată de apelantul inculpat B., prin apărător ales.

Prin încheierea din 8.01.2019 Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea formulată de apelantul inculpat B., prin apărător ales, de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004.

De asemenea, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de apelantul inculpat CCCCCCCCC. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) lit. c) raportat la art. 32 alin. (4) - (7) din Legea nr. 304/2004.

III. Analiza motivelor de apel

III.1. Apelurile declarate de Ministerul Public şi inculpaţi

Sintetizând motivele de apel formulate de Ministerul Public şi inculpaţii din prezenta cauză, Înalta Curte constată că în esenţă acestea pun în discuţie aspecte care ţin de fondul cauzei, cu referire la existenţa faptelor imputate prin actul de sesizare, prevederea lor în legea penală, vinovăţia inculpaţilor, existenţa şi întinderea prejudiciului, încadrarea juridică, confiscarea specială, rezolvarea laturii civile.

În egală măsură însă, atât în motivele de apel, cât mai ales cu ocazia dezbaterilor au fost ridicate şi alte chestiuni, a căror rezolvare nu presupune o analiză a fondului acuzaţiilor, însă influenţează soluţia care va fi dată căilor de atac ce fac obiectul prezentei cauze.

În acest sens, susţinerile au vizat motivarea hotărârii instanţei de fond, incidenţa prescripţiei răspunderii penale, legalitatea numirii membrilor Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, incidenţa incriminării specială prevăzută de art. 404 din Legea nr. 10/2001 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu referire la condiţiile în care se poate dispune o soluţie de condamnare în apel după pronunţarea unei hotărâri de achitare în primă instanţă.

Prin urmare, prealabil analizării criticilor care vizează fondul cauzei, Înalta Curte va analiza aspectele menţionate anterior.

În privinţa motivelor de apel care vizează fondul cauzei, Înalta Curte nu va analiza distinct fiecare apel declarat în cauză, ci va cenzura hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate atât de Parchet, cât şi de inculpaţi, prin raportare la fiecare dintre cele 6 modalităţi de săvârşire a faptelor expuse în actul de sesizare.

a. prescripţia răspunderii penale

În ce priveşte suspendarea judecăţii cauzei în primă instanţa ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că prin încheierea din 15.09.2010, instanţa de fond a admis cererile formulate de inculpaţii A., CCCCCCCCC., S., V., Y. şi B. şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi art. 258 alin. (1) din C. pen. din 1969, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

De asemenea, s-a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 C. proc. pen., art. 313 C. proc. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Prin Decizia nr. 3613 din 15.10.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost admise recursurile inculpaţilor, s-a casat în parte încheierea sus-menţionată şi a fost sesizată Curtea Constituţională şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 C. proc. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1611 din 20.12.2011 publicată în M. Of. nr. 106/9.02.2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 C. proc. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi art. 258 alin. (1) din C. pen. din 1969, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000.

La data de 1.02.2012 Curtea Constituţională a restituit instanţei de fond dosarul cauzei, împreună cu decizia menţionată anterior.

Înalta Curte constată că potrivit Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi C. proc. pen., în forma în vigoare la data de 15.09.2010, în situaţia sesizării Curţii Constituţionale, judecata cauzei în care fusese ridicata excepţia de neconstituţionalitate se suspenda până la soluţionarea acesteia.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.

De asemenea, potrivit art. 303 alin. (6) din C. proc. pen., instanţa suspendă judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei.

Prin decizia Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 9 din 9.02.2009 pronunţată într-un recurs în interesul legii, s-a decis că dispoziţiile art. 303 alin. (6) din C. proc. pen. se interpretează în sensul că încheierea prin care instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus suspendarea judecăţii, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu este supusă căii de atac a recursului.

Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-arătate, în vigoare la data de 15.09.2010, când prima instanţă a admis cererile inculpaţilor şi a sesizat Curtea Constituţională cu una dintre excepţiile ridicate, rezultă că măsura suspendării cauzei era obligatorie şi definitivă de la data pronunţării încheierii.

Este adevărat că această încheiere a fost recurată, însă calea de atac nu a afectat măsura suspendării judecăţii, căci a fost exercitată în condiţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, în sensul că a vizat soluţia de respingere ca inadmisibilă a altei excepţii de neconstituţionalitate ridicată la acelaşi termen de judecată din 15.09.2010.

Prin urmare, împrejurarea că recursul a fost admis prin Decizia nr. 3613 din 15.10.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nu poate conduce la concluzia că măsura suspendării judecăţii a început să curgă abia de la data soluţionării recursului, căci potrivit celor expuse anterior, suspendarea era în fiinţă, ca efect al admiterii de către prima instanţă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu una dintre excepţii, fiind fără relevanţă că prin decizia pronunţată în recurs instanţa de contencios constituţional a fost sesizată şi cu o altă excepţie, ce fusese respinsă de instanţa de fond.

În ce priveşte durata suspendării judecăţii, raportată de asemenea la dispoziţiile legale în vigoare la data dispunerii acestei măsuri, Înalta Curte constată că aceasta opera între data pronunţării încheierii instanţei de fond, care a sesizat Curtea Constituţională, şi data pronunţării deciziei de către instanţa de contencios constituţional.

În acest context, Înalta Curte reţine că este lipsită de relevanţă data la care dosarul cauzei a ajuns şi a fost înregistrat la Curtea Constituţională, căci suspendarea judecăţii dispusă odată cu admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, împiedica instanţa să ia orice altă măsură în acea cauză. De altfel, dispoziţiile art. 303 alin. (6) C. proc. pen. erau fără echivoc, în sensul că suspendarea judecăţii se făcea "până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei", durată care începea să curgă de la data pronunţării încheierii.

În ce priveşte momentul până la care dura suspendarea, atât dispoziţiile Legii nr. 47/1992, cât şi cele ale C. proc. pen. aveau în vedere explicit "soluţionarea excepţiei", adică data la care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra acesteia, prin decizie.

În acest context, faţă de lipsa de echivoc a dispoziţiilor legale, sunt fără relevanţă data la care decizia a fost publicată în Monitorul Oficial ori data la care dosarul cauzei a fost restituit instanţei de judecată (cu precizarea că în perioada de referinţă, pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate se înainta întreg dosarul, iar nu doar încheierea de sesizare).

Concluzionând, potrivit reglementărilor în vigoare la 15.09.2010, în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, judecata în cauza în care se ridicase excepţia era suspendată de la data pronunţării încheierii instanţei şi până la data pronunţării deciziei Curţii Constituţionale.

La data de 7.10.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 177/2010, care a modificat atât Legea nr. 47/1992, cât şi C. proc. pen., abrogându-se dispoziţiile referitoare la suspendarea judecăţii în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

Având în vedere că potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, dispoziţiile legii sus-arătate nu se aplică situaţiilor anterioare intrării ei în vigoare, neavând, astfel, efecte în cauzele în care suspendarea judecăţii s-a dispus prin încheieri pronunţate până la data de 7.10.2010, cum este şi cazul în speţă.

Este adevărat că legea de procedură este de imediată aplicare, însă aceasta înseamnă că ea se va aplica acelor situaţii reglementate în mod diferit de legea veche şi legea nouă, ivite după intrarea în vigoare a acesteia din urmă.

Particularizând la situaţia din speţă, noile norme de procedură care nu mai prevăd suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate se aplică pentru toate situaţiile în care Curtea Constituţională a fost sesizată prin încheiere pronunţată de o instanţă după data de 7.10.2010, neavând efecte asupra suspendărilor în curs la acea dată.

Suspendarea judecăţii este o măsura auxiliară, consecutivă sesizării Curţii Constituţionale, ceea ce înseamnă că elementul în raport de care se apreciază activitatea legii este data la care s-a solicitat şi încuviinţat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cu alte cuvinte, începând cu data intrării în vigoare a noii legi, nu se mai poate dispune suspendarea judecăţii în cazul sesizării Curţii Constituţionale, fără a avea efecte asupra actelor prin care această măsură a fost dispusă anterior, în conformitate cu legea în vigoare la acea dată.

Concluzionând, ca efect al sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi art. 258 alin. (1) din C. pen. din 1969, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, judecata în prezenta cauză a fost suspendată în perioada 15.09.2010 (data încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale) şi 20.12.2011 (data deciziei Curţii Constituţionale), adică 1 an 3 luni şi 5 zile, perioadă în care cursul prescripţiei răspunderii penale a fost suspendat conform art. 128 C. pen. din 1968, respectiv art. 156 C. pen. în vigoare.

În privinţa efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26.04.2018, s-a susţinut în esenţă că, urmare a acestei decizii, care nu este una interpretativă, nu mai sunt reglementate cauze de întrerupere a termenului de prescripţie a răspunderii penale, astfel încât în speţă se impune încetarea procesului penal, întrucât s-a împlinit termenul general de prescripţie.

Înalta Curte constată că prin decizia sus-amintită a fost admisă o excepţie de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul art. 155 alin. (1) din C. pen. în vigoare, este neconstituţională.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că forţa obligatorie care însoţeşte deciziile sale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care acesta se sprijină (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995, Decizia nr. 223/2012, Decizia nr. 3/2014).

Din această perspectivă, interpretând dispozitivul Deciziei nr. 297/2018 prin prisma considerentelor acesteia, Înalta Curte constată că şi în prezent este în vigoare instituţia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, însă sfera sa de aplicare este restrânsă la acele acte de procedură care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului.

Aşa cum rezultă din considerentele deciziei analizate, răspunzând problemei ridicate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut în esenţă că soluţia legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, care prevedea că întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale are loc doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat învinuitului (în prezent, suspectului) sau inculpatului, îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale.

Prin urmare, chiar dacă dispozitivul Deciziei nr. 297/2018 nu menţionează in terminis acest aspect, considerentele deciziei, privite în ansamblul lor, conduc la concluzia că aceasta este în realitate una interpretativă.

De altfel, un argument în plus în sprijinul aceleiaşi idei se desprinde din termenii utilizaţi în dispozitivul deciziei, care se referă la "soluţia legislativă care prevede că (...)", iar nu la întregul alin. (1) al art. 155 din C. pen., ceea ce înseamnă că neconstituţionalitatea priveşte doar sintagma "oricărui act de procedură în cauză", care trebuie interpretată în sensul menţionat explicit în considerente, iar nu instituţia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

În speţă, actele care au întrerupt termenul de prescripţie a răspunderii penale, atât potrivit C. pen. din 1969, cât şi a C. pen. în vigoare, interpretat prin prisma Deciziei nr. 297/2018, au fost îndeplinite atât în faza de urmărire penală (citarea inculpaţilor la Parchet pentru aducerea la cunoştinţă a învinuirii ori pentru prezentarea materialului de urmărire penală), cât şi în faza de judecată (citarea inculpaţilor în faţa instanţei de fond şi apel), aşa încât incidenţa prescripţiei răspunderii penale urmează a fi analizată prin raportare la dispoziţiile art. 124 C. pen. din 1969 sau, după caz, art. 155 alin. (4) C. pen. în vigoare, cu luarea în considerare şi a duratei de 1 an 3 luni şi 5 zile, perioadă în care cursul prescripţiei răspunderii penale a fost suspendat conform art. 128 C. pen. din 1968, respectiv art. 156 C. pen. în vigoare.

b. motivarea hotărârii atacate

Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. pen. expunerea, ca parte a hotărârii judecătoreşti trebuie să cuprindă, între altele, motivarea soluţiei cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză.

În speţă, nu se poate vorbi despre absenţa motivării hotărârii atacate, ci doar despre caracterul ei lapidar, lacunar şi deficitar.

Ţinând cont de caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, instanţa de control judiciar poate complini motivarea primei instanţe, în măsura în care, în urma propriei analize a probatoriului administrat în cauză, va ajunge la aceeaşi concluzie ca şi instanţa de fond cu privire la existenţa/inexistenţa faptelor, prevederea/neprevederea lor în legea penală şi la vinovăţia/nevinovăţia persoanelor cercetate.

În consecinţă, solicitarea unora dintre apelanţii inculpaţi de a se trimite cauza spre rejudecare pentru nemotivarea hotărârii atacate, dincolo de inexistenţa unei asemenea soluţii în art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., nu poate fi primită.

c. excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. x din 15 mai 2001 a primarului Municipiului Constanţa

Această excepţie a fost ridicată de inculpatul H., susţinând, în esenţă, că, în calitatea sa de consilier local, nu putea face parte dintr-o comisie de aplicare a Legii nr. 10/2001, care de altfel nici nu era reglementată de această lege.

În dovedirea excepţiei a depus la dosar Adeverinţa nr. x din 10.10.2018 emisă de secretarul municipiului Constanţa, potrivit căreia, în perioada 2000 - 2004, inculpatul H. a fost consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Constanţa şi nu a deţinut calitatea de funcţionar în cadrul Primăriei Constanţa conform prevederilor Legii nr. 188/1999, nu a făcut parte din aparatul propriu de specialitate al primarului şi nu a figurat pe statele de plată ale salariaţilor acestei instituţii.

Excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. x din 15 mai 2001 a primarului Municipiului Constanţa este neîntemeiată.

Este de observat mai întâi că, aşa cum rezultă chiar din declaraţia dată în faţa instanţei de apel, până la cercetarea sa în prezenta cauză, inculpatul H. a avut doar "o nesiguranţă" cu privire la legalitatea numirii sale şi a exercitării activităţii în cadrul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, fără a face vreun demers formal care să pună în discuţie aceste aspecte, deşi avea pregătirea profesională care să-i permită acest lucru, fiind avocat.

Prin urmare, până la data revocării sale prin Dispoziţia nr. x din 29.01.2003, inculpatul H. a făcut parte din comisie şi şi-a însuşit, sub semnătură, actele întocmite de aceasta, asumându-şi cel puţin implicit legalitatea înfiinţării şi funcţionării ei.

Cu toate acestea, chiar dacă excepţia ridicată (abia) în faţa instanţei de apel de inculpatul H. este expresia principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, fiind vorba totuşi despre o apărare a acestuia, Înalta Curte va proceda la analizarea ei.

Examinând Dispoziţia primarului municipiului Constanţa nr. 854 din 15.05.2001, rezultă că temeiurile legale care au stat la baza emiterii acesteia au fost pe de o parte art. 44 lit. a) şi art. 48 din Legea nr. 69/1991 privind administraţia publică locală, iar pe de altă parte Legea nr. 10/2001.

Din aceeaşi dispoziţie mai rezultă calitatea deţinută de inculpaţii H. şi AAAAAAAA. la data emiterii acesteia, respectiv de consilier.

În privinţa incompatibilităţilor membrilor consiliilor locale, acestea erau reglementate la data emiterii dispoziţiei de art. 15 din Legea nr. 69/1991.

Singura incompatibilitate care interesează în speţă prin prisma susţinerilor inculpatului H. este cea prevăzută de art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 69/1991, cu referire la calitatea de funcţionar al Primăriei, pe care inculpatul nu a deţinut-o, aşa cum rezultă şi din înscrisul depus în apel.

Înalta Curte reţine astfel că, prin numirea în Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, inculpatul H. nu a dobândit calitatea de funcţionar în cadrul Primăriei municipiului Constanţa conform Legii nr. 188/1999.

Chiar dacă majoritatea membrilor acestei comisii erau angajaţi ai Primăriei, ea a funcţionat distinct de aparatul propriu de specialitate al primarului, fiind înfiinţată în baza atribuţiei primarului prevăzută de art. 44 lit. a) din Legea nr. 69/1991, anume aceea "de a asigura respectarea prevederilor legilor", cu referire la Legea nr. 10/2001, invocată de asemenea ca temei al emiterii dispoziţiei contestate.

De altfel, potrivit Legii nr. 188/1999, recrutarea funcţionarilor publici se face prin concurs, iar nu prin simpla numire.

Ceea ce a dobândit însă inculpatul H. prin dispoziţia atacată este calitatea de funcţionar public, în înţelesul art. 147 C. pen. din 1969, noţiune distinctă de cea prevăzută de legea specială şi singura care interesează din perspectiva acuzaţiilor aduse inculpatului prin actul de sesizare.

Împrejurarea că existenţa acestei comisii nu este reglementată ca atare în cuprinsul Legii nr. 10/2001 nu atrage nelegalitatea dispoziţiei de înfiinţare, câtă vreme în exercitarea atribuţiei de respectare a legilor primarul emite dispoziţii executorii, care pot privi inclusiv înfiinţarea unei comisii, dacă o asemenea măsură este considerată necesară de către primar pentru aducerea la îndeplinire a atribuţiei menţionate anterior.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile inculpatului A., primar al municipiului Constanţa, care a arătat că "în luna mai 2002 am dispus constituirea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 prin dispoziţie de primar având ca precedente administrative Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 112/1995. Am apreciat că pentru o mai bună reflectare a realităţii, din Comisie trebuie să facă parte jurişti, specialişti din punct de vedere tehnic, directori ai patrimoniului, serviciului juridic, tehnic-achiziţii, precum şi consilieri locali. În cadrul acestei comisii fiecare membru al ei studia notificările, precum şi modul de rezolvare şi îşi spuneau punctul de vedere privitor la legalitatea modalităţii de rezolvare a cererii de retrocedare.".

De altfel, această practică administrativă, nespecifică doar municipiului Constanţa, şi-a găsit şi o consacrare legală explicită în cuprinsul Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498 din 14.05.2003.

Astfel, potrivit art. 1.1 din Capitolul III "Măsuri instituţionale" din H.G. nr. 498/2003, "pentru urgentarea aplicării legii, la nivelul fiecărei entităţi implicate în soluţionarea notificărilor prevăzute de lege, se va constitui, pe lângă organele de conducere, comisia internă pentru analizarea notificărilor, formată de regulă din 3 - 5 membri (în măsura posibilităţilor, se vor numi jurişti, economişti) care vor analiza fiecare notificare şi actele doveditoare depuse şi vor întocmi propunerea de soluţionare". De altfel, în modelele orientative ale dispoziţiei, respectiv deciziei unităţii învestite cu cererile de restituire se face referire la "referatul comisiei interne prin care se propune/se constată (...)" (a se vedea anexele 1, 2 din Normele metodologice).

În ce priveşte calitatea persoanelor implicate în aceste comisii, din interpretarea măsurilor instituţionale prevăzute în Normele metodologice nu rezultă vreo interdicţie de a face parte din comisii, precizându-se doar faptul că salariaţii instituţiilor, implicaţi în mod direct în aplicarea legii, beneficiau de un spor lunar de dificultate, iar atribuţiile izvorâte din aplicarea legii deveneau sarcini de serviciu.

Concluzionând, chiar dacă existenţa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu a fost consacrată explicit în cuprinsul legii şi nici în norme metodologice până în 14.05.2003, nicio dispoziţie legală nu a interzis înfiinţarea ei şi până la acea dată. Dimpotrivă, în exercitarea atribuţiei sale de a asigura respectarea legii, menţionată explicit în Legea nr. 69/1991, iar ulterior în Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, primarul putea dispune înfiinţarea unei asemenea comisii, aşa cum s-a întâmplat şi în speţă, mai ales în contextul existenţei unei practici administrative în cazuri similare (a se vedea alte dispoziţii legale cu caracter reparatoriu, cum ar fi Legea nr. 18/1991 sau Legea nr. 112/1995).

Totodată, calitatea de membru al unei asemenea comisii nu era incompatibilă cu aceea de consilier local, acesta din urmă nedobândind calitatea de funcţionar public, în înţelesul legii speciale, ci doar de funcţionar public, în înţelesul legii penale.

Prin urmare, având în vedere şi pregătirea profesională a inculpatului H., aceea de avocat (jurist), numirea sa ca membru al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 prin Dispoziţia nr. x din 15.05.2001 a primarului municipiului Constanţa a fost legală, sens în care excepţia de nelegalitate invocată este nefondată.

d. infracţiunea prevăzută de art. 404 din Legea nr. 10/2001

O critică comună mai multor apelanţi inculpaţi a vizat încadrarea juridică a faptelor imputate acestora.

În concret, fiind vorba despre fapte comise în legătură cu emiterea unor dispoziţii de restituire a unor imobile în baza Legii nr. 10/2001, s-a susţinut că este incidentă incriminarea din legea specială prevăzută în art. 404 din Legea nr. 10/2001, iar nu infracţiunea de abuz în serviciu.

Fără a analiza în concret temeinicia acuzaţiilor aduse inculpaţilor, Înalta Curte urmează a constata la acest moment diferenţele dintre cele două incriminări şi, pe cale de consecinţă, caracterul nefondat al susţinerilor referitoare la încadrarea juridică dată faptelor imputate inculpaţilor.

Astfel, acuzaţia adusă inculpaţilor - primar şi membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 - a constat în esenţă în îndeplinirea în mod defectuos a actelor în baza cărora s-a dispus retrocedarea unor imobile, prin încălcarea gravă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, cu complicitatea altor inculpaţi (notari, notificatori, mandatari, interpuşi, cesionari, evaluator ori alţi funcţionari), având ca urmare prejudicierea Statului Român, a municipiului Constanţa şi a oraşului Năvodari şi în scopul obţinerii de avantaje patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

Această faptă a fost încadrată în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în varianta prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. din 1969, care este una de rezultat, fiind de esenţa acesteia producerea unei pagube, individualizată de altfel în actul de sesizare.

În ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 404 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, incriminată începând cu 10.07.2002, aceasta sancţionează emiterea deciziei sau a dispoziţie de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calităţii de moştenitor al fostului proprietar sau, după caz, a calităţii de asociat al persoanei juridice proprietare a imobilului preluat.

Chiar dacă acţiunile ce constituie elementul material al acestei infracţiuni se circumscriu încălcării dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, este de observat că acestea sunt limitate la emiterea deciziei sau a dispoziţie de restituire în lipsa actelor doveditoare, iar urmarea imediată a unor asemenea fapte constă într-o stare de pericol. Simpla emitere a actelor respective în condiţiile prohibite de lege atrage răspunderea penală a persoanei vinovate, fiind fără relevanţă dacă în concret s-a înregistrat şi o pagubă.

În speţă, Înalta Curte constată că acuzaţiile aduse inculpaţilor nu se circumscriu infracţiunii prevăzute în legea specială, întrucât încălcările Legii nr. 10/2001 imputate inculpaţilor nu au vizat emiterea dispoziţiilor de restituire în lipsa actelor doveditoare (referitoare la dreptul de proprietate sau calitatea de moştenitor), ci restituirea unor suprafeţe de teren din intravilanul municipiului Constanţa prin eludarea dispoziţiilor legii speciale, dar şi a legislaţiei care reglementează proprietatea publică (referitoare la notificări şi termenul legal de depunere a acestora, termenul şi competenţa de soluţionare a cererilor de restituire, subevaluarea suprafeţelor de teren restituite), iar faptele imputate inculpaţilor au avut ca urmare imediată producerea unui prejudiciu în patrimoniul Statului Român, municipiului Constanţa şi oraşului Năvodari, iar nu o simplă stare de pericol.

Pentru aceste motive, solicitarea inculpaţilor de a analiza acuzaţiile ce li s-au adus prin raportare la incriminarea cu caracter special prevăzută de art. 404 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar nu la infracţiunea de abuz în serviciu, este neîntemeiată.

e. jurisprudenţa C.E.D.O.

Cu ocazia dezbaterilor asupra apelurilor declarate în cauză, una dintre apărările comune ale inculpaţilor ce au avut calitatea de intimaţi în apelul Parchetului a vizat imposibilitatea dispunerii unei soluţii de condamnare de către instanţa de apel, în condiţiile în care nu au fost administrate probe noi care să conducă la o soluţie contrară celei pronunţate de prima instanţă.

În acest sens, inculpaţii au făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu trimitere la cauze în care statul român a fost condamnat, cum ar fi Gutău împotriva României.

De asemenea, făcând trimitere la menţiunea cuprinsă în sentinţa atacată, în sensul că "rechizitoriul nu descrie într-o manieră clară, inteligibilă şi concisă faptele pe care se presupune că inculpaţii le-au săvârşit", s-a susţinut că inculpaţilor li s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil.

În legătură cu această din urmă susţinere, instanţa de apel constată că însăşi prima instanţă a reţinut că în cauză a fost depăşit momentul procesual până la care puteau fi puse în discuţie aspecte legate de conţinutul actului de sesizare.

Independent însă de această constatare, considerentele sus-citate din hotărârea instanţei de fond nu îşi găsesc susţinere în conţinutul rechizitoriului, astfel încât, contrar opiniei exprimate de prima instanţă la finalul unei judecăţi care a durat 9 ani, Înalta Curte reţine că faptele imputate inculpaţilor rezultă cu claritate din rechizitoriu, fiind detaliate acţiunile fiecăruia, dar şi conotaţia penală a acestora. Astfel, fiecare caz de retrocedare este tratat separat, fiind expuse situaţia de fapt, aspectele privind subevaluarea terenurilor, prejudiciul cauzat şi avantajele patrimoniale obţinute de pe urma săvârşirii fiecărui act material. Totodată, situaţia de fapt a fost încadrată în drept, reluându-se, în esenţă, acuzaţiile aduse fiecărui inculpat.

În ce priveşte cea dintâi apărare a inculpaţilor, instanţa de apel reţine că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţarea unei soluţii de condamnare în apel nu este condiţionată de administrarea unor probe noi.

Analizând hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza de mai sus, Înalta Curte reţine că încălcarea dreptului la un proces echitabil a fost determinată de împrejurarea că "Înalta Curte şi-a bazat în mod decisiv condamnarea reclamantului pentru luare de mită, între altele, pe declaraţiile martorilor, depuse la dosar în faţa instanţelor inferioare, şi aceasta fără a proceda la audierea martorilor în cauză", astfel încât "reclamantul a fost considerat vinovat pe baza mărturiilor pe care primele instanţe care au soluţionat cauza le consideraseră insuficiente pentru a-l condamna".

Înalta Curte constată însă că prezenta speţă se deosebeşte de cea mai sus citată, întrucât, deşi în ambele cauze se pune în discuţie pronunţarea de către instanţa de apel a unei soluţii de condamnare după ce prima instanţă a dispus o soluţie de achitare (parţială pentru unii dintre inculpaţi şi totală pentru ceilalţi), probatoriul pe care s-a întemeiat soluţia de achitare în cele două cauze este diferit.

Astfel, în timp ce în cauza Gutău împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că instanţa de recurs l-a condamnat pe inculpat fără să audieze nemijlocit martorii ale căror depoziţii au întemeiat soluţia de achitare dispusă de instanţele de fond şi apel, în prezenta cauză, aşa cum se poate observa din analiza hotărârii apelate, prima instanţă şi-a întemeiat aproape în totalitate soluţia de achitare pe actele existente la dosar şi cele două expertize efectuate în faza de judecată.

În privinţa martorilor, deşi instanţa de fond a procedat la audierea mai multor persoane în această calitate, depoziţiile acestora nu au fost valorificate în cuprinsul hotărârii atacate, cu excepţia celor date de martorii TT. (reaudiată şi de instanţa de apel), RRR. şi GGG.

Este de observat însă că niciuna din aceste depoziţii nu a întemeiat în mod decisiv soluţia de achitare, astfel încât şi din această perspectivă hotărârea Gutău împotriva României nu este aplicabilă în cauză.

Aşa cum se va arăta în continuare, soluţia la care a ajuns instanţa de apel este întemeiată de asemenea în cvasitotalitate pe înscrisurile aflate la dosarul cauzei, raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală şi, în parte, pe raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în faza de judecată în primă instanţă, iar trimiterile la probatoriul testimonial vor avea în vedere depoziţiile martorilor reaudiaţi direct şi nemijlocit de către instanţa de apel.

Procedând astfel, instanţa de apel nu a încălcat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, fiind vorba despre reaprecierea unui probatoriu constând esenţialmente în înscrisuri aflate deja la dosarul cauzei şi în legătură cu care nu se poate pune problema readministrării.

În egală măsură, instanţa de apel a cenzurat raportul de constatare efectuat în faza de urmărire penală şi cele două rapoarte de expertiză efectuate în cursul judecăţii în primă instanţă, aflate de asemenea la dosarul cauzei.

Astfel, potrivit art. 420 alin. (8) şi (9) C. proc. pen., instanţa de apel verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror probe administrate în faţa instanţei de apel, putând da motivat o nouă apreciere probelor.

În acest context, instanţa de apel constată că atât rapoartele de constatare, cât şi cele de expertiză constituie mijloace de probă atât potrivit art. 64 alin. (1) din C. proc. pen. anterior, cât şi potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) din C. proc. pen. în vigoare.

Totodată, atât potrivit art. 63 din C. proc. pen. anterior, cât şi potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen. în vigoare, probele nu au o valoare dinainte stabilită, ci sunt apreciate de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Aceasta înseamnă că nu există probe cu valoare probanta preferenţială, inclusiv din perspectiva fazei procesuale în care au fost administrate.

Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penală sunt avute în vedere în egală măsură la aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei ca şi cele administrate în faza de judecată.

În privinţa raportului de expertiză, acesta nu are preeminenţă faţă de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, chiar şi în situaţia în care, cum este cazul în speţă, acesta a fost întocmit de specialişti încadraţi potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 43/2002 în cadrul parchetului care a efectuat urmărirea penală.

În consecinţă, împrejurarea că în faza de urmărire penală a fost întocmit un raport de constatare tehnico-ştiinţifică nu atrage după sine obligativitatea efectuării unei/unor expertize în faza de judecată, după cum concluziile raportului de constatare nu sunt puse automat sub semnul întrebării doar prin prisma faptului că specialistul care l-a întocmit îşi desfăşoară activitatea, în condiţiile legii, în cadrul parchetului care a instrumentat cauza, în condiţiile în care nu există o subordonare din punct de vedere profesional faţă de procuror.

În acest context, instanţa de apel constată că specialiştii care au întocmit raportul de constatare efectuat în cauză au avut o pregătire corespunzătoare (inginer cu activitate în domeniul hidrotehnică, geodezie şi cadastru, respectiv economist cu activitate în domeniul finanţe-contabilitate). În plus, specialistul JJJJ., care a întocmit partea pur tehnică a raportului, a avut până la data încadrării ca specialist în cadrul D.N.A. calitatea de expert tehnic judiciar în specialitatea "topografie, geodezie şi cadastru", efectuând rapoarte de expertiză la solicitarea instanţelor de judecată. Totodată, din aprilie 2005 până în noiembrie 2006 a fost angajat la O.C.P.I. Constanţa.

În privinţa legăturilor cu inculpaţii din prezenta cauză, nu au fost administrate probe concludente care să justifice suspiciunea de lipsă de imparţialitate la întocmirea raportului de constatare, invocată îndeosebi de inculpatul A. Este de reţinut că împotriva celor doi specialişti, dar şi a procurorului care a instrumentat cauza a fost formulată şi o plângere penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288, 289, 291 şi 246 C. pen. din 1969, soluţionată prin neînceperea urmăririi penale dispusă prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1279 din 10.07.2009.

Prin urmare, în privinţa celor doi specialişti, atât din punct de vedere profesional, cât şi personal, nu există motive care să justifice ab initio punerea sub semnul întrebării a raportului de constatare întocmit de aceştia în faza de urmărire penală.

În privinţa conţinutului raportului, aşa cum se va detalia pentru fiecare notificare în parte, acesta îşi găseşte susţinere în actele existente la dosar, astfel încât concluziile exprimate de specialiştii care l-au întocmit vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.

Astfel, atât din formularea Obiectivului nr. 1 al constatării tehnico-ştiinţifice, cât şi din conţinutul raportului de constatare şi declaraţia specialistului JJJJ. rezultă că nu s-a avut în vedere o evaluare propriu-zisă a terenurilor care au format obiectul restituirii/atribuirii în aplicarea Legii nr. 10/2001, ci "identificarea cazurilor de aplicare incorectă a coeficienţilor de corecţie şi determinarea influenţei acestora asupra preţurilor terenurilor evaluate", în raport cu situaţia reală din fiecare caz în parte.

Prin urmare, constatarea tehnico-ştiinţifică a analizat strict rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul JJ., din perspectiva modului în care acesta a aplicat coeficienţii de corecţie în cadrul metodelor de evaluare utilizate în fiecare caz în parte. În mod evident, în măsura în care s-a constatat că, urmare a aplicării incorecte a unor coeficienţi, s-a realizat o subevaluare a terenurilor, în raportul de constatare s-a menţionat care ar fi fost valoarea terenurilor în situaţia aplicării corecte a acelor coeficienţi.

Aşa cum se va detalia ulterior, instanţa de apel a analizat fiecare raport de evaluare întocmit de inculpatul JJ. prin prisma concluziilor exprimate în raportul de constatare efectuat în faza de urmărire penală şi a reţinut în esenţă următoarele concluzii cu caracter general:

- rapoartele de evaluare abundă în consideraţii teoretice, cu caracter general, regăsite în fiecare raport, pentru a da o aparenţă de seriozitate şi consistenţă actului de evaluare.

În realitate, partea de evaluare propriu-zisă, concretă se rezumă la câteva tabele, cele mai multe cuprinzând corecţiile aplicate de inculpat fără vreo motivare sau trimitere la documente care să le justifice.

În plus, este de remarcat celeritatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul JJ., acesta inspectând proprietăţile şi întocmind rapoartele de evaluare într-un timp record faţă de data primirii notei de comandă din partea Primăriei (uneori, în doar câteva zile - a se vedea notificarea UU.), în condiţiile în care pentru întocmirea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică (care a analizat doar conţinutul unor rapoarte de evaluare), dar şi a celor două rapoarte de expertiză efectuate în faza de judecată au fost necesare mai multe luni sau chiar ani.

- în privinţa actelor avute în vedere de la întocmirea rapoartelor de evaluare, precizate explicit în cuprinsul lor, acestea au constat în "planuri de situaţie şi amplasament" şi "situaţia juridică furnizată de Serviciul Patrimoniu al Direcţiei Patrimoniu din Primăria Municipiului Constanţa".

În cele mai multe cazuri, aceste acte nu sunt însă ataşate ca anexă la rapoartele de evaluare, după cum nu există alte categorii de înscrisuri (cum ar fi planuri urbanistice întocmite de Primăria municipiului Constanţa, dovezi în legătură cu reţelele de utilităţi, provenind de la furnizorii acestora).

- în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă, terenul ales ca martor nu este identificat ca poziţie, astfel încât nu se poate stabili situaţia sa reală din perspectiva parametrilor utilizaţi la compararea cu terenul de evaluat.

În multe cazuri, terenul martor este situat la distanţe mari faţă de terenul de evaluat, iar de cele mai multe ori, dintre mai multe terenuri a fost ales cel cu preţul cel mai mic.

Deşi aceste împrejurări au alterat din start evaluarea, este de reţinut că la întocmirea raportului de constatare nu a fost ales un alt teren martor, ci doar s-a analizat corectitudinea aplicării corecţiilor negative la acelaşi teren avut în vedere şi de inculpatul JJ. la întocmirea evaluării.

- în privinţa corecţiilor negative aplicate de inculpatul JJ. atât în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă, cât şi a metodei comparaţiei prin bonitare, cele mai importante au vizat poziţionarea faţă de utilităţi, restricţiile de folosinţă, destinaţia terenului, poluarea sonoră, aspectul vecinătăţilor.

Astfel:

a. în privinţa distanţei faţă de utilităţi, dincolo de împrejurarea că acestea nu sunt probate de vreun înscris, în majoritatea cazurilor s-a apreciat că utilităţile sunt "în zonă" sau situate la distanţe de 200 - 500 metri sau chiar mai mult, deşi terenurile evaluate erau situate pe marile bulevarde din Constanţa, care în mod necesar erau străbătute de reţele de apă, canalizare, electricitate, telefonie şi termoficare.

Această realitate este susţinută şi de planul topografic cu utilităţi, provenind de la A.N.C.P.I., care însă nu au fost avute în vedere de inculpatul JJ. la întocmirea rapoartelor de evaluare.

b. în privinţa restricţiilor de folosinţă şi destinaţia terenurilor, acestea au condus la cele mai drastice corecţii negative (de până la 40%), deşi nu exista nicio reglementare urbanistică care să le justifice.

Chiar dacă inculpatul a făcut uneori trimitere la planuri urbanistice, împrejurarea că acestea nu au existat la data întocmirii rapoartelor de evaluare este dovedită de adresele emise către Direcţia Urbanism după atribuirea terenurilor, care vor fi menţionate în fiecare caz în parte. Mai mult, din aceleaşi adrese cu conţinut-tip, rezultă că în realitate destinaţia terenurilor a fost stabilită prin aprecierea evaluatorului şi a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, nefiind impusă prin vreo reglementare urbanistică.

c. în ce priveşte aspectul vecinătăţilor, acesta a fost apreciat în multe cazuri ca fiind "dezolant", ceea ce a atras de asemenea o corecţie negativă, deşi terenurile erau situate în zone deosebit de favorabile (marile bulevarde), inclusiv malul lacului Siutghiol sau în imediata vecinătate a plajei Mării Negre.

În plus, în unele cazuri, acelaşi aspect al vecinătăţilor a fost apreciat diferit de la o metodă de evaluare la alta.

d. în ce priveşte poluarea sonoră, corecţia negativă a fost aplicată arbitrar, inclusiv din perspectiva procentului, care în multe cazuri a depăşit valoarea maximă.

Toate aceste constatări, cele mai multe accesibile şi unei persoane fără pregătire de specialitate, au fost corect surprinse în raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală şi justifică concluzia la care acesta a ajuns, în sensul că în cazurile analizate s-a realizat o subevaluare a terenurilor de către inculpatul JJ., cunoscută şi însuşită ca atare atât de reprezentanţii administraţiei publice locale implicaţi în procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 (membrii Comisiei şi primarul municipiului Constanţa), cât şi de beneficiarii terenurilor atribuite (notificatori, mandatari ai acestora sau cesionari de drepturi).

În privinţa celor două expertize întocmite în faza de judecată, dincolo de modalitatea în care instanţa de fond a înţeles să stabilească obiectivele acestora (ele fiind fixate în realitate chiar de inculpaţi, fără vreo cenzură din partea instanţei), acestea vor fi înlăturate de instanţa de apel, cu excepţia erorilor de calcul şi interpretare regăsite în cuprinsul raportului de constatare şi corectate de expertiza evaluatorie efectuată în faza de judecată.

În privinţa expertizei topo-cadastrale, prima instanţă a valorificat concluziile acesteia în susţinerea soluţiilor de achitare, cu referire la neapartenenţa unor terenuri la domeniul public al statului. Or, dincolo de situarea terenului, evoluţia situaţiei juridice, ca şi apartenenţa acestuia la domeniul public sau privat este un atribut exclusiv al instanţei de judecată, fiind vorba despre o chestiune de legalitate.

Referitor la situarea unor terenuri, relevant este ceea ce a reţinut inculpatul JJ. atunci când a întocmit rapoartele de evaluare. Or, aşa cum s-a arătat anterior, acesta a identificat terenurile pe baza unor planuri de situaţie şi amplasament, care în cele mai multe cazuri nici nu sunt ataşate ca anexe la rapoartele de evaluare. În plus, pentru amplasarea terenurilor, sunt relevante şi vecinătăţile acestora, a căror analiză demonstrează că terenurile menţionate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică au fost corect identificate de specialiştii care l-au întocmit şi corespund cu cele evaluate de inculpatul JJ.

În privinţa expertizei tehnice imobiliare, este de reţinut că aceasta a analizat şi combătut de fapt raportul de constatare întocmit în faza de urmărire penală, fără a realiza o verificare a rapoartelor de evaluare întocmite de inculpatul JJ. pe baza aceloraşi documente pe care le-a avut la dispoziţie la momentul întocmirii rapoartelor şi folosind aceleaşi metode ca şi acesta.

Or, verificarea unei evaluări diferă în mod semnificativ de efectuarea unui raport de evaluare, rolul verificării nefiind acela de a evalua proprietatea, ci de a analiza însuşi conţinutul raportului de evaluare.

În egală măsură, cu ocazia verificării unei evaluări trebuie avute în vedere doar informaţiile de care a beneficiat evaluatorul la data evaluării, iar nu şi cele care au apărut ulterior, în perioada cuprinsă între data evaluării şi data verificării raportului de evaluare. Altfel spus, evaluatorul verificator va ţine seama numai de informaţiile, procedurile şi standardele existente la data efectuării evaluării verificate.

În acest context, deşi se susţine că metoda comparaţiei prin bonitare ar fi fost interzisă de ANEVAR pentru că nu ar fi fost în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, relevant este doar faptul că inculpatul JJ. a utilizat-o la evaluările întocmite, fiind necesar a se stabili dacă aceasta a fost în mod corect aplicată la situaţia reală a terenurilor, inclusiv (sau mai ales) din perspectiva corecţiilor negative analizate.

Este de reţinut de asemenea că trimiterile expertului la Standardele Internaţionale de Evaluare sunt cel puţin în parte neavenite, în condiţiile în care abia de la 1.01.2004 acestea au fost acceptate de ANEVAR, iar mare parte din evaluările inculpatului JJ. au fost întocmite până la această dată.

În ce priveşte conţinutul expertizei, se fac trimiteri la studii geotehnice şi înscrisuri care nu au existat la data întocmirii rapoartelor de evaluare, după cum sunt prezentate ca şi comparabile tranzacţii de terenuri în care parte este Primăria municipiului Constanţa, ale căror valori au fost stabilite pe baza unor rapoarte de evaluare comandate de primărie, fiind vorba despre acte în care au fost implicaţi, într-o măsură mai mare sau mai mică, chiar inculpaţii din prezenta cauză.

Aceste împrejurări, la care se adaugă constatările efectuate la peste 10 ani de la data întocmirii rapoartelor de evaluare, au condus la stabilirea unor valori ale terenurilor chiar mai mici decât cele cuprinse în aceste rapoarte, de care instanţa de apel nu va ţine seama la soluţionarea cauzei.

Analiza motivelor de apel pe fondul cauzei

A. Cazul de retrocedare notificat de WW.

Situaţia de fapt

1. Prin Notificarea nr. x din 30.04.2001, înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 8.05.2001, numitul WW. a solicitat "restituirea în echivalent, contravaloarea suprafeţei de 51.585 mp amplasate în intravilanul oraşului Constanţa, zona km. 4 - 5, lot. 30."

În fapt, s-a arătat că terenul a aparţinut tatălui său, MMMM., iar din Adresele nr. x/2000 şi nr. y/2000 eliberate de Direcţia Patrimoniu, anexate notificării, rezultă că "această suprafaţă de teren" a fost preluată de stat fără a fi inclusă în vreun decret de expropriere şi este ocupată de blocuri, utilităţi, spaţiu verde.

Din Adresa nr. x din 20.07.2000 a Direcţiei Patrimoniu din Primăria municipiului Constanţa rezultă că partea de est din parcelarea lotului mare nr. 30, aprobată de prefectura Constanţa cu Încheierea nr. x din 3.06.1898 şi cunoscută sub numele de "parcelarea NNNN." este ocupată de ansamblul blocurilor de locuinţe şi dotări realizate în baza Decretului nr. 270/1980.

Aceste blocuri au afectat o mare parte a terenurilor libere de construcţii, al cărui ultim proprietar a fost MMMM., în baza actului de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Constanţa sub nr. x/1932, terenuri care însă nu au figurat în anexa decretului sus-menţionat.

În anexele decretului au fost regăsite 22 de loturi expropriate de la alţi proprietari, care le deţineau în baza unor acte de vânzare-cumpărare ulterioare anului 1932, precum şi 4 gospodării, cu o suprafaţă totală de 6.000 mp, cu proprietari nominalizaţi, dar care nu au putut fi localizate, întrucât în documentele de proprietate nu au fost consemnate numerele loturilor.

În privinţa loturilor afectate de construirea blocurilor de locuinţe şi dotări, situate în zona x, acestea sunt în număr de 65 şi suprafaţă de 55.335 mp (din suprafaţa totală de 61.335 mp au fost scăzuţi cei 6.000 mp menţionaţi anterior, întrucât cele 4 gospodării erau situate în zona x, fiind detaliate ca atare într-un tabel anexat adresei "cu loturile care făceau parte din proprietatea MMMM., afectate de construirea noilor blocuri de locuinţe şi dotări realizate în zona x".

De asemenea, adresa este însoţită şi de o schiţă, intitulată "x", pe care sunt figurate atât zona din parcelarea iniţială, afectată de realizarea ansamblului de locuinţe şi dotări, cât şi terenurile aflate în proprietatea lui MMMM., afectate de construcţia de locuinţe.

Din această schiţă rezultă cu claritate că suprafaţa afectată de construcţia de locuinţe cuprinde 102 loturi de teren, din care doar 65 de loturi au aparţinut lui MMMM.

Din Adresa nr. x din 17.10.2000 emisă de aceeaşi direcţie din cadrul Primăriei municipiului Constanţa în completarea celei menţionate anterior, rezultă că ulterior au mai fost identificate alte 4 loturi aparţinând altor persoane, situate de asemenea în zona x, în suprafaţă totală de 3.750 mp, ceea ce înseamnă că suprafaţa afectată din această proprietate este de 51.585 mp, adică exact suprafaţa menţionată în notificarea din 30.04.2001.

Ulterior, la 10.08.2001, WW. a depus la Primăria municipiului Constanţa alte două notificări:

- nr. 1392 din 10.08.2001, înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 10.08.2001, prin care a solicitat "restituirea în natură sau, dacă nu este posibil, restituirea în echivalent a următoarelor suprafeţe de teren ce fac parte din lotul mare 30 din parcelarea "NNNN.", care ar fi aparţinut lui MMMM.

În cuprinsul notificării sunt indicate 62 de loturi, identificate prin numărul parcelei, în suprafaţă de aproximativ 62.000 mp (1.000 mp/lot), care au fost preluate abuziv şi pe care s-au edificat blocuri şi alte utilităţi.

De asemenea, s-a menţionat că autorul său, MMMM., a cumpărat în anul 1932 de la OOOO. "o parte din lotul mare 30", respectiv 90 ha. teren, situat în comuna BBBBBBBB., care a fost apoi inclus în intravilanul oraşului Constanţa.

- nr. x din 10.08.2001, înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 10.08.2001, prin care a solicitat "restituirea în echivalent, contravaloarea suprafeţei de 51.585 mp amplasate în intravilanul oraşului Constanţa, zona km 4 - 5, lot. 30".

În fapt, conţinutul acestei notificări este identic cu cel al Notificării nr. x din 30.04.2001, făcând referire la aceleaşi adrese ale Direcţiei Patrimoniu analizate anterior.

2. Din copia actului de vânzare transcris la Tribunalul Constanţa sub nr. x din 30.05.1932, rezultă că OOOO. a vândut lui MMMM. "toate drepturile de proprietate ce am asupra lotului de parcelare nr. x situat în cătunul BBBBBBBB.".

În ce priveşte identificarea şi localizarea actuală a lotului mare nr. 30, din adresa Direcţiei Patrimoniu nr. 55.809 din 21.08.2000 la o solicitare a lui WW. rezultă că lotul mare nr. x a fost iniţial teren agricol şi a făcut în întregime obiectul unui proiect de parcelare pentru locuinţe, aprobat de prefectura Constanţa în 3.06.1896, cunoscută ulterior ca parcelarea NNNN., după numele proprietarului de la acea dată.

Delimitarea parcelării NNNN., reprezentând "lotul mare nr. x" este marcată în structura actuală a Cartierului Km. 5.

Limitele acestui lot, menţionate în cuprinsul adresei, sunt reprezentate grafic în schiţa ataşată acesteia.

Din compararea acestei schiţe cu cea ataşată Adresei nr. x din 20.07.2000 rezultă că cele 65 de terenuri menţionate ca aparţinând lui MMMM. se află în partea de est a lotului mare nr. 30, ocupând doar o zonă din acest lot, mai exact "zona Faleză Sud - Poarta nr. 6".

Este de reţinut că anterior, prin Cererea nr. x din 12.12.1997, numitul WW. solicitase reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 12.596,5 ha. teren arabil, devenită intravilan cu ocazia extinderii construcţiilor şi neafectată de detalii de sistematizare, din fosta parcelare MMMM. (care aparţinuse autorului său, MMMM.).

Cererea a fost făcută în condiţiile Legii nr. 169/1997, întrucât nu fusese soluţionată favorabil în temeiul Legii nr. 18/1991.

Această cerere a fost respinsă de Comisia locală de aplicare a Legii nr. 1/2000, care prin Adresa nr. x din 24.10.2000 semnată de inculpatul A., i-a comunicat petentului că au fost identificate şi transmise în proprietatea sa toate loturile de teren intravilan, rămase neafectate de construcţii din respectiva parcelare.

3. Prin procura încheiată în formă autentică la 31.07.2002 petentul WW. l-a împuternicit pe inculpatul J. să administreze cu puteri depline terenurile revendicate în baza Legii nr. 10/2001, amplasate în intravilanul oraşului Constanţa, zona km. 4-5, lot x, inclusiv să vândă cui va crede de cuviinţă şi la preţul cel mai avantajos proprietatea sus-menţionată.

Prin adresa înregistrată în fals la Primăria Constanţa sub nr. x din 4.02.2002, în condiţiile în care se face trimitere la procura din 31.07.2002, inexistentă la data înregistrării, inculpatul J. a menţionat cele 3 notificări formulate până la acea dată şi a arătat că "este îndreptăţit să intre în posesia bunului imobil, teren în suprafaţă de - lot x - liber de sarcini", solicitând urgentarea soluţionării cererii sale.

4. Prin Referatul nr. x din 2.07.2002 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, semnat de inculpaţii C. şi D. şi aprobat de inculpatul A. s-a reţinut că "în dosar sunt depuse toate actele care fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului şi calităţii de moştenitor", astfel încât se impune invitarea persoanei îndreptăţite pentru a se pronunţa asupra măsurilor reparatorii, având în vedere că terenul nu poate fi restituit în natură.

Prin Adresa nr. x din 20.08.2002 a Direcţiei Patrimoniu - Serviciul G.I.S., formulată ca răspuns la adresa Direcţiei Patrimoniu din 22.07.2002 semnată de inculpata D. prin care se solicita verificarea întregului lot x din fosta parcelare NNNN., s-a comunicat că din verificările efectuate rezultă o suprafaţă liberă de construcţii de 141.920 mp, din care se pot atribui în zonă unele terenuri în suprafaţă totală de 24.440 mp.

Din schiţa care însoţeşte respectiva adresă, ca anexă, rezultă că terenurile propuse spre atribuire sunt în altă zonă decât cea în care se găseau cele 65 de parcele menţionate în Adresa nr. x/2000 şi schiţa aferentă.

5. Prin Adresa nr. x din 5.09.2002 a Direcţiei Patrimoniu din cadrul Primăriei Constanţa, semnată de inculpata D., făcându-se trimitere la cele 3 notificări, dar şi la adresa antedatată a inculpatului J., acestuia i s-a adus la cunoştinţă că în şedinţa din 30.08.2002 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a admis cererea petentului XX., prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent valoric "a suprafeţei de teren pe care o revendicaţi"

În cuprinsul aceleiaşi adrese, este inserat un tabel în care sunt menţionate mai multe terenuri, solicitându-se comunicarea unui punct de vedere în cel mai scurt timp:

A. terenul revendicat: suprafaţă 141.920 mp; valoare 3.406.080 dolari;

B. teren ce se poate restitui în natură: 12 terenuri, individualizate doar ca suprafaţă şi valoare individuală, fără amplasament (S1, S2 ... S12);

C. teren ce se atribuie în compensare: 13 terenuri, individualizate doar ca suprafaţă şi valoare individuală, fără amplasament (S1,S2 ... S13).

Este de menţionat că până la data de 5.09.2002 nu se efectuase nicio evaluare pentru suprafeţele menţionate în tabel.

Mai mult, la aceeaşi dată, în baza Notei de comandă nr. x din 5.09.2002, aşadar ulterioară comunicării adresate inculpatului J. (a se vedea succesiunea numerelor de înregistrare ale celor două adrese) s-a solicitat întocmirea unor rapoarte de evaluare pentru mai multe terenuri, identificate prin amplasamente şi suprafeţe, inclusiv cele menţionate în tabelul sus-arătat la punctele A,B şi C.

Rapoartele de evaluare au fost întocmite de inculpatul JJ. la 29.10.2002, având ca dată de referinţă 21.10.2002. Din conţinutul rapoartelor rezultă că inspecţia proprietăţilor de evaluat a avut loc în septembrie 2002 (pentru terenul revendicat) şi în perioada 22 - 25.10.2002.

Valorile stabilite de inculpatul JJ. pentru terenurile inspectate în septembrie 2002 şi 23 - 25.10.2002 au fost identice cu cele comunicate inculpatului J. încă din 5.09.2002 de inculpata D. prin adresa menţionată anterior.

6. Prin Referatul nr. x din 1.10.2002 semnat de inculpatul C., în calitate de director al Direcţiei Administraţie Publică Locală din Primăria municipiului Constanţa şi aprobat de inculpatul A., în calitate de primar, s-a arătat că "la dosar au fost depuse toate actele care atestă îndeplinirea condiţiilor de formă şi de fond necesare soluţionării cererii", respectiv dovada dreptului prin acte de proprietate şi dovada calităţii persoanelor îndreptăţite şi că aceasta vizează "restituirea în natură a lotului nr. x", teren dobândit în baza Actului de vânzare-cumpărare nr. x/1932.

În cuprinsul aceluiaşi referat s-a apreciat că se impune conexarea celor trei notificări "prin care se solicită aceeaşi suprafaţă de teren" şi soluţionarea lor împreună, precum şi emiterea adresei către Ministerul Finanţelor pentru obţinerea avizului prevăzută de art. 33 din Legea nr. 10/2001.

Deşi referatul a fost întocmit la 1.10.2002, adresa către Ministerul Finanţelor, semnată de aceiaşi inculpaţi, a fost emisă cu o zi înainte, sub nr. x din 30.09.2002.

În cuprinsul acesteia se arată că prin cele 3 notificări XX. a solicitat "restituirea în natură a terenului situat în Constanţa, km. 4 - 5, lotul mare 30", însă restituirea în natură nu este posibilă, întrucât ansamblul blocurilor realizate în partea de est în baza Decretului nr. 270/1980 a afectat "o mare suprafaţă de teren".

7. La aceeaşi dată, 1.11.2002, între inculpatul J., în calitate de mandatar al lui XX., ca promitent vânzător, şi inculpata K., ca promitent cumpărător, au fost încheiate 6 antecontracte de vânzare-cumpărare pentru terenurile menţionate la pct. C, poziţiile x din tabelul ce-i fusese comunicat prin adresa Direcţiei Patrimoniu din 5.09.2002.

Deşi la data de 1.11.2002 nu se soluţionaseră niciuna dintre cele 3 notificări, iar avizul Ministerului Finanţelor fusese emis în aceeaşi zi, în toate cele 6 antecontracte s-a menţionat că dovada calităţii de proprietar a lui XX. este făcută cu Notificarea nr. 107.841 din 10.08.2002 (care reitera prima notificare ce avea ca obiect restituirea prin echivalent a suprafeţei de 51.585 mp), cu propunerea din 5.09.2002 a Direcţiei Patrimoniu şi cu acceptarea acesteia din 30.10.2002.

Mai mult, deşi erau doar antecontracte, în toate cele 6 cazuri inculpata K. a achitat preţul integral al fiecărui teren, fiind vorba în toate situaţiile de preţuri derizorii, chiar prin raportare la valorile comunicate inculpatului J. încă din 5.09.2002 şi menţionate apoi formal de inculpatul JJ. în rapoartele de evaluare întocmite.

Astfel, ţinând seama de cursul de schimb leu/dolar pentru 1.11.2002 (1 dolar = 33.500 ROL) rezultă următoarele preţuri plătite de inculpata K.:

- pentru terenul de la poziţia x, evaluat la 298.000 de dolari, a plătit 9.439 dolari;

- pentru terenul de la poziţia x, evaluat la 106.040 de dolari, a plătit 3.359 dolari;

- pentru terenul de la poziţia x, evaluat la 573.727 de dolari, a plătit 20.193 dolari;

- pentru terenul de la poziţia x, evaluat la 74.770 de dolari, a plătit 5.263 dolari;

- pentru terenul de la poziţia x, evaluat la 722.447 de dolari, a plătit 3.813 dolari;

- pentru terenurile de la poziţiile 8 - 11, evaluate la suma totală de 486.000 de dolari, a plătit 5.131 dolari.

Practic, pentru terenuri evaluate la suma totală de 2.260.984 dolari inculpata K. a plătit, iar inculpatul J. a încasat 47.198 dolari, adică o sumă de 47 de ori mai mică, deşi potrivit procurii date de XX., inculpatul J. putea vinde terenurile cui va crede de cuviinţă, dar "la preţul cel mai avantajos".

8. Potrivit celor expuse anterior, la data de 1.11.2002 Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Constanţa a emis avizul nr. 12.526 în vederea aplicării dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, considerând că sunt întrunite condiţiile de formă şi de fond prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Prin Adresa nr. x din 4.11.2002 semnată de inculpata D., Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa a comunicat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 situaţia juridică a lotului mare 30, Parcelarea NNNN.

Din această adresă rezultă că lotul mare 30 ocupă în prezent jumătatea de nord a cartierului km. 5, cu vecinătăţile menţionate şi în Adresa nr. x din 20.08.2002 a Direcţiei Patrimoniu - Serviciul G.I.S.

În privinţa proprietarilor lotului, aceştia au fost în mod succesiv NNNN., CCCCCCCC. şi MMMM., căruia OOOO., soţia lui CCCCCCCC. i-a vândut prin Actul nr. x/1932 "restul proprietăţii".

Cu toate acestea, pe baza datelor prezentate în adresă nu se putea stabili suprafaţa exactă deţinută de MMMM. la momentul preluării acesteia de către stat, întrucât:

- nu s-a menţionat suprafaţa ce a aparţinut primului proprietar, NNNN., ci doar faptul că parcelarea aprobată în anul 1898 a avut în vedere 758 de loturi, cu suprafeţe cuprinse între 1000 şi 2000 mp;

- în legătură cu al doilea proprietar, CCCCCCCC., se arată doar că soţia sa a vândut în anul 1922 lui DDDDDDDD. 98 de loturi în suprafaţă de 95.954 mp, fără a se şti care a fost suprafaţa de teren cumpărată iniţial de la NNNN.;

- necunoscându-se suprafaţa cumpărată iniţial, nu se poate stabili care a fost "restul proprietăţii" vândute în anul 1932 lui MMMM.;

- nu se putea stabili suprafaţa de teren deţinută de MMMM. la data preluării ei de către stat, în condiţiile în care nu se cunoaşte dacă şi cât a vândut acesta ulterior anului 1932 din suprafaţa cumpărată de la OOOO., care de asemenea nu a putut fi stabilită, potrivit celor expuse anterior.

De altfel, în aceeaşi adresă se menţionează explicit că în planul cadastral al oraşului Constanţa şi Registrele de Proprietăţi întocmite în anii 1936-1938, pe lotul mare 30 (numit şi parcelarea NNNN.) "apare un număr de loturi cu posesori diferiţi de FFFFFFF., restul de loturi neavând specificat numele posesorului".

De asemenea, se arată că din actele persoanelor expropriate prin Decretul nr. 134/1980 rezultă faptul că acestea "deţineau terenul în proprietate prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate după anul 1936".

În ciuda acestor date neconcludente privind situaţia juridică a lotului mare 30, în aceeaşi adresă a Direcţiei Patrimoniu s-a concluzionat că terenul care face obiectul solicitării de restituire este în suprafaţă de 141.920 mp, evaluat la 3.405.156 dolari, valoare ce fusese comunicată inculpatului J. încă din 5.09.2002, mai înainte de efectuarea rapoartelor de evaluate de către inculpatul JJ.

Totodată, adresa cuprinde şi propunerea, înaintată de asemenea inculpatului J. în 5.09.2002, vizând atribuirea în natură a 12 loturi de teren, în suprafaţă totală de 24.440 mp şi o valoare totală de 604.539 dolari, precum şi atribuirea în compensare a 13 loturi în suprafaţă totală de 80.076,53 mp, în valoare de 2.800.617 dolari.

Deşi această adresă a fost emisă la 4.11.2002, încă din 31.10.2002 Direcţia Patrimoniu comunicase Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 prin Adresa nr. x faptul că "amplasamentele propuse compensării" sunt proprietatea privată a municipiului, nefiind înregistrate notificări sau revendicări în instanţă.

9. Prin Referatul nr. x din 5.11.2002 al Direcţiei Administraţie Publică Locală - Serviciul Juridic, dar semnat de inculpaţii B., H., C., D., E. şi I., ca membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi aprobat de inculpatul A., în calitate de primar, s-a propus admiterea parţială a cererii lui XX., în sensul celor menţionate în adresa Direcţiei Patrimoniu, respectiv restituirea în natură (loc pe loc) a suprafeţei de 24.440 mp, atribuirea în compensare, pentru diferenţa de 117.480 mp, a celor 13 terenuri menţionate anterior, în valoare de 2.800.617 dolari şi respingerea cererii pentru diferenţa de teren din lotul mare 30.

În cuprinsul referatului s-a menţionat în mod neadevărat că prin cele 3 notificări înregistrate la Primăria municipiului Constanţa persoana îndreptăţită XX. a solicitat "restituirea în natură a terenului situat în municipiul Constanţa, km. 4-5, Lotul mare 30".

În ce priveşte situaţia juridică a imobilului, deşi se face referire la Adresele nr. x/2000, y/2000 şi 89.663/2000, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi-a însuşit ad literam, fără vreo analiză proprie, conţinutul adresei Direcţiei Patrimoniu analizată anterior şi a concluzionat în sensul celor susţinute în respectiva adresă, în sensul că terenul care face obiectul solicitării este de 141.920 mp şi este în valoare de 3.405.156 dolari.

Cu toate acestea, Comisia a reţinut că terenul este afectat "în cea mai mare parte" de construcţia blocurilor de locuinţe şi dotări, mai exact în partea de est, că 22 de loturi aveau alţi proprietari la data aplicării Decretului nr. 270/1980 şi că "suprafaţa celor 65 loturi rămase este consemnată în tabelul anexă al Adresei nr. x/2000 a Primăriei Constanţa, Direcţia Patrimoniu".

Comisia şi-a însuşit toate valorile stabilite prin rapoartele de evaluare, atât ale terenului aşa-zis solicitat a fi restituit, cât şi ale terenurilor propuse a fi restituite în natură, respectiv ca măsuri reparatorii prin echivalent.

Pe baza acestui referat şi a avizului D.G.F.P.Constanţa, inculpatul A., în calitate de primar al municipiului Constanţa, a emis în aceeaşi zi Dispoziţia nr. x din 5.11.2002, prin care a conexat cele 3 notificări, constatând în fals că prin acestea s-a solicitat "restituirea în natură a terenului situat în municipiul Constanţa Lotul Mare 30".

Soluţionând favorabil notificarea, inculpatul A. a restituit în natură suprafaţa de 24.440 mp, neindividualizată explicit în cuprinsul dispoziţiei, ci doar într-un tabel anexă şi a atribuit în compensare, pentru suprafaţa rămasă de 117.480 mp, cele 13 terenuri în valoare totală de 2.800.617 dolari.

Pentru diferenţa de teren nespecificată din Lotul mare 30, cererea a fost respinsă, "nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege".

Printr-un înscris olograf înregistrat la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 7.11.2002, inculpatul J. a fost de acord cu Dispoziţia nr. x din 5.11.2002 şi a acceptat terenurile atribuite în compensare.

Prin Adresa nr. x din 12.11.2002 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a comunicat Direcţiei Urbanism din cadrul Primăriei municipiului Constanţa un tabel cu cele 13 terenuri atribuite în compensare lui XX., cu precizarea că destinaţia menţionată în dreptul fiecărui teren a fost stabilită conform rapoartelor de evaluare, "având în vedere că la data emiterii prezentei Dispoziţii nr. x/5.11.2002 nu existau reglementări urbanistice, rămânând la latitudinea comisiei şi implicit a evaluatorului".

10. Având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, XX. era îndreptăţit să primească terenuri în natură şi măsuri compensatorii pentru suprafaţa de 51.585 mp pe care autorul său a deţinut-o din lotul mare 30 la data preluării acesteia de către stat.

Ţinând seama de valoarea stabilită prin raportul de evaluare pentru suprafaţa revendicată, de 24 dolari/mp., rezultă că restituirea terenurilor şi acordarea de măsuri reparatorii se putea realiza în limitele sumei de 1.238.040 dolari (51.585 mp x 24 dolari/mp.).

Cu toate acestea, XX. a primit 24.440 mp teren restituit în natură (loc pe loc) în valoare totală de 604.539 dolari şi 80.076,53 m,p terenuri atribuite ca măsuri reparatorii în valoare totală de 2.800.617 dolari, ceea ce înseamnă că i s-au atribuit în plus terenuri în valoare totală de 2.167.116 dolari, ceea ce reprezintă prejudiciu cauzat patrimoniului municipiului Constanţa, stabilit doar pe baza valorilor rezultate din rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul JJ. La această valoare a prejudiciului se adaugă cea rezultată din subevaluarea unor terenuri, imputată şi autorului acesteia, inculpatul JJ.

11. În privinţa celor 13 terenuri obţinute ca măsuri reparatorii, cea mai mare parte a fost înstrăinată inculpatei K. (la 29.01 şi 10.07.2003), în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu aceasta de inculpatul J.

La rândul său, inculpata K. a înstrăinat ulterior cea mai mare parte a terenurilor astfel dobândite, aceasta obţinând un beneficiu din activitatea infracţională desfăşurată în cuantum total de 817.248 euro şi 79.927 dolari.

Unul dintre aceste terenuri a ajuns în stăpânirea inculpatului A. şi familiei sale, prin intermediul unor societăţi la care acesta şi/sau fraţii şi mama sa fuseseră acţionari şi/sau administratori, respectiv S.C. RRRRRRR. S.A. şi S.C. SSSSSSS. S.A.

Este de reţinut că terenul în discuţie, în suprafaţă de 8.307,8 mp, aflat la poziţia nr. 6 din Dispoziţia nr. x din 5.11.2002 este singurul în privinţa căruia apare doar menţiunea "teren liber", fără minime date referitoare la amplasarea sa.

Acest teren, situat pe malul lacului Siutghiol şi evaluat de inculpatul JJ. la 9 dolari/mp., având ca destinaţie stabilită chiar de acesta "recreere floristică", a ajuns în stăpânirea inculpatului A. şi familiei sale în urma unei succesiuni de acte juridice.

Astfel:

- la data de 29.01.2003, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare din 1.11.2002, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x între XX., reprezentat de inculpatul J., şi inculpata K.

Preţul tranzacţiei, achitat încă de la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, a fost de 176.324.748 ROL, adică 5.263 dolari în funcţie de cursul B.N.R. leu/dolar de la data plăţii, inferior chiar valorii stabilite de inculpatul JJ., de 74.770 dolari.

- la data de 24.03.2003 între inculpata K. şi numiţii EEEEEEEE., FFFFFFFF. şi GGGGGGGG. s-a încheiat Contractul de schimb nr. 930, în baza căruia inculpata a dat suprafaţa de 490, 02 mp, parte din terenul de 8.307,80 şi a primit suprafaţa de 489,99 mp, ambele fiind situate în aceeaşi zonă;

- la data de 19.11.2003 între inculpata K. şi S.C. RRRRRRR. S.A., societate deţinută de mama şi unul dintre fraţii inculpatului A., s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 4.331 având ca obiect o construcţie în curs de edificare, cu destinaţia "club nautic", situată pe terenul de 8.307,77 mp, compus din terenul de 7.817,78 mp şi cel primit la schimb, de 489,99 mp.

Prin acelaşi contract s-a instituit în favoarea societăţii cumpărătoare un drept de superficie pentru terenul în cauză.

- prin Actul de lotizare nr. 1501 din 19.05.2005 inculpata K. a lotizat terenul de 8.307,77 mp în două loturi, de 4.406,58 mp şi 3.901,20 mp;

- în aceeaşi zi, 19.05.2005, între inculpata K., în calitate de vânzător, şi S.C. SSSSSSS. S.A., s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1502, având ca obiect lotul în suprafaţă de 3.901,20 mp rezultat din lotizarea sus-menţionată.

În privinţa acestei societăţi, aceasta a aparţinut inculpatului A., mai întâi ca asociat unic, iar mai apoi ca acţionar majoritar (cu 99,92% din acţiuni, după transformarea în societate pe acţiuni), restul de 0,08% din acţiuni fiind deţinute în părţi egale de fraţii şi mama inculpatului A. şi numitul HHHHHHHH.

La 17.02.2005, cu 3 luni înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul A. şi-a vândut toate acţiunile către o societate din Liberia, S.C. IIIIIIII., celelalte rămânând la cei 4 acţionari sus-menţionaţi, adică inclusiv membrii familiei inculpatului A.

Deşi formal şi-a cesionat acţiunile, inculpatul A. a continuat să aibă interese în legătură cu această societate, în condiţiile în care i-a acordat un împrumut de 16.263.101.000 ROL (1.626.310 RON), care nu i-a fost restituit decât într-o măsură nesemnificativă până la data de 13.06.2014 când inculpatul A. a întocmit ultima declaraţie de avere înregistrată pe portalul declaraţii.integritate.eu accesibil publicului, potrivit căreia valoarea împrumutului acordat S.C. SSSSSSS. S.A. era de 1.612.875 RON (366.896 euro la cursul de schimb leu/euro de la 13.06.2014).

Revenind la contractul de vânzare-cumpărare, preţul vânzării a fost de 40.170 euro, plătibil în 5 rate anuale, corespunzător unei valori de 70 euro/mp pentru terenul de sub construcţie (19,30 mp) şi 10 euro/mp terenul liber (3.881,90 mp)

- la data de 23.05.2005, între inculpata K., în calitate de vânzător, şi S.C. RRRRRRR. S.A., în calitate de cumpărător, reprezentată de mama inculpatului A., numita JJJJJJJJ., s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1.531, având ca obiect lotul în suprafaţă de 4.406,58 mp rezultat din aceeaşi lotizare.

Preţul vânzării a fost de 84.908 euro, plătibil în 5 rate anuale, corespunzător unei valori de 70 euro/mp. pentru terenul de sub construcţie (680,7 mp) şi 10 euro/mp terenul liber (3.725,88 mp)

12. În ce priveşte terenul de la poziţia nr. 1 din Dispoziţia nr. x din 5.11.2002, în suprafaţă de 14.900 mp, după ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 29.01.2003 încheiat cu inculpatul J., ca mandatar al XX., acesta a fost închiriat S.C.RR. S.A., reprezentată de inculpatul L., în baza contractului de închiriere nr. 883 din 18.03.2003, iar mai apoi, alipit cu un alt teren, în suprafaţă de 12.320,96 mp, proprietatea inculpatului N., şi vândut împreună cu acesta S.C. RR. S.A., în total 27.220,96 mp, în baza actului de alipire şi contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică sub nr. x din 31.03.2004

Analiza acuzaţiilor

Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.

Potrivit art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.

Notificarea va cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, elementele de identificare ale bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexă la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.

Chiar dacă existenţa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu a fost prevăzută expresis verbis în cuprinsul legii ori a normei metodologice în vigoare la data soluţionării notificărilor depuse de numitul XX., ca moştenitor al lui MMMM., ci abia ulterior acestei date (a se vedea pct. 1.1.lit. a) din Norma metodologică aprobată prin H.G. nr. 498/2003), având în vedere temeiurile juridice în baza cărora a fost înfiinţată această comisie, respectiv art. 44 lit. a) şi art. 48 din Legea nr. 69/1991 privind administraţia publică locală şi Legea nr. 10/2001, rezultă că activitatea comisiei era circumscrisă analizării notificărilor cu care fusese învestită Primăria municipiului Constanţa, ca entitate deţinătoare a imobilelor supuse procedurilor de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În acest context, conţinutul Referatului nr. 134.948 din 5.11.2002 întocmit de comisie şi care face obiectul analizei în prezenta cauză (alături de dispoziţia emisă de primar) dovedeşte fără dubiu faptul că membrii acesteia au înţeles foarte bine "atribuţiile" care le reveneau în această calitate, respectiv analiza notificării prin prisma actelor doveditoare ale dreptului de proprietate şi ale calităţii de persoană îndreptăţită (inclusiv de moştenitor) depuse odată cu notificarea sau în termenul prevăzut de lege şi formularea de propuneri organului decident.

În privinţa notificării, aceasta trebuia să cuprindă, între altele, elementele de identificare ale imobilului solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia. În egală măsură, întrucât atât depunerea notificării, cât şi conţinutul acesteia erau expresia principiului disponibilităţii, analiza acesteia nu putea trece peste manifestarea de voinţă a persoanei solicitante.

În ce priveşte dovada proprietăţii imobilului revendicat, sarcina probei revenea persoanei solicitante, în condiţiile art. 3 alin. (1) lit. a) sau, după caz, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În consecinţă, în măsura în care Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 constată, pe baza actelor doveditoare depuse de persoana solicitantă, dar şi a analizei împrejurărilor invocate în cuprinsul notificării că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, în tot sau în parte, trebuia să facă propunerea corespunzătoare primarului.

În speţă, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu a analizat corespunzător nici conţinutul celor 3 notificări depuse de numitul XX. şi nici actele doveditoare ale dreptului de proprietate, propunând soluţionarea notificărilor prin atribuirea unor terenuri în compensare cu depăşirea limitelor până la care persoana solicitantă era îndreptăţită să primească măsuri reparatorii.

Astfel:

a. XX. nu a solicitat restituirea lotului mare nr. 30

Din conţinutul Referatului nr. 134.948 din 5.11.2002 rezultă pe de o parte că au fost avute în vedere cele 3 notificări depuse de XX. la 8.05.2001 şi 10.08.2001, iar pe de altă parte că acesta ar fi solicitat "restituirea în natură a terenului situat în municipiul Constanţa, km. 4-5, Lotul mare 30".

Analiza conţinutului celor 3 notificări demonstrează însă o situaţie contrară celei reţinute de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Astfel, atât din notificarea iniţială, înregistrată la 8.05.2001, cât şi din notificarea înregistrată sub nr. x din 10.08.2001 rezultă în mod indubitabil că numitul XX. nu a solicitat restituirea lotului mare nr. 30, ci "restituirea în echivalent, contravaloarea suprafeţei de 51.585 mp amplasate în intravilanul oraşului Constanţa, zona km. 4-5, lot. 30".

Referirea la "lotul 30" nu are semnificaţia revendicării acestuia, fiind doar un element de identificare a imobilului solicitat, în sensul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În ce priveşte cea de-a doua notificare înregistrată la 10.08.2001 sub nr. x, aceasta vizează "restituirea în natură sau, dacă nu este posibil, restituirea în echivalent a următoarelor suprafeţe de teren ce fac parte din lotul mare 30 din Parcelarea NNNN.".

Prin urmare, nici în această notificare nu se solicită restituirea lotului mare 30, ci doar a unor suprafeţe de teren care fac parte din acesta, enumerate limitativ în conţinutul notificării, prin indicarea explicită a numerelor de parcelă, fiind vorba despre 62 de terenuri aproximate la câte 1000 mp, adică "un total de aproximativ 62.000 mp"

Şi în acest caz, referirile la lotul mare nr. x au avut în vedere doar identificarea terenurilor solicitate a fi restituite, iar nu revendicarea integrală a acestuia.

Prin urmare, având în vedere conţinutul celor 3 notificări înregistrate de XX. la Primăria municipiului Constanţa şi pe care Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 le-a analizat, concluzia exprimată de aceasta în cuprinsul referatului întocmit, în sensul că s-a solicitat "restituirea în natură a terenului situat în municipiul Constanţa, km. 4-5, Lotul mare 30" este necorespunzătoare adevărului.

În ce priveşte înscrisul olograf al inculpatului J., ce ar fi fost înregistrat la Primăria municipiului Constanţa la 4.02.2002, acesta a fost plăsmuit ulterior datei de 31.07.2002, când inculpatul a primit procura de reprezentare din partea lui XX., în scopul de a crea aparenţa că acesta din urmă ar fi solicitat restituirea întregului lot mare 30, prin formularea "sunt îndreptăţit să intru în posesia bunului imobil, teren în suprafaţă de - lot x - liber de sarcini".

Astfel, pe de o parte, este evident că înscrisul nu putea fi redactat decât după întocmirea procurii, în condiţiile în care se face referire explicită la ea în conţinutul înscrisului, iar, pe de altă parte, inculpatul J. "a beneficiat" în acest demers de complicitatea unui funcţionar al Primăriei municipiului Constanţa, în condiţiile în care înregistrarea înscrisului a fost antedată, pentru a putea fi în termenul limită în care notificările puteau fi înregistrate conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, respectiv până la 14.02.2002.

Prin urmare, înregistrarea înscrisului la 4.02.2002 nu a fost una eronată şi nici întâmplătoare, întrucât pe de o parte numărul de înregistrare aplicat 16.994 corespunde zilei de 4.02.2002, în condiţiile în care la dosar există o altă cerere înregistrată de XX. la Primăria municipiului Constanţa la 5.02.2002 (la care a primit răspuns la 17.09.2002), iar aceasta poartă un număr apropiat şi consecutiv, 17.403

Pe de altă parte, aplicarea unui număr de înregistrare anterior datei-limită de 14.02.2002 era necesară pentru a se dovedi că solicitarea de restituire a lotului mare 30 s-a făcut în termenul prevăzut de lege.

În realitate, dincolo de antedatarea arătată, menţiunea din înscrisul olograf referitoare la lotul mare 30 nu putea conduce la concluzia că s-a solicitat restituirea întregului lot, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, conţinutul celor 3 notificări, la care se face de asemenea referire în cuprinsul aceluiaşi înscris olograf, nu susţineau o asemenea concluzie.

De altfel, aşa cum a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei de apel inculpatul H., membru al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, "reclamaţia" inculpatului J., înregistrată prin antedatare, nu a existat "cel mai probabil" printre înscrisurile analizate de inculpatul H., afirmaţie care este susţinută de conţinutul referatului semnat de toţi membrii comisiei, în care respectiva "reclamaţie" nu este menţionată.

Cu toate acestea, înscrisul înregistrat prin antedatare la 4.02.2002 nu a fost lipsit de consecinţe juridice, ci a fost avut în vedere explicit de Direcţia Patrimoniu în comunicarea adresată inculpatului J. la 5.09.2002, prin care acesta a fost încunoştinţat, mai înainte de orice evaluare, despre terenurile pe care urmează a le primi XX., în natură şi compensare pentru "terenul revendicat de 141.920 mp"

Indiferent dacă respectivul înscris a fost sau nu printre cele aflate la dispoziţia Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, aceasta era obligată să solicite lămuriri cu privire la obiectul notificării, având în vedere suprafeţele diferite menţionate chiar în cele 3 notificări şi, în orice caz, să soluţioneze notificările pe baza actelor doveditoare depuse de persoana solicitată în susţinerea pretenţiilor sale.

Or, aşa cum se va arăta în continuare, Comisia nu doar că nu a considerat necesare asemenea lămuriri (situaţie explicabilă, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din aceeaşi declaraţie dată de inculpatul H. în faţa instanţei de apel, Comisia nici nu a lucrat ca un organism colectiv, în şedinţe de plen, fiecare membru validând formal şi individual actele întocmite de direcţiile din cadrul Primăriei), dar nu a analizat corespunzător înscrisurile depuse în dovedirea dreptului de proprietate, ajungând la concluzia nesusţinută probator că terenul solicitat şi la restituirea căruia era îndreptăţit XX., era de 141.920 mp.

b. dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 141.920 mp nu a fost dovedit

Din referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 rezultă că pentru stabilirea situaţiei juridice a imobilului revendicat au fost avute în vedere Adresele nr. x/2000, nr. y/2000 şi nr. 89.663/2000 ale Direcţiei Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa.

În privinţa celor 3 notificări, acestea au făcut referire la Adresele nr. x/2000 şi nr. y/2000, precum şi la actul de vânzare transcris sub nr. x/1932.

Din analiza acestor înscrisuri rezultă următoarele:

- autorul persoanei solicitante, MMMM., a cumpărat de la numita OOOO. la 30.05.1932 "toate drepturile de proprietate asupra lotului de parcelare nr. x", fără a se putea stabili din cuprinsul Actului nr. 1709/1932 suprafaţa exactă a terenului cumpărat.

De altfel, nu se poate stabili nici care este suprafaţa cumpărată de soţul OOOO. de la primul proprietar al lotului x, numitul NNNN. Mai mult, din situaţia juridică prezentată Comisiei de Direcţia Patrimoniu prin Adresa nr. x din 4.11.2002, rezultă că în anul 1922 numitul CCCCCCCC. şi soţia au mai vândut o parte din terenul cumpărat unei alte persoane, DDDDDDDD.

- la data preluării de către stat, suprafaţa terenului aparţinând lui MMMM. consta în 61 de loturi în suprafaţă totală de 51.585 mp.

Astfel, din Adresa nr. x/2000, invocată atât în două din cele trei notificări, cât şi în referatul Comisiei, rezultă că suprafaţa afectată de construcţia blocurilor de locuinţe realizată în partea de est a lotului mare 30 era compusă din 22 de loturi care aveau alţi proprietari decât MMMM., în baza unor acte de vânzare-cumpărare încheiate după anul 1932 şi 65 de loturi aparţinând acestuia, menţionate individual în tabelul-anexă la adresă, în suprafaţă totală de 61.335 mp.

Potrivit menţiunilor din Adresa nr. x/2000, dar şi din cea completatoare cu nr. x/2000, din suprafaţa sus-menţionată se scad 6.000 mp aferenţi a 4 gospodării situate în zona x, neidentificate după numărul de lot, precum şi 3.750 mp aferenţi a 4 loturi cumpărate în anii 1947-1948 de alte persoane, identificate după numărul de lot ca făcând parte dintre cele 65 menţionate anterior.

Astfel, rezultă suprafaţa exactă de 51.585 mp (61.335 mp - 6.000 mp - 3.750 mp) solicitată în mod explicit a fi restituită prin notificările din 8.05.2001 şi 10.08.2001 (cea cu nr. x).

În ce priveşte cea de-a treia notificare, înregistrată sub nr. x din 10.08.2001, este de observat că, deşi sunt indicate 62 de loturi, altele decât cele 65 menţionate anterior, individualizate prin numărul parcelei, existenţa acestora nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă ataşat notificării sau depus ulterior. Mai mult, în cuprinsul notificării nu se face nicio trimitere la vreo dovadă a celor susţinute, aşa cum s-a întâmplat în cazul celorlalte două notificări.

De altfel, din actele existente la dosarul cauzei rezultă că numitul XX. a făcut demersuri la Primăria municipiului Constanţa pentru a afla situaţia juridică şi pentru alte terenuri din lotul mare nr. x, individualizate prin numărul de parcelă (a se vedea Adresa nr. x din 5.02.2002 şi răspunsul cu acelaşi nr. din 16.09.2002, prin care a indicat alte 19 loturi).

În ce priveşte Adresa nr. x din 21.08.2000, avută în vedere de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, alături de Adresa nr. x/2000 la stabilirea situaţiei juridice a suprafeţei notificate, aceasta precizează delimitarea celor 4 laturi ale lotului mare nr. 30, menţionând că aceasta se regăseşte în structura actuală a Cartierului km 5. De asemenea, în aceeaşi adresă se face referire la Actul nr. 1709/1932 prin care MMMM. a devenit proprietarul tuturor loturilor nevândute până la acea dată din lotul mare nr. x, fără a se preciza însă vreo suprafaţă.

În realitate, din coroborarea celor două adrese şi, mai ales, a schiţelor anexă care le însoţeau, rezultă că loturile deţinute de MMMM. la data preluării lor de către stat ocupau doar partea de est a lotului mare nr. 30, pe care se află doar o parte din Cartierul km 5, respectiv zona x.

Prin urmare, Adresa nr. x/2000 invocată de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu făcea dovada dreptului de proprietate a lui MMMM. asupra celor 62 de loturi menţionate în cea de-a treia notificare din 10.08.2001 şi, cu atât mai puţin, asupra întregului lot mare nr. 30.

În fine, deşi în conţinutul referatului întocmit de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu s-a făcut referire explicită la Adresa nr. x din 4.11.2002 a Direcţiei Patrimoniu, conţinutul acesteia a fost preluat ca atare în respectivul referat, în partea sa cea mai importantă privitoare la suprafaţa de teren solicitată şi/sau la care era îndreptăţit XX.

Astfel, din această adresă rezultă, pe de o parte, că MMMM. a cumpărat restul lotului mare nr. 30 prin Actul nr. 1709/1932, fără precizarea suprafeţei, iar, pe de altă parte, că în planul cadastral şi registrele de proprietăţi pentru lotul mare nr. x întocmite ulterior acestui an, în perioada 1936 - 1938, apar loturi cu posesori diferiţi de FFFFFFF., iar restul de loturi nu au specificat numele posesorului. Mai mult, se arată că o parte din lotul mare 30 a fost afectată de actul de expropriere din anul 1980, că din actele persoanelor expropriate rezultă că acestea aveau contracte de vânzare-cumpărare încheiate după 1936, o parte este afectată de staţia de epurare, iar o altă parte este consemnată în planul cadastral întocmit în anii 1994 - 1997 în proprietatea altor persoane decât FFFFFFF.

În ciuda acestei analize, care mai degrabă pune sub semnul întrebării justeţea pretenţiilor lui XX. din toate cele 3 notificări, în respectiva adresă a Direcţiei Patrimoniu, semnată de inculpata D., se concluzionează fără niciun temei de fapt şi/sau de drept că suprafaţa care face obiectul solicitării este de 141.920 mp, aşadar de aproape 3 ori mai mare decât cea solicitată şi probată prin acte emise de aceeaşi Direcţie Patrimoniu în anul 2000 (a se vedea Adresele nr. x şi nr. x analizate anterior), respectiv 51.585 mp.

Concluzionând, referatul întocmit de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 în cazul FFFFFFF. cuprinde menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la obiectul solicitării (restituirea în natură a terenului situat în municipiul Constanţa, km. 4-5, Lotul mare 30), la suprafaţa solicitată (141.920 mp), precum şi la data întocmirii raportului de evaluare (valoarea terenurilor fiind stabilită la 5.09.2002, fără ca la acea dată să fie efectuat vreun raport de evaluare), iar acestea au avut drept consecinţă atribuirea unor terenuri care au depăşit valoarea terenului la care persoana solicitantă era îndreptăţită cu 2.167.116 dolari, sumă care reprezintă valoarea prejudiciului cauzat municipiului Constanţa, fără a lua în considerare şi subevaluarea unora dintre terenurile atribuite ca măsuri reparatorii.

Dincolo de împrejurarea că suprafaţa solicitată a fost diferită de cea reţinută de comisie (chiar şi prin eventuala adiţionare a celor două suprafeţe menţionate în conţinutul celor trei notificări, de 51.585 mp şi 62.000 mp), Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a apreciat că notificatorul a făcut dovada dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă, în lipsa unor probe în acest sens, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a), art. 4 alin. (2) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc în sarcina persoanei care se consideră îndreptăţită proba dreptului de proprietate pentru imobilul notificat.

În mod corespunzător, şi dispoziţia emisă de primarul municipiului Constanţa în baza referatului Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 prezintă aceleaşi aspecte de nelegalitate, în condiţiile în care şi în aceasta se reţine contrar realităţii că notificările înregistrate de XX. au avut ca obiect restituirea în natură a lotului mare 30.

Existenţa avizului emis de D.G.F.P. Constanţa nu-i exonerează de răspundere pe primarul municipiului Constanţa şi membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001. Dincolo de împrejurarea că obiectul judecăţii este limitat la faptele imputate persoanelor trimise în judecată, neputându-se face aprecieri cu privire la încălcarea legii de către alte persoane, este de reţinut că avizul respectiv era unul consultativ, fiind obligatorie doar solicitarea acestuia, iar nu şi conţinutul lui. Mai mult, potrivit Normelor metodologice aprobate ulterior, prin H.G. nr. 498/2003, era posibilă soluţionarea favorabilă a notificării nu doar în cazul unui aviz negativ, ci şi în lipsa acestuia, dacă avizul solicitat nu era comunicat până la termenul indicat de unitatea învestită cu soluţionarea notificării (a se vedea Norma metodologică cu referire la aplicarea art. 33 din Legea nr. 10/2001). De altfel, aşa cum se va arăta ulterior (a se vedea cazul de retrocedare BBB.), inculpaţii s-au şi prevalat de această dispoziţie legală şi au soluţionat o notificare în lipsa avizului solicitat D.G.F.P. Constanţa.

Cu alte cuvinte, chiar şi în ipoteza unui aviz pozitiv de la Ministerul Finanţelor Publice, persoanele cu responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 10/2001 directe (cum este cazul primarului) sau indirecte (cum este cazul membrilor comisiei numită în baza legii administraţiei publice locale) nu erau dispensate de propria analiză a tuturor înscrisurilor aflate la dosarul de notificare, indiferent de emitentul acestora.

În privinţa inculpaţilor J. şi K., probatoriul administrat în cauză demonstrează conivenţa infracţională a acestora în obţinerea în condiţii nelegale a unor terenuri din patrimoniul municipiului Constanţa, precum şi legătura lor cu inculpata D., directorul Direcţiei Patrimoniu şi membru al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Astfel, în primul rând, în privinţa inculpatului J., acesta a întocmit înscrisul olograf înregistrat în fals la o dată anterioară, care a fost avut în vedere în adresa din 5.09.2002 a Direcţiei Patrimoniu, prin care i s-a comunicat că suprafaţa revendicată este de 141.920 mp, peste cea menţionată în cuprinsul notificărilor.

Or, pentru a ajunge la o asemenea suprafaţă, s-a plecat de la premisa falsă, susţinută însă de inculpatul J. în înscrisul olograf înregistrat prin antedatare, că obiectul notificărilor este lotul mare nr. x, iar nu suprafaţa determinată din aceasta, menţionată de altfel în cuprinsul notificărilor.

În legătură cu circumstanţele în care a fost înregistrat respectivul înscris, inculpatul a arătat că a înregistrat o cerere similară chiar în 4.02.2002, dar în baza unei procuri din 1995, iar funcţionarul de la registratură i-ar fi cerut să-i aducă "o procură mai nouă", astfel încât noua cerere, ce face obiectul analizei în prezenta cauză, întocmită în baza noii procuri, a fost înregistrată sub acelaşi număr cu cererea iniţială.

Or, dincolo de împrejurarea că un funcţionar de la registratură nu poate cenzura conţinutul unui înscris ce se doreşte a fi înregistrat, din compararea procurilor din 1995 şi 2002 nu rezultă diferenţe semnificative. Astfel, noua procură din anul 2002 nu face trimitere explicită la cele 3 notificări înregistrate în anul 2001, ci la "terenurile revendicate în baza Legii nr. 10/2001, amplasate în intravilanul oraşului Constanţa, zona km 4-5, lot. 30".

Mai mult, înscrisul olograf întocmit de inculpatul J. nu preia din procură formularea sus-arătată, ci face referire la intrarea în posesia "bunului imobil, teren în suprafaţă de - lot x - liber de sarcini". Înlocuirea pluralului "terenurile amplasate în zona (...)" din procură cu singularul "bun imobil, teren în suprafaţă de - lot 30" din înscrisul olograf este suficientă pentru a crea cel puţin o ambiguitate cu privire la obiectul notificărilor, folosită ulterior pentru a justifica aşa-zisa restituire a unui teren mai mare decât cel solicitat.

Pe de altă parte, presupunând că solicitarea funcţionarului ar fi fost reală, este inexplicabil de ce noua procură a fost întocmită după 5 luni de la data solicitării ei. Tot astfel, chiar acceptând că respectivul funcţionar ar fi "blocat" numărul de înregistrare din 4.02.2002 pentru a aştepta o nouă procură (comportament suspect de binevoitor, care iese din tiparul de conduită notoriu al funcţionarului public din România), nu se poate stabili ce s-ar fi întâmplat cu respectivul număr de înregistrare în situaţia în care inculpatul J. nu s-ar fi conformat solicitării de a obţine o altă procură.

În al doilea rând, conivenţa infracţională a inculpatului J. este probată de acceptarea unei suprafeţe revendicate de circa 3 ori mai mare decât cea solicitată prin notificări şi probată cu acte.

Astfel, prin adresa din 5.09.2002, Direcţia Patrimoniu i-a comunicat că terenul revendicat este de 141.920 mp, deşi inculpatul ştia că suprafaţa solicitată era doar de 51.585 mp, fapt care rezultă din declaraţia olografă dată în calitate de învinuit la 8.11.2005, menţinută ulterior în prezenţa apărătorului său ales.

Mai mult, aşa cum a arătat în aceeaşi declaraţie, inculpatul ştia că anterior fuseseră obţinute şi alte terenuri, parte din suprafaţa deţinută de MMMM. din lotul mare 30, fapt care se coroborează cu cele comunicate de Comisia de aplicare a Legii nr. 1/2000 prin adresa din 24.10.2000, semnată de inculpatul A., potrivit cărora au fost identificate şi transmise în proprietatea lui XX. "toate loturile de teren intravilan, rămase neafectate de construcţii din fosta Parcelare MMMM.".

În al treilea rând, conivenţa infracţională a inculpatului J. este dovedită şi de împrejurarea că, din cele 13 terenuri atribuite ca măsuri reparatorii, a înstrăinat 9, în baza unor antecontrate de vânzare-cumpărare pe care nu le-a negociat, ci i-au fost impuse, în baza unor sume derizorii, chiar prin raportare la evaluările efectuate post-factum de inculpatul JJ.

Dincolo de împrejurarea că a încălcat obligaţia stabilită prin procură de a vinde la preţul cel mai avantajos, hotărârea inculpatului J. de a înstrăina cea mai mare parte a terenurilor obţinute în compensare, la preţuri derizorii şi mai înainte de a le obţine efectiv demonstrează că acesta cel puţin a acceptat că este "o rotiţă" dintr-un angrenaj mai amplu, ce avea ca scop deposedarea municipiului Constanţa de terenuri valoroase din patrimoniul său şi împroprietărirea unor persoane din acelaşi grup de interese, prin deturnarea procedurilor cu caracter reparatoriu prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În privinţa inculpatei K., aceasta este doar aparent un simplu cumpărător (de bună-credinţă) a unora dintre terenurile atribuite în urma soluţionării notificărilor din cazul FFFFFFF.

În realitate, legăturile (dovedite) ale inculpatei K. cu o parte din inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză, circumstanţele în care a dobândit majoritatea terenurilor ce au fost atribuite în acest caz ca măsuri reparatorii, ca şi destinaţia finală a unora dintre acestea demonstrează că implicarea inculpatei K. nu a fost una întâmplătoare, ci rezultatul înţelegerii de natură infracţională cu ceilalţi inculpaţi.

Astfel, ca şi în alte situaţii (a se vedea ulterior cazul inculpatului BB., implicat în soluţionarea notificării BBBBBBBBB.), inculpata K. era o persoană aflată în sfera de influenţă a inculpaţilor A. şi AAAAAAAA., cu care a fost asociată în societăţile S.C. KKKKKKKK. S.R.L. şi S.C. LLLLLLLL. S.R.L.

Pe lângă aceştia, inculpata s-a aflat în legătură şi cu inculpata D., care a stabilit contactul cu inculpatul J. şi l-a determinat pe acesta să accepte înstrăinarea celor 9 terenuri către inculpata K. chiar mai înainte de finalizarea procesului de soluţionare a notificărilor.

În fapt, implicarea unuia dintre membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 în înstrăinarea unei părţi din drepturile prevăzute de lege către persoane desemnate de aceştia, a reprezentat un adevărat modus operandi utilizat de aceştia (a se vedea implicarea similară a inculpatului C. în cazul TT.) care demonstrează existenţa unei asocieri în vederea comiterii de infracţiuni, care va fi analizată în cadrul unei secţiuni distincte a prezentei decizii.

Acest mod de operare presupunea contactarea persoanei îndreptăţite (moştenitorii care au formulat notificarea) mai înainte de soluţionarea acesteia şi determinarea ei să înstrăineze o parte din drepturile cuvenite sau din bunurile ce urmau a fi atribuite către persoane indicate de membrii asocierii, fie pe calea cesiunii de drepturi litigioase, fie pe calea antecontractului de vânzare-cumpărare.

O asemenea modalitate de a proceda reprezenta o condiţionare implicită, neafirmată în mod expres, pentru soluţionarea favorabilă şi rapidă a notificării, cu care persoanele îndreptăţite erau de acord, fiind silite de împrejurări, fie pentru că nu vedeau o altă cale de a intra, fie şi în parte, în posesia drepturilor cuvenite, fie din considerente materiale.

În speţă, este relevantă declaraţia inculpatului J. pentru a vedea circumstanţele în care acesta a acceptat vânzarea unora dintre terenuri către inculpata K. mai înainte de finalizarea procedurilor de soluţionare a notificării:

"Cu ocazia identificării terenurilor, fiind împreună cu MMMMMMMM. (ulterior, devenită inculpata D.) şi RRRR. (care a aflat despre notificările din cazul FFFFFFF. tot de la inculpata D.), aceasta din urmă mi-a comunicat că voi primi unele terenuri loc pe loc, iar unele pe alte amplasamente şi că K. îmi oferă 50.000 dolari SUA pentru o parte din terenurile în compensare. Mi-am exprimat acordul, deşi în acel moment nu cunoşteam ce suprafeţe de teren vor face obiectul vânzării către K.. Am acceptat din două motive: unul pentru că nu eram în situaţia de a-mi exprima acordul atâta vreme cât nu eram pus în posesie şi în al doilea pentru că mă aflam într-o situaţie materială deloc confortabilă."

Aşa cum se poate observa, inculpatului J. nu doar că i s-a impus cu anticipaţie respectiva vânzare, ci i s-a spus şi care dintre terenuri urmau a face obiectul acesteia, respectiv o parte din cele date în compensare, ceea ce demonstrează interesul prestabilit, ţintit, al inculpatei K. pentru anumite terenuri de care avea să fie deposedat municipiul Constanţa.

Condiţionarea implicită a soluţionării notificării de acceptarea operaţiunii propuse rezultă nu doar din împrejurarea că persoana îndreptăţită nu a avut vreo iniţiativă în acest sens, ci şi din faptul că atât persoana cocontractantului (fie ca e vorba despre cesionar, fie că e vorba despre promitent cumpărător), cât şi preţul derizoriu al tranzacţiei erau stabilite tot de membrii grupului infracţional, direct sau prin intermediul altor persoane (cum a fost cazul lui RRRR.) cu care erau în legătură, fără nicio posibilitate de negociere între părţile contractante, care de altfel nici nu se cunoşteau decât la notariat, în momentul încheierii actelor în formă autentică şi primirii preţului.

În legătură cu acest aspect, inculpatul J. a arătat în aceeaşi declaraţie că:

"Ţin să precizez că nu am negociat preţul cu nimeni. El a fost stabilit de cei interesaţi în cumpărarea acestor terenuri, eu neavând posibilitatea de a refuza tranzacţia."

Prin urmare, în cazul inculpatei K. nu este vorba despre o simplă dobândire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri atribuite în baza Legii nr. 10/2001, ci despre implicarea sa deliberată, în calitate de complice, în soluţionarea nelegală a notificărilor în cazul de faţă, ce a avut drept consecinţă deposedarea municipiului Constanţa de terenuri care depăşesc suma de 2 milioane de dolari, făcând abstracţie de subevaluarea ce va fi analizată în continuare.

Astfel, aşa cum se poate observa, implicarea inculpatei K. a fost anterioară finalizării procedurii de soluţionare a notificărilor, nefiind rezultatul manifestării de voinţă liber consimţite a persoanei îndreptăţite sau reprezentantului acesteia, ci decisă împreună cu ceilalţi inculpaţi. Încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare nu a fost iniţiativa inculpatului J., după cum acesta nu a discutat/negociat obiectul şi preţul vânzării cu promitentul cumpărător, pe care l-a văzut doar la notariat, în ziua semnării antecontractelor.

Încheierea de antecontracte, inclusiv plata integrală a preţului, mai înainte de finalizarea procedurilor administrative derulate în baza Legii nr. 10/2001, demonstrează că inculpata K. a ştiut dinainte modul în care vor fi soluţionate notificările în cazul FFFFFFF.

Sumele derizorii plătite pentru terenurile cumpărate, precum şi încheierea de antecontracte pentru anumite suprafeţe de teren impuse aşa-zisului promitent-vânzător, demonstrează interesul preexistent al grupării infracţionale din care şi inculpata K. a făcut parte, de a intra în stăpânirea unor terenuri din municipiul Constanţa şi de a devaliza astfel patrimoniul acestuia, prin deturnarea în favoarea unor terţi a măsurilor reparatorii prevăzute de lege în favoarea foştilor proprietari şi a moştenitorilor acestora.

Inculpata K. nu a fost doar un beneficiar al terenurilor atribuite ilegal în compensare în cazul FFFFFFF., prin majorarea frauduloasă a suprafeţei revendicate şi subevaluarea unora dintre aceste terenuri.

În egală măsură, inculpata K. a asigurat transmiterea unuia dintre terenurile astfel obţinute către inculpatul A. şi familia acestuia, la capătul unui şir de tranzacţii derulate într-o perioadă mai lungă de timp, prin implicarea a două societăţi la care aceştia erau acţionari, toate acestea în scopul de a se îngreuna sau zădărnici stabilirea unei legături între primarul municipiului Constanţa şi terenurile pe care acesta le-a atribuit.

Inculpata K. a acţionat astfel ca un interpus în favoarea decidentului principal din procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, ceea ce dovedeşte o dată în plus că implicarea sa în soluţionarea notificărilor din cazul FFFFFFF. nu a fost una întâmplătoare, ci a fost rezultatul unei conivenţe infracţionale mai largi şi bine stabilite.

Aşa cum s-a arătat, prejudicierea patrimoniul municipiului Constanţa s-a produs în primul rând prin atribuirea unor terenuri, ca măsuri reparatorii, peste limita maximă în care acestea puteau fi stabilite, prin raportare la obiectul real şi dovedit al notificărilor depuse de XX., respectiv 633.501 dolari (din valoarea terenului notificat de 51.585 mp, respectiv 1.238.040 dolari, scăzându-se valoarea terenului restituit loc pe loc de 24.440 mp, respectiv 604.539 dolari).

Prejudiciul creat prin soluţionarea nelegală a notificărilor depuse în cazul FFFFFFF. a fost amplificat prin acţiunile inculpatului JJ., care a subevaluat o parte din cele 13 terenuri atribuite ca măsuri reparatorii.

În cazul analizat, conivenţa infracţională între evaluator şi ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză este probată în primul rând de circumstanţele în care au fost întocmite rapoartele de evaluare.

Astfel, aşa cum s-a arătat, la data de 5.09.2002 inculpatului J. i s-a comunicat de către Direcţia Patrimoniu, sub semnătura inculpatei D., atât terenurile care urmau a fi atribuite, loc pe loc sau ca măsuri reparatorii, cât şi valoarea acestora, inclusiv a suprafeţei aşa-zis revendicate, de 141.920 mp.

Or, la data de 5.09.2002, abia se emisese de către aceeaşi direcţie nota de comandă nr. x prin care s-a solicitat evaluarea tuturor acestor terenuri. Mai mult, având în vedere numerele de înregistrare ale celor două adrese (către inculpatul J. şi către inculpatul JJ.), rezultă că inculpatului J. i s-a comunicat valoarea terenurilor chiar mai înainte de emiterea adresei către evaluator.

În privinţa celor 26 de rapoarte de evaluare (pentru terenul revendicat, pentru cele 12 terenuri atribuite loc pe loc şi pentru cele 13 terenuri atribuite în compensare), acestea au fost întocmite de inculpatul JJ. la 29.10.2002, având ca dată de referinţă 21.10.2002. Din conţinutul rapoartelor rezultă că inspecţia proprietăţilor de evaluat a avut loc în septembrie 2002 (pentru terenul revendicat) şi în perioada 22 - 25.10.2002.

Având în vedere că valorile stabilite de inculpatul JJ. pentru terenurile inspectate în perioada 22 - 25.10.2002 au fost identice cu cele comunicate inculpatului J. încă din 5.09.2002 de inculpata D., rezultă fără putinţă de tăgadă conivenţa infracţională între inculpaţii JJ. şi D., fiind vorba despre o evaluare pur formală, efectuată pentru a justifica după 46 de zile valoarea prestabilită a terenurilor ce urmau a fi atribuite persoanei solicitate şi în legătură cu care aceasta va avea doar un drept de dispoziţie limitat (a se vedea impunerea celor 6 antecontracte încheiate cu inculpata K., analizate anterior).

Aceeaşi conivenţa s-a realizat şi între inculpatul JJ. şi membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care aceştia au consemnat în fals în cuprinsul referatului întocmit la 5.11.2002 că "raportul de expertiză efectuat şi înregistrat la Primăria Constanţa sub nr. x/5.09.2000 stabileşte faptul că valoarea terenului ce nu poate fi atribuit în natură este de 2.800.617 dolari SUA, iar valoarea terenului ce urmează a fi atribuit în compensare este de 2.800.617 dolari SUA."

Prin această menţiune necorespunzătoare adevărului referitoare la data întocmirii rapoartelor de evaluare pentru terenurile atribuite în compensare, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a ascuns faptul că valorile acestor terenuri fuseseră prestabilite, în condiţiile în care la 5.09.2002 nu exista în realitate niciun raport de evaluare, ci doar o notă de comandă emisă în vederea efectuării evaluărilor.

Susţinerile inculpatului JJ. potrivit cărora acesta efectua nişte evaluări estimative mai înainte de primirea notelor de comandă, nu pot fi primite, întrucât o asemenea procedură nu era reglementată în cuprinsul contractelor de prestări servicii încheiate cu Primăria municipiului Constanţa. În plus, aşa cum rezultă din rapoartele de evaluare întocmite în cauză, evaluarea proprietăţilor presupunea mai întâi inspecţia acestora. În condiţiile în care, în toate cazurile, data inspecţiei proprietăţilor, consemnată în cuprinsul rapoartelor de evaluare, era situată în timp după emiterea notelor de comandă, rezultă că proprietăţile nu puteau fi evaluate "estimativ" anterior primirii acestor note.

De asemenea, evaluarea presupunea accesul la documentele emise de Primăria municipiului Constanţa (plan de amplasament, situaţia juridică), care însoţeau nota de comandă.

În privinţa aşa-ziselor evaluări, cele mai relevante situaţii de subevaluare sunt cele care au vizat terenurile de la pct. 1 şi 6 din tabelul celor 13 terenuri atribuite ca măsuri compensatorii.

Astfel, în privinţa terenului în suprafaţă de 14.900 mp, valoarea acestuia a fost stabilită de inculpatul JJ. la 20 dolari/mp., ca o medie a preţurilor stabilite prin metoda comparaţiilor de piaţă şi a comparaţiilor prin bonitare.

În fapt, pentru a ajunge la această valoare derizorie, inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative, determinate de echiparea cu utilităţi, restricţiile de folosinţă, adecvarea suprafeţei, condiţiile de fundare, aspectul general al vecinătăţilor şi destinaţia terenului.

Este de reţinut că acelaşi teren a fost supus unei noi evaluări, realizată în 27.02.2003, aşadar după numai 4 luni, ocazie cu care s-a stabilit o valoare de 73,69 dolari/mp. Această evaluare a fost făcută de o altă societate, S.C. PPPPPP. S.A. în vederea garantării unui credit de 600.000 de euro acordat de NNNNNNNN. şi solicitat de S.C. RR. S.A.

Dincolo de diferenţa semnificativă a valorilor stabilite de cele două evaluări, sunt relevante concluziile diferite la care au ajuns cele două expertize cu privire la parametrii în baza cărora inculpatul JJ. a aplicat corecţiile negative.

Astfel, în privinţa poziţionării faţă de utilităţi, inculpatul JJ. a menţionat că acestea se află la o distanţă de peste 500 metri sau între 200 şi 500 de metri, contrar concluziei la care a ajuns cealaltă expertiză, ca şi raportul de constatare efectuat în faza de urmărire penală, potrivit căreia distanţa faţă de utilităţi era în general între 0 şi 10 metri.

Inculpatul JJ. a mai aplicat corecţii semnificative legate de restricţiile de folosinţă, inadecvarea suprafeţei, poluarea sonoră, destinaţia terenului, aspectul dezolant al vecinătăţilor şi caracterul construibil al acestuia, în condiţiile în care terenul respectiv era amplasat în staţiunea Mamaia, în imediata vecinătate a unor hoteluri, restaurante, spaţii comerciale şi a lacului Siutghiol, iar suprafaţa mare a terenului constituia un avantaj, mai ales din perspectiva utilizării preconizate a acestuia, care s-a şi concretizat apoi, aceea de parc acvatic. Mai mult, aşa cum se va vedea ulterior, pentru edificarea parcului a mai fost achiziţionată o suprafaţă de teren comparabilă ca mărime, astfel încât nu putea fi aplicată o corecţie negativă determinată de caracterul "excedentar" al suprafeţei de evaluat.

În ce priveşte ponderea suprafeţei construite, inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative, deşi chiar în cuprinsul evaluării a arătat că nu există informaţii certe asupra POT specific staţiunii Mamaia, estimând restricţionarea acestuia până la 45%, în timp ce în cuprinsul celei de-a doua expertize s-a reţinut că terenul este construibil peste 60%.

În ce priveşte poluarea, inculpatul JJ. a aplicat corecţii diferite în funcţie de metoda de evaluare aleasă, deşi aceasta era în limitele normelor admise, aşa cum s-a reţinut în expertiza efectuată în februarie 2003.

În privinţa restricţiilor urbanistice de utilizare, inculpatul JJ. a aplicat o corecţie negativă de 25% în prima metodă folosită şi de 30% în cea de-a doua, reţinând că terenul este "construibil, cu restricţii", deşi acest din urmă procent corespundeau unui teren "construibil cu restricţii foarte mari".

Toate aceste corecţii negative demonstrează că, în realitate, expertiza efectuată a avut ca scop justificarea preţului derizoriu stabilit pentru terenul în cauză încă din 5.09.2002, fiind vorba despre criterii şi procente aplicate arbitrar de inculpatul JJ.

Subevaluarea în acest caz a fost de 1.409.693 dolari (1.707.693 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 298.000 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În privinţa terenului în suprafaţă de 8.307,8 mp (poziţia nr. 6 din tabelul terenurilor atribuite în compensare), acesta a fost evaluat de inculpatul JJ. la 9 dolari/mp.

Astfel, în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă, inculpatul a avut în vedere un teren-martor de 90 dolari/mp., la care a aplicat corecţii negative totale de 90% (!), determinate de restricţiile de folosinţă, aspectul vecinătăţilor, situaţia juridică, destinaţia terenului şi caracterul construibil.

În privinţa restricţiilor de folosinţă şi destinaţia terenului, acestea au fost în fapt stabilite chiar de inculpatul JJ., aspect confirmat de adresa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 către Direcţia de Urbanism emisă după atribuirea terenurilor, în care se arată explicit că la data Dispoziţiei nr. x din 5.1.2002 "nu existau reglementări urbanistice", iar destinaţiile terenurilor au rămas "la latitudinea comisiei şi implicit a evaluatorului".

Prin urmare, contrar celor afirmate de inculpatul JJ. în cuprinsul raportului, în sensul că Primăria a stabilit destinaţia terenului în cauză ca spaţiu verde, în realitate aceasta a fost stabilită chiar de inculpatul JJ. şi însuşită de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, neexistând reglementări urbanistice în acest sens.

Or, doar restricţiile referitoare la folosinţa şi destinaţia terenului au condus la o corecţie negativă însumată de 60%.

La acestea s-au adăugat corecţii negative referitoare la aspectul urbanistic al vecinătăţilor (în condiţiile în care terenul se afla pe malul lacului Siutghiol) şi chiar la situaţia juridică a acestuia, aplicându-se o corecţie negativă de 5% doar pentru că terenul aparţinea Primăriei (!!!).

Aceste corecţii se regăsesc şi în metoda comparaţiei prin bonitare, aplicându-se suplimentar coeficienţi reduşi pentru poziţionarea faţă de utilităţi sau poluarea sonoră.

Semnificativ în acest caz este faptul că acelaşi inculpat a evaluat acelaşi teren în luna februarie 2003, aşadar după numai câteva luni, în contextul eliberării unei autorizaţii de construire pe 700 mp din terenul respectiv.

Cu această ocazie, deşi trecuseră doar câteva luni de la precedenta evaluare, inculpatul JJ. a ajuns la o altă valoare a terenului, de 64 de dolari/mp faţă de 9 dolari/mp.

Astfel, ilustrativ pentru modul în care a procedat inculpatul, sunt coeficienţii diferiţi pentru poziţionarea faţă de utilităţi a aceluiaşi teren, corespunzători unor distanţe între 200 şi 500 metri sau chiar peste 500 metri în octombrie 2002, respectiv a unor distanţe până în 100 metri în februarie 2003 (!!!) - a se vedea înscrisurile depuse de S.C. RRRRRRR. S.A. în apel.

Subevaluarea în acest caz a fost de 698.387 dolari (773.157 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 74.770 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

Una dintre apărările inculpaţilor în legătură cu valoarea stabilită prin rapoartele de evaluare a făcut referire la menţiunile cuprinse în adresele efectuate către Direcţia Urbanism în legătură cu destinaţia terenurilor atribuite, în sensul că schimbarea acesteia se putea face în viitor numai după ce proprietarul va plăti eventualele diferenţe de preţ rezultate din reevaluarea terenurilor în raport de noile destinaţii.

Această apărare este lipsită de relevanţă, întrucât eludează consecinţele subevaluării efectuate de inculpatul JJ. şi însuşite ca atare de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, primarul municipiului Constanţa şi chiar de unii dintre beneficiarii terenurilor atribuite.

Astfel, subevaluarea terenurilor a avut drept consecinţă în aceste cazuri atribuirea mai multor terenuri şi/sau în suprafeţe mai mari, faţă de situaţia în care terenurile ar fi fost evaluate corespunzător, care au ieşit astfel din patrimoniul municipiului Constanţa.

Împrejurarea că ulterior au existat sau nu reevaluări determinate de schimbarea destinaţiei, nu prezintă importanţă, căci eventuala plată a unor diferenţe nu a avut ca urmare întoarcerea terenurilor în patrimoniul municipiului Constanţa, ci acestea au rămas în proprietatea privată a unor persoane fizice (inculpaţii din prezenta cauză sau terţi dobânditori).

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 5.302 mp (poziţia nr. 2 din tabelul terenurilor atribuite în compensare), acesta a fost evaluat de inculpatul JJ. la 20 dolari/mp.

Or, aşa cum se poate observa din datele de identificare ale acestuia (Şoseaua Mangaliei), terenul în cauză este situat în aceeaşi zonă cu mai multe terenuri atribuite loc pe loc, care prin ipoteză erau situate în zona terenului notificat şi evaluat de acelaşi inculpat la 24 dolari/mp.

Astfel, cu titlu de exemplu, terenul de la poziţia nr. 10 din tabelul cu terenuri restituite loc pe loc, în suprafaţă de 1261,28 mp, situat în Şoseaua x, a fost evaluat cu 24 dolari/mp, în timp ce terenul ce face obiectul prezentei analize, situat în Şoseaua x, a fost evaluat cu doar 20 dolari/mp.

Este relevant astfel că, deşi situate în aceeaşi zonă, terenurile au fost evaluate diferit, aplicându-se corecţii negative pentru distanţa faţă de utilităţi (25% în cazul metodei comparaţiilor de piaţă) în cazul terenului analizat, inexistente în situaţia terenului situat în aceeaşi zonă.

Suplimentar, în cazul metodei comparaţiei prin bonitare, au fost aplicate corecţii negative pentru aspectul vecinătăţilor şi restricţiile de folosire (într-un procent diferit faţă de terenul restituit în aceeaşi zonă, loc pe loc), fără nicio explicaţie în cuprinsul raportului de evaluare.

Subevaluarea în acest caz a fost de 120.676 dolari (226.716 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 106.040 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În privinţa terenului în suprafaţă de 31.873,73 mp (poziţia nr. 5 din tabelul cu terenuri atribuite în compensare), acesta a fost evaluat la 18 dolari/mp.

Şi în acest caz, subevaluarea este evidentă mai ales în cazul metodei comparaţiei prin bonitare, în cadrul căreia s-au aplicat corecţii negative substanţiale (în total 30%) pentru restricţii de folosinţă şi aspectul dezolant al vecinătăţilor, fără ca acestea să fie justificate în vreun fel, în condiţiile în care nu existau reglementări urbanistice, iar zona era în curs de dezvoltare, inclusiv din punct de vedere rezidenţial.

La aceste corecţii negative nejustificate s-au adăugat coeficienţi pozitivi mai mici decât cei care se impuneau, cum ar fi cei referitori la poziţionarea faţă de utilităţi (la o distanţă între 200 şi 500 de metri sau chiar mai mare, deşi situaţia din teren era alta) sau la tipul drumului la care are acces terenul (pietruit, deşi terenul avea deschidere la strada x).

Subevaluarea în acest caz a fost de 136.875 dolari (710.602 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 573.727 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În privinţa terenurilor de 1.323 mp, 2.205 mp, 3.528 mp şi 1.044 mp (situate la poziţiile nr. 8 - 11 din tabelul cuprinzând terenuri atribuite în compensare), inculpatul JJ. le-a evaluat la câte 60 dolari/mp, în baza unor rapoarte de evaluare identice, fiind vorba despre terenuri situate în aceeaşi zonă, aşa cum rezultă de altfel şi din datele de identificare menţionate în acelaşi tabel ("teren situat în zona x").

Pentru a stabili această valoare, inculpatul JJ. a avut în vedere, în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă, un teren martor de 90 dolari/mp., situat în zona x, la care a aplicat corecţii negative însumate de 35%, determinate de restricţii de folosinţă, aspectul urbanistic al vecinătăţilor şi destinaţia terenului.

În cadrul metodei comparaţiei prin bonitare, inculpatul a aplicat corecţii negative pentru restricţiile de folosinţă, aplicând totodată coeficienţi mai reduşi pentru poziţionarea faţă de utilităţi, considerate că se află la o distanţă între 200 - 500 metri sau mai mare faţă de terenul evaluat.

Examinând rapoartele de evaluare, se constată, ca şi în alte cazuri, că nici restricţiile de folosinţă şi nici cele referitoare la destinaţia terenului nu rezultă din vreun înscris emis de Primăria municipiului Constanţa, ci acestea au fost în realitate stabilite de inculpatul JJ., care a reţinut în cuprinsul rapoartelor întocmite că "o componentă importantă a cererii pentru terenul analizat o reprezintă un posibil investitor care ar putea amenaja un ansamblu de spaţii de locuit".

Astfel, şi în acest caz, prezintă relevanţă adresa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 către Direcţia Urbanism, emisă după atribuirea terenurilor prin Dispoziţia nr. x/2002, din care rezultă explicit că cea mai bună utilizare pentru terenurile analizate, aceea de "spaţii de locuit", a fost stabilită "conform raportului de evaluare" (a se vedea menţiunea din tabel) şi că, în privinţa destinaţiei stabilite, "la data emiterii prezentei Dispoziţii nr. 3.694/5.11.2002 nu existau reglementări urbanistice, rămânând la latitudinea comisiei şi implicit a evaluatorului".

Prin urmare, în lipsa unor reglementări urbanistice, afirmată explicit într-un înscris oficial al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, inculpatul JJ. nu putea aplica corecţii negative pentru restricţii de folosinţă şi destinaţia terenului.

Mai mult, chiar şi în condiţiile în care destinaţia terenului ca "spaţii de locuit" ar fi rezultat în mod explicit dintr-un document emis de Primăria municipiului Constanţa, aceasta nu ar fi putut conduce la o corecţie negativă a terenurilor analizate, ţinând seama şi de poziţionarea excepţională a acestora.

În acest context, în privinţa corecţiei negative pentru aspectul vecinătăţilor, instanţa de apel constată că terenurile analizate erau situate pe malul lacului Siutghiol din staţiunea Mamaia, zonă pe care însuşi inculpatul o caracterizează în cuprinsul rapoartelor de evaluare ca fiind "de mare importanţă turistică", reţinând totodată că "în situaţia proprietăţii evaluate, se consideră o cerere ridicată faţă de terenul analizat, zona este într-o fază avansată de dezvoltare".

Mai mult, ca o dovadă suplimentară a modului în care inculpatul JJ. a înţeles să-şi îndeplinească atribuţia de a evalua corect terenurile analizate, este de observat că, dacă în cazul metodei comparaţiilor de piaţă, aspectul vecinătăţilor, considerat "normal", a adus o corecţie negativă de 5%, în cazul metodei comparaţiei prin bonitare, acelaşi aspect al vecinătăţilor a fost apreciat ca "deosebit de favorabil" şi a adus un coeficient pozitiv de 20.

Subevaluarea în acest caz a fost de 307.527 dolari (793.527 valoarea totală stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 486.000 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

Concluzionând, aspectele prezentate, coroborate cu circumstanţele în care a întocmit rapoartele de evaluare (după ce valoarea terenurilor fusese deja stabilită), demonstrează că inculpatul JJ. a procedat în mod deliberat la subevaluarea terenurilor pe care le-a avut de expertizat, contribuind cu intenţie la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa.

Faţă de toate aceste considerente, contrar concluziei la care a ajuns instanţa de fond pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanţa de apel constată că faptele imputate prin actul de sesizare în cazul de retrocedare FFFFFFF., există, au fost săvârşite de inculpaţii indicaţi în rechizitoriu şi întrunesc condiţiile de tipicitate ale următoarelor infracţiuni:

- în cazul inculpatului A.: abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Constanţa, a emis Dispoziţia nr. x din 5.11.2002, în care a atestat o situaţie necorespunzătoare adevărului, prin raportare la întinderea şi dovedirea suprafeţei revendicate, precum şi la valoarea unora dintre terenurile atribuite şi a soluţionat astfel notificarea cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a), art. 4 alin. (2), art. 22, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cauzând un prejudiciu municipiului Constanţa, ce a constat în restituirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau atribui măsuri compensatorii, terenuri care, în parte, au fost subevaluate, prejudiciul total fiind în cuantum de 4.840.274 dolari (2.167.116 dolari valoarea terenurilor atribuite nelegal şi 2.673.158 dolari subevaluare).

- în cazul inculpaţilor B., C., D., E., H. şi I.: abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, constând în aceea că, în calitate de membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, au emis Referatul nr. x din 5.11.2002, în care au atestat o situaţie necorespunzătoare adevărului, prin raportare la întinderea şi dovedirea suprafeţei revendicate, precum şi la valoarea unora dintre terenurile atribuite şi au contribuit la soluţionarea notificărilor cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a), art. 4 alin. (2), art. 22, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cauzând un prejudiciu municipiului Constanţa, ce a constat în restituirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau atribui măsuri compensatorii, terenuri care, în parte, au fost subevaluate, prejudiciul total fiind în cuantum de 4.840.274 dolari (2.167.116 dolari valoarea terenurilor atribuite nelegal şi 2.673.158 dolari subevaluare).

- în cazul inculpatului J.: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate la fals intelectual, constând în aceea că a contribuit la atribuirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim raportat la întinderea şi dovedirea suprafeţei revendicate prin cele 3 notificări, întocmind în acest sens un înscris sub semnătură privată după 31.07.2002, dar care a fost înregistrat la Primăria municipiului Constanţa prin antedatare, terenuri pe care le-a acceptat, ceea ce a condus la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa; totodată, prin încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare anterior finalizării procedurilor de soluţionare a notificărilor, urmată în perioada ianuarie - iulie 2003 de încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, fără vreo negociere a obiectului şi preţului acestora, acelaşi inculpat a acceptat cooptarea în activitatea infracţională a inculpatei K., ca beneficiar al procedurilor nelegale desfăşurate de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa.

- în cazul inculpatei K.: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în aceea că, mai înainte de soluţionarea notificărilor, a încheiat 6 antecontracte de vânzare-cumpărare pentru unele din cele 13 terenuri ce urmau a fi atribuite ca măsuri reparatorii, acte ce au fost impuse vânzătorului-cumpărător atât în ce priveşte obiectul acestora, cât şi preţul derizoriu achitat, iar ulterior, prin acte juridice încheiate în perioada ianuarie 2003 - mai 2005, a asigurat transmiterea unuia dintre terenurile astfel atribuite în proprietatea unor societăţi deţinute în tot sau parte de familia inculpatului A.

- în cazul inculpatului JJ.: fals intelectual şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în aceea că, în calitate de evaluator al terenurilor ce urmau a fi atribuite ca măsuri compensatorii în vederea soluţionării notificărilor, a atestat în unele dintre rapoartele de evaluare întocmite împrejurări necorespunzătoare adevărului, care au condus la subevaluarea terenurilor respective cu 2.673.158 dolari, iar ulterior, fiind însuşite ca atare de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi de primarul municipiului Constanţa, a contribuit la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa.

În privinţa inculpatului L., acesta a decedat pe parcursul soluţionării cauzei în primă instanţă.

În ce priveşte infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunile menţionate anterior, aplicarea legii penale mai favorabile şi individualizarea pedepselor, acestea vor fi analizate ulterior în cuprinsul prezentei decizii.

B.1. Cazul de retrocedare notificat de inculpata M.

Situaţia de fapt

1. Prin notificarea înregistrată la Judecătoria Constanţa sub nr. x din 27.02.2001 şi la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 6.06.2001 inculpata M., în calitate de moştenitoare a bunicii sale WWWW., a solicitat restituirea în natură a imobilului în suprafaţă de 97.760 mp situat pe malul lacului VVVV.

S-a arătat că terenul respectiv a fost dobândit de defuncta sa bunică prin contractul de vânzare-cumpărare din 6.10.1920 autentificat la Tribunalul Constanţa sub nr. x/1920 şi transcris în registrul de transcripţiuni sub nr. x din 7.10.1920.

În cuprinsul notificării a făcut referire la Adresa nr. x din 12.01.1998 a Direcţiei Patrimoniu din cadrul Primăriei Constanţa.

Au fost ataşate în fotocopie contractul de vânzare-cumpărare, adresa Direcţiei Patrimoniu şi acte în dovedirea calităţii de moştenitor.

2. Prin adresa sus-menţionată, Direcţia Patrimoniu i-a comunicat inculpatei că în planul cadastral din anii 1936 - 1938, Registrul de proprietăţi vol. IX, pagina 1859, la nr. 18.586 este consemnat lotul x din careul 43, ca teren liber de construcţii, în suprafaţă de 97.760 mp, proprietatea lui WWWW.

Din aceeaşi adresă rezultă că în prezent terenul nu poate fi localizat cu precizie datorită faptului că de-a lungul timpului malul lacului nu s-a păstrat acelaşi şi au avut loc diferite lucrări de amenajare şi consolidare. Totodată, terenul este afectat de parcul de pe malul lacului, de XXXX. şi de spaţiile de circulaţie.

În ce priveşte situaţia juridică a terenului notificat, prin Adresa nr. x din 5.08.2002 a Direcţiei Patrimoniu, Serviciul G.I.S. către Serviciul Juridic s-au reluat menţiunile din adresa anterioară.

Suplimentar, s-a arătat că nu sunt deţinute date privind trecerea terenului în proprietatea statului şi că prin H.C.L.M. nr. 40 din 30.04.1993, parcul şi Lacul VVVV. au fost declarate zonă cu caracter de agrement, în administrarea Consiliului Local al municipiului Constanţa, având utilitate publică.

Prin Referatul nr. x din 8.08.2002 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, semnat de inculpaţii C. şi D. şi aprobat de inculpatul A. s-a reţinut că "în dosar sunt depuse toate actele care fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului şi calităţii de moştenitor", astfel încât se impune invitarea persoanei îndreptăţite pentru a se pronunţa asupra măsurilor reparatorii, având în vedere că terenul nu poate fi restituit loc pe loc.

3. Prin Adresa nr. x din 4.09.2002 a Direcţiei Patrimoniu din cadrul Primăriei Constanţa, semnată de inculpata D., i s-a adus la cunoştinţă mandatarului inculpatei M. că în şedinţa din 30.08.2002 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a admis cererea prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent valoric "a suprafeţei de teren pe care o revendicaţi".

Ca şi în cazul FFFFFFF., în cuprinsul aceleiaşi adrese este inserat un tabel în care sunt menţionate mai multe terenuri, solicitându-se comunicarea unui punct de vedere în cel mai scurt timp:

A. terenul revendicat: suprafaţă totală de 97.760 mp; valoare 8.830.988 dolari;

B. terenuri ce se atribuie în compensare: 18 terenuri, individualizate ca suprafaţă şi valoare individuală, în suprafaţă totală de 249.188, 98 mp şi valoare totală cumulată de 8.830.988 dolari.

În ce priveşte amplasamentul celor 18 terenuri, acestea sunt identificate vag, cel mult prin indicarea zonei în care se află (de ex., "proiectări", "tomis/soveja", "Târg", "poligon 4", etc) sau deloc (de ex., "C1", "C2", "S1", "S2").

Ca şi în cazul FFFFFFF., până la data emiterii adresei nu se efectuase nicio evaluare pentru suprafeţele menţionate în tabel.

La data de 5.09.2002, aşadar abia după o zi de la emiterea adresei sus-menţionate, a fost transmisă către S.C. YYYY. S.R.L., în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea inculpatul JJ., Nota de comandă nr. x prin care s-a solicitat întocmirea rapoartelor de evaluare pentru mai multe terenuri.

Astfel, este de observat că între primele 31 de terenuri menţionate în tabelul-anexă la nota de comandă se regăsesc ca atare terenul revendicat, de 97.760 mp situat în VVVV., precum şi terenurile de la poziţiile nr. 6 (OOOOOOOO.), 7 (Parc x) şi 14 (Târg) din oferta din 4.09.2002.

Prin urmare, cel puţin în privinţa acestor terenuri, dar şi a terenului notificat, valoarea lor era deja cunoscută la data de 4.09.2002, adică mai înainte de orice evaluare, care nu s-a efectuat decât la 25.10.2002 conform rapoartelor existente la dosar, în condiţiile în care data de referinţă a întocmirii acestora era 21.10.2002, iar inspecţia proprietăţilor s-a făcut abia în perioada 21 - 24.10.2002.

Valorile stabilite de inculpatul JJ. pentru aceste terenuri inspectate în perioada 21 - 24.10.2002 au fost identice cu cele comunicate inculpatei SS. încă din 4.09.2002 de inculpata D. prin adresa menţionată anterior.

Mai mult, în privinţa terenurilor de la poziţiile nr. 1 (proiectări), 3 (Laps/Soveja), 4 (Tomis/Soveja) şi 16 (Dobogea), valorile pe metru pătrat rezultate din oferta din 4.09.2002 coincid cu valorile pe metru pătrat ale terenurilor de la poziţiile nr. 5 (Teren-proiectări), 7 (Lăpuşneanu/Soveja), 8 (Tomis/Soveja) şi 13 (Dobrogea-Sat Vacanţă) din dispoziţia din 12.11.2002 prin care s-a soluţionat notificarea, fiind vorba practic despre terenuri situate în aceleaşi zone (aşa cum se poate observa din datele de identificare), dar cu suprafeţe diferite.

A doua zi după emiterea ofertei menţionate anterior, Direcţia Patrimoniu a comunicat mandatarului inculpatei SS. o nouă adresă, înregistrată sub nr. x din 5.09.2002, prin care se menţiona că terenurile incluse în ofertă fac parte din intravilanul municipiului Constanţa şi au categoria "curţi, construcţii (construcţii civile, locuinţe, hidrotehnice etc.)."

Totodată, i s-a atras atenţia inculpatei să comunice răspunsul său până la 15.09.2002, în caz contrar urmând a se transmite alte propuneri, în măsura disponibilităţilor.

Ca urmare a neacceptării unora dintre terenurile oferite, prin Adresa nr. x din 29.10.2002, Direcţia Patrimoniu a comunicat mandatarului inculpatei o nouă listă de terenuri. Astfel, pe lângă terenul revendicat, în respectiva adresă sunt menţionate alte 31 de terenuri (la poziţia nr. 7 sunt trecute două terenuri), parte din acestea regăsindu-se şi în adresa iniţială, din 4.09.2002.

4. Prin Referatul nr. x din 29.10.2002 semnat de inculpatul C., în calitate de director al Direcţiei Administraţie Publică Locală din Primăria municipiului Constanţa şi aprobat de inculpatul A., în calitate de primar, s-a reţinut că, întrucât terenul de 97.760 mp notificat de inculpata M. nu poate fi restituit în natură, sunt incidente dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 10/2001 sens în care se impune emiterea unei adresei către Ministerul Finanţelor pentru obţinerea avizului prevăzut de lege.

În baza acestui referat s-a emis adresa către Ministerul Finanţelor nr. 132.284 din 30.10.2002.

La data de 11.11.2002 Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Constanţa a emis avizul nr. 13.820 în vederea aplicării dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, considerând că sunt întrunite condiţiile de formă şi de fond prevăzute de Legea nr. 10/2001.

5. Prin Adresa nr. x din 31.10.2002 comunicată Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei Constanţa a arătat că au fost comunicate persoanei solicitante M. diverse amplasamente în vederea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent şi că aceasta a acceptat în întregime propunerile făcute de către Primăria municipiului Constanţa, "ca urmare a Adresei nr. x/6.11.2002"

Or, având în vedere data aşa-zisului acord exprimat de inculpata SS. (6.11.2002), acesta nu putea exista la data emiterii adresei către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 (31.10.2002), fiind exclusă totodată o eroare materială, în condiţiile în care la dosar există înscrisul întocmit de inculpata SS., datat 6.11.2002.

Revenind la conţinutul adresei emise de Direcţia Patrimoniu către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, aceasta cuprinde în formă tabelară propunerea de acordare a terenurilor în compensare, fiind vorba despre 30 de terenuri (la poziţia nr. 7 sunt două). Faţă de comunicarea din 29.10.2002, au fost înlocuite terenurile de la poziţiile nr. 13 (staţia hidro) şi 18 cu altul, de aceeaşi valoare cu cele două, situat la poziţia nr. 29 din adresa către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 (Teren - Str. x).

Totodată, prin Adresa nr. x din 31.10.2002, Direcţia Patrimoniu a comunicat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 că amplasamentele propuse compensării prin adresa menţionată anterior sunt proprietatea privată a municipiului Constanţa şi nu sunt înregistrate notificări pe acestea.

6. Prin Referatul nr. x din 11.11.2002 al Comisiei de aplicarea a Legii nr. 10/2001, semnat de inculpaţii H., C., D., E. şi I. şi aprobat de inculpatul A., în calitate de primar, s-a propus admiterea cererii inculpatei M. şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea a 30 de terenuri în valoare totală de 8.830.966 dolari, corespunzător valorii terenului notificat, în condiţiile în care acesta nu putea fi restituit în natură, fiind afectat de parcul de pe malul Lacului VVVV., de XXXX. şi de spaţiile aferente.

Practic, pentru 97.760 mp teren notificat au fost propuse spre atribuire 30 de terenuri în suprafaţă totală de 199.866,3 mp, evaluate la suma totală de 8.830.966 dolari.

Astfel, membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, semnatari ai referatului şi-au însuşit toate rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul JJ., atât ale terenului solicitat a fi restituit, cât şi a terenurilor propuse a fi atribuite ca măsuri reparatorii prin echivalent.

Pe baza acestui referat şi a avizului D.G.F.P.Constanţa, inculpatul A., în calitate de primar al municipiului Constanţa, a emis a doua zi Dispoziţia nr. x din 12.11.2002, prin care a admis cererea inculpatei M. şi a acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea celor 30 de terenuri în compensare.

În cuprinsul dispoziţiei s-a menţionat neadevărat că suprafaţa de teren ce urmează a fi acordată în compensare, în limitele valorii terenului notificat, de 8.830.966 dolari, este de 181.548,636 mp, deşi din adiţionarea celor 30 de terenuri rezultă o suprafaţă totală de 199.866,3 mp.

Printr-un înscris olograf înregistrat la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 20.11.2002, inculpata M. a fost de acord cu propunerile de terenuri din Dispoziţia nr. x din 12.11.2002.

Prin Adresa nr. x din 14.11.2002 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a comunicat Direcţiei Urbanism din cadrul Primăriei municipiului Constanţa un tabel cu cele 30 terenuri atribuite în compensare inculpatei M., cu precizarea că destinaţia menţionată în dreptul fiecărui teren a fost stabilită conform rapoartelor de evaluare, "având în vedere că la data emiterii prezentei dispoziţii nr. 3.750/02 nu existau reglementări urbanistice, rămânând la latitudinea comisiei şi implicit a evaluatorului".

7. Ulterior, prin Referatul nr. x din 27.03.2003 al Serviciului Juridic din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, s-a menţionat că prin Sentinţa civilă nr. 357 din 14.03.2003 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă, s-a constatat nulitatea parţială a dispoziţiei sus-menţionate, în sensul anulării poziţiei nr. 5 din tabelul aferent acesteia, prin care s-a atribuit în compensare un teren de 3.167,54 mp în valoare de 221.728 dolari.

În aceste condiţii, s-a propus emiterea unei noi dispoziţii prin care să se modifice poziţia nr. 5 din dispoziţia anterioară.

În acelaşi sens, prin Adresa nr. x din 27.03.2003 a Direcţiei Patrimoniu către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a propus o nouă propunere de amplasament, în suprafaţă de 14.781,87 mp, teren echivalent ca valoare cu cel anulat, conform raportului de evaluare întocmit de S.C. YYYY. S.R.L. nr. x/03.

În baza acestor înscrisuri, a hotărârii judecătoreşti şi a raportului de evaluare, inculpatul A. a emis Dispoziţia nr. x din 27.03.2003, prin care a modificat conţinutul art. 3 poziţia 5 din Dispoziţia nr. x/2002, în sensul atribuirii inculpatei M. a terenului situat în Constanţa, în suprafaţă de 14.781.87 mp.

În urma acestei noi dispoziţii, suprafaţa totală atribuită inculpatei M. a fost de 211.480,63 mp.

Noua suprafaţă de teren a fost predată inculpatei în aceeaşi zi, 27.03.2003, conform Proceselor-verbale de predare-primire nr. x şi x.

8. Inculpata M. a înstrăinat toate cele 30 de terenuri obţinute în baza celor două dispoziţii emise de inculpatul A., în baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada 23.12.2002 - 21.10.2004.

Dintre acestea, 25 de terenuri în suprafaţă totală de 146.342, 62 mp au fost cumpărate de inculpatul N. cu suma totală de 3.494.000.000 ROL (349.400 RON) prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate la 23.12.2002 (21 de contracte, unul dintre ele având ca obiect două terenuri) şi 14.05.2003 (3 contracte).

Printre terenurile cumpărate de inculpatul N. se regăseşte şi cel în suprafaţă de 12.320,96 mp, care a fost ulterior închiriat S.C. RR. S.A., reprezentată de inculpatul L. conform contractului autentificat sub nr. x din 18.03.2003 şi mai apoi vândut aceleiaşi societăţi conform actului de alipire şi contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 31.03.2004, împreună cu terenul de 14.900 mp aparţinând inculpatei K., dobândit în urma soluţionării notificării din cazul FFFFFFF.

Analiza acuzaţiilor

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite.

Prin urmare, în măsura în care soluţionarea notificării presupunea acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, care la acel moment funcţiona în baza unei dispoziţii emise de primarul municipiului Constanţa în baza Legii nr. 215/200 a administraţiei publice locale, precum şi acesta din urmă trebuiau să analizeze valoarea terenului notificat, dar şi a bunurilor propuse a fi atribuite în compensare, asigurându-se astfel că valoarea de piaţă a terenurilor atribuite ca măsuri reparatorii să nu depăşească valoarea de piaţă a bunului revendicat.

Şi în cazul de faţă, înscrisurile existente la dosarul cauzei demonstrează că, cel puţin în parte, valoarea terenului notificat, ca şi valoarea unora dintre terenurile atribuite prin dispoziţia primarului municipiului Constanţa au fost stabilite mai înainte de întocmirea rapoartelor de evaluare de către inculpatul JJ., în condiţiile în care la data de 4.09.2002, când notificatoarei i-au fost comunicate atât valoarea terenului revendicat, cât şi valoarea mai multor terenuri, unele dintre acestea fiind chiar cele atribuite efectiv prin dispoziţia primarului, nici nu se emisese nota de comandă în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare, ci acest lucru s-a întâmplat abia a doua zi, pe 5.09.2002.

Mai mult, din rapoartele de evaluare rezultă că acestea au fost întocmite pe 25.10.2002, iar inspecţia proprietăţilor a avut loc în perioada 21 - 24.10.2002, ceea ce înseamnă că la data de 4.09.2002 inculpatul JJ., în calitate de evaluator, nici nu văzuse proprietăţile de evaluat.

Acest mod de operare, întâlnit şi în cazurile FFFFFFF. şi UU., demonstrează conivenţa infracţională stabilită între membrii Comisiei şi primarul municipiului Constanţa, pe de o parte, şi inculpatul JJ., în calitate de evaluator, pe de altă parte, care a avut ca urmare prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa, prin atribuirea unor terenuri peste echivalentul valoric al terenului notificat, cu concursul inculpatei SS., care şi-a însuşit prin acceptarea ofertei, subevaluarea unora dintre terenuri.

Prin urmare, cel puţin în parte, evaluarea terenurilor a fost una pur formală, în condiţiile în care valorile unora dintre terenurile ce urmau a fi atribuite fuseseră prestabilite, fiind cunoscute mai înainte de orice demersuri efectuate în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare.

Această situaţie nu incumbă doar inculpatului JJ., ci şi membrilor Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarului municipiului Constanţa, care în documentele aprobate (referat şi dispoziţie) şi-au însuşit valorile terenurilor atribuite în procedura de soluţionare a notificării menţionate în rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul JJ.

Analiza acestor rapoarte, care trebuia făcută atât de membrii Comisiei, cât şi de primarul municipiului Constanţa, permitea chiar şi unui nespecialist să constate subevaluarea unora dintre terenurile expertizate, în condiţiile în care, deşi lipseau reglementări urbanistice la data întocmirii rapoartelor, inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative semnificative pentru restricţii de folosinţă inexistente. În aceste condiţii, aşa cum a rezultat explicit din adresa comunicată ulterior Direcţiei Urbanism, destinaţia terenurilor a fost stabilită de evaluator şi de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, ceea ce evidenţiază o dată în plus responsabilitatea majoră a membrilor acesteia, dar şi a primarului municipiului Constanţa, care a aprobat referatul, pe care apoi şi-a întemeiat dispoziţia, în stabilirea valorii terenurilor atribuite.

Mai mult, toţi cei implicaţi locuiau în Constanţa, astfel încât erau familiarizaţi cu amplasamentele terenurilor în discuţie, cu atât mai mult cu cât în cvasitotalitatea cazurilor acestea erau situate pe marile bulevarde, iar nu pe străzi lăturalnice.

Astfel, în ce priveşte terenul în suprafaţă de 4177,78 mp (poziţia 6 din Dispoziţia nr. x/2002), inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative de 20% la valoarea unui teren martor neidentificat exact, pentru restricţii de folosinţă şi de construire (neprobate în vreun fel, în lipsa unor reglementări urbanistice), precum şi pentru poluare (deşi terenul martor era situat, prin ipoteză, tot la bulevard, poluarea sonică fiind aşadar aceeaşi).

În cadrul metodei comparaţiei prin bonitare, pe lângă corecţii negative semnificative (30%) aplicate pentru restricţiile de folosinţă şi poluare sonoră, inculpatul a aplicat corecţii pozitive mai mici pentru distanţa faţă de utilităţi, considerând că acestea sunt situate la 200 - 500 metri sau chiar peste 500 de metri, în condiţiile în care terenul în cauză era amplasat la intersecţia a două mari bulevarde din Constanţa, iar în imediata sa vecinătate erau construite blocuri.

Subevaluarea în acest caz a fost de 101.467 dolari (219.280 valoarea totală conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 117.813 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În privinţa terenului în suprafaţă de 1620,41 mp (poziţia 10 din aceeaşi dispoziţie), inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative de 65% în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă, rezultate din lipsa utilităţilor, restricţiile de folosinţă, inadecvarea suprafeţei, poluarea sonoră şi starea terenului.

Ca şi în precedent, aceste corecţii negative conturează o situaţie neconformă cu realitatea, în condiţiile lipsei reglementărilor urbanistice, dar şi a poziţiei terenului de evaluat, amplasat chiar la bulevard, situaţie în care nu se poate vorbi despre lipsa utilităţilor. În ce priveşte poluarea sonoră, fiind făcută o comparaţie cu un teren situat de asemenea la bulevard, aplicarea unei corecţii negative nu era justificată.

Aceleaşi corecţii negative semnificative le-a aplicat inculpatul şi în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare, iar subevaluarea a fost accentuată şi de aprecierea eronată asupra poziţionării terenului faţă de utilităţi.

Subevaluarea în acest caz a fost de 57.508 dolari (73.712 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 16.204 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 12.320,96 mp (poziţia 11 din aceeaşi dispoziţie), acesta se învecinează cu terenul în suprafaţă de 14900 mp din cazul FFFFFFF. (poziţia 1 din Dispoziţia nr. x/2002), astfel încât considerentele expuse anterior cu privire la acest teren îşi păstrează valabilitatea şi în cazul terenului atribuit în cazul SS.

Subevaluarea în acest caz a fost de 1.165.689 dolari (1.412.108 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 246.419 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 40.000,27 mp (poziţia nr. 12 din aceeaşi dispoziţie emisă în cazul SS.), situat pe bulevardul care constituie ieşirea principală către Mangalia şi în imediata apropiere a magazinului PPPPPPPP., subevaluarea s-a făcut îndeosebi în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare, prin aplicarea unor corecţii negative totale de 45%, raportate la forma neregulată a terenului, restricţiile de folosinţă, aspectul dezolant al vecinătăţilor şi poluarea sonoră. Or, nici în acest caz nu existau reglementări urbanistice care să justifice restricţiile de folosinţă, iar în privinţa aspectului vecinătăţilor, se constată că în cazul metodei comparaţiilor de piaţă, acest parametru a fost considerat de inculpat ca fiind "acceptabil" şi a atras o corecţie pozitivă de 7%! În ce priveşte poluarea sonoră, inculpatul a aplicat aleatoriu o corecţie negativă de 10%.

Pe lângă corecţiile negative nejustificate, inculpatul JJ. nu a apreciat corespunzător poziţionarea faţă de utilităţi, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, terenul avea deschidere la unul dintre cele mai importante bulevarde ale municipiului Constanţa, iar în imediata vecinătate era construit un important centru comercial.

Subevaluarea în acest caz a fost de 872.651 dolari (1.173.453 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 300.802 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 6.983,49 mp (poziţia 14 din aceeaşi dispoziţie), situat pe malul lacului Siutghiol şi cu acces din bulevardul x, inculpatul JJ. a aplicat în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă corecţii negative totale de 55% pentru restricţii de folosinţă, destinaţie, lipsa unor utilităţi şi aspectul urbanistic al vecinătăţilor.

Şi în acest caz sunt incidente aceleaşi considerente legate de lipsa unor reglementări urbanistice care să justifice corecţiile negative aplicate pentru restricţiile de folosinţă şi destinaţie, iar în ce priveşte aspectul "normal" al vecinătăţilor, acesta a atras o corecţie negativă, deşi terenul era situat chiar pe malul lacului Siutghiol, iar inculpatul a arătat în considerentele evaluării că se constată o cerere ridicată faţă de terenul analizat, zona fiind "într-o fază avansată de dezvoltare". Mai mult, aşa cum se poate lesne constata, în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare, aspectul vecinătăţilor pentru acelaşi teren a fost apreciat "deosebit de favorabil", ceea ce a şi atras un coeficient pozitiv, de 20.

Pe de altă parte, în cadrul acestei din urmă metode de evaluare, deşi terenul era situat pe bulevardul x, inculpatul a apreciat că instalaţiile sanitare sunt între 200 şi 500 de metri, aplicând o corecţie pozitivă mai mică decât se impunea faţă de situaţia din teren. Totodată, inculpatul JJ. a aplicat o corecţie negativă semnificativă nejustificată pentru restricţii de folosinţă inexistente.

Subevaluarea în acest caz a fost de 353.634 dolari (632.974 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 279.340 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 746,30 mp (poziţia nr. 16 din aceeaşi dispoziţie), situat de asemenea pe un bulevard important din Constanţa, inculpatul JJ. l-a subevaluat prin aplicarea unor corecţii negative (în cazul metodei comparaţiilor de piaţă) sau a unor indici pozitivi inferiori celor reali, apreciind că terenul în cauză are utilităţile la distanţe de 200 - 500 metri sau chiar mai mult, în ciuda situaţiei concrete din teren şi a situării sale. În plus, în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare a aplicat aceleaşi corecţii negative pentru restricţiile (nedovedite) de folosinţă, pentru poluarea sonoră (peste procentul maxim admis) şi aspectul urbanistic dezolant al vecinătăţilor, deşi în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă, acelaşi teren a avut vecinătăţi "normale", nefiind depunctat sub acest aspect.

Subevaluarea în acest caz a fost de 28.397 dolari (43.323 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 14.926 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 6071,54 mp (poziţia x din aceeaşi dispoziţie), situat de asemenea la intersecţia a două bulevarde importante, deşi inculpatul a aplicat unele corecţii pozitive (cu excepţia celei pentru poluarea sonoră, care a punctat-o negativ), a făcut abstracţie din nou de situaţia din teren şi de amplasarea acestuia, considerând nejustificat că utilităţile sunt "în zonă", la distanţe între 200 şi 500 de metri sau chiar mai departe.

Restricţiile (inexistente) de folosire, aspectul dezolant al vecinătăţilor şi poluarea sonoră au condus la corecţii negative în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare, în ciuda faptului că (din nou), în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă aspectul vecinătăţilor a fost considerat "normal" şi nu a atras o corecţie negativă, iar în ce priveşte poluarea sonoră a fost aplicat o corecţie negativă excesivă.

Subevaluarea în acest caz a fost de 211.185 dolari (317.741 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 106.556 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 809 mp (poziţia 18 din aceeaşi dispoziţie), cu deschidere la bulevardul x şi în imediata vecinătate a Spitalului Judeţean, se constată din nou că inculpatul a făcut abstracţie de situaţia concretă a utilităţilor, apreciind că acestea fie nu există, fie sunt în zonă, deşi realitatea era alta, mai ales în condiţiile în care era situat practic în curtea unui spital, a cărui existenţă presupune instalaţii sanitare, termoficare, electricitate. La aceasta se adaugă aceeaşi corecţie negativă pentru restricţiile de folosinţă, aplicate de altfel doar în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare, în condiţiile în care acelaşi teren a fost apreciat "fără restricţii" de folosinţă în cadrul celeilalte metode.

Subevaluarea în acest caz a fost de 54.207 dolari (143.197 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 88.990 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 4.189,16 mp (poziţia 19 din aceeaşi dispoziţie), acesta se învecinează cu terenul atribuit în cazul FFFFFFF. (poziţia nr. 6 din Dispoziţia nr. x/2002), considerentele expuse în acel caz deja analizat păstrându-şi valabilitatea în mod corespunzător.

Subevaluarea în acest caz a fost de 415.562 dolari (453.264 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 37.702 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 1024,32 mp (poziţia 23 din prima dispoziţie emisă în cazul SS.), inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative legate de amplasarea terenului şi restricţiile de folosinţă (în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă), la care a adăugat, în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare, poluarea sonoră şi aprecierea eronată a distanţei la care se aflau principalele utilităţi.

Subevaluarea în acest caz a fost de 21.149 dolari (34.465 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 13.316 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În mod similar a subevaluat inculpatul JJ. şi terenul în suprafaţă de 4113,22 mp (poziţia nr. 24 din dispoziţie), la care a avut în vedere suplimentar, pe lângă cele expuse anterior, corecţii negative neargumentate în vreun fel legate de "aspectul dezolant" al vecinătăţilor şi destinaţia limitată a terenului.

Subevaluarea în acest caz a fost de 111.326 dolari (136.005 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 24.679 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În privinţa terenului în suprafaţă de 8611,63 mp (poziţia 25 din aceeaşi dispoziţie), inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative nejustificate la valoarea cea mai mică a ofertelor de vânzare pentru terenuri din aceeaşi zonă, prin aprecierea eronată a distanţei faţă de principalele utilităţi. Deşi situat în imediata vecinătate a liniilor de cale ferată, reţelele de electricitate sunt apreciate de inculpat "în zonă", respectiv la o distanţă de 200 - 500 de metri. Corecţii negative eronate sunt făcute şi pentru distanţa faţă de instalaţiile sanitare (apă şi canal) şi reţeaua de termoficare, în condiţiile în care însuşi inculpatul recunoaşte că terenul analizat se află pe amplasamentul fostei staţii de betoane, care, prin ipoteză, nu putea funcţiona fără alimentare cu apă. Alte corecţii negative au fost aplicate pentru aspectul dezolant al vecinătăţilor şi limitarea destinaţiei terenului (în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă), la care se adaugă cele referitoare la restricţiile de folosinţă şi poluarea sonoră (în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare), niciuna dintre acestea nefiind justificate de inculpat sau probate cu acte.

Subevaluarea în acest caz a fost de 302.529 dolari (388.645 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 86.116 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 13.888 mp (poziţia nr. 28 din aceeaşi dispoziţie), se remarcă mai întâi, în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă, alegerea unui teren martor neidentificat situat într-o zonă îndepărtată de terenul în cauză, în condiţiile în care într-o altă situaţie (a se vedea terenul de la poziţia 16, situat pe acelaşi bulevard), referinţa a reprezentat-o un alt teren, cu o valoare aproape dublă faţă de terenul martor folosit în cazul terenului analizat (29 dolari/mp faţă de 15 dolari/mp). În cadrul ambelor metode folosite inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative pentru distanţa faţă de utilităţi, iar în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare - şi corecţii pentru restricţii de folosinţă, aspectul dezolant al vecinătăţilor şi poluare sonoră.

Sunt de remarcat din nou situarea terenului (pe unul dintre bulevardele din Constanţa), ca şi vecinătăţile acestuia (o staţie de combustibili QQQQQQQQ., precum şi o platforma industrială), care nu puteau funcţiona fără principalele utilităţi, aspect care întăreşte constatarea efectuată în faza de urmărire penală, bazată pe planul topografic al zonei, în sensul că aceste utilităţi erau "la gard", iar nu la distanţe de 200 - 500 de metri.

Şi în acest caz, în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare, inculpatul JJ. a aplicat corecţii substanţiale nejustificate pentru restricţii de folosinţă, poluare sonoră şi aspectul dezolant al vecinătăţilor (în condiţiile în care, în cadrul celeilalte metode, aspectul vecinătăţilor a fost considerat "normal" şi nu a fost punctat negativ).

Subevaluarea în acest caz a fost de 377.835 dolari (600.043 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 222.208 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 15.438,27 mp (poziţia 29 din prima dispoziţie), acesta este învecinat cu terenul de la poziţia 5 din dispoziţia emisă în cazul FFFFFFF., deja analizat, astfel încât considerentele legate de subevaluare sunt identice şi în acest caz.

Subevaluarea în acest caz a fost de 127.390 dolari (405.279 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 277.889 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În fine, în ce priveşte terenul în suprafaţă de 14.781,87 mp, atribuit prin Dispoziţia nr. x/2003, dincolo de împrejurarea că terenul martor este neidentificat, inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative nejustificate, legate de accesul la drum (deşi nu era vorba despre "stradă", ci chiar de D.N.2A), amplasarea terenului (considerată "satisfăcătoare") şi adecvarea suprafeţei (considerată excedentară, deşi aceasta constituia mai degrabă un avantaj, având în vedere că terenul era situat în intravilan şi putea fi parcelat).

Corecţii negative nejustificate a aplicat inculpatul şi în cazul metodei comparaţiei prin bonitare, îndeosebi pentru restricţiile de folosinţă şi aspectul dezolant al vecinătăţilor, în condiţiile în care acestea nu au fost motivate în vreun fel şi nu existau reglementări urbanistice. În egală măsură, inculpatul nu a evaluat în mod corespunzător poziţionarea faţă de utilităţi, aplicând coeficienţii pozitivi mai mici sau neaplicându-i.

Subevaluarea în acest caz a fost de 184.338 dolari (406.066 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 221.728 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

Faţă de toate aceste considerente, contrar concluziei la care a ajuns instanţa de fond pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanţa de apel constată că faptele imputate prin actul de sesizare în cazul de retrocedare SS., există, au fost săvârşite de următorii inculpaţii indicaţi în rechizitoriu şi întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de:

- în cazul inculpatului A.: abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Constanţa, a emis Dispoziţiile nr. 3750 din 12.11.2002 şi nr. 577 din 27.03.2003, în care a atestat o situaţie necorespunzătoare adevărului, prin raportare la valoarea unora dintre terenurile atribuite şi a soluţionat astfel notificarea cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cauzând un prejudiciu municipiului Constanţa, ce a constat în atribuirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau stabili măsuri compensatorii, ca urmare a subevaluării unora dintre terenuri, prejudiciul total fiind în cuantum de 4.384.867 dolari.

- în cazul inculpaţilor H., C., D., E. şi I.: abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, constând în aceea că, în calitate de membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, au emis Referatul nr. x din 11.11.2002, prin raportare la valoarea unora dintre terenurile atribuite şi au contribuit la soluţionarea notificării cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cauzând un prejudiciu municipiului Constanţa, ce a constat în atribuirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau stabili măsuri compensatorii, ca urmare a subevaluării unora dintre terenuri, prejudiciul total fiind în cuantum de 4.384.867 dolari.

- în cazul inculpatului JJ.: fals intelectual şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în aceea că, în calitate de evaluator al terenurilor ce urmau a fi atribuite ca măsuri compensatorii în vederea soluţionării notificărilor, a atestat în unele dintre rapoartele de evaluare întocmite împrejurări necorespunzătoare adevărului, care au condus la subevaluarea terenurilor respective, confirmând valorile prestabilite de inculpata D. şi contribuind pe această cale la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa, prin atribuirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau stabili măsuri compensatorii, prejudiciul total fiind în cuantum de 4.384.867 dolari.

În privinţa inculpaţilor M. şi L., aceştia au decedat în faza de judecată în primă instanţă.

În privinţa inculpatului N., este cert că acesta a cumpărat de la inculpata SS. 25 dintre terenurile atribuite acesteia, în suprafaţă totală de 146.342,62 mp, cu suma totală de 3.494.000.000 ROL (349.400 RON) prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate la 23.12.2002 (21 de contracte, unul dintre ele având ca obiect două terenuri) şi 14.05.2003 (3 contracte).

Faţă de data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, conduita inculpatului RRRRRRRR. se situează în timp după ce terenurile respective au ieşit din patrimoniul municipiului Constanţa, ca efect al nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, aşadar după ce urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu s-a produs.

În aceste condiţii, în lipsa unui probatoriu care să demonstreze existenţa unei înţelegeri între acesta şi reprezentantul notificatorilor ori membrii Comisiei, respectiv primarul municipiului Constanţa, cum a fost de pildă situaţia în cazul FFFFFFF., anterioare soluţionării notificării, încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru o parte din terenurile atribuite, în condiţiile expuse în actul de sesizare, nu este suficientă pentru a reţine vinovăţia inculpatului P. sub forma complicităţii la infracţiunea reţinută în sarcina celorlalţi inculpaţi în cazul analizat.

B.2. Cazul de retrocedare notificat de ZZ. şi AAA.

Situaţia de fapt

1. Prin Notificarea nr. x din 13.02.2002, înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 14.02.2002, AAA. şi ZZ., în calitate de moştenitori ai lui ZZ., au solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 48.176 mp situat în Constanţa.

S-a arătat că respectivul teren a fost dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 3.01.1921 şi se identifică ca fiind lotul nr. x, careul nr. 330, în prezent afectat de parcul Lacului VVVV.

Au fost ataşate în copie planul general al oraşului Constanţa din iunie 1921, precum şi actul de vânzare-cumpărare şi certificatul de deces al lui ZZ., din care rezultă că acesta din urmă avea la data încheierii actului (3.01.1921) vârsta de 18 ani împliniţi.

Conform actului de vânzare-cumpărare, numitul ZZ. a cumpărat de la Primăria Constanţa un teren de 48.176 mp, delimitat şi trecut în planul de parcelare sub lotul nr. x careul 330 "pentru demobilizaţi".

Ulterior, la o dată care nu poate fi stabilită, au fost depuse Certificatul de calitate de moştenitor nr. 26 din 24.02.2003, din care rezultă că AAA. şi ZZ. sunt moştenitorii numiţilor ZZ. şi BBBBB., precum şi copia certificatelor de naştere ale moştenitorilor.

Prin Procura autentificată sub nr. x din 20.02.2003, cei doi notificatori l-au împuternicit pe inculpatul O. să le reprezinte interesele în faţa organelor competente în legătură cu recuperarea tuturor bunurilor mobile şi imobile de pe teritoriul judeţului Constanţa, care au aparţinut părinţilor lor.

2. Prin Adresa nr. x din 16.01.2003 a Direcţiei Patrimoniu, Serviciul G.I.S. către Serviciul Juridic, semnată de inculpata D., suplimentar faţă de cele menţionate în notificare, s-a menţionat că în planul cadastral al oraşului Constanţa întocmit în anii 1936 - 1938, lotul respectiv "nu mai este delimitat", fiind consemnat "Teren inundabil", iar în Registrele de proprietăţi "nu este menţionată nicio proprietate UU.".

De remarcat este faptul că această ultimă menţiune este singura scrisă cu litere îngroşate (bolduite) -.

Mai mult, din aceeaşi adresă rezultă că Direcţia Patrimoniu nu deţine date privind evoluţia situaţiei juridice ulterioare a imobilului, dar că la data emiterii adresei acesta constituia domeniu public, fiind ocupat de Parcul x, str. x şi parte din Parcul x (spaţii verzi şi alei de circulaţie pietonală).

3. Prin Referatul nr. x din 20.03.2003 semnat de inculpatul C., în calitate de director al Direcţiei Administraţie Publică Locală din Primăria municipiului Constanţa şi aprobat de inculpatul A., în calitate de primar, s-a reţinut că prin notificarea din 14.02.2002 numiţii AAA. şi ZZ., în calitate de moştenitori ai lui ZZ., au solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 48.176 mp dobândit de autor prin contractul de vânzare-cumpărare din 3.01.1921, sens în care se impune emiterea unei adresei către Ministerul Finanţelor pentru obţinerea avizului prevăzut de lege.

În privinţa actelor depuse la dosar, sunt enumerate copia actului de vânzare-cumpărare, certificatul de calitate de moştenitor, certificatele de naştere ale celor doi moştenitori, certificatul de deces al autorului ZZ. şi notificarea.

În baza acestui referat s-a emis adresa către Ministerul Finanţelor nr. 32.288 din 20.03.2003, semnată de inculpatul C.

La data de 2.04.2004, Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Constanţa a emis avizul nr. 4090 în vederea aplicării dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, considerând că sunt întrunite condiţiile de formă şi de fond prevăzute de Legea nr. 10/2001.

4. Prin adresa intitulată "raport", semnată de inculpata D. şi înregistrată sub nr. x din 15.04.2003, Direcţia Patrimoniu a comunicat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 că "a identificat şi evaluat" 27 de terenuri care ar putea face obiectul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.

Din aceeaşi adresă mai rezultă că:

- amplasamentele au fost comunicate părţii interesate prin Adresa nr. x/03, iar aceasta, în persoana inculpatului O., şi-a exprimat acordul cu privire la aceste propuneri prin Adresa nr. x/03;

- rapoartele de evaluare au fost întocmite de S.C. CCCCC. S.R.L. conform Comenzii nr. x/03 şi recepţionate sub nr. x/03.

Deşi nu este precizată data exactă a tuturor acestor înregistrări, ci doar anul (03, adică 2003), este evident că toate sunt ulterioare adresei analizate, prin raportare la numerele de înregistrare indicate.

Mai mult, în privinţa terenurilor identificate spre a fi atribuite ca măsuri reparatorii, acestea sunt menţionate într-un tabel, alături de terenul revendicat, prin indicarea amplasamentului, a valorii lor individuale, dar şi a celei cumulate, fiind vorba de 4.576.720 dolari, sumă la care a fost evaluat şi terenul revendicat.

Or, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, la data de 15.04.2003 nu se efectuase nicio evaluare, întrucât:

- la data de 14.04.2003, adică cu o zi înainte, fusese încheiat sub nr. x contractul de prestări servicii între municipiul Constanţa şi S.C. CCCCC. S.R.L.;

- nota de comandă în vederea efectuării evaluărilor a fost emisă chiar pe 15.04.2003 sub nr. x, fiind aşadar ulterioară adresei Direcţiei Patrimoniu, înregistrată sub nr. x, ceea ce înseamnă că la momentul întocmirii adresei nici nu se emisese nota de comandă în vederea evaluării, deşi în conţinutul adresei se făcea referire la o evaluare deja efectuată ("Direcţia Patrimoniu a identificat şi evaluat terenuri");

- rapoartele de evaluare pentru cele 28 de terenuri (cel notificat şi cele 27 propuse spre atribuire) au fost întocmite de inculpatul JJ. pe 16.04.2003, adică la o zi de la emiterea notei de comandă (!!!), având ca dată de referinţă 10.04.2003 (adică anterioară semnării contractului de prestări servicii !!!), iar inspecţia proprietăţilor s-a făcut în perioada 15 - 16.04.2003.

5. Prin Referatul nr. x din 15.04.2003, aşadar anterior (!) adresei Direcţiei Patrimoniu sus-menţionate (cu nr. x din 15.04.2003), întocmit sub antetul Direcţiei Administraţie Publică Locală, dar semnat de inculpaţii B., C., D., E., F. şi I., în calitate de membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi aprobat de inculpatul A., în calitate de primar al municipiului Constanţa, s-a propus atribuirea în compensare a 27 de terenuri identice ca amplasament, suprafaţă şi valoare cu cele menţionate în adresa Direcţiei Patrimoniu deja analizată, în suprafaţă totală de 188.111,08 mp şi valoare de 4.576.720 dolari.

În cuprinsul referatului s-a menţionat că:

- terenul a fost dobândit prin actul de vânzare-cumpărare din 3.01.1921, iar din situaţia juridică existentă la dosar eliberată de Direcţia Patrimoniu rezultă că în prezent terenul constituie domeniu public, fiind ocupat de Parcul x, str. x şi parte din Parcul x, astfel încât nu poate fi restituit în natură;

- la dosar a fost depus certificatul de calitate de moştenitor, care atestă că moştenitori ai defuncţilor ZZ. şi BBBBB. sunt cei doi notificatori, în calitate de fii;

- a fost efectuată o expertiză tehnică imobiliară care a stabilit valoarea terenului în suprafaţă de 48.176 mp la suma de 4.576.720 dolari, iar valoarea terenului atribuit în compensare este tot în sumă de 4.576.720 dolari, exprimaţi în RON.

Or, potrivit celor expuse anterior, data întocmirii referatului coincide cu data emiterii notei de comandă pentru efectuarea evaluărilor. Mai mult, având în vedere numerele de înregistrare ale referatului Comisiei, respectiv notei de comandă (49.236 faţă de 49.477), rezultă că la momentul întocmirii referatului nu doar că nu existau rapoarte de evaluare (care au fost efectuate abia la 16. 04. 2003), dar nu se emisese nici măcar nota de comandă în vederea evaluării!!!

În baza acestui referat, pe care de altfel l-a aprobat şi a avizului obţinut de la D.G.F.P. Constanţa, inculpatul A., în calitate de primar al municipiului Constanţa, a emis Dispoziţia nr. x din 18.04.2003, prin care a atribuit notificatorilor cele 27 de terenuri, menţionate în adresa Direcţiei Patrimoniu şi referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, în valoare totală de 4.576.720 dolari.

O parte dintre cele 27 de terenuri atribuite notificatorilor şi acceptate de inculpatul O. au fost subevaluate de inculpatul JJ., astfel încât măsurile reparatorii acordate au depăşit echivalentul valoric al terenului revendicat, prejudiciindu-se astfel patrimoniul municipiului Constanţa.

După atribuirea terenurilor, cu excepţia unei suprafeţe de 2424,70 mp, acestea au fost înstrăinate de inculpatul O., cele mai multe (în suprafaţă totală de 118.134,29 mp) inculpatului P. sumei totale de 24.153 dolari în baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în 1.07.2003 şi 2.07.2003.

Analiza acuzaţiilor

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.

Prin urmare, în procesul de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2000, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, care la acel moment funcţiona în baza unei dispoziţii emise de primarul municipiului Constanţa în baza Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, precum şi acesta din urmă trebuiau să verifice actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru bunurile notificate, precum şi ale calităţii de moştenitor, dacă notificarea era formulată în condiţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, în măsura în care soluţionarea notificării presupunea acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, atât Comisia, cât şi primarul trebuiau să analizeze valoarea terenului notificat, dar şi a bunurilor propuse a fi atribuite în compensare, asigurându-se astfel că valoarea de piaţă a terenurilor atribuite ca măsuri reparatorii să nu depăşească valoarea de piaţă a bunului revendicat.

În speţă, în privinţa actelor doveditoare ale dreptului de proprietate şi ale calităţii de moştenitor, este de observat că referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobat de primar şi pe baza căruia acesta a emis apoi dispoziţia de atribuire a terenurilor, a avut în vedere actul de vânzare-cumpărare din 3.01.1921, certificatul de calitate de moştenitor al celor doi notificatori, dar şi situaţia juridică prezentată de Direcţia Patrimoniu.

O analiză atentă a acestor înscrisuri ar fi trebuit să ridice anumite semne de întrebare cu privire la temeinicia notificării, existând dubii atât cu privire la dreptul de proprietate, cât şi la calitatea de moştenitor.

În ce priveşte dovada dreptului de proprietate, este de reţinut că actul de vânzare-cumpărare invocat în notificare a fost încheiat de o persoană numită ZZ. la data de 3.01.1921.

Or, în situaţia juridică prezentată de Direcţia Patrimoniu se atrăgea atenţia, prin scriere cu litere îngroşate, că în Registrele de proprietăţi din anii 1936-1938 nu este menţionată nicio proprietate UU., iar în planul cadastral al oraşului Constanţa din aceeaşi perioadă lotul notificat, dobândit în anul 1921, nu mai este delimitat, fiind consemnat "teren inundabil".

Totodată, din aceeaşi adresă rezulta că nu existau date privind evoluţia ulterioară a situaţiei juridice.

În ce priveşte calitatea de moştenitori, cei doi notificatori au depus un certificat din care rezulta că sunt fiii numitului ZZ., ceea ce înseamnă că la data încheierii actului de vânzare-cumpărare din 3.01.1921 acesta avea doar 18 ani împliniţi.

Or, la acea dată, erau încă în vigoare dispoziţiile art. 434 din C. civ. de la 1865, potrivit cărora majoratul se dobândea abia la 21 de ani, astfel încât dacă cel care cumpărase terenul era ZZ., înseamnă că acesta încheiase actul pe când era minor!

Deşi aceste aspecte privind dovada dreptului de proprietate şi legătura dintre notificatori şi persoana căreia îi aparţinuse terenul nu fac obiectul acuzaţiilor aduse inculpaţilor, fiind în parte menţionate în situaţia de fapt prevăzută în rechizitoriu, ele sunt semnificative pentru modul în care Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa şi-au desfăşurat activitatea în acest domeniu, având drept consecinţă prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa, prin atribuirea de terenuri peste echivalentul valoric al imobilului solicitat a fi restituit.

În acest context, modul de soluţionare a notificării în cazul UU. este emblematic pentru ilustrarea conivenţei infracţionale stabilite între membrii Comisiei şi primarul municipiului Constanţa, pe de o parte, şi inculpatul JJ., în calitate de evaluator, pe de altă parte, dar şi cu concursul inculpatului UU., care în calitate de mandatar al notificatorilor şi-a însuşit prin acceptarea ofertei, subevaluarea unora dintre terenuri şi, prin aceasta, prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa.

Astfel, este de observat că la data de 15.04.2003, când Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a aprobat Referatul nr. x nu fusese întocmit niciun referat de evaluare a terenului notificat şi a celor oferite în compensare, în condiţiile în care abia cu o zi înainte, adică pe 14.04.2003, fusese încheiat contractul de prestări servicii între evaluator şi municipiul Constanţa, iar nota de comandă în vederea evaluării terenurilor a fost emisă în aceeaşi zi, pe 15.04.2003, dar ulterior referatului Comisiei.

Mai mult, din rapoartele de evaluare rezultă că acestea au fost întocmite pe 16.04.2003, ceea ce înseamnă că acestea nu au putut în mod obiectiv să se afle la dispoziţia Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 la data întocmirii referatului, deşi prin acest act comisia şi-a însuşit valorile terenurilor propuse spre a fi atribuite notificatorilor.

Nu în ultimul rând, este de observat că în cuprinsul referatului nu se face nicio menţiune cu privire la rapoartele de evaluare întocmite în acest caz, ceea ce demonstrează o dată în plus că membrii Comisiei au acţionat în deplină cunoştinţă de cauză în sensul atribuirii unor terenuri pentru care la acel moment nu erau întocmite rapoarte de evaluare cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

Aceste aspecte dovedesc că evaluarea terenurilor a fost una pur formală, având drept scop păstrarea unei aparenţe de legalitate, deşi valorile terenurilor ce urmau a fi atribuite fuseseră prestabilite, fiind cunoscute mai înainte de orice demersuri efectuate în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare.

În egală măsură, aceste aspecte au fost cunoscute nu doar de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, ci şi de primarul municipiului Constanţa, care şi-a însuşit prin semnătură referatul Comisiei din 15.04.2003.

Procedând astfel, atât membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, în referatul întocmit, cât şi primarul municipiului Constanţa, în referatul aprobat, dar şi în dispoziţia emisă, şi-au însuşit valorile prestabilite ale terenurilor atribuite în procedura de soluţionare a notificării şi care au fost validate prin rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul JJ.

În privinţa inculpatului JJ., mai înainte de a analiza rapoartele de evaluare întocmite în acest caz, sunt de reţinut suplimentar două aspecte: pe de o parte împrejurarea că, potrivit acestor rapoarte, data de referinţă a întocmirii acestora a fost cea de 10.04.2003, aşadar anterioară încheierii contractului de prestări servicii din 14.04.2003, iar pe de altă parte celeritatea remarcabilă de care a dat dovadă inculpatul, care în doar două zile (15.04.2003 şi 16.04.2003) a reuşit să inspecteze atât terenul notificat, cât şi cele 27 de terenuri atribuite ca măsuri reparatorii şi, totodată, a întocmit şi rapoartele de evaluare pentru acestea.

În ce priveşte terenul în suprafaţă de 5.000 mp (poziţia nr. 2 din dispoziţie), este de reţinut că, deşi acesta se afla în imediata apropiere a terenului de la poziţia nr. 14 din Dispoziţia nr. x/2002 emisă în cazul SS., inculpatul JJ. a ales un teren martor diferit, atât ca valoare, cât şi ca amplasare. Astfel, în cazul de faţă a ales un teren din zona x, în valoare de 18 dolari/mp., în timp ce în cazul SS. a ales un teren din zona x, de 90 dolari/mp.

Cu toate acestea, paradoxal, inculpatul a ajuns la aceeaşi valoare în ambele cazuri, de 40 de dolari/mp, aplicând pentru aceiaşi coeficienţi o corecţie pozitivă de 55% în privinţa terenului din cazul UU., respectiv o corecţie negativă de aceeaşi valoare (!), 55% în cazul SS.

Este de asemenea de reţinut că restricţiile de folosinţă, pe care le-a reţinut doar la evaluarea terenului prin metoda comparaţiei prin bonitare, nu sunt justificate în vreun fel, mai ales în condiţiile lipsei unor reglementări urbanistice (şi) în acest caz.

Subevaluarea în acest caz a fost de 289.831 dolari (489.831 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 200.000 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

O situaţie similară se poate constata şi în cazul terenurilor de 7252,88 mp, 35.643 mp, 882 mp şi 7395,55 mp (poziţiile nr. x din dispoziţie), care se învecinează cu terenurile de la poziţiile x din cazul FFFFFFF., astfel încât aspectele de subevaluare analizate în acel caz se regăsesc întocmai şi în situaţia terenurilor învecinate atribuite în cazul UU.

Subevaluarea totală în aceste cazuri a fost de 1.132.665 dolari (2.038.777 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 906.112 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În privinţa terenului de 1505 mp (poziţia nr. 9 din dispoziţie), subevaluarea a fost rezultatul aprecierii distanţei faţă de utilităţi, deşi acesta se afla în imediata apropiere a unui bulevard, dar mai ales a unor blocuri de locuinţe.

Totodată, ca şi în alte cazuri, se constată că inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare, cu referire la restricţiile de folosire şi poluare sonoră, fără nicio explicaţie, în condiţiile lipsei unor reglementări urbanistice.

Subevaluarea în acest caz a fost de 20.898 dolari (81.098 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 60.200 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În privinţa terenului de 3.900 mp (poziţia nr. 13 din dispoziţie), subevaluarea s-a realizat prin impunerea unor corecţii negative legate atât de distanţa faţă de utilităţi (inexistentă sau apreciată în mod eronat), cât mai ales de forma terenului (pe care însuşi inculpatul o constată regulată în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare), restricţiile de folosinţă, aspectul dezolant al vecinătăţilor şi poluarea sonoră.

Dincolo de împrejurarea că aceste corecţii sunt aplicate pur şi simplu, fără nicio explicaţie şi în lipsa unor reglementări urbanistice, sunt de reţinut şi procentele aplicate de inculpatul JJ. pentru aceste aspecte considerate negative (cum ar fi de pildă cel de 30% aplicat în privinţa aspectului urbanistic).

Subevaluarea în acest caz a fost de 81.224 dolari (108.524 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 27.300 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În privinţa terenului în suprafaţă de 15.942,36 mp (poziţia nr. 14 din dispoziţie), dincolo de împrejurarea că terenul martor este neidentificat, inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative nejustificate, legate de accesul la drum (deşi nu era vorba despre "stradă", ci chiar de D.N.2A), amplasarea terenului (considerată "satisfăcătoare") şi adecvarea suprafeţei (considerată excedentară, deşi aceasta constituia mai degrabă un avantaj, având în vedere că terenul era situat în intravilan şi putea fi parcelat).

Subevaluarea în acest caz a fost de 198.811 dolari (437.946 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 239.135 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În privinţa terenurilor în suprafaţă de 1.222 mp şi 8.644,94 mp (poziţiile 16 şi 17 din dispoziţie), ambele situate pe malul lacului Siutghiol, acestea au fost subevaluate prin aplicarea unor corecţii negative semnificative, de 90%, respectiv 86% la preţul aceluiaşi teren martor, de 90 de dolari/mp.

În acest sens, deşi la momentul aşa-zisei evaluări a terenurilor nu existau reglementări urbanistice pentru zona respectivă, inculpatul a aplicat corecţii negative de 40% numai pentru restricţii de folosinţă, precum şi câte 20% pentru destinaţia terenului (spaţiu verde de ambientare) şi caracterul construibil al acestuia. De asemenea, inculpatul a aplicat corecţii negative pentru aspectul urbanistic al vecinătăţilor, deşi ambele terenuri erau situate pe malul lacului Siutghiol şi însuşi inculpatul reţine în cuprinsul evaluării că, în situaţia proprietăţii evaluate, se consideră o cerere ridicată faţă de terenul analizat, zona fiind într-o fază avansată de dezvoltare. Totodată, inculpatul a aplicat o corecţie negativă de 5% doar pentru faptul că terenurile erau "domeniul Primăriei" (!), deşi aceasta era o condiţie sine qua non pentru atribuirea lor conform Legii nr. 10/2001. Mai mult, ca o dovadă suplimentară a caracterului formal al acestor evaluări, este de remarcat că inculpatul JJ. a aplicat şi procente diferite de corecţii negative pentru acest parametru (de 5%, respectiv 3%), deşi ambele erau terenuri din "domeniul Primăriei".

Acelaşi mod superficial de efectuare a evaluării se constată şi în cazul metodei comparaţiei prin bonitare, în cazul căreia inculpatul a aplicat corecţii negative substanţiale, de 40%, pentru restricţiile de folosinţă, neavând totodată în vedere distanţa reală faţă de utilităţi.

Subevaluarea totală în aceste cazuri a fost de 961.659 dolari (1.067.751 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 106.092 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

În privinţa terenului în suprafaţă de 1460,81 mp(poziţia nr. 25 din dispoziţie), deşi acesta este situat în apropierea hotelului x din Mamaia, zonă ce a constituit teren-martor pentru mai multe evaluări efectuate de inculpatul JJ. în prezenta cauză, având ca preţ de referinţă o valoare de 90 de dolari/mp., inculpatul a luat ca referinţă în acest caz o valoare de 75.63 de dolari/mp pentru un teren neidentificat între ofertele prezentate, situat în zona x.

La acesta a aplicat corecţii negative atât în cazul metodei comparaţiilor de piaţă, cât şi a metodei comparaţiei prin bonitare, determinate de distanţa până la utilităţi (deşi acestea erau la gard, în condiţiile în care terenul era situat pe bulevardul x) sau a restricţiilor de folosinţă (coeficient negativ de 20% în cazul metodei comparaţiei prin bonitare, fără vreun temei, în condiţiile lipsei reglementărilor urbanistice). Mai mult, pentru a ilustra aleatoriul manifestat de inculpat în întocmirea evaluării, este de observat că, dacă în cadrul metodei comparaţiei prin bonitare a avut în vedere un coeficient pozitiv (20) pentru aspectul deosebit de favorabil al vecinătăţilor, fapt justificat în condiţiile în care terenul avea deschidere directă pe plajă, în cadrul metodei comparaţiilor de piaţă, inculpatul a apreciat aspectul vecinătăţilor ca fiind "normal" şi nu a aplicat nicio corecţie.

Subevaluarea în acest caz a fost de 172.387 dolari (274.644 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 102.257 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

Faţă de toate aceste considerente, contrar concluziei la care a ajuns instanţa de fond pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanţa de apel constată că faptele imputate prin actul de sesizare în cazul de retrocedare UU., există, au fost săvârşite de următorii inculpaţi indicaţi în rechizitoriu şi întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de:

- în cazul inculpatului A.: abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Constanţa, a emis Dispoziţia nr. x din 18.04.2002, în care a atestat o situaţie necorespunzătoare adevărului, prin raportare la valoarea unora dintre terenurile atribuite şi a soluţionat astfel notificarea cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cauzând un prejudiciu municipiului Constanţa, ce a constat în atribuirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau stabili măsuri compensatorii, ca urmare a subevaluării unora dintre terenuri, prejudiciul total fiind în cuantum de 2.857.475 dolari;

- în cazul inculpaţilor B., C., D., E., F. şi I.: abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, constând în aceea că, în calitate de membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, au emis Referatul nr. x din 15.04.2003, prin raportare la valoarea unora dintre terenurile atribuite şi au contribuit la soluţionarea notificării cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cauzând un prejudiciu municipiului Constanţa, ce a constat în atribuirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau stabili măsuri compensatorii, ca urmare a subevaluării unora dintre terenuri, prejudiciul total fiind în cuantum de 2.857.475 dolari;

- în cazul inculpatului O.: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în aceea că, în calitate de mandatar al persoanelor solicitante ZZ. şi AAA. a acceptat stabilirea unor măsuri reparatorii peste echivalentul valoric maxim raportat la întinderea suprafeţei revendicate, cunoscând că o parte dintre terenurile propuse a fi atribuite au fost subevaluate, care au ieşit astfel nelegal din patrimoniul municipiului Constanţa;

- în cazul inculpatului JJ.: fals intelectual şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în aceea că, în calitate de evaluator al terenurilor ce urmau a fi atribuite ca măsuri compensatorii în vederea soluţionării notificărilor, a atestat în unele dintre rapoartele de evaluare întocmite împrejurări necorespunzătoare adevărului, care au condus la subevaluarea terenurilor respective, confirmând valorile prestabilite de inculpata D. şi contribuind pe această cale la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa, prin atribuirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau stabili măsuri compensatorii, prejudiciul total fiind în cuantum de 2.857.475 dolari.

În privinţa inculpatului P., este cert că acesta a cumpărat prin contracte autentice încheiate în 1.07.2003 şi 2.07.2003 cu inculpatul O., în calitate de mandatar al celor doi notificatori, majoritatea terenurilor primite de aceştia ca măsuri reparatorii pentru terenul nerestituit în natură.

Faţă de data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, conduita inculpatului P. se situează în timp după ce terenurile respective au ieşit din patrimoniul municipiului Constanţa, ca efect al nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, aşadar după ce urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu s-a produs.

În aceste condiţii, în lipsa unui probatoriu care să demonstreze existenţa unei înţelegeri între acesta şi reprezentantul notificatorilor ori membrii Comisiei, respectiv primarul municipiului Constanţa, cum a fost de pildă situaţia în cazul FFFFFFF., anterioare soluţionării notificării, încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru o parte din terenurile atribuite, în condiţiile expuse în actul de sesizare, nu este suficientă pentru a reţine vinovăţia inculpatului P. sub forma complicităţii la infracţiunile reţinute în sarcina celorlalţi inculpaţi în cazul analizat.

C. Cazul de retrocedare notificat de TT. şi comoştenitorii

Situaţia de fapt

a. Prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 7.08.2001, astfel cum a fost completată şi însoţită de dovezi privind proprietatea şi calitatea de moştenitor la datele de 1.10.2001, 6.05.2003 şi 12.09.2003, numiţii TT., FFFFF., EEEEE. şi GGGGG. (ultimii doi fiind ulterior reprezentanţi de cea dintâi, în baza unor procuri speciale), în calitate de moştenitori legali ai defunctului HHHHH., au solicitat în principal restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, VVVV., în suprafaţă de 100.000 mp cu construcţia "OOOOO.".

Din Adresa nr. x din 6.07.1999 a Direcţiei Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, care a însoţit alături de alte acte notificarea sus-menţionată, a rezultat că în planul cadastral al oraşului Constanţa întocmit în anii 1936 - 1938 este consemnat un teren de circa 10 ha. în cartierul WWWWW., ca grădină de zarzavat, în proprietatea lui HHHHH., care a fost ulterior inclus în WWWWW., iar după anul 1970 a fost inclus în limitele zonei propusă pentru amenajarea VVVV., realizat ulterior.

În ce priveşte imobilul "OOOOO.", acesta nu a figurat printre cele trecute în proprietatea statului, fiind la data emiterii adresei deţinut de S.C. NNNNN. S.A.

Prin Referatul nr. x din 26.05.2003 al Direcţiei Administraţie Publică Locală din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, semnat de inculpatul C. şi aprobat de inculpatul A., s-a propus obţinerea avizului Ministerului Finanţelor pentru atribuirea în compensare de bunuri de aceeaşi natură, întrucât "în prezent, o parte din teren constituie domeniu public al municipiului Constanţa, iar o parte domeniu privat".

În consecinţă, s-a emis adresa către Ministerul Finanţelor nr. 65.931 din 26.05.2003, iar prin Adresa nr. x din 20.06.2003 D.G.F.P Constanţa a acordat avizul prevăzut de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în vederea aplicării dispoziţiilor art. 24 din aceeaşi lege, considerând că sunt întrunite condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege.

La data de 12.06.2003 cu Nota de comandă nr. x semnată de inculpata D., Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa a solicitat S.C. CCCCC. S.R.L., reprezentată de inculpatul JJ., un tabel cuprinzând 25 de terenuri.

Prin două adrese de răspuns din 10.09.2003, inculpatul JJ., în calitate de reprezentant al S.C. CCCCC. S.R.L., a comunicat valorile estimate la data de 5.09.2003 pentru 20 din cele 25 de terenuri: cel revendicat, în suprafaţă de 95.822,23 mp, situat în VVVV., evaluat la 8.624.000 dolari şi alte 19 terenuri, evaluate la 2.782.237 dolari.

Din adresa de răspuns rezultă că inculpatul JJ. a avut în vedere terenurile "identificate conform planurilor de situaţie anexate", folosind ca premise "informaţiile referitoare la tranzacţii sau oferte cu proprietăţi similare, la situaţia juridică şi la perspectivele de dezvoltare din zonele respective".

În concluziile Raportului nr. 115.184 din 11.09.2003 al Direcţiei Patrimoniu adresat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 se arăta că 50% din amplasamentul notificat este domeniu public (al municipiului şi al judeţului), căi de acces, parc, teatru, 35% este ocupat de cartierul de locuinţe de la intersecţia străzilor Soveja şi Al. Lăpuşneanu, iar 15% este domeniu privat al municipiului Constanţa, având ca sarcină Contractul de concesiune nr. x/2002.

Potrivit declaraţiilor martorei TT., audiată inclusiv de instanţa de apel, în vara anului 2003, prin intermediul avocatului său care depusese anterior şi notificările, martora a fost contactată de inculpatul C., cu care a avut o discuţie chiar în biroul acestuia de la Primăria municipiului Constanţa.

Cu această ocazie, inculpatul i-a spus martorei că în locul terenului revendicat, care nu i se poate restitui, întrucât face parte din domeniul public şi a cărui valoare nu a fost precizată, i se pot oferi în compensare 19 terenuri în valoare de aproximativ 2.700.000 dolari, prezentându-i în acest sens o listă. Totodată, inculpatul C. i-a propus ca pentru terenurile ce nu-i pot fi restituite să încheie un contract de cesiune de drepturi litigioase, fiind o variantă de a mai obţine nişte bani, în condiţiile în care Primăria nu mai avea alte terenuri disponibile pentru a fi date în compensare.

În luna august 2003, după ce a identificat ca locaţie cele 19 terenuri oferite în compensare, martora TT. s-a deplasat din nou la Primăria municipiului Constanţa, unde i-a comunicat inculpatului C. că acceptă oferta de terenuri, iar acesta a fixat data de 17.09.2003 pentru perfectarea actelor.

În ziua de 17.09.2003, martora s-a prezentat din nou la primărie, însoţită de mama sa, i s-au înmânat de către inculpatul C. o parte din documentele de punere în posesie şi a fost îndrumată de acesta să meargă la un birou notarial indicat de el pentru a încheia contractul de cesiune cu reprezentantul unei firme şi a primi suma de două miliarde ROL (circa 50.000 dolari), ca preţ al cesiunii.

Martora nu a cunoscut anterior societatea respectivă şi nici nu a negociat preţul cesiunii, ci a fost de acord cu încheierea contractului şi cu suma oferită, după ce s-a consultat cu ceilalţi moştenitori, fiind pe de o parte încredinţată că lipsa altor terenuri disponibile pentru a-i fi date în compensare, invocată de inculpatul C., corespunde adevărului, iar pe de altă parte având şi nevoie de bani.

Cu aceeaşi ocazie, martora şi mama sa au dat o declaraţie în formă autentică, în care au arătat că nu au primit niciodată niciun fel de despăgubiri sau restituiri pentru terenul din VVVV., cu care au revenit la Primăria municipiului Constanţa, unde au semnat declaraţia de acceptare a celor 19 terenuri, primite ca măsuri compensatorii pentru imobilul revendicat.

Astfel, prin Referatul nr. x din 16.09.2003 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, semnat de inculpaţii B., C., D., E., F. şi I. şi aprobat de inculpatul A., s-a reţinut că, întrucât "o mare parte din terenul revendicat este ocupat de utilităţi publice având destinaţia de domeniu public şi nu poate fi restituit în natură, loc pe loc", se vor acorda măsuri reparatorii, prin atribuirea a 19 terenuri, identificate ca amplasament, suprafaţă şi valoare individuală într-un tabel.

Deşi valoarea terenului revendicat era cunoscută, fiind stabilită în urma evaluării ce fusese efectuată de inculpatul JJ., în cuprinsul referatului aceasta nu a fost precizată, fiind indicată doar valoarea celor 19 terenuri oferite în compensare, respectiv 2.782.237 dolari.

În aceeaşi zi, inculpatul A. a emis Dispoziţia nr. x din 16.09.2003, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului în suprafaţă de 10.000 mp situat în VVVV., deşi a reţinut că doar "o parte din teren aparţine domeniului public".

S-a stabilit ca valoare echivalentă şi parţială a imobilului imposibil de restituit şi cuvenită notificatorilor suma de 2.782.237 dolari (94.020.134.941 ROL), în limita căreia se vor acorda doar măsuri reparatorii, constând în cele 19 terenuri menţionate anterior.

b. Potrivit celor expuse anterior, la data 17.09.2003 între martora TT., în nume propriu şi ca reprezentant al altor doi moştenitori şi mama sa, pe de o parte şi S.C.NN. S.A., reprezentată de numitul EEE., dar al cărei administrator era inculpatul Q., a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. x, prin care au fost cesionate în schimbul sumei de două miliarde de ROL (52.770 euro) drepturile rămase după emiterea dispoziţiei nr. x din 16.09.2003, în vederea soluţionării integrale a Notificării nr. x din 7.08.2001.

Este de reţinut că după ce Primăria municipiului Constanţa fusese notificată de moştenitorii lui HHHHH. pentru cele 10 ha de teren din VVVV., la data de 20.03.2002 fusese încheiat Contractul de concesiune nr. x între municipiul Constanţa, reprezentat de inculpatul A. şi S.C. NN. S.A., reprezentată de inculpatul Q. ce avea ca obiect un teren de 22.750 mp "aflat în proprietatea privată a municipiului Constanţa", situat tot în VVVV., în vederea construirii unui "centru de agrement, cultură şi comerţ (Mall)".

În acest context, este relevant faptul că prin Adresa nr. x din 19.03.2003, semnată de inculpata D., în calitate de director, Direcţia Patrimoniu aducea la cunoştinţă Direcţiei Administraţie Publică Locală, condusă de inculpatul C., că suprafaţa deţinută de HHHHH. şi notificată de moştenitorii acestuia "se suprapune parţial pe terenul ce face obiectul contractului de concesiune nr. 40.746/2002.

La data de 23.10.2003 sub nr. x, societatea sus-arătată, reprezentată de inculpatul Q., a notificat Primăria municipiului Constanţa în legătură cu contractul de cesiune încheiat la 17.09.2003 şi a solicitat emiterea unei noi dispoziţii de primar pe numele societăţii pentru diferenţa rămasă din notificarea iniţială.

A doua zi, pe 24.10.2003 sub nr. x, aceeaşi societate a comunicat Primăriei municipiului Constanţa că sunt "întru totul de acord cu valoarea de 8.624.000 euro stabilită de experţi pentru terenul de 10 ha. situat în VVVV.", deşi această valoare nu fusese menţionată în niciun act al Primăriei (referatul Comisiei de aplicarea a Legii nr. 10/2001 sau dispoziţia primarului nr. x), nu fusese cunoscută nici de cedenţii din contractul de cesiune şi nici comunicată în mod oficial societăţii

La aceeaşi dată, cu Referatul nr. x din 24.10.2003 întocmit sub antetul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, dar semnat de inculpatul C., în calitate de director al Direcţiei Administraţiei Publice Locale şi aprobat de inculpatul A., s-a luat act de cesiunea notificată.

În paralel, cu o zi înainte, prin Raportul nr. x din 23.10.2003 semnat de inculpata D., Direcţia Patrimoniu a comunicat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 alte 5 amplasamente de terenuri ce puteau fi atribuite pentru soluţionarea notificării iniţiale, din care trei "loc pe loc", iar celelalte două, în compensare, indicând suprafaţa şi valoarea fiecăruia, ca şi situaţia actuală a acestora.

În legătură cu aceste 5 terenuri, este de observat că:

- acestea făcuseră obiectul evaluării încă din 5.09.2003, fiind parte din cele 25 de terenuri ce au făcut obiectul Notei de comandă nr. x din 12.06.2003;

- deşi amplasamentul lor era "zona Bulevard", în realitate ele erau situate în VVVV., adică exact locul unde se găsea suprafaţa de teren revendicată de moştenitorii lui HHHHH.;

- două dintre cele cinci terenuri reprezentau de fapt suprafaţa totală de 22.750 mp ce făcea obiectul Contractului de concesiune nr. x din 20.03.2002 încheiat de S.C. NN. S.A. cu Primăria municipiului Constanţa, adică exact societatea căreia, la indicaţiile inculpatului C., moştenitorii lui HHHHH. cesionaseră drepturile rămase din notificarea iniţială.

Cu toate acestea, deşi NN. S.A. a notificat Primăria municipiului Constanţa despre contractul de cesiune abia la 23.10.2003, între Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi această societate a existat o comunicare oficială anterior acestei date (!).

Astfel:

- la data de 14.10.2003 prin Adresa nr. x semnată de inculpaţii A., C. şi D., Comisia a comunicat societăţii că "terenul revendicat poate fi restituit în natură parţial" şi a indicat exact cele 5 terenuri, cu amplasamentele, suprafeţele, valorile şi observaţiile cuprinse în Raportul nr. 132.419 al Direcţiei Patrimoniu deşi acesta avea să fie comunicat Comisiei abia în 23.10.2003 (!);

- prin adresa de răspuns înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 17.10.2003, S.C. NN. S.A a comunicat că este de acord cu valoarea, amplasamentul şi destinaţia terenurilor ce urmează a fi atribuite în soluţionarea notificării iniţiale din 7.08.2001.

În ciuda acestei corespondenţe, din care rezulta voinţa autorităţilor locale de a soluţiona, fie şi parţial, ceea ce rămăsese din notificarea iniţială în favoarea S.C. NN. S.A., la data de 27.10.2003 această societate a înregistrat la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x o somaţie prin care solicita soluţionarea de urgenţă a dosarului, ameninţând cu acţionarea în justiţie şi plata de daune pentru tergiversare.

În Referatul nr. x din 24.10.2003 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 semnat de inculpaţii A., AAAAAAAA., C., D., E., F. şi I., s-a făcut referire la cesiunea intervenită şi s-a menţionat pentru prima dată valoarea totală a terenului revendicat iniţial (8.624.000 dolari), valoarea terenurilor atribuite în compensare până la acel moment, precum şi terenurile care pot fi acordate în continuare, fie în natură, fie în compensare, fiind vorba despre cele 5 terenuri situate în VVVV., cu suprafeţele, valorile şi observaţiile deja menţionate anterior.

După această nouă soluţionare parţială a rămas un rest valoric de 2.945.999 dolari.

Contrar celor reţinute în referatul întocmit la 16.09.2003, Comisia a constatat de această dată că "o parte din teren, aparţinând domeniului privat poate fi atribuit loc pe loc" şi a propus ca acest teren să fie atribuit în natură, iar pentru restul terenurilor care nu pot fi atribuite în natură, să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, prin atribuirea altor terenuri, respectiv două din cele cinci situate de asemenea în VVVV.

Prin Dispoziţia nr. x din 29.10.2003, contrar celor decise prin Dispoziţia nr. x din 16.09.2003, emisă în considerarea aceleiaşi notificări iniţiale din 7.08.2001, inculpatul A., în calitate de primar a admis în parte cererea S.C. NN. S.A. şi a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă totală de 28.636,11 mp. situat în VVVV., în valoare totală de 1.995.288,15 dolari, fiind vorba despre cele trei suprafeţe de teren atribuite loc pe loc, precum şi atribuirea în compensare a altor două terenuri exact în aceeaşi locaţie, în suprafaţă totală de 23.820,5 mp şi valoare totală de 900.475,85 dolari.

c. Conform menţiunii, semnăturii şi ştampilei aplicate pe dispoziţia sus-menţionată, aceasta a fost primită de S.C. NN. S.A la data de 13.11.2003.

În aceeaşi zi, între S.C. NN. S.A şi inculpatul R. a fost încheiat contractul de cesiune autentificat sub nr. x la birou notarial al inculpatei Z., prin care au fost cesionate 24% din drepturile litigioase rămase din notificarea iniţială, în echivalent valoric de 707.039 dolari contra sumei de 100 milioane ROL (2.932 dolari).

Contractul a fost semnat pentru S.C. NN. S.A de către numitul EEE., însă în baza procurii speciale dată în acest scop de inculpatul Q., în formă autentică, la 12.11.2003.

Este de reţinut că pentru a calcula valoarea rămasă trebuia cunoscută valoarea totală a imobilului revendicat. Or, singurul act în care aceasta a fost menţionată este referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, care însă nu se comunica solicitantului.

În aceeaşi zi, sub nr. x din 13.11.2003, inculpatul R. a încunoştinţat Primăria municipiului Constanţa despre noua cesiune intervenită şi a solicitat soluţionarea notificării pentru cota de 24% pe numele său.

La aceeaşi dată, dar anterior înregistrării încunoştinţării de mai sus (fapt care se poate constata din succesiunea numerelor de înregistrare a documentelor), cu Referatul nr. x din 13.11.2003 întocmit sub antetul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, dar semnat de inculpatul C., în calitate de director al Direcţiei Administraţiei Publice Locale şi aprobat de inculpatul A., s-a luat act de cesiunea notificată.

Ca şi în cazul S.C. NN. S.A, anterior înregistrării încunoştinţării despre noua cesiune (fapt care se poate constata din succesiunea numerelor de înregistrare a documentelor), între Direcţia Patrimoniu şi inculpatul R. a existat o comunicare oficială cu privire la terenurile propuse a fi atribuite în compensare (!).

Astfel:

- prin adresa fără număr şi fără dată a Direcţiei Patrimoniu, semnată însă atât de de inculpata D., în calitate de director, dar şi de inculpatul C., în calitate de director al Direcţiei Administraţiei Publice Locale, inculpatului R. i s-a comunicat un tabel cu 18 terenuri în suprafaţă totală de 11.223,24 mp şi valoare totală de 696.204 dolari, propuse a-i fi atribuite în compensare, fiind detaliate amplasamentul, suprafaţa, valoarea şi utilizarea fiecăruia dintre terenuri;

- prin adresa de răspuns înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 13.11.2003, aşadar anterior aducerii la cunoştinţă a cesiunii, inculpatul R. a arătat că a comunicat că acceptă bunurile oferite în compensare conform "valorilor şi amplasamentului cuprinse în referatul Direcţiei Patrimoniu nr. x din 11.11.2003".

Or, aşa cum se poate constata, referatul la care face trimitere inculpatul R. este altul decât adresa care i s-a comunicat, fiind de asemenea anterior, inclusiv ca dată, cu încunoştiinţarea Primăriei despre noua cesiune intervenită.

Astfel, referatul la care a făcut trimitere inculpatul era în realitate un raport al Direcţiei Patrimoniu adresat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, cuprinzând un tabel cu 18 terenuri detaliate ca amplasament, suprafaţă, valoare, certificat de urbanism şi observaţii, date cuprinse în raportul de expertiză emis de S.C. CCCCC. S.R.L., reprezentată de inculpatul JJ., "ca răspuns al Notei de Comandă cu nr. x/27.10.2003".

Este de reţinut că în cazul terenului de la poziţia 17 din respectivul tabel, la rubrica "observaţii" s-a menţionat că acesta face parte din "zona costieră".

În realitate, Nota de Comandă în baza căreia s-a realizat evaluarea a fost cea cu nr. x din 31.10.2003.

Prin referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 purtând acelaşi număr şi dată ca cel precedent (!), respectiv x din 24.10.2003, dar şi nr. x din 13.11.2003 al Direcţiei Administraţie Publică Locală (!), semnat de inculpaţii A., AAAAAAAA., C., D., E., F. şi I., s-a menţionat despre noua cesiune intervenită pentru cota de 24% din valoarea drepturilor litigioase, urmând ca pentru cota de 76% să se emită ulterior o nouă dispoziţie în favoarea S.C. NN. S.A.

Referatul cuprinde un tabel cu cele 18 terenuri ce urmau a fi atribuite prin echivalent, în suprafaţă totală de 11.223,24 mp şi valoare totală de 696.204 dolari, detaliile privind amplasamentul, suprafaţa, valoarea şi certificatul de urbanism al fiecăruia fiind identice cu cele menţionate în comunicarea adresată inculpatului.

În aceeaşi zi, prin Dispoziţia nr. x din 13.11.2003, inculpatul A., în calitate de primar, a admis cererea formulată de inculpatul R. şi i-a atribuit în compensare cele 18 terenuri în suprafaţă totală de 11.223,24 mp şi valoare totală de 696.204 dolari, situate în intravilanul municipiului Constanţa.

Este de reţinut că în cazul terenului de la poziţia 17 nu se mai face nicio menţiune despre apartenenţa sa la zona costieră, nici în referatul Comisiei şi nici în dispoziţia primarului.

Practic, aşa cum se poate constata, în aceeaşi zi în care inculpatul R. a încheiat contractul prin care a cumpărat 24% din drepturile litigioase rămase din notificarea iniţială, a fost emisă şi dispoziţia de primar prin care inculpatul a primit 18 terenuri în valoare totală de 696.204 dolari, desfăşurându-se totodată şi toată procedura birocratică specifică (încunoştiinţarea Primăriei despre cesiunea intervenită, aducerea la cunoştinţa solicitantului a ofertei de terenuri, acceptarea acesteia de către solicitant, emiterea referatului Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001).

Ulterior, prin Adresa nr. x din 17.11.2003 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a comunicat Direcţiei de urbanism tabelul cu cele 18 terenuri retrocedate şi destinaţiile acestora, conform rapoartelor de evaluare.

d. Prin Adresa nr. x din 5.12.2003 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, sub semnătura inculpaţilor A., C. şi D. a comunicat S.C. NN. S.A un tabel cuprinzând 50 de terenuri ce urmau a fi atribuite în compensare pentru diferenţa rămasă din notificarea iniţială, în valoare totală de 2.249.795 dolari.

Aceste terenuri fuseseră evaluate de aceeaşi societate a inculpatului JJ. în baza Notei de Comandă nr. 143.125 din 18.11.2003 semnată de inculpata D., în calitate de director al Direcţiei Patrimoniu.

Prin adresa înregistrată sub nr. x din 8.12.2003, S.C. NN. S.A a comunicat că este de acord cu valoarea, amplasamentul şi destinaţia terenurilor ce urmează a fi atribuite în soluţionarea notificării iniţiale din 7.08.2001.

În consecinţă, în aceeaşi zi, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a emis Referatul nr. x din 8.12.2003, semnat de inculpaţii AAAAAAAA., C., D., E., F. şi I., în care a reţinut că din valoarea iniţială a întregului teren, de 8.624.000 dolari, au fost soluţionate "cereri în echivalent valoric" în sumă de 6.374.204,95 dolari, urmând a se emite dispoziţia finală pentru diferenţa de 2.249.795 dolari.

În cuprinsul referatului este reluat tabelul cu cele 50 de terenuri în valoare totală de 2.249.795 dolari, detaliate în privinţa amplasamentului, valorii şi a suprafeţei fiecăruia.

Prin Dispoziţia nr. x din 9.12.2003, inculpatul A., în calitate de primar, a admis cererea formulată de S.C. NN. S.A. şi i-a atribuit în compensare cele 50 terenuri în suprafaţă totală de 133.694,9 mp şi valoare totală de 2.249.795 dolari, situate în intravilanul municipiului Constanţa.

Ulterior, prin Adresa nr. x din 16.12.2003 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a comunicat Direcţiei de urbanism tabelul cu cele 50 terenuri retrocedate şi destinaţiile acestora, conform rapoartelor de evaluare.

În aceeaşi adresă s-a menţionat că "în certificatele de urbanism eliberate nu s-a menţionat clar destinaţia din reglementările urbanistice actuale, rămânând la latitudinea comisiei şi implicit a evaluatorului.

Cu alte cuvinte, destinaţia suprafeţelor de teren atribuite a fost stabilită de evaluator.

Analiza acuzaţiilor

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, de regulă în natură, în condiţiile prezentei legi. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent (alin. (2) al art. 1).

Potrivit art. 7 din aceeaşi lege, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.

Potrivit art. 9 alin. (1) din aceeaşi lege, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.

Potrivit art. 20 alin. (1) din aceeaşi lege, imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi, între altele, de orice persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptăţite în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.

Potrivit art. 14 din aceeaşi lege, dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege face obiectul unui contract de concesiune, persoana îndreptăţită poate opta pentru restituirea în natură sau pentru măsuri reparatorii în echivalent. În situaţia opţiunii pentru restituirea în natură, persoana îndreptăţită se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare în contractul menţionat anterior, dacă acesta a fost încheiat potrivit legii.

Potrivit pct. 1.1 lit. a) Capitolul III din Norma metodologică de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobată prin H.G. nr. 498/2003 şi prevăzută în art. 511 din Legea nr. 10/2001, comisia internă constituită la nivelul fiecărei entităţi implicate în soluţionarea notificărilor va analiza fiecare notificare şi actele doveditoare depuse şi va întocmi propunerea de soluţionare.

Analiza acestui cadru normativ conduce la următoarele concluzii:

- regula în materia imobilelor preluate în mod abuziv o constituie restituirea în natură şi doar în măsura în care aceasta nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent;

- dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de lege;

- restituirea în natură este posibilă chiar şi în situaţia în care imobilul solicitat a fi restituit face obiectul unui contract de concesiune, fiind la latitudinea persoanei îndreptăţite dacă într-un asemenea caz optează pentru restituirea în natură sau pentru măsuri reparatorii.

Toate acestea reguli prevăzute în legislaţia primară stabilesc în fapt conduita organelor implicate în procedura de aplicare a Legii nr. 10/2001, astfel încât încălcarea oricăreia dintre ele echivalează cu exercitarea defectuoasă a atribuţiilor ce le revin în această procedură şi se circumscrie elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu.

În speţă, examinând probatoriul administrat în cauză, care este constituit în proporţie covârşitoare din înscrisuri, coroborate cu declaraţiile relevante ale martorei TT., audiată direct şi nemijlocit inclusiv de instanţa de apel, Înalta Curte constată că prin activitatea desfăşurată în procedura de soluţionare a notificării depuse de moştenitorii lui HHHHH., fie ca membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, fie ca primar al municipiului Constanţa, inculpaţii A., B., C., D., E., F. şi I. şi-au exercitat nu doar defectuos, ci şi cu rea-credinţă atribuţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, iar prin conduita lor au încălcat drepturile moştenitorilor sus-menţionaţi şi au prejudiciat patrimoniul statului şi al municipiului Constanţa.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că, deşi restituirea în natură, fie şi în parte, a imobilului revendicat de moştenitorii lui HHHHH., era posibilă, inculpaţii au încălcat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi au acordat persoanelor îndreptăţite doar măsuri compensatorii parţiale, pentru doar 32% din valoarea terenului notificat (2.782.237 dolari faţă de 8.624.000 dolari).

Mai mult, inculpatul C. a determinat-o pe martora TT., prin manopere frauduloase, să accepte cesionarea drepturilor rămase către un terţ indicat de acesta şi la un preţ stabilit de inculpat, fiind astfel dovedită şi conivenţa infracţională între acesta şi viitorul cesionar. În acest sens, este de reţinut că decizia martorei şi a celorlalţi moştenitori de a cesiona drepturile rămase a fost determinată de susţinerile nereale ale inculpatului C., potrivit cărora cele 19 terenuri sunt singurele care-i puteau fi atribuite, situaţie în care martora a acceptat atât oferta de soluţionare parţială a notificării prin echivalent, cât şi cesionarea drepturilor rămase, fiind conştientă că renunţă "la ceva ce nu voi mai putea obţine de la primărie, dat fiind că Primăria nu mai avea terenuri disponibile, aşa după cum mi-a spus reprezentantul acestei instituţii, dl. C.".

Moştenitorii au fost induşi în eroare sub două aspecte: pe de o parte, că restituirea în natură, chiar şi în parte, a terenului revendicat nu este posibilă, iar pe de altă parte, că Primăria nu mai are alte terenuri care să poată fi oferite ca măsuri compensatorii în acest caz, pe lângă cele 19 menţionate în dispoziţia din 16.09.2003.

În egală măsură, moştenitorilor li s-a ascuns valoarea terenului revendicat, aceştia acceptând astfel să cesioneze restul drepturilor pentru o sumă derizorie, reprezentând 1% din valoarea lor (2 miliarde ROL, echivalentul a 58.728 dolari, faţă de 5.841.763 dolari). Lipsa unei perspective pentru soluţionarea părţii rămase din notificarea formulată, în contextul nevoii de bani, a fost decisivă în luarea deciziei de a cesiona, însă preţul cesiunii, acceptat fără nicio negociere, a fost în mod evident influenţat şi de necunoaşterea valorii reale a bunului revendicat.

În ce priveşte imposibilitatea de restituire în natură, loc pe loc, a imobilului revendicat, aceasta este infirmată de înscrisurile existente la dosar.

Astfel, în primul rând, din toate actele întocmite de inculpaţi (referatul şi adresa pentru obţinerea avizului Ministerului de Finanţe, referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi dispoziţia primarului) rezultă că doar o parte din imobilul revendicat constituia domeniu public al municipiului Constanţa, astfel încât soluţia de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului şi de acordare doar de măsuri compensatorii, şi acelea, doar parţiale, a fost luată cu încălcarea legii.

În realitate, soluţionarea notificării presupunea mai întâi restituirea în natură a acelei părţi din imobil aflată în proprietatea privată a municipiului Constanţa, iar ulterior acordarea de măsuri compensatorii pentru diferenţa rămasă până la valoarea totală a imobilului revendicat.

În al doilea rând, cel puţin trei dintre inculpaţi cunoşteau că o parte din acest imobil putea fi restituit în natură, în condiţiile în care prin contractul de concesiune nr. x din 20.03.2002 încheiat de municipiul Constanţa şi S.C. NN. S.A., pe care inculpaţii A. (în calitate de primar), C. (în calitate de director al Direcţiei Administraţie Publică) şi D. (în calitate de director al Direcţiei Patrimoniu) îl semnaseră fusese concesionată pe 49 de ani o suprafaţă totală de 22.750 mp în VVVV., aflată în proprietatea privată a municipiului Constanţa, iar cel puţin o parte din aceasta (12.888,05 mp), se suprapunea cu suprafaţa revendicată de moştenitorii lui HHHHH., fiind însă restituit abia ulterior, însă nu acestora, ci cesionarei S.C. NN. S.A.

În acest sens, este de observat că în conţinutul actelor întocmite de reprezentanţii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi de primarul municipiului Constanţa se menţionează doar că o parte din terenul revendicat este ocupat cu utilităţi publice şi are destinaţia de domeniu public, fără a se face vreo referire şi la situaţia acelei părţi care face parte din domeniul privat al municipiului Constanţa, deşi Comisia fusese încunoştinţată de Direcţia Patrimoniu printr-o adresă din 11.09.2003 că 15% din amplasamentul notificat este domeniul privat al municipiului Constanţa, având ca sarcină Contractul de concesiune nr. x din 2002.

Această omisiune a fost una deliberată, întrucât pe de o parte cel puţin unii dintre inculpaţi ştiau care este situaţia reală a acestei părţi de teren, iar pe de altă parte, dacă ar fi făcut menţiune despre contractul de concesiune, ar fi fost obligaţi să facă aplicarea art. 14 din Legea nr. 10/2001 şi să ofere persoanelor îndreptăţite posibilitatea de a opta pentru restituirea în natură a acestui teren, cu subrogarea lor în drepturile municipiului Constanţa izvorâte din acest contract, dacă el ar fi fost încheiat potrivit legii.

În acest context, nu se poate susţine că cei trei inculpaţi menţionaţi anterior nu şi-au amintit despre acest contract, ţinând seama atât de locaţia terenului (VVVV., zonă emblematică pentru municipiul Constanţa), cât şi de importanţa obiectivului acestui contract (construirea unui complex tip mall).

Este de reţinut că prin H.C.L nr. 396 din 28.09.2000 se aprobase Planul Urbanistic de Detaliu pentru "Centrul de agrement, cultură şi comerţ (Mall)" din zona x, intersecţie bd. x cu str. x, cuprinzând 40.050 mp teren proprietatea municipiului Constanţa, adică exact zona în care se afla şi suprafaţa notificată de moştenitorii lui HHHHH.

Mai mult, chiar într-o adresă oficială emisă încă din 19.03.2003 de Direcţia Patrimoniu (condusă de inculpata D.) către Direcţia Administraţie Publică Locală (condusă de inculpatul C.), se menţiona explicit faptul că suprafaţa notificată de moştenitorii lui HHHHH. se suprapune parţial pe terenul ce face obiectul contractului de concesiune.

În egală măsură, respectarea contractului de concesiune, în situaţia în care persoanele îndreptăţite ar fi optat pentru restituirea în natură a suprafeţei concesionate, era obligatorie dacă respectivul contract fusese încheiat potrivit legii. Or, încheierea unui contract de concesiune pentru o suprafaţă de teren care, la data încheierii contractului, era solicitată a fi restituită în natură în condiţiile Legii nr. 10/2001 (a se vedea precizarea din 1.10.2001 a notificării faţă de 20.03.2002, data încheierii contractului), ridică probleme de legalitate, ţinând seama de principiul restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv, consacrat de lege şi de obligaţia inerentă a unităţilor deţinătoare de asemenea imobile, consacrată ulterior şi în art. 20.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, de a indisponibiliza bunurile restituibile pe calea prevăzută de lege, care "are ca scop primordial îndeplinirea obligaţiei de restituire în natură către adevăratul proprietar".

În ce priveşte presupusa lipsă a altor terenuri care să poată fi oferite moştenitorilor, în afara celor 19 menţionate în Dispoziţia primarului nr. 2.444 din 16.09.2003, aceasta a fost de asemenea una mincinoasă, fiind făcută pentru a-i determina pe cei patru moştenitori să accepte cesionarea drepturilor rămase din notificarea iniţială, la un preţ derizoriu, reprezentând 1% din valoarea lor.

Aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, între 16.09.2003 (data emiterii primei dispoziţii, singura în favoarea moştenitorilor) şi 9.12.2003 (data emiterii celei de-a patra dispoziţii, prin care s-a soluţionat integral notificarea iniţială) au fost atribuite alte 73 de terenuri, în suprafaţă totală de 197.373,84 mp, evaluate la 5.841.763 dolari.

Aşadar, în mai puţin de 3 luni, Primăria municipiului Constanţa "a găsit" 73 de terenuri, cu care a soluţionat integral şi într-un timp record, însă nu în favoarea moştenitorilor, o notificare care fusese depusă în urmă cu 2 ani şi la care aceştia făcuseră nu mai puţin de 3 reveniri.

Mai mult, reaua-credinţă de care au dat dovadă inculpaţii este dovedită de împrejurarea că în Nota de Comandă din 12.06.2003, semnată de inculpata D. şi adresată inculpatului JJ., dintre cele 25 de terenuri supuse evaluării, unul era cel notificat, 19 erau cele care urmau a fi oferite în compensare moştenitorilor, iar 5 erau cele care aveau a fi oferite loc pe loc şi în compensare cesionarei S.C. NN. S.A.

Prin urmare, deşi încă din 12.06.2003, la nivelul Primăriei Constanţa se ştia că mai există cel puţin alte 5 terenuri care pot fi oferite pentru soluţionarea notificării iniţiale, referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi dispoziţia primarului din 16.09.2003 nu le-au avut în vedere, astfel încât notificarea a fost soluţionată doar parţial, în limita celor 19 terenuri oferite moştenitorilor, menţionându-se în fals că până la 16.09.2003 au fost identificate doar acestea.

Pentru celelalte 68 de terenuri, acestea au fost "găsite" succesiv, la câteva zile de la emiterea ultimei dispoziţii, respectiv la 31.10.2003, data emiterii Notei de Comandă în vederea evaluării celor 18 terenuri ce au format obiectul celei de a treia dispoziţii de primar (faţă de 29.10.2003, data la care fusese emisă a doua dispoziţie) şi la 18.11.2003, data emiterii Notei de Comandă în vederea evaluării ultimelor 50 de terenuri, ce au format obiectul ultimei dispoziţii de primar (faţă de 13.11.2003, data emiterii celei dea treia dispoziţii).

Întreaga succesiune a evenimentelor, dovedită exclusiv cu înscrisuri, demonstrează că inculpaţii, primar şi membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, cu complicitatea cesionarilor şi a evaluatorului, au acţionat în baza unui plan dinainte stabilit, ce a avut ca scop scoaterea din patrimoniul municipiului Constanţa a unor suprafeţe întinse de teren, prin încălcarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi, parţial, prin subevaluarea terenurilor oferite în vederea soluţionării notificării iniţiale.

În acest sens, moştenitorii persoanei căreia i-a fost luat abuziv terenul revendicat nu au beneficiat de restituirea în natură a acestuia, fie şi parţială, deşi acest lucru era posibil, fiind, totodată, induşi în eroare cu privire la lipsa altor terenuri disponibile şi determinaţi să cesioneze drepturile rămase unor terţi, aflaţi în legătură cu inculpaţii şi care au fost adevăraţii beneficiari ai procesului de soluţionare a notificării iniţiale.

Întreaga succesiune a evenimentelor, dovedită în cea mai mare parte doar cu înscrisurile oficiale întocmite chiar de inculpaţi, ilustrează modul în care a funcţionat asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, din care au făcut parte, alături de primar şi membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, şi cesionari, precum şi evaluatorul implicat în stabilirea bunurilor oferite acestora.

În privinţa inculpatului Q., asociat şi administrator al S.C. NN. S.A., conivenţa infracţională a acestuia cu ceilalţi membri ai asocierii este probată nu doar de faptul că a fost principalul beneficiar al procedurilor ilegale de soluţionare a notificării în acest caz, ci şi de succesiunea actelor întocmite după ce a cumpărat drepturile restante de la moştenitorii lui HHHHH.

Astfel, aşa cum rezultă din situaţia de fapt probată exclusiv cu înscrisuri, deşi societatea prin intermediul căreia a acţionat a notificat Primăria despre cesiunea intervenită şi şi-a probat calitatea de persoană îndreptăţită abia la 23.10.2003, prin depunerea contractului de cesiune de drepturi litigioase, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 îi transmisese terenurile ce urmau a-i fi atribuite încă din 14.10.2003, deşi ea însăşi nu cunoştea oficial aceste date, întrucât aveau să-i fie comunicate de Direcţia Patrimoniu abia la 23.10.2003!

Tot astfel, la 17.10.2003 S.C.NN. S.A şi-a manifestat acordul pentru oferta primită, deşi ea avea să notifice Primăria despre cesiune şi să depună actul doveditor abia pe 23.10.2003!

Mai mult, prin adresa societăţii semnată de inculpatul Q., înregistrată la 24.10.2003, aceasta şi-a exprimat acordul şi cu privire la valoarea la care fusese evaluat terenul notificat, de 8.624.000 dolari (eronat în adresă s-a trecut euro), deşi aceasta nu-i fusese comunicată, nu fusese cunoscută nici măcar de cei patru moştenitori ai lui HHHHH. şi nu a fost menţionată în vreun act oficial până la referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din 24.10.2003, la care inculpatul nu avea însă acces, căci persoanei îndreptăţite i se comunica doar dispoziţia primarului (în care însă nu era precizată această valoare), singura care făcea dovada proprietăţii asupra bunurilor restituite conform art. 23 alin. (4) şi art. 24 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Această necorelare sub aspect cronologic în succesiunea actelor autorităţilor implicate şi ale persoanelor solicitante nu este o simplă neglijenţă, ci expresia conivenţei infracţionale între funcţionarii acestor autorităţi şi beneficiarii modului nelegal în care a fost aplicată Legea nr. 10/2001 în municipiul Constanţa, cu consecinţa păgubirii patrimoniului acestuia.

Astfel, nu este vorba despre acte izolate şi lipsite de relevanţă, ci de un veritabil modus operandi, întâlnit şi în celelalte cazuri analizate în prezenta cauză, simptomatic pentru modul în care a funcţionat asocierea tuturor inculpaţilor implicaţi în procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În realitate, inculpaţii nu au dat importanţă unor amănunte semnificative, fiind preocupaţi doar de finalitatea actelor îndeplinite, respectiv scoaterea a sute de hectare de teren din patrimoniul municipiului Constanţa în beneficiul unor terţi.

În egală măsură, conivenţa infracţională între inculpaţi este probată nu doar de neregulile deja constatate în procedurile îndeplinite ori de celeritatea neobişnuită cu care s-a soluţionat notificarea după ce a drepturile restante au fost cedate de moştenitori.

Astfel, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, societatea reprezentată de inculpatul Q. concesionase printr-un contract încheiat cu municipiul Constanţa o suprafaţă de 22.750 mp situată în VVVV. pentru construcţia unui mall, care se suprapunea în parte (în limita a 12.888.05 mp) cu terenul notificat de moştenitorii lui HHHHH.

Cumpărând drepturile litigioase restante, prin Dispoziţia nr. x din 29.10.2003 societatea reprezentată de inculpatul Q. a primit 5 terenuri, în suprafaţă totală de 52.455,71 mp, trei dintre acestea fiind atribuite loc pe loc, iar două în compensare.

Din înscrisurile aflate la dosar, inclusiv schiţe efectuate de reprezentanţii Primăriei municipiului Constanţa rezultă că două din cele cinci terenuri atribuite S.C. NN. S.A. în soluţionarea notificării întemeiate pe Legea nr. 10/2001 (primul atribuit loc pe loc, în suprafaţă de 12.888,05 mp şi primul atribuit în compensare, în suprafaţă de 9.861,95 mp) erau în realitate, ca suprafaţă cumulată, exact terenul de 22.750 mp ce făcea obiectul contractului de concesiune încheiat cu municipiul Constanţa în anul 2002.

Cu alte cuvinte, intervenind în procedura de soluţionare a notificării depuse de moştenitorii lui HHHHH. şi cu concursul primarului şi al membrilor Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, societatea reprezentată de inculpatul Q. şi-a transformat dreptul de concesiune în drept de proprietate.

Mai mult, având în vedere sumele cu care a cumpărat şi a vândut (parţial) drepturile litigioase, respectiv 55.796 dolari (58.728 dolari plătiţi moştenitorilor şi 2.932 dolari încasaţi de la inculpatul R. pentru procentul cesionat), raportate la suprafaţa totală a celor 55 de terenuri obţinute în final de la municipiul Constanţa, respectiv 186.150,61 mp (53.457,71 mp.+ 133.694,9 mp), rezultă un preţ mediu/mp. absolut derizoriu, de 0,29 dolari/mp.

Aceasta înseamnă că societatea reprezentată de inculpatul Q. a devenit proprietara suprafeţei de teren anterior concesionată, de 22.750 mp contra sumei de 6.782,48 dolari!!!

Din actele existente la dosar, rezultă că întreaga suprafaţă de teren obţinută în urma Dispoziţiei nr. x/2003, de 52.455,71 mp a fost vândută la 31.05.2005 cu suma de 3.000.000 dolari, rezultând un profit doar din această afacere de 2.984.788 dolari, scăzând din preţul obţinut banii investiţi pentru obţinerea lui (15.212 dolari, sumă calculată potrivit raţionamentului prezentat anterior).

În acest context, este de reţinut că potrivit art. 125 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, vânzarea, concesionarea şi închirierea bunurilor ce aparţin domeniului privat se pot face prin hotărâre a consiliului local şi numai prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii.

Având în vedere că S.C. NN. S.A. concesionase suprafaţa de 22.750 mp, rezultă că aceasta putea fi ulterior cumpărată, cel puţin teoretic, însă numai în urma unei licitaţii publice.

Astfel, se poate spune că societatea în cauză a dobândit cu titlu de proprietate un teren din domeniul privat al municipiului Constanţa, ocolind în fapt procedura licitaţiei publice, contra unei sume derizorii, de circa 6.000 de dolari.

În aceste condiţii, ţinând seama de numărul, suprafaţa şi amplasamentul terenurilor restituite, de valoarea reală a acestora, ca şi de profitul uriaş obţinut din înstrăinarea lor, S.C.NN. S.A. a fost principalul beneficiar al procedurii de soluţionare a notificării iniţiale, situaţie care nu ar fi fost posibilă în lipsa manifestării de voinţă a inculpatului Q., în calitate de asociat şi de administrator ale societăţii.

În speţă, nu se poate susţine că societatea în cauză, reprezentată de inculpat, a fost doar un simplu cesionar, care şi-a valorificat drepturile litigioase cumpărate, câtă vreme intervenţia sa în această procedură a fost posibilă numai ca efect al inducerii în eroare a moştenitorilor care formulaseră notificarea iniţială chiar de către unul dintre funcţionarii implicaţi în procedura desfăşurată în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la lipsa altor terenuri de restituit, dar mai ales ca urmare a modului nelegal în care atât Comisia, cât şi primarul municipiului Constanţa au acţionat.

Ascunderea unor împrejurări esenţiale, cum ar fi existenţa contractului de concesiune pentru o parte din suprafaţa notificată, refuzul de a restitui în natură terenul respectiv moştenitorilor, urmat de o măsură contrară de îndată ce a avut loc cesiunea, implicarea în încheierea contractului, acceptarea subevaluării unora dintre terenurile atribuite cesionarei, demonstrează că de la bun început membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa au acţionat deliberat în frauda moştenitorilor şi în beneficiul S.C. NN. S.A., situaţia care nu ar fi fost posibilă în lipsa manifestării de voinţă a acesteia, exprimată de inculpatul Q., în calitate de reprezentant al ei.

În egală măsură, nerespectarea Legii nr. 10/2001 materializată în referatul Comisiei şi dispoziţia primarului din 16.09.2003 a afectat procedura de soluţionare a notificării, în ansamblul ei, căci întreaga derulare a evenimentelor în continuare, în principal, cesionarea drepturilor rămase către S.C. NN. S.A., ce a stat apoi la baza cesiunii parţiale către inculpatul R., nu ar fi fost posibilă în lipsa conduitei infracţionale, frauduloase iniţiale a inculpaţilor, primar şi membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În privinţa inculpatului R., acesta are o situaţie cu adevărat particulară, nu doar în ce priveşte modul de soluţionare a notificării în cazul moştenitorilor lui HHHHH., ci chiar ansamblul acuzaţiilor ce constituie obiectul prezentului dosar penal.

Astfel, inculpatul R. a reuşit o "performanţă" remarcabilă, în sensul că în aceeaşi zi, 13.11.2003, a cumpărat cu circa 2.000 de dolari drepturi litigioase de circa 700.000 de dolari şi a obţinut de la autorităţile implicate în aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Constanţa (Comisie şi primar) soluţionarea notificării iniţiale în limita procentului dobândit prin contractul de cesiune, prin atribuirea ca măsuri compensatorii a 18 terenuri în suprafaţă totală de 11.223,24 mp.

Conivenţa infracţională dintre inculpatul R. şi membrii Comisiei, respectiv primarul municipiului Constanţa este probată nu doar de celeritatea extraordinară de care aceştia au dat dovadă (în condiţiile în care, de exemplu, în cazul moştenitorilor, aceştia au depus notificarea în august 2001, iar aceasta a fost soluţionată parţial în ceea ce-i priveşte abia după 2 ani!), ci şi de succesiunea actelor întocmite în cazul său de inculpaţii C. şi D., în calitate de membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, care au fost anterioare încunoştiinţării Comisiei despre cesiunea intervenită.

Mai mult, este relevant că în corespondenţa sa cu Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, inculpatul R. a făcut referire la un act intern al Primăriei municipiului Constanţa, la care legal nu putea avea acces, întocmit pe 11.11.2003, aşadar cu două zile mai înainte de a cumpăra drepturile litigioase (!), care cuprindea nu doar propunerea de atribuire a celor 18 terenuri pentru soluţionarea drepturilor rămase din notificarea iniţială, ci şi valoarea şi suprafaţa totală a acestora, identice cu cele menţionate ulterior în Dispoziţia nr. x din 13.11.2003 a primarului municipiului Constanţa, de care a beneficiat inculpatul R.

Cu alte cuvinte, având acces la un document intern referitor la modalitatea de soluţionare în continuare a notificării iniţiale, inculpatul R. a ştiut, mai înainte chiar de cumpărarea unui procent din drepturile litigioase restante, nu doar că va obţine valorificarea acestuia, nefiind vorba aşadar despre niciun risc asumat la încheierea contractului, ci şi terenurile care-i vor fi atribuite, identificate prin amplasament, suprafaţă şi valoare.

Toate aceste împrejurări, probate cu înscrisurile aflate la dosar, conduc la concluzia că între inculpatul R. şi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în acest caz a existat o înţelegere prealabilă de natură infracţională, inculpatul R. fiind un alt beneficiar al modului în care Comisia şi primarul municipiului Constanţa au înţeles să aplice legea în soluţionarea notificării iniţiale, adică în defavoarea moştenitorilor şi în beneficiul unor cumpărători de drepturi litigioase, cu care s-au aflat în legătură.

Nerespectarea legii în procesul de soluţionare a notificării a avut în vedere şi modalitatea în care a avut loc evaluarea terenurilor propuse spre a fi atribuite, fie în natură (loc pe loc), fie ca măsuri compensatorii.

Legea nr. 10/2001 şi Normele metodologice emise în baza acesteia stabilesc cu titlu de principiu că stabilirea valorii terenurilor preluate abuziv şi care nu pot fi restituite în natură urmează a se face potrivit valorii de piaţă a acestora.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor, precum şi a construcţiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare.

Potrivit Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 498 din 18.04.2003, în ce priveşte aplicarea art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, "având în vedere că incidenţa legii se limitează la acele terenuri care se situează în intravilanul localităţilor, stabilirea valorii acestora se face potrivit valorii de piaţă. În acest caz valoarea estimativă se va stabili de către comisia internă de evaluare din cadrul unităţii deţinătoare, care va avea în vedere valoarea de vânzare a unui teren martor din anul soluţionării notificării, prin utilizarea raportului RON/mp. Valoarea astfel rezultată va face obiectul negocierii cu persoana îndreptăţită, care poate opune expertiza de specialitate efectuată pe cheltuiala sa. Suma astfel rezultată va fi utilizată pentru acordarea sau stabilirea celorlalte măsuri reparatorii."

Chiar dacă potrivit Capitolului III din Normele metodologice referitor la "măsurile instituţionale", comisia de evaluare internă poate fi substituită de o persoană fizică sau juridică specializată, principiul sus-menţionat rămâne acelaşi.

De asemenea, având în vedere că potrivit aceloraşi "măsuri instituţionale" comisia de evaluare internă întocmeşte raportul intern de evaluare estimativă, la solicitarea comisiei interne pentru analiza notificărilor, rezultă că, în situaţia în care entitatea implicată în soluţionarea notificărilor a încheiat un contract de colaborare cu o persoană fizică sau juridică specializată, cum este şi situaţia în speţă, această din urmă persoană întocmeşte raportul de evaluare estimativă la solicitarea comisiei interne pentru analiza notificărilor, care, prin ipoteză, le va avea la dispoziţie atunci când va întocmi propriul raport cu propunerile de soluţionare a fiecărei notificări.

Din această perspectivă, corectitudinea evaluării întocmite de persoana specializată va fi asumată de aceasta din urmă, dar şi cenzurată de comisia internă pentru analiza notificărilor (Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001), care îşi va însuşi sau nu, în proprie cunoştinţă de cauză, conţinutul şi concluziile raportului de evaluare întocmit pentru fiecare imobil în parte.

Principiul stabilirii valorii de piaţă se va aplica nu doar în ce priveşte terenul notificat, care nu mai poate fi restituit în natură, ci şi în privinţa terenurilor atribuite ca măsuri compensatorii, în condiţiile legii.

Chiar dacă legea nu cuprinde in terminis o asemenea menţiune, este evident că, de vreme ce oferta de restituire prin echivalent are în vedere valoarea imobilului care nu poate fi restituit în natură, şi evaluarea terenului/terenurilor cuprinse în această ofertă trebuie făcută potrivit aceluiaşi principiu al stabilirii valorii de piaţă a acestuia/acestora, aplicabil în cazul terenului notificat.

Este de la sine înţeles că stabilirea valorii de piaţă a terenului notificat/atribuit ca măsură compensatorie este incompatibilă cu orice subevaluare astfel încât, în măsura în care aceasta s-a produs, suntem în prezenţa unei încălcări a normelor care guvernează procedura de aplicare a Legii nr. 10/2001, atât a celor din legislaţia primară, cât şi a celor din legislaţia secundară dată în aplicarea acesteia şi la care însăşi legislaţia primară face trimitere explicită în art. 511, cele două făcând astfel corp comun.

În cazul notificării formulate de moştenitorii lui HHHHH., atât evaluarea terenului revendicat, cât şi evaluarea tuturor celor 92 de terenuri atribuite în natură sau ca măsuri compensatorii, au fost realizate de inculpatul JJ., în baza contractelor de prestări servicii şi a actelor adiţionale încheiate de municipiul Constanţa cu S.C. CCCCC. S.R.L. Constanţa, reprezentată de inculpat, precum şi a Notelor de Comandă emise de Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa.

Astfel:

- în baza Notei de Comandă nr. x din 12.06.2003 au fost întocmite rapoarte de evaluare pentru 25 de terenuri: cel notificat, cele 19 atribuite moştenitorilor prin dispoziţia din 16.09.2003 şi cele 5 atribuite S.C. NN. S.A. reprezentată de inculpatul Q., prin dispoziţia din 29.10.2003.

Pentru primul teren raportul a fost întocmit la 10.09.2003, data de referinţă fiind 5.09.2003, iar cea a inspecţiei proprietăţii în perioada 1 - 3.09.2003.

Pentru cele 19 terenuri atribuite moştenitorilor, rapoartele au fost întocmite la 10.09.2003, data de referinţă fiind 5.09.2003, iar cea a inspecţiei proprietăţii în perioada iunie - august 2003.

Pentru cele 5 terenuri atribuite S.C. NN. S.A., rapoartele au fost întocmite la 10.10.2003, data de referinţă fiind 9.10.2003, iar cea a inspecţiei proprietăţii în perioada 1 - 3.10.2003.

- în baza Notei de Comandă nr. x din 31.10.2003 au fost întocmite rapoarte de evaluare pentru cele 18 terenuri atribuite inculpatului R. prin dispoziţia din 13.11.2003.

Rapoartele de evaluare au fost întocmite la 11.11.2003, data de referinţă fiind 10.11.2003, iar inspecţia proprietăţii în perioada 5 - 7.11.2003.

- în baza Notei de Comandă nr. x din 18.11.2003 au fost întocmite rapoarte de evaluare pentru cele 50 terenuri atribuite S.C.NN. S.A. reprezentată de inculpatul Q., prin dispoziţia din 9.12.2003.

Rapoartele de evaluare au fost întocmite la 3.12.2003, data de referinţă fiind 1.12.2003, iar inspecţia proprietăţii în perioada 23 - 25.11.2003.

O primă constatare care se impune a fi făcută este aceea că, exceptând prima notă de comandă, întocmirea rapoartelor de evaluare în celelalte două cazuri s-a făcut foarte rapid, fiind vorba de o perioadă de 11 - 15 zile de la data emiterii fiecărei note de comandă în parte în care inculpatul JJ. a inspectat 18, respectiv 50 de terenuri şi a întocmit rapoartele de evaluare pentru acestea.

O a doua constatare are în vedere prima notă de comandă, emisă la 12.06.2003. Deşi aceasta a cuprins 25 de terenuri, inspecţia proprietăţilor şi întocmirea rapoartelor de evaluare s-a "pliat" pe cele două dispoziţii emise de primarul municipiului Constanţa, în sensul că evaluarea s-a făcut la date diferite, anterioare şi corespunzătoare fiecărei dispoziţii în parte (10.09.2003, faţă de dispoziţia din 16.09.2003, respectiv 10.10.2003 faţă de 29.10.2003).

În lipsa unor înscrisuri emanând de la clientul municipiul Constanţa, care să justifice evaluarea la date diferite a terenurilor cuprinse în aceeaşi notă de comandă (fapt singular, nemaiîntâlnit ulterior), rezultă că inculpatul JJ. a cunoscut modul de operare al inculpaţilor primarul municipiului Constanţa şi membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, în sensul că, deşi terenurile fuseseră menţionate în aceeaşi notă de comandă, ele aveau să facă obiectul unor dispoziţii diferite.

În egală măsură, evaluarea la date diferite a terenului notificat faţă de cele 5 terenuri atribuite S.C. NN. S.A. prin dispoziţia din 29.10.2003, deşi acestea aveau acelaşi amplasament (VVVV.), demonstrează că subevaluarea acestora din urmă s-a făcut în deplină cunoştinţă de cauză de către inculpatul JJ.

În altă ordine de idei, aşa cum rezultă din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, valoarea de piaţă a terenurilor notificate şi, implicit, a celor atribuite ca măsuri compensatorii trebuia să aibă ca punct de plecare valoarea de vânzare a unui teren martor din anul soluţionării notificării, prin utilizarea raportului RON/mp., ceea ce presupunea identificarea terenului martor ca poziţie, dar şi caracteristici, nefiind suficientă indicarea zonei de situare.

Aceste cerinţe nu au fost respectate de inculpatul JJ., care s-a mulţumit să indice nişte terenuri localizate în bd. x şi bd. x, deşi terenurile din prezenta cauză erau situate în zona x (intersecţia bd. x - str. x), fără a şti care sunt parametri terenurilor martor şi, implicit, dacă corecţiile menţionate de inculpat pentru terenurile de evaluat au fost corect aplicate sau nu.

Dincolo de acest aspect, analiza prin comparaţie a rapoartelor de evaluare întocmite pentru terenul revendicat şi pentru cele 5 terenuri restituite loc pe loc sau în compensare demonstrează cum s-a realizat subevaluarea acestora din urmă.

În acest sens, din cele 6 rapoarte de evaluare (pentru terenul notificat şi cele 5 terenuri) rezultă explicit că terenurile sunt identificate în aceeaşi zonă, aceea a VVVV., fiind integrate parcului de agrement.

Cu toate acestea, în timp ce terenul notificat a fost evaluat de inculpatul JJ. la 90 dolari/mp, celelalte 5 terenuri, divizate artificial în Nota de Comandă emisă de Direcţia Patrimoniu, au fost evaluate diferit, între 20 şi 90 de dolari/mp, deşi aveau aceleaşi caracteristici cu terenul notificat.

Mai mult, câtă vreme 3 dintre cele 5 terenuri au fost restituite în natură, loc pe loc, adică se suprapuneau exact peste suprafaţa terenului notificat şi evaluat la 90 de dolari/mp., acestea nu puteau fi evaluate diferit, nu doar faţă de terenul notificat, ci şi între ele.

Or, pentru cele 3 terenuri inculpatul JJ. a stabilit 3 valori diferite (20, 63 şi 90 de dolari), deşi în toate cazurile a avut la dispoziţie planul de situaţie şi amplasament pus la dispoziţie de Primăria municipiului Constanţa, din care rezulta indubitabil încadrarea celor 3 terenuri în suprafaţa terenului revendicat. Mai mult, tot inculpatul JJ. evaluase (şi inspectase) şi terenul notificat cu puţin timp în urmă, ştiind aşadar atât situaţia din teren, cât şi valoarea pe care el însuşi o stabilise pentru acesta din urmă.

Astfel, deşi a plecat de la acelaşi teren-martor, de 90 dolari/mp, inculpatul a aplicat corecţii diferite pentru cele 4 terenuri analizate (cel revendicat şi celelalte 3), deşi acestea se suprapuneau, câtă vreme se punea problema restituirii loc pe loc.

În timp ce terenul notificat are o corecţie pozitivă de 5%, celelalte trei au doar corecţii negative sau niciun fel de corecţii, dar şi diferite între ele: - 80%, -30 % şi 0.

În acest context, din rapoartele de evaluare întocmite de inculpat rezultă că au fost aplicate corecţii negative diferite de la un teren la altul, deşi cele 5 terenuri erau integrate aceluiaşi imobil (VVVV.). S-a ajuns astfel la situaţia absurdă în care unul dintre terenuri este mai puţin poluat decât celelalte ori la terenuri cu natură diferită (unele fiind dificile la fundare şi altele, nu).

În privinţa corecţiilor negative referitoare la restricţiile de folosinţă şi destinaţia terenurilor, pentru cele două evaluate la câte 20 de dolari/mp. s-a avut în vedere destinaţia specială a acestora, constând în "spaţii de circulaţie", ce ar fi fost prestabilită de municipiul Constanţa. Or, din toate documentele întocmite ulterior evaluării de către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 (a se vedea comunicările adresate S.C. NN. S.A., dar şi Direcţiei Urbanism) rezultă că destinaţia "spaţii circulaţie" ar fi fost propusă conform rapoartelor de evaluare. Mai mult, deşi în aceste documente respectiva destinaţie este menţionată doar în cazul terenului de 13.958, 65 mp (al doilea atribuit în compensare), inculpatul JJ. a avut-o în vedere şi în cazul terenului de 3.341,35 mp (al doilea atribuit în natură), deşi în documentele comisiei acesta apare cu destinaţie "comerţ, agrement", reţinută de exemplu în cazul terenului evaluat la 90 de dolari/mp.

Totodată, corecţia negativă pentru restricţiile de folosinţă este diferită de la un teren la altul: - 20 %, -10%, -5% şi -3%. Mai mult, în condiţiile în care restricţiile în privinţa folosinţei sunt menţionate şi în cazul terenului-martor, reţinerea oricărei corecţii negative în cazul celor 5 terenuri nici nu era justificată!

O altă corecţie negativă a fost aplicată pentru situaţia juridică în cazul celor două terenuri care făceau obiectul contractului de concesiune, în condiţiile în care atribuirea acestor terenuri s-a făcut chiar către S.C. NN. S.A., care era parte în contractul de concesiune.

Această din urmă situaţie, ca de altfel şi celelalte aspecte menţionate anterior nu au fost avute în vedere nici de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi nici de primarul municipiului Constanţa, deşi potrivit legii evaluarea se făcea la cererea comisiei, care avea la dispoziţie nu doar valorile stabilite de expert, ci şi rapoartele întocmite de acesta.

Or, aspectele semnalate pot fi observate de orice persoană diligentă, nefiind necesară vreo pregătire de specialitate. Bunăoară, câtă vreme s-a aplicat o corecţie negativă în considerarea existenţei unui contract de concesiune, care în realitate fusese încheiat chiar cu cesionarul de drepturi litigioase, o asemenea corecţie era în mod evident nejustificată şi impunea refacerea evaluărilor astfel întocmite.

În loc să procedeze astfel, membrii Comisiei şi primarul municipiului Constanţa au validat evaluările efectuate de inculpatul JJ., deşi acestea stabiliseră pentru terenurile analizate valori subevaluate, ceea ce a condus la păgubirea patrimoniului municipiului Constanţa cu suma de 1.825.250 dolari, reprezentând diferenţa între valoarea celor 5 terenuri atribuite, care trebuiau evaluate ca şi terenul notificat, adică la 90 de dolari/mp (52.455,71 mp x 90 dolari/mp= 4.721.014 dolari) şi valoarea stabilită de inculpatul JJ. ca urmare a evaluării diferite a celor 5 terenuri, reţinută apoi de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa (2.895.764 dolari).

Este semnificativ în acest sens şi faptul că întreaga suprafaţă de 52.455,71 mp ce a făcut obiectul dispoziţiei din 29.10.2003 a fost vândută ulterior de S.C. NN. S.A., ca un teren unic, evidenţiat într-o singură carte funciară (38.424), ceea ce dovedeşte o dată în plus că divizarea acesteia în 5 terenuri diferite a fost una artificială, iar evaluarea diferită a acestora, nejustificată.

Subevaluarea nu a privit doar terenurile care au făcut obiectul dispoziţiei din 29.10.2003, ci şi o parte din cele 50 de terenuri atribuite S.C. NN. S.A. prin ultima dispoziţie, din 9.12.2003.

Astfel:

- în ce priveşte terenul de la poziţia nr. 6 din această dispoziţie (6.487,96 mp), acesta a fost evaluat de inculpatul JJ. la 25 dolari/mp.

Aşa cum rezultă planul de amplasament avut în vedere de evaluator, terenul respectiv era învecinat cu cel care a făcut parte din Dispoziţia nr. x din 12.11.2002 emisă în cazul M. (poziţia nr. 6, în suprafaţă de 4.177,78 mp)

O primă constatare are în vedere împrejurarea că, deşi sunt învecinate, cele două terenuri au fost evaluate diferit de acelaşi inculpat, respectiv 28 de dolari/mp în cazul SS. şi 25 de dolari/mp în cazul EEEEEEEEE.

A doua constatare priveşte terenul martor avut în vedere de evaluator, în sensul că, deşi acesta prezintă mai multe oferte de vânzare, între acestea nu se regăseşte şi cea de 33,61 dolari/mp care a reprezentat punctul de plecare pentru evaluarea terenului în cauză.

În privinţa corecţiilor negative, au fost avute restricţii de folosinţă, inadecvarea suprafeţei, poluarea, dificultăţi la fundare şi caracterul parţial construibil, deşi acestea nu sunt probate prin înscrisuri ataşate raportului de evaluare. De altfel, chiar din cuprinsul raportului rezultă că documentele avute în vedere de evaluator au fost planul de situaţie şi amplasament cu reprezentarea echipamentelor utilitare publice şi situaţia juridică furnizată de Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa.

Aşadar, inculpatul nu a avut la dispoziţie studii geologice şi nici documente din care să rezulte restricţii de folosire, cu atât mai mult cu cât în cazul terenului învecinat din cazul SS. este probat chiar prin adresa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 către Direcţia de urbanism că la data emiterii Dispoziţiei nr. x/2002 nu existau reglementări urbanistice pentru terenul respectiv, implicit nici pentru cel analizat în cazul EEEEEEEEE.

În ce priveşte poluarea, nu rezultă de ce aceasta ar fi mai mare în zona x, câtă vreme şi acesta din urmă era situat tot la bulevard.

În privinţa restricţiilor de construire, evaluatorul face trimitere la un grad de ocupare maximă a terenului de 30%, făcând trimitere la documente puse la dispoziţie de beneficiar, care nu sunt ataşate la raportul de evaluare.

Prin urmare, dincolo de împrejurarea că a utilizat un teren martor neidentificat, inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative fără suport documentar, ceea ce a condus la o subevaluare a respectivului teren de 307.496 dolari (162.199 dolari faţă de 469.695,59 dolari).

- în ce priveşte terenul de la poziţia nr. 7 din această dispoziţie (7.990,13 mp), acesta a fost evaluat de inculpatul JJ. la 55 dolari/mp.

Şi în acest caz, deşi inculpatul a avut la dispoziţie, ca înscrisuri provenind de la beneficiar, planul de situaţie şi amplasament şi situaţia juridică a terenului, acesta a menţionat în cuprinsul raportului că "beneficiarul lucrării ne-a precizat că utilizarea terenului va fi limitată la amenajări de recreere şi agrement gen SSSSSSSS.", fără ca această susţinere să fie probată prin acte.

În mod evident, fiind vorba despre o restricţie de folosire, aceasta a condus la o corecţie negativă severă, în condiţiile în care însuşi inculpatul JJ. a menţionat în raport că pentru o destinaţie comercială, în domeniul turismului sau al alimentaţiei publice, terenurile în aceeaşi zona se ofertează pentru preţuri situate între 90 - 130 dolari/mp.

În aceste condiţii, deşi a avut în vedere ca teren-martor unul cu preţul de 92,44 dolari/mp, inculpatul a evaluat terenul în cauză la 55 de dolari/mp, luând în considerare restricţiile de folosinţă şi destinaţia specială a terenului (amenajare SSSSSSSS.). Inculpatul JJ. a recunoscut totuşi implicit în cuprinsul raportului de evaluare că nu exista o reglementare urbanistică şi o destinaţie precisă a terenului la data evaluării, fiind vorba doar despre aşa-zise precizări ale beneficiarului, "ca ipoteze de evaluare".

În condiţiile în care, cum însuşi inculpatul a arătat în raport, evaluarea se realiza în vederea "efectuării unei acţiuni de compensare", nu se înţelege cum terenul în cauză avea să fie atribuit persoanei îndreptăţite cu o asemenea restricţie privind destinaţia terenului.

În realitate, această aşa-zisă destinaţie a fost doar un pretext folosit pentru subevaluarea terenului.

Ca şi în cazul terenurilor din VVVV., deşi inculpatul JJ. a susţinut în raport că destinaţia terenului, ca amenajarea unei grădini botanice, ar fi fost stabilită de beneficiar (fără a exista vreun document în acest sens), în adresele întocmite ulterior de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 către S.C. NN. S.A. şi Direcţia de urbanism se menţionează că cea mai bună utilizare a tuturor terenurilor retrocedate (adică, destinaţia) ar fi fost stabilite conform propunerilor din rapoartele de evaluare (a se vedea menţiunea din tabelele cuprinzând terenurile atribuite)

Mai mult, din adresa către Direcţia urbanism rezultă explicit că "în certificatele de urbanism eliberate nu s-a menţionat clar destinaţia din reglementările urbanistice actuale, rămânând la latitudinea comisiei şi implicit a evaluatorului".

Prin urmare, destinaţia de "SSSSSSSS." a terenului în cauză nu a rezultat din vreo reglementare urbanistică, ci a fost stabilită de către evaluator şi Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, astfel încât subevaluarea determinată de restricţiile de folosire este imputabilă deopotrivă Comisiei şi evaluatorului, dar şi primarului municipiului Constanţa, care a avut în vedere în dispoziţia emisă conţinutul rapoartelor de evaluare.

Subevaluarea în acest caz a fost de 242.212 dolari (439.457 dolari faţă de 681.669,14 dolari).

- în privinţa terenurilor de la poziţiile nr. 10 şi 11 din această dispoziţie (13.480 mp şi 4.667 mp), acestea au fost evaluate de inculpatul JJ. la câte 5 dolari/mp.

Şi în aceste cazuri se observă că terenul martor avut în vedere de evaluator, dincolo de amplasarea sa aproximativă, nu se regăseşte între cele prezentate de inculpat, ca oferte de vânzare în zonă. Mai mult, deşi cea mai mică dintre aceste oferte este de 13 dolari/mp., valoarea terenului martor este de 12,61 dolari/mp.

În privinţa corecţiilor negative, au fost avute lipsa sau distanţa la care se află utilităţile, amplasarea periferică, inadecvarea suprafeţei, poluarea, destinaţia şi aspectul urbanistic al vecinătăţilor.

Dintre acestea, cele care au avut cea mai mare pondere în evaluarea negativă au fost amplasarea şi aspectul vecinătăţilor. Deşi inculpatul a reţinut că terenul ar avea o formă neregulată, această concluzie este infirmată chiar din schiţa ataşată raportului de evaluare, din care rezultă nu doar forma, ci şi deschiderea foarte mare la D.N.3A, de circa 200 m, respectiv 130 m.

În ce priveşte aspectul "nedezvoltat" al zonei, însuşi inculpatul reţine că "zona de amplasare a terenului reprezintă în tradiţia municipiului o zonă de referinţă pentru activităţi de prestări servicii", în condiţiile în care în zonă se afla o reprezentanţă TTTTTTTT., fiind aşadar o locaţie de interes investiţional.

Aplicarea unor corecţii inexistente, alături de folosirea unui teren-martor neidentificat, au condus şi în aceste cazuri la subevaluarea terenurilor cu suma totală de 522.209 dolari (67.400 dolari faţă de 455.302,19 dolari, respectiv 23.335 dolari faţă de 157.642,99 dolari).

- în ce priveşte terenul de la poziţia nr. 14 din această dispoziţie (1.151,92 mp), acesta a fost evaluat de inculpatul JJ. la 15 dolari/mp.

Şi în acest caz terenul-martor nu face parte dintre cele ale căror oferte sunt prezentate de evaluator, făcându-se referire la "o bază de date a evaluatorului".

Deşi terenul în cauză se învecinează cu terenul de la poziţia nr. 28 din Dispoziţia nr. x/2002 emisă în cazul SS., în acest caz inculpatul a aplicat corecţii diferite legate de drumul de acces, amplasarea terenului şi aspectul vecinătăţilor, la care se adaugă cele inexistente referitoare la lipsa instalaţiilor sanitare.

În ce priveşte aspectul vecinătăţilor, cu toate că terenul este învecinat cu unul ce are deschidere la bd. x, inculpatul îi aplică o corecţie negativă de 5%, considerând că are un aspect "dezolant", deşi tot el menţionează la capitolul referitor la descrierea amplasamentului că aspectul terenului este unul "acceptabil".

De asemenea, împrejurarea că terenul nu are acces direct din bulevard conduce la o altă reducere de 10%, acelaşi procent fiind aplicat şi pentru amplasarea terenului, deşi acesta este învecinat cu un teren cu deschidere directă la bulevard.

Toate aceste corecţii, aplicate la valoarea unui teren-martor neidentificat au condus la subevaluarea terenului în cauză cu suma de 32.492 dolari (17.279 dolari faţă de 49.771,26 dolari).

- în privinţa terenurilor de la poziţiile nr. 16-43 din această dispoziţie (în suprafaţă totală de 46.083,5 mp), acestea au fost evaluate de inculpatul JJ. la 15 dolari/mp.

Deşi oferta de terenuri pentru staţiunea Mamaia, menţionată chiar de inculpatul JJ. în cuprinsul raportului de evaluare, pornea de la 100 dolari/mp., inculpatul a folosit ca teren-martor unul neidentificat, cu o valoare de 21.01 dolari/mp., ceea ce a creat din start premisa unei subevaluări.

La această valoare de referinţă a aplicat corecţii negative de 29%, cu referire la drumurile de acces, amplasarea terenului, aspectul vecinătăţilor, natura terenului, starea acestuia şi situaţia juridică.

În fapt, cele 28 de terenuri făceau parte dintr-un plan de lotizare, fiind prevăzută construirea unor vile P+1 sau P+2. În ce priveşte zona în care se găseau terenurile, aceasta era una foarte bună, având acces direct la plajă.

În aceste condiţii, aspectul "dezolant" al vecinătăţilor ori susţinerea că terenul este "în afara staţiunii" sunt lipsite de suport real, câtă vreme însuşi evaluatorul a reţinut că terenurile sunt amplasate într-o zonă de mare perspectivă turistică, fiind situate în partea de nord a staţiunii Mamaia şi nu în afara ei (cum ar fi putut dispune Primăria municipiului Constanţa de un teren care nu era în aria sa teritorială?!).

În ce priveşte starea şi natura terenului, împrejurarea că acesta era acoperit cu "vegetaţie arborescentă" nu putea conduce la cotarea negativă a acestuia, iar aprecierile referitoare la dificultăţile de fundare nu au avut la bază studii geologice particularizate pentru zona analizată.

În fine, în privinţa contractelor de concesiune care ar fi afectat suprafeţele respective, sunt făcute simple menţiuni privind existenţa lor, fără alte detalii.

Dincolo de împrejurarea că nu exista nicio precizare a Primăriei municipiului Constanţa, aşa cum a fost în cazul terenurilor din VVVV., referitoare la existenţa unor concesiuni care ar greva terenurile respective (dimpotrivă, pentru fiecare teren s-a menţionat că este "liber"), contractele depuse de inculpatul JJ. în faza de urmărire penală nu fac dovada celor reţinute în rapoartele de evaluare. Astfel, contractele au în vedere suprafeţe mult mai mici decât cele din prezenta cauză şi nu se referă la toate amplasamentele, ci doar la careul C2 şi la careul C1.

Având în vedere aceste considerente, este evident că nu puteau fi aplicate corecţii negative, fiind vorba şi în aceste cazuri de o subevaluare a terenurilor în cuantum total de 644.361 dolari (691.251 dolari faţă de 1.335.612,73 dolari).

- în ce priveşte terenul de la poziţia nr. 44 din această dispoziţie (42.636,83 mp), acesta a fost evaluat de inculpatul JJ. la 9 dolari/mp.

Deşi a ales un teren-martor dintre cele ofertate pe piaţă, cu o valoare de 90 dolari/mp., inculpatul JJ. a aplicat corecţii negative severe, de 90% cu referire la folosinţă, aspectul vecinătăţilor, caracterul construibil, situaţia juridică şi destinaţie.

În fapt, destinaţia de "spaţiu verde" a fost stabilită chiar de evaluator, aspect care rezultă în primul rând din adresa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 către Direcţia urbanism, dar şi din conţinutul raportului de evaluare ("destinaţia preconizată şi luată ca premisă fundamentală a raportului este de spaţiu verde de ambientare").

Or, aşa cum însuşi inculpatul a menţionat în raport, corecţia semnificativă aplicată la valoarea de referinţă a fost determinată de "restricţiile existente în utilizarea terenului".

În privinţa vecinătăţilor, deşi este situat pe malul lacului Siutghiol, iar aspectul vecinătăţilor este considerat "normal", inculpatul a aplicat totuşi o corecţie de 5%.

Tot o asemenea corecţie a fost aplicată şi pentru situaţia juridică a terenului, întrucât acesta era "domeniu Primărie" (!)

În realitate, terenul în cauză era situat în imediata apropiere a terenului de la poziţia nr. 20 din Dispoziţia nr. x/2003 emisă în cazul UU., care fusese evaluat în cursul anului 2003 la 40 dolari/mp.

Prin urmare, şi în acest caz, inculpatul JJ. a subevaluat terenul cu suma de 1.279.463 dolari (383.731 dolari faţă de 1.663.194,66 dolari).

- în ce priveşte terenul de la poziţia nr. 47 din această dispoziţie (1.568,52 mp), acesta a fost evaluat de inculpatul JJ. la 23 dolari/mp.

Şi în acest caz, inculpatul a comparat terenul de evaluat cu unul neidentificat exact, care nu se regăseşte printre cele reţinute ca oferte culese de pe piaţa imobiliară.

Descriind amplasamentul, inculpatul reţine că acesta era ocupat în proporţie de 70% de garaje, de unde trage concluzia că este construibil doar pe 30% din suprafaţă, ceea ce atrage o corecţie negativă.

În fapt, din schiţa ataşată raportului rezultă că garajele ocupă doar 500 mp, fără a exista totodată detalii despre situaţia lor juridică.

Alte corecţii negative aplicate de inculpat au vizat lipsa unora din utilităţi (deşi acestea se găseau "la gard"), aspectul urbanistic al vecinătăţilor (considerat doar "satisfăcător"), poluarea sonoră (deşi terenul-martor era, prin ipoteză, tot la bulevard), precum şi amplasarea terenului (considerată doar "acceptabilă", deşi se afla pe unul dintre bulevardele principale ale municipiului Constanţa).

În mod evident, aplicarea acestor corecţii negative a condus la subevaluarea terenului cu suma de 62.483 dolari (36.076 dolari faţă de 98.559,73 dolari).

- în ce priveşte terenul de la poziţia nr. 50 din această dispoziţie (145,95 mp), acesta a fost evaluat de inculpatul JJ. la 9 dolari/mp.

Inculpatul a folosit ca teren-martor o suprafaţă situată în zona x, având o valoare de 90 de dolari/mp., la care a aplicat corecţii negative severe, identice ca procent şi referinţe cu cele deja analizate în cazul terenului de la poziţia 44, motiv pentru care acestea nu vor mai fi reluate.

Prin urmare, şi în acest caz inculpatul JJ. a subevaluat terenul cu suma de 12.268 dolari (1.314 dolari faţă de 13.582,55 dolari).

Faţă de toate aceste considerente, contrar concluziei la care a ajuns instanţa de fond pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanţa de apel constată că faptele imputate prin actul de sesizare în cazul de retrocedare TT., există, au fost săvârşite de inculpaţii indicaţi în rechizitoriu şi întrunesc condiţiile de tipicitate ale următoarelor infracţiuni:

- în cazul inculpatului A.: abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Constanţa, a emis Dispoziţiile nr. x din 16.09.2003, nr. x din 29.10.2003, nr. x din 13.11.2003 şi nr. x din 9.12.2003 în care a atestat o situaţie necorespunzătoare adevărului, prin raportare la lipsa terenurilor restituibile în natură şi valoarea unora dintre terenurile atribuite şi a soluţionat astfel notificarea cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 7, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (7), art. 14 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cauzând un prejudiciu municipiului Constanţa, ce a constat în restituirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau atribui măsuri compensatorii, terenuri care, în parte, au fost subevaluate, prejudiciul total fiind în cuantum de 4.928.234 dolari (1.825.250 dolari plus 3.102.984 dolari);

- în cazul inculpaţilor B., C., D., E., F. şi I.: abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual, constând în aceea că, în calitate de membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, au emis Referatele nr. x în care au atestat o situaţie necorespunzătoare adevărului, prin raportare la lipsa terenurilor restituibile în natură şi valoarea unora dintre terenurile atribuite şi au participat la soluţionarea notificării cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 7, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (7), art. 14 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cauzând un prejudiciu municipiului Constanţa, ce a constat în restituirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau atribui măsuri compensatorii, terenuri care, în parte, au fost subevaluate, prejudiciul total fiind în cuantum de 4.928.234 dolari (1.825.250 dolari plus 3.102.984 dolari);

- în cazul inculpaţilor Q. şi R.: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice constând în aceea că, în calitate de cesionari ai unei părţi din drepturile moştenitorilor lui HHHHH., fie în nume propriu, fie ca reprezentant al unei societăţi comerciale, cunoscând modul în care a fost soluţionată notificarea în privinţa acestora şi pe baza relaţiilor pe care le-au avut cu membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa, au solicitat şi obţinut atribuirea unor suprafeţe de teren peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau atribui măsuri compensatorii, terenuri care, în parte, au fost subevaluate, contribuind astfel la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa.

- în cazul inculpatului JJ.: fals intelectual şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în aceea că, în calitate de evaluator al terenurilor ce urmau a fi atribuite în natură sau ca măsuri compensatorii în vederea soluţionării notificării, a atestat în unele dintre rapoartele de evaluare întocmite împrejurări necorespunzătoare adevărului, care au condus la subevaluarea terenurilor respective, iar ulterior, fiind însuşite ca atare de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi de primarul municipiului Constanţa, a contribuit la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa, prin restituirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau atribui măsuri compensatorii, prejudiciul total fiind în cuantum de 4.928.234 dolari (1.825.250 dolari plus 3.102.984 dolari).

D. Cazul de retrocedare privind terenurile lui BBB.

Situaţia de fapt

a. Prin Notificarea nr. x din 11.12.2001 înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 12.12.2001 numita QQQQQ., prin mandatarul său, inculpatul CCCCCCCCC., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, cartierul WWWWW., compus din teren în suprafaţă de 98,66 ha., ce a aparţinut unchiului său, BBB. în baza actului de partaj autentificat de Tribunalul Constanţa sub nr. x/1926.

Notificarea a fost însoţită de contractul de mandat, actul de partaj şi planul de parcelare al fostei comune WWWWW., dar nu şi de certificatul de moştenitor de pe urma autorului BBB., referitor la care persoana solicitantă şi-a rezervat dreptul de a-l depune în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

În privinţa lui BBB., acesta a decedat la 15.07.1948, iar prin testamentul din 26.12.1945, a lăsat întreaga avere, mobilă şi imobilă Academiei Române. Testamentul s-a transcris la Tribunalul Constanţa la 21.04.1948, iar succesiunea s-a deschis la Tribunalul Ilfov.

În baza Legii nr. 187 din 23.03.1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, BBB. a fost expropriat de 106 ha. teren agricol situat "pe mereaua Municipiului Constanţa", cartierul WWWWW.

Notificarea depusă la Primăria municipiului Constanţa a fost semnată de inculpatul VV. în baza contractului de mandat autentificat sub nr. x din 17.10.2001 de inculpatul T.

Conform acestui contract, numita QQQQQ. l-a împuternicit pe inculpatul CCCCCCCCC. să întreprindă toate demersurile necesare în vederea recuperării dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au aparţinut autorilor săi RRRRR., TTTTT., UUUUU. şi SSSSS., situate pe raza municipiului Bucureşti şi a altor localităţi.

În baza contractului, mandatarul a fost împuternicit, între altele:

- să depună cererea şi documentaţia necesară la comisia sau organul abilitat de lege;

- să depună orice acte se vor solicita;

- să ridice hotărârea comisiei sau organului învestit cu soluţionarea cererii de restituire;

- să o reprezinte în faţa notarului public, încheind dacă e cazul tranzacţii, convenţii de partaj etc. în baza cărora va dobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor;

- după redobândirea dreptului de proprietate, mandatarul a fost împuternicit să efectueze formalităţile de intabulare în Cartea funciară, de înscriere în evidenţele fiscale, precum şi orice altă operaţiune necesară şi prealabilă vânzării.

Potrivit contractului, părţile şi-au asumat obligaţia de a se informa reciproc cu privire la începutul oricărui demers de restituire.

Mandatul acordat inculpatului VV. a fost unul remunerat, constând în cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra fiecărui imobil restituit în natură, care va putea fi transferată ulterior de către mandatar pe numele său, respectiv 1/2 din valoarea totală a despăgubirilor primite, în cazul în care pentru imobilele revendicate se vor acorda despăgubiri.

Având în vedere obiectul contractului de mandat sus-menţionat, rezultă că notificarea din 12.12.2001 s-a făcut cu depăşirea limitelor impuse de acesta, câtă vreme BBB. nu se regăsea printre autorii expres şi limitativ enumeraţi în contract, cu privire la care inculpatul VV. era împuternicit să întreprindă toate demersurile în vederea recuperării imobilelor ce le-au aparţinut, situate în Bucureşti şi alte localităţi.

Este de reţinut că la aceeaşi dată, 11.12.2001, în baza aceluiaşi contract de mandat, inculpatul VV. a formulat în numele lui QQQQQ. alte 6 notificări vizând alte suprafeţe de teren ce ar fi aparţinut defuncţilor BBB., VVVVV., UUUUU., XXXXX., SSSSS. şi YYYYY., iar la 4.12.2001 alte două notificări vizând terenuri ce ar fi aparţinut defuncţilor ZZZZZ. şi BBB., toate situate în Constanţa.

Ulterior, printr-un alt contract de mandat autentificat de asemenea de inculpatul T. sub nr. x din 22.05.2002, aşadar după data de 14.02.2002, când a expirat termenul de depunere a notificărilor în baza Legii nr. 10/2001, QQQQQ. i-a împuternicit pe inculpaţii CCCCCCCCC. şi S. să efectueze aceleaşi demersuri menţionate în contractul de mandat precedent, împreună sau separat, în vederea recuperării dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au aparţinut autorilor săi RRRRR., TTTTT., UUUUU. şi SSSSS., dar şi VVVVV. şi BBB., situate pe raza municipiului Bucureşti şi a altor localităţi, în sensul restituirii lor în natură sau obţinerii de măsuri reparatorii prin echivalent.

În privinţa remuneraţiei, aceasta consta în cota indiviză de 50% din dreptul de proprietate asupra fiecărui imobil restituit în natură, precum şi din măsurile reparatorii prin echivalent, în integralitatea lor, cotă care va putea fi transferată pe numele mandatarilor, dar numai împreună.

Ca element de noutate faţă de contractul anterior, s-a prevăzut:

- dreptul deplin de dispoziţie al mandatarilor, dar numai împreună, asupra despăgubirilor acordate, ca măsuri reparatorii prin echivalent;

- dreptul mandatarilor de a negocia orice operaţiune de vânzare având ca obiect măsurile reparatorii, în toate cele trei forme prevăzute de art. 1 din Legea nr. 10/2001, în limita a jumătate din cota indiviză de 50% a mandantei pentru fiecare operaţiune de vânzare, cu obligaţia mandatarilor de a-i plăti mandantei o cotă indiviză de 25% din preţul tranzacţiei, pentru fiecare tranzacţie;

- obligaţia mandatarilor de a o informa în prealabil pe mandantă cu privire la fiecare tranzacţie în parte şi de a-i prezenta proiectul de contract ce urmează a se semna.

S-a mai menţionat caracterul irevocabil şi transmisibil moştenitorilor al noului contract, precum şi încetarea valabilităţii contractului din 17.10.2001.

La data de 3.06.2002, printr-un înscris olograf înregistrat la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x, inculpatul VV. a făcut referire la ultimul contract de mandat din 22.05.2002 şi a arătat că "îmi însuşesc toate notificările anterioare înregistrate la Primăria Constanţa prin care QQQQQ. solicita restituirea bunurilor ce au aparţinut lui RRRRR., TTTTT., UUUUU., SSSSS., VVVVV. şi BBB.", cerând totodată înregistrarea înscrisului respectiv la toate notificările existente la Primăria municipiului Constanţa.

b. La data de 26.09.2002, QQQQQ. (75 de ani) a fost internată la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti prin transfer de la clinica V. Babeş, având alterată starea de conştienţă, iar la data de 4.10.2002 a decedat.

Din expertiza medico-legală întocmită în contextul formulării unei plângeri de către numitul UUUUUUUU., nepot al defunctei, rezultă că aceasta fusese spitalizată în mai multe rânduri, în perioada 1972 - 2001, având o patologie cronică declanşată de o tumoră hipofizară.

În contextul cercetărilor determinate de plângerea formulată în legătură cu decesul lui QQQQQ., în care se făcea referire şi la inculpaţii VV. şi S., acesta din urmă a fost audiat la 24.10.2002 la poliţia sector 4, iar din conţinutul declaraţiei rezultă că a cunoscut, prin intermediul prietenei sale VVVVVVVV., despre internarea în spital a lui QQQQQ. (cu două săptămâni înaintea decesului acesteia), despre degradarea continuă a stării ei de sănătate, precum şi despre decesul survenit pe 4.10.2002 la ora 2:00.

În aceste condiţii, văzând degradarea stării de sănătate a acesteia, după 4 zile de la internarea în Spitalul Bagdasar Arseni şi cu 4 zile înainte să decedeze, inculpaţii S. şi VV., în calitate de mandatari ai numitei lui QQQQQ., invocând Contractul de mandat nr. x din 22.05.2002, au încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat tot de inculpatul T. sub nr. x din 30.09.2002, prin care au cesionat lui LL. (bunica inculpatului S., în vârstă de 79 de ani) şi V. (cumnatul inculpatului VV.), în cote indivize egale, "toate drepturile succesorale litigioase care au aparţinut autorilor mei: RRRRR., TTTTT., UUUUU., SSSSS., VVVVV. şi BBB., cu privire la imobilele situate pe raza municipiului Bucureşti şi a altor localităţi şi pentru care sunt în curs de desfăşurare proceduri administrativ judiciare de recuperare a acestor imobile, prin acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent".

Preţul cesiunii a fost stabilit la 1 miliard ROL, pe care lui QQQQQ., prin mandatarii ei, l-ar fi primit integral de la cesionari la data autentificării contractului.

Menţiunea cu privire la caracterul "succesoral" al drepturilor litigioase cesionate a fost făcută în considerarea stadiului procedurilor de soluţionare a notificărilor depuse în numele aşa-zisei cedente, în condiţiile în care până la acea dată nu fusese emisă nicio dispoziţie de primar pe numele acesteia.

Contractul a fost înregistrat la Primăria municipiului Constanţa, în copie legalizată, la 11.10.2002 sub nr. x de către inculpatul V. şi numita LL., care au solicitat ca deciziile de restituire şi titlurile de proprietate să fie eliberate pe numele lor.

Deşi QQQQQ. decedase la 4.10.2002, abia în anul 2004, la o dată care nu poate fi stabilită, a fost depusă la Primăria municipiului Constanţa Adeverinţa nr. 40.141 din 5.10.2002 emisă de Primăria sectorului 4 Bucureşti, în copie legalizată la 3.03.2004 de inculpata U., în calitate de notar, care atestă decesul numitei QQQQQ., data şi cauza acestuia.

Pe această adeverinţă inculpatul C. a făcut menţiunea olografă "art. 22 L.10" şi a semnat.

c. La data de 10.03.2003 s-a încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. x, prin care inculpatul V. (şi soţia), în calitate de cedent a cesionat inculpatului CCCCCCCCC. cota indiviză de 1/2 dobândită anterior prin manifestarea de voinţă a inculpaţilor S. şi VV., în schimbul sumei de 600.000 ROL plătită anterior autentificării contractului.

Practic, ca efect al celor două contracte menţionate anterior, numita QQQQQ., între timp decedată, a fost deposedată de drepturile sale cu privire la imobilele pentru care erau în curs proceduri de recuperare, cum este şi cea analizată în prezenta cauză, drepturi care au ajuns în stăpânirea inculpaţilor S. (prin bunica sa LL., ca persoană interpusă) şi VV., adică chiar a mandatarilor ei.

d. Ulterior, prin 3 contracte autentificate tot de inculpatul T. la 14.01.2004, inculpatul VV. şi LL. (81 de ani, netransportabilă, dar lucidă, potrivit celor menţionate de notar) au cesionat parte din drepturile dobândite în mod fraudulos către:

- inculpatul W., căruia i-au cesionat 1% din totalul drepturilor succesorale referitoare la imobilele revendicate în baza Legii nr. 10/2001, situate exclusiv pe raza municipiului Constanţa şi pentru care erau în desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare, contra sumei de 200.000 milioane ROL (a se vedea contractul autentificat sub nr. x din 14.01.2004);

- S.C. MM. S.A., reprezentată de inculpatul X. în baza Hotărârii A.G.A din 14.01.2004, căreia i-au cesionat 50% din totalul drepturilor succesorale referitoare la imobilele revendicate în baza Legii nr. 10/2001, situate exclusiv pe raza municipiului Constanţa şi pentru care erau în desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare, contra sumei de 2,6 miliarde ROL (a se vedea contractul autentificat sub nr. x din 14.01.2004);

- inculpatul Y., căruia i-au cesionat 2,45% din cota inculpatului VV. şi 9,8% din cota lui LL., adică 12,25% din totalul drepturilor succesorale referitoare la imobilele revendicate în baza Legii nr. 10/2001, situate exclusiv pe raza municipiului Constanţa şi pentru care erau în desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare, contra sumei totale de 400.000 milioane ROL (a se vedea contractul autentificat sub nr. x din 14.01.2004).

În toate cele 3 contracte a fost prevăzută o condiţie rezolutorie expresă, în sensul că, dacă în termen de un an de la data autentificării contractelor, nu vor fi emise toate deciziile de restituire în natură sau prin echivalent privind imobilele revendicate care formează obiectul contractului, acesta se desfiinţa de plin drept, iar cesionarul va pierde, cu titlu de daune-interese convenţionale, preţul plătit.

În urma încheierii celor 3 contracte, cotele indivize din drepturile succesorale aparţinând defunctei QQQQQ., dobândite prin încălcarea legii, se împărţeau astfel:

- S.C. MM. S.A., înfiinţată la 19.12.2003, reprezentată în calitate de administrator unic şi controlată (85% din acţiuni plus 12% aparţinând soţiei) de inculpatul X.: 50%;

- inculpatul CCCCCCCCC.: 22,05%;

- inculpatul Y.; 12,25%;

- inculpatul S. (prin LL., ca persoană interpusă): 14,70%;

- inculpatul W.: 1%.

Ulterior, prin procuri speciale autentificate tot de inculpatul T. la 25.02.2004 şi 11.03.2004, LL., S.C. MM. S.A. şi inculpatul Y. l-au împuternicit pe inculpatul VV. să-i reprezinte la Primăria şi prefectura Constanţa şi în faţa organelor locale şi centrale ale Ministerului de Finanţe pentru a purta negocieri cu privire la obiectul notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001.

În baza aceloraşi procuri, inculpatul VV. a fost împuternicit să accepte sau să refuze propunerile de acordare de despăgubiri prin echivalent, sens în care "va putea să accepte concluziile expertizelor tehnice de evaluare a imobilelor ce formează obiectul acestor notificări, precum şi a imobilelor şi serviciilor propuse a fi acordate în compensare ca modalitate de restituire prin echivalent (...)".

Este de reţinut că în cuprinsul aceloraşi procuri a fost inserată o interdicţie expresă pentru mandatar de a dispune cu privire la drepturile succesorale litigioase ale titularilor, în sensul în care acesta a făcut-o anterior (împreună cu inculpatul S.) în cazul lui QQQQQ., cu privire la drepturile de proprietate asupra imobilelor şi/sau serviciilor ce vor fi retrocedate sau acordate în compensare şi nici cu privire la sumele de bani acordate ca despăgubiri.

În fine, valabilitatea procurilor a fost limitată în timp, până la 25.05.2004 (în cazul lui LL.), 1.07.2004 (în cazul S.C. MM. S.A.) şi 25.05.2004 (în cazul inculpatului Y.).

Ulterior, la 9.03.2004, în baza celor 3 procuri, dar şi în nume propriu, inculpatul VV. a adus la cunoştinţa Primăriei municipiului Constanţa contractele de cesiune încheiate cu S.C. MM. S.A. şi inculpatul Y., solicitând soluţionarea notificării iniţiale cu respectarea drepturilor ce au făcut obiectul respectivelor contracte.

Este de observat că la data de 9.03.2004 procura de reprezentare dată inculpatului de S.C. MM. S.A. nici nu exista, aceasta fiind emisă abia la 11.03.2004, astfel încât adresa semnată de inculpat pentru această societate a fost înregistrată la Primăria municipiului Constanţa fără vreun temei legal.

La aceeaşi dată, 9.03.2004, şi inculpatul W. a înregistrat la Primăria municipiului Constanţa o solicitare similară . e. Aşa cum s-a arătat anterior, Notificarea nr. 3.646 din 11.12.2001 înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 12.12.2001 de inculpatul CCCCCCCCC., în calitate de mandatar al numitei QQQQQ. nu a fost însoţită şi de certificatul de moştenitor de pe urma autorului BBB., referitor la care persoana solicitantă şi-a rezervat dreptul de a-l depune în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit acestui text de lege, actele care atestă calitatea de moştenitor trebuiau depuse odată cu notificarea sau în termen de cel mult 24 de luni de la data intrării în vigoare a legii, termen care a fost ulterior prelungit până la data de 1.07.2003.

Contrar celor menţionate în cuprinsul notificării, actele care atestau calitatea de moştenitor a numitei QQQQQ. a autorului BBB. nu au fost depuse la Primăria municipiului Constanţa până la 1.07.2003.

Prin Cererea nr. x din 8.03.2004 înregistrată la biroul notarial al inculpatei U., inculpatul CCCCCCCCC. a solicitat "eliberarea unui certificat de calitate de moştenitor privind pe defunctul BBB., decedat la data de 20.07.1946, cu ultimul domiciliu în Constanţa, fiindu-mi necesar la Judecătoria Constanţa"

Este de reţinut că la acea dată QQQQQ. era la rândul său decedată (încă din 4.10.2002), aspect cunoscut de inculpatul VV.

Aşa cum se poate observa, cererea a fost făcută de inculpatul VV. în nume propriu şi cuprinde menţiuni necorespunzătoare adevărului, cu referire la data şi locul decesului lui BBB. şi la scopul eliberării actului solicitat.

În realitate, conform certificatului de deces, BBB. decedase la 15.07.1948 (şi nu la 20.07.1946) în Bucureşti, sectorul 1 şi domiciliase în Bucureşti, Şos. x, sector 2 (iar nu în Constanţa).

În ce priveşte scopul eliberării actului, acesta era legat de soluţionarea notificării depuse la Primăria municipiului Constanţa în anul 2001, iar nu de vreun litigiu aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa.

Deşi cererea a fost primită de inculpata U. la 8.03.2004, la 5.03.2004 s-au prezentat în faţa sa numiţii AAAAAA. şi BBBBBB. care, la cererea lor, au dat o declaraţie în care au arătat că "l-am cunoscut bine pe defunctul BBB., decedat la data de 20.07.1946, cu ultim domiciliu în Constanţa, înhumat în Bucureşti şi ştim că a fost una şi aceeaşi persoană cu BBB. Ştim totodată că la data decesului defunctul nu era căsătorit, nu avea descendenţi, iar singurul moştenitor al acestuia a fost o nepoată de soră, respectiv QQQQQ.".

În baza acestei declaraţii, inculpata U. a eliberat Adeverinţa nr. x din 8.03.2004 (din eroare s-a menţionat 2003), în care a menţionat că "în baza documentelor anexate Cererii nr. x/8.03.2004 privind procedura succesorală pentru eliberarea certificatului de calitate de moştenitor de pe urma defunctului BBB., decedat la data de 20.07.1946, cu ultim domiciliu în Constanţa, cât şi din declaraţiile depuse la dosar, QQQQQ., nepoată de soră (rudă de gradul III), are calitatea de unic moştenitor şi succesor în drepturi a defunctului. Adeverim totodată că defunctul BBB. este una şi aceeaşi persoană cu BBB."

Adeverinţa a fost eliberată pentru a servi la Primăria Municipiului Constanţa, Prefectura Constanţa sau orice alte instituţii unde acesta este solicitat".

A doua zi, această adeverinţă a fost depusă de inculpatul VV. la Primăria municipiului Constanţa, fiind primită sub semnătură de inculpatul C. şi înregistrată sub nr. x din 9.03.2004.

Este de reţinut că încă din 30.10.2003 inculpatul VV. înregistrase la aceeaşi primărie sub nr. x certificatul de deces al lui BBB., în copie legalizată, pentru a fi depusă la Notificarea nr. 3.646/2001.

Or, din această copie, care fusese legalizată chiar de inculpata U. la 4.09.2003 rezultau, potrivit celor arătate anterior, o altă dată a decesului, un alt domiciliu şi un alt loc al decesului lui BBB. decât cele adeverite de aceeaşi inculpată U. la 8.03.2004.

În legătură cu datele necorespunzătoare adevărului referitoare la data decesului lui BBB., prin Încheierea nr. x din 9.06.2005 inculpata U. a dispus rectificarea declaraţiei din 5.03.2004, în sensul că BBB. a decedat la 20.07.1948 şi nu la 20.07.1946.

Dincolo de împrejurarea că, în mod neobişnuit, rectificarea ar fi fost făcută la cererea celor doi declaranţi, AAAAAA. şi BBBBBB., deşi o asemenea cerere nu există şi nu este însoţită de copia actelor de identitate (acestea există doar pentru declaraţia din 5.03.2004), este de observat că adevărata dată a decesului lui BBB. este 15.07.1948 şi nu 20.07.1948.

În plus, o asemenea rectificare nu mai avea nicio relevanţă, câtă vreme adeverinţa cu date false produsese ultimele efecte juridice cercetate în prezenta cauză odată cu dispoziţia primarului municipiului Constanţa nr. 1.344 din 31.05.2004, aşa cum se va arăta în continuare.

Deşi inculpata U. a eliberat Adeverinţa nr. x din 8.03.2004 în baza Cererii nr. x din 8.03.2004, prin adresa din 8.03.2004 aceasta a solicitat Arhivelor Statului Român să comunice în scris dacă sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe defunctul BBB. a fost înregistrată sau nu pe rolul Arhivelor Statului până în anul 1952.

În motivarea cererii adresate Arhivelor Naţionale inculpata U. face referire la "Soluţionarea cererii nr. x/8.03.2004 (...) având ca obiect constatarea calităţii de moştenitor a doamnei QQQQQ.".

Or, este de observat că la data la care inculpata U. a făcut respectiva solicitare, aceasta cunoştea că, la rândul său, numita QQQQQ. era decedată, câtă vreme chiar inculpata U. legalizase cu 5 zile mai înainte, adică la 3.03.2004, copia adeverinţei emise de Primăria sectorului 4 cu referire la decesul sus-numitei, intervenit la 4.10.2002.

Prin Adresa de răspuns nr. 1.540 din 31.04.2004 Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Constanţa a comunicat inculpatei U., cu referire la art. 8 din Instrucţiunile privind rezolvarea cererilor adresate Arhivelor Naţionale, că pentru soluţionarea cererii trebuie un minim de informaţii referitoare la identitatea persoanei care a făcut sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe BBB. şi anul când s-a făcut această sesizare.

f. Potrivit celor expuse anterior, Primăria municipiului Constanţa a luat cunoştinţă despre cele 3 contracte de cesiune la data de 9.03.2004, fiind încunoştinţată în acest sens de inculpatul VV., atât în nume propriu, cât şi pentru cei trei cesionari. La aceeaşi dată a fost depusă de inculpat adeverinţa nr. x din 8.03.2004, care atesta în mod nereal calitatea lui QQQQQ. de unic moştenitor şi succesor în drepturi a defunctului BBB.

Cu toate acestea, aşa cum au procedat şi în celelalte cazuri care fac obiectul judecăţii în prezenta cauză (a se vedea pct. A - E), Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa au întocmit acte cu referire la inculpaţii VV., W., Y., precum şi la numita LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi S.C. MM. S.A. (controlată de inculpatul X.) anterior datei de 9.03.2004, când au fost încunoştinţaţi oficial despre contractele de cesiune.

Astfel:

- la data de 18.02.2004 au fost întocmite de Direcţia Administraţie Publică Locală din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, sub semnătura inculpatului C., Referatul nr. x, aprobat de inculpatul A., şi Adresa nr. x în vederea obţinerii avizului prevăzut de art. 33 din Legea nr. 10/2001 din partea Ministerului de Finanţe - D.G.F.P. Constanţa

În cuprinsul acestor acte se face referire la toate cele 3 contracte de cesiune încheiate în 14.01.2004, deşi Primăria municipiului Constanţa a fost încunoştinţată despre acestea abia la 9.03.2004.

- la datele de 26.02.2004 şi 5.03.2004, prin Referatele nr. x emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, semnate de inculpatul C. şi aprobate de inculpatul A., s-a luat act de cesionarea parţială a creanţei către inculpaţii W., Y. şi S.C.MM. S.A., deşi Primăria municipiului Constanţa a fost încunoştinţată despre acestea abia la 9.03.2004.

Este de reţinut că la 20.02.2004, sub nr. x, au fost înregistrate la Primăria municipiului Constanţa doar contractele de cesiune încheiate între inculpaţii VV. şi S., ca mandatari ai lui QQQQQ. şi LL. şi V., respectiv între V. (şi soţia) şi inculpatul VV., împrejurare de care s-a luat act prin referatele nr. x din 1.03.2004 şi nr. y din 2.03.2004 ale Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.

- la data de 3.03.2004, prin Adresa nr. x a aceleiaşi direcţii, semnată tot de inculpatul C., s-a solicitat D.G.F.P. Constanţa emiterea avizului solicitat anterior în termen de 5 zile de la primirea adresei

La data de 10.03.2003, aşadar a doua zi după înştiinţarea ei despre cesiunile intervenite, prin adresele nr. x ale Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a solicitat inculpaţilor Y., W., VV., precum şi numitei LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi S.C. MM. S.A. (controlată de inculpatul X.) acordul pentru atribuirea în compensare, ca soluţionare parţială a notificării, a 17 terenuri în suprafaţă totală de 42.790,93 mp. şi valoare de 3.824.427 euro, precum şi acordul pentru soluţionarea notificării în lipsa avizului Ministerului Finanţelor, care nu fusese comunicat până la acea dată.

La aceeaşi dată, prin Adresa nr. x semnată de inculpaţii A., C. şi D., Direcţia Patrimoniu a solicitat acordul persoanelor sus-menţionate pentru atribuirea în compensare a celor 17 terenuri, detaliate ca amplasament, suprafaţă, valoare şi utilizare (propusă prin rapoartele de evaluare), adresa fiind din această perspectivă identică cu cele arătate anterior.

A doua zi, 11.03.2004, inculpaţii Y., W., VV., precum şi numita LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi S.C. MM. S.A. (controlată de inculpatul X.) şi-au exprimat acordul atât pentru terenurile ce urmau a fi atribuite, cât şi pentru soluţionarea notificării fără avizul D.G.F.P.

g. În aceste condiţii, în perioada 11.03.-31.05.2004, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, din care au făcut parte inculpaţii B., D., C., E., I. şi F., precum şi inculpatul A., în calitate de primar al municipiului Constanţa, au procedat la soluţionarea notificării iniţiale în favoarea inculpaţilor Y., W., VV., precum şi numitei LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi S.C. MM. S.A. (controlată de inculpatul X.), emiţând următoarele acte:

1. Prin Referatul nr. x din 11.03.2004 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 (adică exact ziua în care s-a primit acordul menţionat anterior) s-au reţinut între altele:

- QQQQQ. este unica moştenitoare şi succesoare în drepturi a lui BBB., fapt care rezultă din Adeverinţa nr. x din 8.03.2004 eliberată de inculpata U.;

- în urma tuturor contractelor de cesiune de drepturi litigioase, titularii acestora sunt inculpaţii Y. (12,25%), W. (1%), VV. (22,05%), numita LL. (14,70%) şi S.C. MM. S.A. (50%);

- terenul revendicat nu poate fi atribuit loc pe loc, astfel încât s-a propus atribuirea de bunuri în compensare;

- expertiza tehnică imobiliară efectuată a stabilit valoarea terenului revendicat, de 98,66 ha, la 42.534.000 euro;

- până la data referatului au fost identificate bunuri în sumă de 3.824.427 euro, ce vor fi atribuite notificatorilor-cesionari printr-o primă dispoziţie parţială, fiind vorba despre cele 17 terenuri, în suprafaţă de 42.790,93 ha.;

- soluţionarea notificării se va face în lipsa avizului D.G.F.P., în condiţiile în care notificatorii au comunicat expres că vor să fie soluţionată notificarea pe baza actelor existente la dosar, conform art. 29.5 teza a II-a din H.G. nr. 498/2003.

Prin Dispoziţia nr. x din 11.03.2004 a primarului municipiului Constanţa, pe baza referatului Comisiei, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului şi s-au atribuit în compensare persoanelor îndreptăţite, respectiv inculpaţilor Y., W., VV., precum şi numitei LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi S.C. MM. S.A. (controlată de inculpatul X.), în indiviziune şi potrivit cotelor menţionate anterior, cele 17 terenuri, în limita sumei de 3.824.427 euro, ca valoare echivalentă parţială a imobilului imposibil de restituit.

Analizând aceste acte, se constată că în mod deliberat în cuprinsul lor nu s-a menţionat că:

- notificarea vizează suprafaţa de 98,66 ha. care ar fi aparţinut lui BBB., ci se fac referiri la WWWWWWWW., tatăl acestuia;

- prin testamentul din 26.12.1945, BBB. a lăsat întreaga avere, mobilă şi imobilă Academiei Române;

- numita QQQQQ. a decedat la 4.10.2002.

În privinţa evaluării terenurilor ce au făcut obiectul dispoziţiei sus-menţionate, aceasta s-a realizat de inculpatul JJ. în baza Notei de Comandă nr. 11.494 din 29.01.2004.

Potrivit menţiunilor din rapoartele de evaluare, acestea au fost întocmite la 9.03.2004, data de referinţă fiind 28.02.2004, iar inspecţia proprietăţilor s-a realizat în perioada ianuarie - februarie 2004.

Prin Adresa nr. x din 15.03.2004, Direcţia Patrimoniu a adus la cunoştinţa Direcţiei Urbanism "destinaţiile terenurilor retrocedate conform rapoartelor de evaluare", având în vedere că "în certificatele de urbanism eliberate nu s-a menţionat clar destinaţia din reglementările urbanistice actuale", aceasta "rămânând la latitudinea comisiei şi, implicit, a evaluatorului".

Cu alte cuvinte, destinaţia terenurilor menţionată în fiecare raport de evaluare nu a rezultat din vreo reglementare urbanistică existentă, ci a fost stabilită de evaluator şi însuşită apoi de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

2. Prin Referatul nr. x din 19.03.2004 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, adică după numai 8 zile de la data primului referat, având un conţinut identic cu acesta, s-a propus atribuirea altor 36 de terenuri în compensare (în fapt, 35, căci poziţia nr. 33 lipseşte), în suprafaţă totală de 106.221,3 mp şi în valoare totală de 3.592.450 euro.

În legătură cu aceste terenuri, prin adresa emisă în aceeaşi zi către toţi cei 5 cesionari, sub nr. x din 19.03.2004, semnată de inculpaţii A., C. şi D., Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a solicitat acordul cesionarilor cu privire la atribuirea în compensare a celor 35 de terenuri, identificate ca amplasament, suprafaţă, valoare, utilizare propusă conform rapoartelor de evaluare.

În realitate, respectivele terenuri nu au fost identificate după data de 11.03.2004, când a fost emisă prima dispoziţie, existenţa lor fiind cunoscută încă din 29.01.2004, în condiţiile în care evaluarea lor s-a realizat de inculpatul JJ. în baza aceleiaşi Note de Comandă nr. x din 29.01.2004, din care au făcut parte primele 17 terenuri.

Potrivit menţiunilor din rapoartele de evaluare, acestea au fost întocmite la 18.03.2004, data de referinţă fiind 10.03.2004, iar inspecţia proprietăţilor s-a realizat în perioada februarie - martie 2004.

Prin Dispoziţia nr. x din 19.03.2004 a primarului municipiului Constanţa, pe baza referatului Comisiei, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului şi s-au atribuit în compensare persoanelor îndreptăţite, respectiv inculpaţilor Y., W., VV., precum şi numitei LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi S.C. MM. S.A. (controlată de inculpatul X.), în indiviziune şi potrivit cotelor menţionate anterior, cele 35 terenuri, în limita sumei de 3.592.450 euro, ca valoare echivalentă parţială a imobilului imposibil de restituit.

3. Prin Adresa nr. x din 26.05.2004 a Direcţiei Patrimoniu, semnată de inculpata D. şi aprobată de inculpatul A., s-a propus stoparea notificării nr. x/2001

S-a reţinut că datele deţinute de Primăria municipiului Constanţa care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză, format din raport de evaluare şi raport de identificare, nu au fost actualizate din anul 1994, de când a fost întocmit ultimul plan cadastral al oraşului, existând astfel "posibilitatea înregistrării anumitor erori".

Astfel, "identificarea făcută având la bază datele deţinute de Primăria Mun. Constanţa este de 89,87 ha. şi nu de 98,66 ha., cum se solicită de către persoanele îndreptăţite".

În egală măsură, din adresa Direcţiei Patrimoniu nr. 16230 din 27.01.2004 transmisă Serviciului Juridic rezultă că în Registrul de proprietăţi din anul 1936 nu erau menţionate date exacte cu privire la terenul revendicat, ci doar "nr. crt. 13502, careul nou 120, fără lot, fără adresă, posesor: DDDDDDDDD.", identificarea fiind făcută pe baza planului cadastral din 1995.

În ciuda acestor înscrisuri, atât Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, din care a făcut parte inclusiv inculpata D., cât şi inculpatul A., în calitate de primar al municipiului Constanţa, au continuat procedura de soluţionare a notificării nr. x/2001.

Astfel, prin Referatul nr. x din 31.05.2004 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, având un conţinut identic cu cele din 11.03.2004 şi 19.03.2004, s-a propus atribuirea altor 44 de terenuri în compensare, în suprafaţă totală de 82.554,1 mp şi în valoare totală de 5.731.002 euro.

În legătură cu aceste terenuri, s-a reţinut că au fost puse la dispoziţia Comisiei şi individualizate prin adresa Direcţiei Patrimoniu nr. 69.353 din 25.05.2004, fără a se face însă vreo menţiune cu privire la Adresa nr. x din 26.05.2004 a Direcţiei Patrimoniu, menţionată anterior.

Evaluarea terenurilor s-a realizat de inculpatul JJ. în baza Notei de Comandă nr. x din 11.04.2004.

Potrivit menţiunilor din rapoartele de evaluare, acestea au fost întocmite la 11.05.2004, data de referinţă fiind 7.05.2004, iar inspecţia proprietăţilor s-a realizat în perioada aprilie-mai 2004.

La aceeaşi dată, prin Adresa nr. x din 11.05.2004 semnată de inculpaţii A., C. şi D., Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a solicitat celor 5 cesionari acordul pentru atribuirea în compensare a celor 44 terenuri, indicând amplasamentul, suprafaţa, valoarea, destinaţia şi cea mai bună utilizare propusă conform rapoartelor de evaluare.

Ca şi Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, nici inculpatul A., în calitate de primar nu a ţinut cont de Adresa nr. x din 26.05.2004 a Direcţiei Patrimoniu, pe care el însuşi a aprobat-o.

Dimpotrivă, prin Dispoziţia nr. x din 31.05.2004, pe baza referatului Comisiei, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului şi s-au atribuit în compensare persoanelor îndreptăţite, respectiv inculpaţilor Y., W., VV., precum şi numitei LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi S.C. MM. S.A. (controlată de inculpatul X.), în indiviziune şi potrivit cotelor menţionate anterior, cele 44 terenuri, în limita sumei de 5.731.002 euro, ca valoare echivalentă parţială a imobilului imposibil de restituit.

Ca în precedent, prin Adresa nr. x din 4.06.2004 semnată de inculpaţii A., C. şi D., Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a adus la cunoştinţa Direcţiei Urbanism "destinaţiile terenurilor retrocedate conform rapoartelor de evaluare", având în vedere că "în certificatele de urbanism eliberate nu s-a menţionat clar destinaţia din reglementările urbanistice actuale", aceasta "rămânând la latitudinea comisiei şi, implicit, a evaluatorului"

Cu alte cuvinte, destinaţia celor 44 terenuri menţionată în fiecare raport de evaluare nu a rezultat din vreo reglementare urbanistică existentă, ci a fost stabilită de evaluator şi însuşită apoi de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Concluzionând, prin soluţionarea parţială a notificării nr. x din 11.12.2001, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa au propus şi atribuit inculpaţilor Y., W., VV., precum şi numitei LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi S.C. MM. S.A. (controlată de inculpatul X.), în calitate de aşa-zişi notificatori-cesionari, terenuri în valoare totală de 13.147.879 euro, astfel cum a rezultat din evaluările efectuate de inculpatul JJ.

Din cele 96 de terenuri obţinute nelegal, o parte au fost înstrăinate de inculpaţi, în nume propriu sau prin intermediul persoanelor interpuse menţionate anterior, iar restul au fost indisponibilizate în faza de urmărire penală, prin aplicarea sechestrului.

În privinţa terenului în suprafaţă de 17.877,14 mp ce a făcut obiectul Dispoziţiei nr. x/2004, în baza Contractului nr. x din 1.10.2002, acesta fusese concesionat pe o durată de 49 de ani S.C. QQ. S.R.L., societate administrată de inculpatul L.

Ulterior, după emiterea dispoziţiei sus-arătate, prin contractul nr. x din 28.01.2005, S.C. MM. S.A., administrată de inculpatul X., societate căreia i-a revenit respectiva suprafaţă de teren în urma încheierii unui contract de partaj, a vândut-o chiar societăţii concesionare S.C. QQ. S.R.L., cu un preţ de 5 euro/mp.

Analiza acuzaţiilor

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Potrivit art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, de prevederile acesteia beneficiază şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.

Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.

Potrivit art. 4.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, emise în baza art. 511 din lege şi care fac corp comun cu aceasta, aplicarea normei referitoare la accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii implică o analiză a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moştenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar. În cazul în care se depune "certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea învestită va soluţiona notificarea şi pe baza acestuia.

Potrivit art. 21 alin. (1) din aceeaşi lege, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexă la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Prin O.U.G. nr. 10/2003 termenul a fost prelungit până la data de 1.07.2003.

Potrivit pct. 1.1 lit. a) Capitolul III din aceleaşi Norme metodologice, comisia internă constituită la nivelul fiecărei entităţi implicate în soluţionarea notificărilor va analiza fiecare notificare şi actele doveditoare depuse şi va întocmi propunerea de soluţionare.

Analizând conduita inculpaţilor, membrii ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa, Înalta Curte constată că soluţionarea Notificării nr. x din 11.12.2001 s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale sus-arătate în favoarea unor persoane neîndreptăţite, cu consecinţa scoaterii din patrimoniul municipiului Constanţa şi a statului a celor 96 de terenuri atribuite prin cele 3 dispoziţii emise de primarul municipiului Constanţa.

În egală măsură, la producerea pagubei au contribuit atât inculpaţii cesionari de drepturi litigioase, care le-au dobândit prin acte notariale încheiate cu încălcarea legii, în condiţiile în care a existat o conivenţa între aceştia şi notarul T. care a autentificat respectivele acte, cu toţii fiind pe deplin conştienţi că acestea nu au un suport legal şi au drept scop final dobândirea în mod fraudulos a dreptului de proprietate asupra unor terenuri situate pe raza municipiului Constanţa.

Aceluiaşi scop s-a subsumat şi conduita celuilalt notar public, U., implicat în eliberarea unui act fals menit să ateste calitatea de unic moştenitor a persoanei ce a figurat în notificarea iniţială, înscris ce a fost avut în vedere la întocmirea referatelor Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, care la rândul lor au stat la baza emiterii dispoziţiilor prin care cesionarii au devenit proprietari ai terenurilor atribuite.

Instanţa de apel reţine că inculpaţii, membrii ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa, au ignorat conţinutul notificării şi al actelor invocate în dovedirea calităţii de persoane îndreptăţite, în înţelesul legii, soluţionând astfel nelegal notificarea cu care fuseseră învestiţi.

Astfel:

1. Notificarea nr. 3.646 din 11.12.2001 a fost făcută cu depăşirea limitelor Contractului de mandat nr. x din 17.10.2001

Întrucât notificarea a fost făcută în baza unui contract de mandat, invocat în cuprinsul ei şi depus odată cu aceasta, prima analiza a membrilor Comisiei şi a primarului municipiului Constanţa trebuia să vizeze conţinutul şi limitele acestuia.

Or, obiectul contractului, identificat ca atare în conţinutul său, se referea la demersuri pentru recuperarea dreptului de proprietate asupra imobilelor care aparţinuseră autorilor expres şi limitativ prevăzuţi în contract, între care nu se afla şi BBB., indicat ca proprietar exclusiv al imobilului notificat, ca urmare a unui act de partaj din 1926, ataşat de asemenea la notificare.

Prin urmare, fiind formulată cu depăşirea limitelor contractului de mandat, notificarea nu putea primi o soluţionare favorabilă din partea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi a primarului municipiului Constanţa.

În privinţa noului contract de mandat autentificat sub nr. x din 22.05.2002 de inculpatul T., acelaşi care autentificase şi contractul precedent, obiectul acestuia a fost lărgit, prin includerea printre autorii persoanei solicitante şi a unchilor săi VVVVV. şi BBB.

Aşa cum se putea lesne observa, acest nou contract, care l-a înlocuit pe cel din 17.10.2001, a fost încheiat la 22.05.2002, dată la care termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru formularea notificărilor expirase (prevăzut iniţial la 6 luni şi prelungit de două ori cu câte 3 luni, termenul s-a împlinit pe 14.02.2002).

Deşi obiectul noului contract de mandat a fost lărgit, acesta nu putea avea efecte retroactive şi nu a validat notificarea depusă la 11.12.2001.

În acest context, susţinerea potrivit căreia prin noul contract, mandantul a ratificat tacit actul îndeplinit anterior de mandatar cu depăşirea limitelor vechiul contract, nu poate fi primită, în condiţiile în care, pe de o parte, nu era vorba despre îndeplinirea unei obligaţii asumate de mandatar în numele şi pe seama mandantului, ci despre exercitarea unui drept al acestuia (acela de a solicita restituirea unui bun), iar pe de altă parte, dreptul respectiv putea fi exercitat până la o anumită dată, care în speţă expirase.

Cu alte cuvinte, chiar dacă am face abstracţie de faptul că în speţă nu era vorba despre o obligaţie, ci despre un drept, pentru a putea vorbi despre ratificarea tacită a actului îndeplinit de mandatar cu încălcarea limitelor mandatului era necesar ca ratificarea să fi avut loc înlăuntrul termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului, adică până la 14.02.2002, căci în caz contrar s-ar ajunge la eludarea dispoziţiilor privind termenul limită pentru formularea notificărilor, care a fost unul de decădere.

Tot astfel, înscrisul înregistrat de inculpatul VV. la 3.06.2002 prin care acesta a adus la cunoştinţa Primăriei municipiului Constanţa noul contract de mandat şi a arătat că "îmi însuşesc toate notificările prin care QQQQQ. solicită restituirea bunurilor ce au aparţinut lui (...) BBB.", nu poate avea ca efecte ratificarea notificării făcute în 11.12.2001, întrucât, pe de o parte, şi acest înscris a fost depus după data de 14.02.2002, iar pe de altă parte, ratificarea actelor îndeplinite cu depăşirea limitelor mandatului trebuie făcută de mandant personal. Or, înscrisul depus la 3.06.2002 a fost întocmit de mandatar, iar nu de mandant, astfel încât este lipsit de efecte juridice.

În consecinţă, atât membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, cât şi primarul municipiului Constanţa trebuiau să constate, prin simpla lecturare a notificării şi a celor două contracte de mandat, că solicitarea a fost făcută cu depăşirea limitelor mandatului iniţial şi că nu se pune problema unei eventuale ratificări tacite, cuprinsă în cel de-al doilea mandat, câtă vreme aceasta a avut loc după expirarea termenului prevăzut de lege pentru formularea notificării.

Faţă de această concluzie, orice analiză a cesiunilor ulterioare ar fi devenit inutilă.

Or, aşa cum rezultă din conţinutul referatelor Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, care au stat la baza emiterii dispoziţiilor de atribuire a terenurilor, nu există nicio analiză a celor două contracte de mandat, acestea fiind doar menţionate în respectivele acte.

2. numita QQQQQ. nu era moştenitoare legală a lui BBB.

Aşa cum rezultă din actele de la dosarul cauzei, BBB. a decedat la 15.07.1948, iar prin testamentul din 26.12.1945, acesta a lăsat întreaga avere, mobilă şi imobilă Academiei Române, cu excepţia unor bunuri mobile individualizate ca atare prin testament (medalii, stilou, inel, bunuri din seif).

Prin urmare, în cazul lui BBB. moştenirea a fost una exclusiv testamentară, câtă vreme acesta a dispus asupra întregii sale averi prin testament.

În aceste condiţii, restituirea imobilului ce a aparţinut defunctului BBB. putea fi solicitată doar de moştenitorii testamentari, iar nu şi de cei legali. Astfel, ţinând seama de dispoziţiile testamentare, rezultă că persoanele fizice menţionate în cuprinsul său aveau o vocaţie succesorală limitată la sumele de bani obţinute din vânzarea bunurilor individualizate anterior, în timp ce pentru restul averii, adică toate bunurile imobile şi restul bunurilor mobile, vocaţie succesorală avea exclusiv Academia Română.

În ce priveşte terenul notificat, din actele existente la dosar rezultă că prin Legea nr. 187 din 23.03.1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, BBB. a fost expropriat de 106 ha teren agricol situat "pe mereaua Municipiului Constanţa", cartierul WWWWW.

Cu toate acestea, împrejurarea că exproprierea a avut loc mai înainte de întocmirea testamentului, nu poate conduce la concluzia că acesta nu-şi produce efecte cu privire la imobilul notificat.

O asemenea concluzie ar contraveni nu doar voinţei testatorului, ci şi regulilor aplicabile în materie succesorală.

Astfel, pe de o parte, din conţinutul testamentului întocmit de BBB. rezultă explicit voinţa acestuia de a lăsa "toată averea mea, mobilă şi imobilă, rămasă de la tatăl meu WWWWWWWW. şi mama mea ZZZZZ." Academiei Române.

Or, aşa cum rezultă din istoricul proprietăţii prezentat chiar în referatele Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, terenul notificat a aparţinut la origine autorului WWWWWWWW. şi a revenit lui BBB. prin actul de partaj din 1926.

Din perspectiva aplicării Legii nr. 10/2001, este lipsit de relevanţă că terenul respectiv nu se mai afla în patrimoniul lui BBB. la data decesului său, câtă vreme ieşirea din patrimoniu a fost una forţată, abuzivă, iar nu ca efect al unui act de dispoziţie al proprietarului.

Cu alte cuvinte, în lipsa actului normativ abuziv, dacă terenul s-ar fi aflat în patrimoniul lui BBB. la data deschiderii succesiunii, fiind un bun imobil, acesta ar fi revenit Academiei Române, în baza dispoziţiilor testamentare menţionate anterior.

Pe de altă parte, moştenirea testamentară coexistă cu cea legală în situaţia în care testatorul nu a dispus cu privire la întregul său patrimoniu ori în situaţia în care există moştenitori rezervatari.

În speţă, nefiind întrunită niciuna dintre cele două situaţii de excepţie, rezultă că moştenirea lui BBB. era una exclusiv testamentară.

Împrejurarea că terenul în cauză nu se mai regăsea în patrimoniul acestuia la data întocmirii testamentului nu înseamnă că, cu privire la acesta, sunt aplicabile regulile moştenirii legale, căci aceasta s-ar fi întâmplat doar în ipoteza în care, prin voinţa sa, testatorul ar fi lăsat o parte din patrimoniu neacoperită de dispoziţiile testamentului, iar nu şi atunci când lipsa bunului din patrimoniu la acea dată s-ar fi datorat unor motive independente de voinţa testatorului, aşa cum a fost situaţia în speţă.

În privinţa testamentului lui BBB., existenţa lui era cunoscută de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, chiar dacă în referatele care au stat la baza emiterii dispoziţiilor nu s-a făcut menţiune despre el.

În acest sens, în referatul şi adresa pentru obţinerea avizului Ministerului de Finanţe prevăzut de art. 33 din Legea nr. 10/2000, semnate de inculpatul C., membru al Comisiei, referatul fiind aprobat de inculpatul A., s-a făcut vorbire despre testamentul lui BBB., susţinându-se însă că acesta nu-şi produce efecte cu privire la terenul care formează obiectul notificării, întrucât la data întocmirii testamentului terenul nu mai era proprietatea lui BBB.

Or, potrivit celor expuse anterior, o asemenea susţinere ar fi fost adevărată doar în situaţia în care bunul ar fi ieşit din patrimoniul testatorului, ca efect al manifestării sale de voinţă, iar nu ca efect al unui act normativ abuziv.

Omisiunea ulterioară din referatele care au stat la baza dispoziţiilor de restituire a oricărei menţiuni cu privire la testamentul lui BBB., nu a fost o pură întâmplare, datorată necunoaşterii situaţiei de fapt, ci a avut un caracter deliberat, acreditându-se impresia falsă că QQQQQ., în numele căreia fusese făcută notificarea, a acţionat ca moştenitor legal al persoanei îndreptăţite, deşi în cazul acesteia moştenirea fusese testamentară.

O asemenea concluzie a fost susţinută şi de Adeverinţa nr. x din 8.03.2004 emisă de inculpata U., în calitate de notar public, cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a), art. 68 şi art. 69 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. x/1995.

Astfel, pe baza declaraţiei dată de doi martori la 5.03.2004, inculpata U. a emis "adeverinţa" nr. 40 din 8.03.2004, în care a atestat "în baza documentelor anexate cererii nr. x/8.03.2004 privind procedura succesorală pentru eliberarea certificatului de calitate de moştenitor de pe urma defunctului BBB., decedat la data de 20.07.1946, cu ultim domiciliu în Constanţa" că "QQQQQ., nepoată de soră (rudă de gradul III), are calitatea de unic moştenitor şi succesor în drepturi a defunctului."

În fapt, adeverinţa respectivă a fost emisă la solicitarea inculpatului VV., formulată în nume propriu şi înregistrată sub nr. x din 8.03.2004, care a avut ca obiect "eliberarea unui certificat de calitate de moştenitor privind pe defunctul BBB., cu ultim domiciliu în Constanţa".

Potrivit Legii nr. 36/1995, atât certificatul de moştenitor (art. 83), cât şi certificatul de calitate de moştenitor (art. 84) sunt acte care se emit de către notarul public în procedura succesorală reglementată în secţiunea III.

Potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 36/1995 procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu.

Procedura succesorală se deschide la cererea oricărei persoane interesate (art. 68), în baza unei cereri în care vor fi menţionate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral (art. 69).

În ce priveşte certificatul de calitate de moştenitor, potrivit art. 84 din lege acesta se poate emite în cazul în care nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operaţiuni de durată "şi moştenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea".

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că emiterea unui certificat de calitate de moştenitor poate fi cerută doar de moştenitorii defunctului, în cadrul unei proceduri succesorale notariale desfăşurate de un birou notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu.

În speţă, în adresele transmise organului de urmărire penală, inculpata U. a susţinut că la cabinetul său notarial nu s-a înregistrat niciun dosar de moştenire privind pe defunctul BBB., ci doar o cerere a inculpatului VV. prin care s-a solicitat eliberarea unui certificat de calitate de moştenitor, care în fapt nu s-a eliberat.

De asemenea, inculpata a susţinut că în urma Cererii nr. x din 8.03.2004, "nu s-a întocmit niciun dosar (act), această cerere fiind lăsată în nelucrare de solicitantul CCCCCCCCC."

Aceste susţineri ale inculpatei nu au un suport real.

Astfel, având în vedere ultimul domiciliu al defunctului BBB., despre care inculpata U. cunoştea că nu se află pe raza municipiului Constanţa, ci în Bucureşti (în condiţiile în care pe 4.09.2003 tot ea fusese cea care legalizase o copie a certificatului de deces al acestuia, din care rezulta locul decesului), este evident că inculpata U., notar public în Constanţa, nu putea desfăşura legal o procedură succesorală notarială în legătură cu defunctul BBB. şi, pe cale de consecinţă, nu putea elibera nici certificatul de calitate de moştenitor solicitat de inculpatul VV.

Mai mult, având în vedere că un asemenea certificat se eliberează la cererea moştenitorilor, iar inculpatul VV., care a depus cererea în nume propriu, nu era moştenitor al lui BBB., este evident că nici din această perspectivă inculpata U. nu putea emite respectivul certificat.

În fapt, inculpata U. a încercat să eludeze dispoziţiile legale în materia procedurii succesorale notariale, în sensul că, deşi formal nu a înregistrat un dosar succesoral şi nu a eliberat un certificat de calitate de moştenitor, în fapt a desfăşurat activităţi specifice unei asemenea proceduri şi a eliberat un act cu aceleaşi valenţe ca respectivul certificat.

Astfel, pentru dovedirea calităţii de moştenitor a lui QQQQQ., inculpata a audiat doi martori conform art. 77 din Legea nr. 36/1995, activitate specifică unei proceduri succesorale notariale. De altfel, chiar în conţinutul declaraţiei se face referire atât la dispoziţiile art. 77, cât şi la cele ale art. 84 din Legea nr. 36/1995.

În privinţa actului eliberat, deşi acesta este intitulat "adeverinţă", iar nu "certificat de calitate de moştenitor", el cuprinde în esenţă menţiunile unui asemenea certificat şi tinde la stabilirea calităţii de moştenitor al acesteia, întocmai ca cel prevăzut de art. 84 din aceeaşi lege.

Astfel, prin această "adeverinţă", care nu se regăseşte ca atare între actele notariale pe care notarul public le poate îndeplini conform art. 8 din Legea nr. 36/1995, inculpata U. a atestat că QQQQQ., nepoată de soră (rudă de gradul III) a lui BBB., "are calitatea de unic moştenitor şi succesor în drepturi a defunctului".

Prin urmare, contrar celor susţinute de inculpata U., Cererea nr. x din 8.03.2004 nu a fost lăsată în nelucrare, ci în baza acesteia:

- inculpata a audiat în calitate de martori două persoane, pentru a dovedi calitatea de unic moştenitor a lui QQQQQ.;

- inculpata a trimis o adresă către Arhivele Naţionale pentru a afla dacă a fost înregistrată deschiderea procedurii succesorale privind pe defunctul BBB.;

- inculpata a eliberat Adeverinţa nr. x din 8.03.2004 prin care a atestat calitatea de unic moştenitor a lui QQQQQ. în privinţa defunctului BBB.

Aşa cum se poate observa din actele emise de inculpata U. (Adresa nr. x către Arhivele Naţionale şi adeverinţa nr. x), în ambele se face referire la Cererea nr. x din 8.03.2004.

Mai mult, în privinţa obiectului acestei cereri, în cele două acte emise inculpata a arătat că aceasta priveşte "constatarea calităţii de moştenitor a doamnei QQQQQ." (în Adresa nr. x), respectiv "procedura succesorală pentru eliberarea certificatului de calitate de moştenitor de pe urma defunctului BBB." (în Adeverinţa nr. 40).

Prin urmare, inculpata U. a fost pe deplin conştientă că actul a cărui eliberare i s-a solicitat (certificat de calitate de moştenitor) nu putea fi emis decât în cadrul unei proceduri succesorale, pe care ea nu era competentă să o desfăşoare, având în vedere ultimul domiciliu real al defunctului.

În aceste condiţii, invocând în mod neadevărat că defunctul BBB. a avut ultimul domiciliu în Constanţa, în baza unei proceduri sui-generis, inculpata U. a eliberat un înscris având în esenţă acelaşi conţinut şi destinat să producă aceleaşi consecinţe juridice ca şi un certificat de calitate de moştenitor, care a fost valorificat ca atare de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În privinţa conţinutului Adresei nr. x din 8.03.2004 şi a declaraţiei din 5.03.2004, ce a stat la baza emiterii adeverinţei, ambele atestă împrejurări neadevărate.

Astfel, în ce priveşte declaraţia din 5.03.2004, deşi aceasta are legătură cu soluţionarea Cererii nr. x din 8.03.2004 vizând eliberarea certificatului de calitate de moştenitor, ea este anterioară respectivei cereri. Mai mult, declaraţiile sunt date chiar la cererea celor doi martori, care există ca atare, deşi aceasta nu este o procedură de sine stătătoare, ci incidentală unei alte cereri.

De altfel, şi rectificarea declaraţiei, efectuată de inculpata U. în 9.06.2005, se pretinde că a avut loc la cererea acestora (care însă nu există), deşi o asemenea operaţiune se face de regulă la iniţiativa celui care beneficiază de consecinţele juridice ale actului respectiv.

Dincolo de aceste neregularităţi procedurale, declaraţia conţine menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la:

- data decesului lui BBB.: 20.07.1946, în loc de 15.07.1948;

- ultimul domiciliu al defunctului: Constanţa, în loc de Bucureşti;

- împrejurarea că unicul moştenitor al lui BBB. a fost QQQQQ.

Astfel, în privinţa datei decesului şi a ultimului domiciliu al defunctului BBB., inculpata U. legalizase la 4.09.2003 o copie a certificatului de deces al acestuia din urmă, tot la cererea inculpatului VV., cunoscând aşadar că cele declarate de martori în această privinţă nu corespund adevărului.

În ce priveşte calitatea de unic moştenitor a lui QQQQQ., este de observat că la data decesului lui BBB. (1948) erau în viaţă două surori şi un frate: RRRRR., SSSSS., UUUUU., cu toţii domiciliaţi în Bucureşti, iar QQQQQ. avea doar 11 ani (ns. 1937).

Prin urmare, având în vedere că cei doi martori au pretins că l-au cunoscut pe BBB. până la data decesului acestuia, ei puteau atesta cel mult situaţia moştenitorilor la acea dată, care în mod cert nu era cea consemnată de inculpata U.

În ce priveşte Adeverinţa nr. x din 8.03.2004, aceasta cuprinde deopotrivă menţiuni neadevărate şi omisiuni, referitoare la data decesului şi ultimul domiciliu al defunctului BBB., dar şi la împrejurarea că la data emiterii adeverinţei, presupusul moştenitor unic al acestuia, numita QQQQQ. era la rândul său decedată, aspect de asemenea cunoscut de inculpata U., care legalizase cu doar 5 zile înainte (la 3.03.2004) copia adeverinţei emise de Primăria sectorului 4 din Bucureşti care atesta data, locul şi cauza decesului.

Menţiunea referitoare la scopul eliberării adeverinţei, făcută în finalul acesteia ("pentru a-i servi la Primăria Municipiului Constanţa, Prefectura Constanţa sau orice alte instituţii unde acesta este solicitat"), denotă faptul că inculpata U. a ştiut că respectivul înscris va fi folosit în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, în vederea restituirii în natură a unor imobile ce au aparţinut lui BBB. sau stabilirii de măsuri reparatorii (inclusiv prin echivalent bănesc), măsuri de competenţa Primăriei, respectiv prefecturii potrivit legii.

În consecinţă, inculpata U. şi-a asumat nu doar eliberarea înscrisului şi conţinutul său, ci şi urmările previzibile ale folosirii acestuia în faţa autorităţilor sus-menţionate, constând în obţinerea de către solicitant (inculpatul VV.) a unor imobile sau despăgubiri băneşti în baza Legii nr. 10/2001.

3. inculpaţii VV., V., Y., W., S. (prin persoană interpusă) şi X. (în calitate de reprezentant al S.C. MM. S.A.) nu au dobândit în mod legal aşa-zisele drepturi succesorale ale lui QQQQQ.

Soluţionarea nelegală a notificării vizând suprafaţa de 98,66 ha. teren ce a aparţinut lui BBB. s-a făcut cu contribuţia esenţială a inculpaţilor VV., V., Y., W., S. şi X., care şi-au însuşit fraudulos pretinsele drepturi succesorale pe care QQQQQ. le avea în legătură cu averea defunctului său unchi.

În acest sens, prin mai multe contracte de cesiune încheiate de inculpatul T., în calitate de notar, presupusele drepturi ale lui QQQQQ. au ajuns în stăpânirea exclusivă a inculpaţilor sus-menţionaţi, iar aceştia le-au valorificat în faţa autorităţilor învestite cu aplicarea Legii nr. 10/2001 (Comisia şi primarul municipiului Constanţa), devenind proprietari asupra a 96 de terenuri scoase ilegale din patrimoniul municipiului Constanţa şi al statului român.

Rolul esenţial în această operaţiune cu caracter infracţional l-a avut inculpatul T., care a autentificat în calitate de notar public mai multe acte, atât înainte, cât şi după soluţionarea notificării în favoarea inculpaţilor VV., Y., W., S. şi X.

Chiar dacă principala acuzaţie este în legătură cu încheierea contractului de cesiune de drepturi litigioase din 30.09.2002, inculpatul T. a sprijinit grupul infracţional şi în continuare, prin folosirea acestui contract ca temei pentru încheierea celor 3 contracte din 14.01.2004, acte prin care inculpaţii Y., W. şi X. au dobândit în mod formal calitatea de persoane îndreptăţite, în sensul Legii nr. 10/2001, alături de inculpaţii VV. şi S., ca cesionari ai aşa-ziselor drepturi deţinute de QQQQQ. cu privire la terenul ce a făcut obiectul Notificării nr. x din 11.12.2001.

Ulterior, inculpaţii VV., Y., W., S. (prin persoană interpusă) şi X. (ca reprezentant al S.C. MM. S.A.) au depus aceste contracte la Primăria municipiului Constanţa, solicitând şi obţinând soluţionarea notificării iniţiale pe numele lor (sau ale persoanei interpuse ori societăţii reprezentate, după caz).

Revenind la inculpatul T., din materialul probator existent la dosarul cauzei rezultă că acesta a redactat şi autentificat, în calitate de notar:

- Contractul de mandat nr. x din 17.10.2001 încheiat între QQQQQ. şi inculpatul VV., invocat de acesta din urmă ca temei al notificării ce face obiectul prezentei cauze;

- Contractul de mandat nr. x din 22.05.2002 încheiat între QQQQQ. şi inculpaţii VV. şi S., ce a servit ca aşa-zis temei pentru contractul de cesiune din 30.09.2002;

- Contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. 4.788 din 30.09.2002 încheiat între inculpaţii VV. şi S., ca mandatari ai lui QQQQQ. şi inculpatul V. (cumnat al inculpatului VV.) şi LL. (bunica de 79 de ani a inculpatului S.), prin care aşa-zisele drepturi succesorale ale mandantei în legătură cu terenul notificat au fost înstrăinate către persoane interpuse ale mandatarilor;

- cele 3 contracte de cesiune de drepturi litigioase nr. x din 14.01.2004, prin care inculpaţii Y., W. şi X. au dobândit de la inculpaţii VV. şi S. o cotă parte din aşa-zisele drepturi deţinute de QQQQQ. cu privire la terenul ce a făcut obiectul Notificării nr. 3.646 din 11.12.2001;

- procurile speciale nr. x din 25.02.2004 şi nr. x din 11.03.2004, prin care LL. (persoana interpusă a inculpatului S.), inculpatul Y. şi S.C. MM. S.A. (reprezentată de inculpatul X.) l-au împuternicit pe inculpatul VV. să-i reprezinte cu puteri depline în faţa autorităţilor în legătură cu notificările depuse în baza Legii nr. 10/2001;

- acte întocmite după dobândirea terenurilor atribuite în legătură cu notificarea ce face obiectul cauzei (a se vedea, cu titlu de exemplu, contractul de vânzare-cumpărare din 8.09.2005 în care inculpatul Y. a avut calitatea de vânzător, contractul de partaj din 29.09.2005 şi actul adiţional din 29.11.2005 încheiat între inculpatul VV., numita LL. şi S.C. MM. S.A).

Practic, cu excepţia Contractului de cesiune nr. x din 10.03.2003 prin care inculpatul VV. a dobândit în nume propriu, prin cumpărare de la inculpatul V. (cumnatul şi persoana sa interpusă) jumătate din aşa-zisele drepturi succesorale ale lui QQQQQ., toate celelalte înscrisuri autentice folosite în procedura de soluţionare a notificării iniţiale, au fost întocmite de inculpatul T.

Chiar dacă doar unele din aceste acte au un caracter necorespunzător adevărului, în mod nemijlocit sau prin încorporarea în conţinutul lor a unui înscris fals, multitudinea de acte întocmite de inculpatul T. în legătură cu soluţionarea notificării ce face obiectul prezentei cauze demonstrează că legătura sa cu beneficiarii imediaţi ai terenurilor atribuite ca măsuri compensatorii, nu a fost una întâmplătoare, izolată.

Principala acuzaţie adusă inculpatului T. are în vedere redactarea şi autentificare Contractului de cesiune de drepturi (succesorale) litigioase nr. 4.788 din 30.09.2002, ce a servit ulterior ca temei al cesionării unei cote părţi din aceste drepturi către inculpaţii VV., Y., W. şi S.C. MM. S.A. (reprezentată de inculpatul X.).

Analiza legalităţii acestui contract este în strânsă legătură cu cele două contracte de mandat redactate şi autentificate de acelaşi inculpat la 17.10.2001 şi 22.05.2002.

Astfel, în contractul de mandat încheiat la 17.10.2001 între QQQQQ. şi inculpatul VV., ce a servit ca temei aparent al înregistrării notificării, inculpatul T. a prevăzut ca remuneraţie pentru mandatar cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilelor care vor fi restituite în natură şi cota de 1/2 din "valoarea totală a despăgubirilor primite", în cazul în care imobilele revendicate nu vor fi restituite în natură, ci se vor acorda despăgubiri.

Este de remarcat imprecizia termenilor folosiţi de inculpat, prin raportare la prevederile Legii nr. 10/2001.

Astfel, legea reglementează două modalităţi de soluţionare a notificărilor: restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv (regula) şi stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent (excepţia), care pot îmbrăca trei forme:

- compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător;

- acordarea de acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital ori de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare;

- acordarea de despăgubiri băneşti.

Potrivit art. 977 din C. civ. în vigoare la data redactării actelor, interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.

Prin urmare, ţinând cont de termenii folosiţi de Legea nr. 10/2001, clauza privind remuneraţia mandatarului constând în cota de 1/2 din valoarea totală a despăgubirilor primite trebuie interpretată în sensul că ea a avut în vedere nu doar despăgubirile băneşti, ci toate formele pe care le puteau îmbrăca măsurile reparatorii prin echivalent, în condiţiile în care s-a folosit termenul generic de "despăgubiri", fără a se specifica şi caracterul pecuniar al acestora.

Această concluzie nu este lipsită de importanţă, prin raportare la remuneraţia stabilită în cel de-al doilea contract redactat şi autentificat de inculpatul T. la 22.05.2002.

Astfel, în legătură cu remuneraţia mandatarilor, în acest contract s-a prevăzut:

- ca aceasta să constea dintr-o cotă indiviză de 50% din dreptul de proprietate asupra fiecărui imobil, pentru acele imobile care vor fi restituite în natură, precum şi din măsurile reparatorii prin echivalent în sensul art. 1 din Legea nr. 10/2001, în integralitatea lor"

- ca "în cazul imobilelor revendicate pentru care se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent în sensul art. 1 din Legea nr. 10/2001, mandatarii vor avea, dar numai împreună, dreptul deplin de dispoziţie asupra acestor despăgubiri"

- autorizarea mandatarilor de a negocia cu depline puteri "o cotă indiviză de 1/2 (jumătate) din cota mea indiviză de 50%, adică 25%, pentru fiecare operaţiune de vânzare, având ca obiect măsurile reparatorii prin echivalent, în toate cele 3 forme prevăzute de art. 1 din Legea nr. 10/2001".

Cu privire la acestea din urmă, mandatarii aveau următoarele obligaţii:

- de informare în prealabil a mandantei cu privire la fiecare tranzacţie în parte şi de prezentare a proiectului de contract ce urmează a se semna;

- de plată a cotei indivize de 25% din preţul tranzacţiei, pentru fiecare tranzacţie în parte.

Apărarea constantă a inculpatului T., făcută inclusiv în declaraţia dată de acesta în faţa instanţei de apel, potrivit căreia prin contractul din 22.05.2002 mandatarilor li s-a oferit ca remuneraţie dreptul deplin de dispoziţie asupra măsurilor reparatorii prin echivalent şi 50% din ce se va obţine din retrocedarea în natură, nu poate fi primită.

În primul rând, o asemenea clauză ar fi fost contrară esenţei contractului de mandat, care se încheie în considerarea intereselor acestuia, iar nu ale mandatarilor.

Or, printr-o asemenea interpretare a clauzei remuneratorii, mandantul ar fi "plătit" pentru cota de 50% din imobilele restituite în natură, nu doar restul de 50% din aceste imobile, ci şi toate măsurile reparatorii prin echivalent (terenuri, acţiuni, bani).

Mai mult, o asemenea interpretare este absurdă, întrucât ar însemna că, în situaţia în care nu se restituie niciun imobil în natură, ci se obţin doar măsuri reparatorii prin echivalent, dar sub forma atribuirii de terenuri în compensare (cum a fost nu doar situaţia în speţă, ci şi în cvasitotalitatea celorlalte cazuri ce fac obiectul judecăţii), mandantul în favoarea căruia s-a încheiat contractul şi acţionează mandatarii, nu ar primi nimic, în timp ce aceştia din urmă ar primi totul, sub formă de remuneraţie!!!

În al doilea rând, susţinerile inculpatului T. contravin regulilor de interpretare prevăzute de art. 977 C. civ., anterior citat şi art. 982 C. civ., în vigoare la data întocmirii actelor.

Astfel, având în vedere şi modul în care a fost stipulată remuneraţia în primul contract de mandat (50% din dreptul de proprietate asupra imobilelor restituite în natură şi 50 % din despăgubirile primite, în sens de măsuri reparatorii), nu se vede de ce în cel de-al doilea, care l-a înlocuit practic pe cel dintâi, mandantul ar fi acceptat o clauză remuneratorie defavorabilă (doar 50% din dreptul de proprietate asupra imobilelor restituite în natură).

De asemenea, potrivit art. 982 C. civ. toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg.

Or, în cauză se poate vorbi cel mult despre o ambiguitate cu privire la dreptul de dispoziţie asupra măsurilor reparatorii, speculată în actele încheiate ulterior.

În realitate, dreptul de dispoziţie asupra măsurilor reparatorii prin echivalent nu a fost cedat în totalitate mandatarilor, întrucât:

- cota indiviză de 50% prevăzută ca remuneraţie se referea nu doar la dreptul de proprietate asupra imobilelor care vor fi restituite în natură, ci şi din măsurile reparatorii prin echivalent.

Această interpretare rezultă cu certitudine din redactarea contractului (pagina 2, penultimul paragraf):

"remuneraţia să constea dintr-o cotă indiviză de 50% din dreptul de proprietate (...), precum şi din măsurile reparatorii (...)" sintagma finală "integralitatea lor" este similară celei folosite în primul contract de mandat, cu referire la "valoarea totală a despăgubirilor primite", la care se aplica cota de 1/2, respectiv 50%.

- mandatarii au fost autorizaţi să negocieze "o cotă indiviză de 1/2 din cota mea indiviză de 50%, adică 25%, pentru fiecare operaţiune de vânzare având ca obiect măsurile reparatorii, în toate cele 3 forme prevăzute de art. 1 din Legea nr. 10/2001".

Or, prin această clauză se confirmă că mandantul avea o cotă de 50% din măsurile reparatorii prin echivalent, în toate cele 3 forme, adică inclusiv în cazul imobilelor atribuite în compensare (prima formă).

Mai mult, în cazul în care mandatarii ar fi avut un drept de dispoziţie asupra tuturor măsurilor reparatorii prin echivalent, obligaţiile prevăzute în contract în sarcina lor în cazul operaţiunilor de vânzare având ca obiect aceste măsuri (de a-l informa în prealabil pe mandant, de a-i prezenta proiectul de contract şi, mai ales, de a-i plăti o cotă indiviză de 25% din preţul fiecărei tranzacţii) ar fi fost lipsite de obiect.

În al treilea rând, dincolo de toate aceste aspecte, este de observat că problema remuneraţiei se punea numai după restituirea în natură a imobilelor, respectiv după acordarea (obţinerea) măsurilor reparatorii prin echivalent, căci numai în aceste condiţii se putea negocia vânzarea acestora.

Altfel spus, tranzacţionarea prevăzută în contract se referea la vânzarea unor cote-părţi indivize din bunuri obţinute efectiv în urma soluţionării notificărilor, iar nu a unor drepturi succesorale privitoare la bunurile notificate şi nevalorificate încă.

Chiar dacă s-ar accepta susţinerile inculpatului T., potrivit cărora prin contractul din 22.05.2002 mandatarilor li s-a oferit ca remuneraţie dreptul deplin de dispoziţie asupra măsurilor reparatorii prin echivalent, acesta nu putea servi ca temei pentru cesionarea drepturilor succesorale.

Doar eventualele măsuri reparatorii puteau fi tranzacţionate, ca remuneraţie, însă numai după obţinerea lor efectivă, ca urmare a valorificării drepturilor succesorale, neexistând o identitate între acestea şi măsurile reparatorii.

Or, prin contractul de cesiune din 30.09.2002 redactat şi autentificat de inculpatul T., mandatarii VV. şi S. au tranzacţionat drepturi succesorale, iar nu măsurile reparatorii (remuneraţia). De altfel, dacă ar fi tranzacţionat măsurile reparatorii, inculpaţii VV. şi S. ar fi acţionat în nume propriu, ca titulari ai remuneraţiei, iar nu mandatari ai lui QQQQQ.

Concluzionând, clauzele referitoare la remuneraţia cuvenită mandatarilor din contractul de mandat autentificat de inculpatul T. sub nr. x din 22.05.2002 aveau în vedere strict o situaţie post-factum (după restituirea în natura a imobilelor, respectiv obţinerea efectivă a măsurilor reparatorii prin echivalent) şi nu puteau constitui temei pentru înstrăinarea ulterioară a aşa-ziselor drepturi succesorale ale mandantei cu privire la terenul ce a format obiectul Notificării nr. 3.646 din 11.12.2001.

Cu toate acestea, la 30.09.2002, inculpatul T. a redactat şi autentificat sub nr. x contractul de cesiune de drepturi litigioase prin care inculpaţii VV. şi S., acţionând în calitate de mandatari ai lui QQQQQ., au cesionat către LL. (bunica în vârstă de 79 de ani a inculpatului S.) şi inculpatul V. (cumnat al inculpatului VV.) "toate drepturile succesorale litigioase" care au aparţinut autorilor mandantei, inclusiv BBB., cu privire la imobilele pentru care erau în curs de desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare, "prin acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent".

Temeiul juridic al încheierii acestui contract de cesiune l-a constituit tocmai contractul de mandat din 22.05.2002.

Potrivit art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 36/1995 notarii publici au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii, iar în cazul în care actul solicitat este contrar legii, notarul public va refuza întocmirea lui.

Tot astfel, potrivit art. 45 alin. (1) din aceeaşi lege, notarul public are obligaţia să verifice dacă scopul pe care părţile îl urmăresc cu privire la actul pe care vor să-l încheie este în conformitate cu legea.

În consecinţă, cu ocazia redactării şi autentificării contractului de cesiune din 30.09.2002, inculpatul T. avea obligaţia de a verifica dacă acesta respectă legea, cu referire la dispoziţiile C. civ. referitoare la contractul de mandat, în condiţiile în care contractul de cesiune a fost încheiat în baza contractului de mandat din 22.05.2002.

Astfel, potrivit art. 1537 din C. civ., în vigoare la data încheierii contractului de cesiune, mandatarul nu poate face nimic afară din limitele mandatului său, ceea ce înseamnă că în toate cazurile mandatarul trebuie să se încadreze în limitele împuternicirii primite.

Or, potrivit celor expuse anterior, prin contractul de mandat din 22.05.2002 inculpaţii VV. şi S. nu primiseră din partea mandantei QQQQQ. împuternicire pentru a vinde drepturile succesorale cu privire la imobilele pentru care erau în desfăşurare proceduri de recuperare. Dimpotrivă, aşa cum rezulta din obiectul explicit al contractului, cei doi mandatari erau împuterniciţi ca, în numele şi pe seama mandantei, "să întreprindă toate demersurile necesare în vederea recuperării dreptului de proprietate asupra imobilelor care au aparţinut autorilor acesteia, în sensul restituirii lor în natură sau în vederea obţinerii de măsuri reparatorii prin echivalent."

Este de reţinut de asemenea că, după 4 zile de la încheierea contractului de cesiune din 30.09.2002, respectiv la 4.10.2002, mandanta QQQQQ. a decedat, iar inculpatul T. a luat cunoştinţă despre această împrejurare cel mai târziu la 10.10.2002, când a fost deschisă procedura succesorală notarială pentru defunctă chiar la biroul notarial al inculpatului T.

În aceste condiţii, inculpatul T. a nesocotit dispoziţiile sus-arătate din Legea nr. 36/1995 şi C. civ., căci a redactat şi autentificat contractul de cesiune prin încălcarea limitelor contractului de mandat şi nesocotirea obiectului acestuia, fiind în mod evident un act care a vătămat interesele mandantului, inclusiv din perspectiva legii penale.

Ulterior, acest contract de cesiune cu menţiuni necorespunzătoare adevărului a fost utilizat de acelaşi inculpat la redactarea şi autentificarea celor 3 contracte de cesiune din 14.01.2004, în baza cărora inculpaţii Y. şi W., precum şi S.C. MM. S.A. (reprezentată de inculpatul X.) au dobândit de la inculpatul VV. (care între timp "reprimise" de la inculpatul V. drepturile cumpărate anterior de acesta) şi LL. (bunica inculpatului S., netransportabilă, în vârstă de 81 de ani) cotă-parte din "totalul drepturilor succesorale litigioase ce privesc imobilele revendicate în baza Legii nr. 10/2001, situate exclusiv pe raza municipiului Constanţa şi pentru care sunt în curs de desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare."

Aşa cum rezultă din cuprinsul celor trei contracte, fiecare cesionar s-a declarat "întru totul de acord" cu conţinutul contractului redactat şi autentificat de inculpatul T., pe care şi l-au însuşit astfel în totalitate, inclusiv cu privire la menţionarea contractului de cesiune din 30.09.2002 (alături de cel din 10.03.2003), ca temei al dobândirii drepturilor cesionate de cei doi cedenţi.

Examinând obiectul celor trei contracte de cesiune, se observă că acestea au avut în vedere "drepturile succesorale litigioase pentru care sunt în desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare", deşi prin contractul de cesiune din 30.09.2002, care a stat la baza încheierii acestora, drepturile succesorale tranzacţionate se refereau la imobilele pentru care erau în curs de desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare, "prin acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent".

Prin urmare, obiectul celor trei contracte de cesiune din 14.01.2004 era unul mai larg, deşi teoretic cedenţii nu puteau transmite către cesionari mai multe drepturi decât aveau ei înşişi.

În acest fel, apărările inculpatului T., cu referire la dreptul mandatarilor de a dispune în totalitate de măsurile reparatorii prin echivalent, ca remuneraţie, sunt contrazise chiar de conduita sa ulterioară, concretizată în redactarea celor trei contracte de cesiune din 14.01.2004, căci aşa cum se poate observa inculpaţii Y. şi W., precum şi S.C. MM. S.A. (reprezentată de inculpatul X.) au dobândit prin aceste contracte cotă parte din "drepturile succesorale litigioase pentru care sunt în desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare", fără vreo distincţie, iar nu doar cele pentru care erau în curs de desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare, "prin acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent".

Această formulare a obiectului celor trei contracte de cesiune nu a constituit o simplă omisiune sau neglijenţă a inculpatului T., ci un act deliberat, care dovedeşte strânsa sa legătură cu ceilalţi inculpaţi-cesionari şi viitori beneficiari ai celor 95 de terenuri atribuite în soluţionarea notificării iniţiale.

Astfel, aşa cum se poate observa, Notificarea nr. 3.646 din 11.12.2001 viza în mod explicit "restituirea în natură" a imobilului de 98,66 ha. ce aparţinuse lui BBB.

Or, dacă contractele de cesiune din 14.01.2004 ar fi respectat limitele contractului de cesiune din 30.09.2002, în sensul că drepturile succesorale tranzacţionate s-ar fi limitat la imobilele pentru care erau în curs de desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare, "prin acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent", inculpaţii Y. şi W., precum şi S.C. MM. S.A. (reprezentată de inculpatul X.) nu ar mai fi avut nici măcar aparent calitatea de "persoane îndreptăţite", ca cesionari, pentru Notificarea nr. 3.646 din 11.12.2001, căci aceasta era o procedură administrativă de recuperare a unui imobil "în natură".

În aceste condiţii, reţinând poziţia exprimată explicit de fiecare cesionar în cuprinsul fiecărui contract de cesiune, în sensul că sunt "întru totul de acord" cu conţinutul contractului redactat şi autentificat de inculpatul T., inculpaţii Y., W. şi X. (ultimul, în calitate de reprezentant al S.C. MM. S.A.) şi-au asumat în deplină cunoştinţă de cauză nelegalitatea contractelor dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte, contractul de cesiune din 30.09.2002 nu putea constitui temei legal pentru încheierea contractelor de cesiune din 14.01.2004, iar pe de altă parte, chiar şi în aceste condiţii, obiectul acestor contracte depăşea limitele contractului din 30.09.2002.

Conivenţa infracţională stabilită între inculpaţii-cesionari şi notarul public T. este probată şi de procurile speciale redactate şi autentificate de acesta din urmă la 25.02 şi 11.03.2004, cu referire la interdicţiile menţionate în finalul acestora.

Astfel, inculpatul VV., în calitate de mandatar, nu putea dispune, "în tot sau parte, în vreuna din modalităţile prevăzute de lege, de drepturile succesorale litigioase" ale mandanţilor LL., Y. şi S.C. MM. S.A., de "dreptul de proprietate asupra imobilelor şi/sau serviciilor" retrocedate sau acordate în compensare şi de "sumele de bani acordate ca despăgubiri".

Prin inserarea unei asemenea clauze, nespecifice de altfel unei procuri speciale ori chiar unui contract de mandat, cesionarii au recunoscut implicit modul fraudulos în care au deposedat-o pe QQQQQ. de drepturile aferente notificarilor depuse la Primăria Constanţa şi au vrut să se asigure că modalitatea uzitată anterior (cesiunea de drepturi succesorale litigioase) nu va mai putea fi folosită de mandatar şi în privinţa lor.

În privinţa inculpaţilor VV. şi S., pentru considerentele expuse anterior, aceştia nu au avut nici măcar aparent calitatea de "persoane îndreptăţite", ca cesionari, direct sau prin persoană interpusă, pentru Notificarea nr. 3.646 din 11.12.2001, câtă vreme aceasta era o procedură administrativă de recuperare a unui imobil "în natură", în timp ce contractul de cesiune din 30.09.2002, prin care LL., persoana interpusă prin care a acţionat inculpatul S., a dobândit calitatea de cesionar, a avut în vedere exclusiv imobilele pentru care erau în curs de desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare, "prin acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent".

În cazul inculpatului VV., el s-a aflat într-o situaţie similară cu inculpaţii Y., W. şi X., căci prin contractul de cesiune din 10.03.2003, singurul pe care nu l-a redactat şi autentificat inculpatul T., acesta a primit de la cumnatul său, inculpatul V., cota parte din drepturile litigioase cu privire la imobile pentru care erau în curs de desfăşurare proceduri administrativ-judiciare de recuperare, fără vreo altă precizare, deşi contractul de cesiune din 30.09.2002, invocat ce temei pentru noul contract de cesiune, avea un obiect limitat, potrivit celor expuse anterior.

În plus, prin contractul din 10.03.2003, inculpatul VV. a dobândit cota parte din drepturile succesorale litigioase "care au aparţinut autoarei noastre QQQQQ., precum şi autorilor ei", deşi prin contractul din 30.09.2002 fuseseră tranzacţionate, în numele şi pe seama mandantei, "toate drepturile succesorale litigioase care au aparţinut autorilor mei."

Inculpaţii VV. şi S. au avut o poziţie aparte între cesionarii beneficiari ai soluţionării notificării nr. 3.646 din 11.12.2001, întrucât aceştia au fost cei care în calitate de mandatari, prin nesocotirea obiectului contractului de mandat din 22.05.2002, au înstrăinat drepturile succesorale ale autorilor mandantei către persoane interpuse ale lor (bunica şi cumnatul), pe care apoi le-au împărţit cu inculpaţii Y., W. şi X.

Modul fraudulos în care inculpaţii VV. şi S. au acţionat este probat şi de circumstanţele în care s-a încheiat contractul de cesiune din 30.09.2002.

Aşa cum rezultă din situaţia de fapt, QQQQQ. nu era doar o persoană în vârstă (75 de ani la data decesului), ci şi suferindă inclusiv de o boală incurabilă, care i-a alterat progresiv starea fizică şi psihică.

Din actele medicale existente la dosarul cauzei, rezultă că sus-numita a fost internată în Spitalul Victor Babeş în perioada 24 - 26.09.2002, precum şi la Spitalul Dr. Bagdasar în perioada 26.09 - 4.10.2002, când a decedat.

În foaia de observaţie întocmită la Spitalul Victor Babeş cu privire la starea pacientei s-a consemnat:

"de aproximativ 1 an slăbiciune musculară progresivă, de aproximativ 2 luni inapetenţă, scădere ponderală. De aproximativ 1 săptămână: astenie fizică marcată, pierderi de cunoştinţă, imobilizată la pat, dezorientată temporo-spaţial", stare care nu s-a ameliorat, ci a condus în final la deces.

Este de reţinut că inculpaţii VV. şi S. erau la curent cu degradarea stării de sănătate a mandantei, care a fost internată în spital chiar de prietena inculpatului S., numita VVVVVVVV., aspecte reieşite din declaraţiile date de aceştia la poliţie, urmare a unei plângeri formulate în legătură cu decesul lui QQQQQ.

Prin urmare, cunoscând îndeaproape evoluţia stării de sănătate a mandantei şi, mai ales, văzând degradarea acesteia, inculpaţii VV. şi S. au luat în considerare iminenţa unui deces.

Or, inculpaţii ştiau că QQQQQ. nu are rude apropiate (a se vedea declaraţia inculpatului S. dată organelor de poliţie), situaţie în care contractul de mandat încheiat la 22.05.2002 avea să înceteze la moartea mandantului, conform art. 1552 pct. 3 C. civ.

În aceste condiţii, după moartea (iminentă) a mandantei, cei doi inculpaţi nu mai puteau întocmi niciun act valabil în numele şi pe seama acesteia, mai ales că ştiau despre acest eveniment (a se vedea disp.art. 1557 C. civ.).

Astfel, la 30.09.2002, în timp ce mandanta QQQQQ. era internată în spital în stare gravă, inculpaţii VV. şi S., în calitate de mandatari şi cu încălcarea contractului de mandat, au încheiat contractul de cesiune redactat şi autentificat de inculpatul T., prin care au deposedat-o de drepturile succesorale, invocate ulterior ca temei al notificărilor depuse la Primăria municipiului Constanţa, inclusiv cea care face obiectul prezentei cauze.

Cu alte cuvinte, încheierea contractului de cesiune la 30.09.2002 prin care inculpaţii VV. şi S. şi-au însuşit drepturile succesorale ale mandantei, prin persoane interpuse, a fost un act deliberat, în condiţiile în care, pe de o parte, decesul mandantei era iminent, iar după acea dată contractul de mandat înceta, iar pe de altă parte, mandanta nu avea moştenitori legali, care eventual să continue demersurile de recuperare a imobilelor ce au aparţinut autorilor ei.

Mai mult, având în vedere identitatea cesionarilor, contractul din 30.09.2002 a fost şi un act simulat, fiind vorba doar despre o cesiune formală, făcută către persoane aflate în relaţii de rudenie şi afinitate cu cei doi inculpaţi, fără a se plăti efectiv suma menţionată ca preţ al tranzacţiei.

În acest sens, în declaraţia dată în prezenţa inculpatului S., ca martor asistent, în faza de urmărire penală (ea decedând anterior întocmirii rechizitoriului), martora LL. a arătat că nu a fost prezentă la biroul notarial, fiind nedeplasabilă din anul 2001 ca urmare a unei fracturi de femur, nu a cunoscut conţinutul actelor notariale pe care le-a semnat şi nici ceea ce înseamnă "contract de cesiune de drepturi succesorale litigioase" ori "procură". Martora a arătat că doar a semnat actele, nu a dat şi nici nu a primit bani şi că "de toate s-a ocupat nepotul meu S.".

Concluzionând până la acest punct al analizei, coroborând notificarea cu care au fost învestiţi şi actele depuse în susţinerea acesteia şi în dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită (cele două contracte de mandat, cele cinci contracte de cesiune, Adeverinţa nr. 40, certificatul de deces al notificatoarei), membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa nu puteau soluţiona favorabil această notificare decât prin încălcarea legii, fapt care a dus la scoaterea din patrimoniul municipiului Constanţa şi al statului a 96 de terenuri.

Împrejurarea că o parte a actelor avute în vedere la soluţionarea notificării au fost întocmite de notari nu-i absolvă de răspundere pe membrii Comisiei şi nici pe primarul municipiului Constanţa, ca entităţi cu atribuţii în aplicarea Legii nr. 10/2001.

Din această perspectivă, faptul că actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată cu acţiune în anulare, nu-i deroba pe membrii Comisiei şi pe primarul municipiului Constanţa de propria analiză a actelor prezentate în susţinerea notificării, iar aspectele prezentate anterior (cu referire la formularea notificării cu depăşirea limitelor impuse de primul contract de mandat, la lipsa calităţii de moştenitor legal a lui QQQQQ. şi dobândirea drepturilor succesorale de către cei cinci cesionari prin încălcarea limitelor celui de-al doilea contract de mandat) se impuneau cu evidenţă din lecturarea atentă a înscrisurilor pe care le-au avut la dispoziţie, chiar şi în lipsa unei pregătiri juridice.

În egală măsură, este de reţinut că soluţionarea notificării iniţiale prin atribuirea celor 96 de terenuri ca măsuri reparatorii s-a făcut în lipsa avizului Ministerului Finanţelor prevăzut de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Într-o asemenea situaţie, soluţionarea notificării în lipsa avizului se face la solicitarea expresă a persoanei solicitante, în condiţiile prevăzute de pct. 29.5 din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, ceea ce înseamnă că atât autorităţile implicate în soluţionarea notificării (primarul şi Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001), cât şi persoanele solicitante îşi asumă inclusiv acordarea nelegală a măsurilor reparatorii, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă.

Prejudicierea patrimoniului statului şi al municipiului Constanţa este rezultatul acţiunii conjugate a primarului acestui municipiu, membrilor Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, cesionarilor şi celor doi notari care au redactat şi autentificat actele avute în vedere la soluţionarea favorabilă a notificării, dar şi a evaluatorului care a întocmit rapoartele pe baza cărora au fost stabilite măsurile compensatorii.

Din această perspectivă, valoarea prejudiciului este egală cu valoarea tuturor celor 96 de terenuri menţionate în cele 3 dispoziţii ale primarului municipiului Constanţa, întrucât aspectele de nelegalitate analizate anterior vizează procedura de soluţionare a notificării, în integralitatea sa.

Deşi în acest caz prejudiciul rezultă ex re, valoarea acestuia a fost mărită ca efect al conduitei inculpatului JJ., care a întocmit rapoartele de evaluare ale tuturor celor 96 de terenuri.

Analiza acestora demonstrează că, cel puţin în parte, terenurile ce au făcut obiectul celor 3 dispoziţii ale primarului municipiului Constanţa au fost subevaluate, fiind vorba despre acelaşi mod de operare folosit de inculpatul JJ. şi în celelalte cazuri supuse analizei în prezenta cauză.

a. Astfel, aşa cum se poate observa, 23 din cele 96 de terenuri erau situate în portul x (poziţiile 3 - 17 din Dispoziţia nr. x/2004 şi poziţiile 28 - 35 din Dispoziţia nr. x/2004).

Deşi terenurile făceau parte din corpuri de proprietate compacte, fiind situate în aceeaşi zonă şi prezentând aceleaşi caracteristici, valoarea lor a fost stabilită în mod arbitrar de inculpatul JJ., între 20 şi 140 de euro/mp.

În toate cazurile, inculpatul a folosit un teren martor neidentificat, cu o valoare de 101,6 euro/mp, la care a aplicat diferite corecţii, determinate în esenţă de lipsa sau distanţa faţă de utilităţi şi de restricţiile de folosinţă ori destinaţia terenului.

Or, aşa cum rezultă din adresele emise către Direcţia Urbanism, în certificatele de urbanism eliberate nu s-a menţionat clar destinaţia din reglementările urbanistice actuale, aceasta rămânând la latitudinea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi a evaluatorului.

Mai mult, din tabelele cuprinzând terenurile menţionate în respectivele adrese rezultă că utilizarea a fost propusă chiar prin rapoartele de evaluare, ceea ce înseamnă o dată în plus că restricţiile avute în vedere de inculpatul JJ. în privinţa destinaţiei şi folosinţei terenurilor nu au avut la bază vreo reglementare urbanistică, ci au fost stabilite chiar de el, ceea ce a condus în mod evident la subevaluarea terenurilor.

Astfel, dacă pentru unele terenuri inculpatul JJ. a stabilit destinaţia de "scuaruri urbane şi plantaţii de aliniament", ceea ce a condus la o corecţie negativă de 25%, pentru altele a stabilit destinaţia de "servicii, comerţ", cu o corecţie pozitivă de 20%, iar pentru terenurile cu destinaţia "locuinţă" a aplicat o corecţie negativă de 10%.

În privinţa restricţiilor de folosinţă, la acelaşi procent de ocupare a terenului a stabilit corecţii negative diferite, între 5 şi 10%, făcându-se trimiteri generice la PUZ-uri neataşate la rapoartele de evaluare întocmite.

În fine, în privinţa utilităţilor, deşi inculpatul a apreciat în toate cazurile că acestea sunt "în zonă", el a aplicat corecţii totale negative diferite de la un teren la altul, situate între 2 şi 13%.

Subevaluarea în acest caz a fost de 7.490.574 euro (12.815.925 valoarea totală conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză efectuat în faza de judecată - 5.325.351 valoarea totală stabilită de inculpatul JJ.).

b. Un alt teren care a fost subevaluat de inculpatul JJ. a fost cel în suprafaţă de 17.877,14 mp ce a făcut obiectul dispoziţiei nr. x/2004 (poziţia nr. 13).

Acest teren, concesionat anterior S.C. QQ. S.R.L., administrată de inculpatul L., a fost evaluat de inculpatul JJ. la 7 euro/mp., prin aplicarea unor corecţii negative totale de 36% la valoarea unui teren martor neidentificat, de 10.08 euro/mp.

Corecţiile au vizat distanţa faţă de utilităţi, adecvarea suprafeţei şi existenţa contractului de concesiune.

În privinţa utilităţilor, inculpatul a aplicat corecţii negative datorate lipsei instalaţiilor sanitare şi a celor de termoficare, deşi în cuprinsul aceluiaşi raport de evaluare, cu ocazia descrierii amplasamentului, inculpatul JJ. a menţionat că cele două tipuri de utilităţi sunt "la gard".

O altă corecţie negativă substanţială, de 15%, a fost aplicată pentru adecvarea suprafeţei, considerată excesivă (!), deşi aceasta trebuia să constituie un avantaj, constând în aceea că terenul putea primi orice utilizare, ţinând seama şi de amplasarea sa la drumul naţional, cu deschidere mare.

În fine, inculpatul a mai aplicat o corecţie negativă şi pentru contractul de concesiune care afecta terenul respectiv (deşi în final acesta a fost cumpărat chiar de concesionar!), al cărui procent l-a stabilit în mod arbitrar la nivelul de 15%.

Subevaluarea în acest caz a fost de 304.658 euro (429.798 valoarea stabilită conform raportului de constatare, corectată de raportul de expertiză - 125.140 valoarea stabilită de inculpatul JJ.).

Concluzionând, aspectele prezentate demonstrează că subevaluarea terenurilor analizate anterior a fost una evidentă, ce poate fi constatată chiar şi în lipsa unei pregătiri de specialitate, fiind vorba despre contradicţii între evaluări efectuate de acelaşi inculpat cu privire la terenuri cu caracteristici similare, despre contradicţii în cadrul aceluiaşi raport de evaluare, precum şi despre corecţii negative stabilite în mod arbitrar de inculpat, ca existenţă şi/sau procent, toate acestea în contextul în care nu existau reglementări urbanistice referitoare la terenurile analizate.

Faţă de toate aceste considerente, contrar concluziei la care a ajuns instanţa de fond pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanţa de apel constată că faptele imputate prin actul de sesizare în cazul de retrocedare BBB., există, au fost săvârşite de inculpaţii indicaţi în rechizitoriu şi întrunesc condiţiile de tipicitate ale următoarelor infracţiuni:

- în cazul inculpatului A.: abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Constanţa, a emis Dispoziţiile nr. 679 din 11.03.2004, nr. 796 din 19.03.2004 şi nr. 1.344 din 31.05.2004 în care a atestat o situaţie necorespunzătoare adevărului, prin raportare la calitatea de persoane îndreptăţite a inculpaţilor VV., Y., W., precum şi a S.C. MM. S.A. (al cărei asociat majoritar şi administrator era inculpatul X.) şi numitei LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi la valoarea unora dintre terenurile atribuite şi a soluţionat astfel notificarea cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a), art. 4 alin. (2) şi (3), art. 21 alin. (1) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, cauzând un prejudiciu ce a constat în atribuirea nelegală a 96 de terenuri care, în parte, au fost subevaluate cu suma totală de 7.795.323 euro.

- în cazul inculpaţilor B., C., D., E., F. şi I.: abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, au emis Referatele nr. 35.666 din 11.03.2004, nr. 40.290 din 19.03.2004 şi nr. 71.395 din 31.05.2004 în care au atestat o situaţie necorespunzătoare adevărului, prin raportare la calitatea de persoane îndreptăţite a inculpaţilor VV., Y., W., precum şi a S..C. MM. S.A. (al cărei asociat majoritar şi administrator era inculpatul X.) şi numitei LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi la valoarea unora dintre terenurile atribuite şi au participat la soluţionarea notificării cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a), art. 4 alin. (2) şi (3), art. 21 alin. (1) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, cauzând un prejudiciu ce a constat în atribuirea nelegală a 96 de terenuri care, în parte, au fost subevaluate cu suma totală de 7.795.232 euro.

- în cazul inculpaţilor W., X. (ca acţionar majoritar şi administrator al S.C. MM. S.A.) şi Y.: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de cesionari de drepturi litigioase dobândite prin încălcarea Contractului de mandat nr. x din 22.05.2002, cunoscând că nu au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001, au solicitat şi obţinut atribuirea a 96 de terenuri care, în parte, au fost subevaluate, contribuind astfel la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa.

- în cazul inculpatului V.: complicitate la fals intelectual, uz de fals şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constând în aceea că, la solicitarea inculpatului VV., a semnat în calitate de aşa-zis cesionar contractul de cesiune de drepturi succesorale din 30.09.2002, întocmit în fals, în baza căruia numita QQQQQ. a fost deposedată de aceste drepturi, iar ulterior, a folosit acest contract la întocmirea contractului de cesiune din 10.03.2003, prin care a cedat aceleaşi drepturi inculpatului VV., în ambele contracte menţionându-se neadevărat că s-ar fi plătit şi un preţ al cesiunii.

- în cazul inculpatei U.: fals intelectual şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de notar public, în cuprinsul declaraţiei de notorietate din 5.03.2004 şi al Adeverinţei nr. x din 8.03.2004 a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului cu referire la data şi locul decesului lui BBB., precum şi la calitatea de unic moştenitor a numitei QQQQQ., omiţând, totodată, să consemneze că aceasta era decedată la data emiterii adeverinţei sus-menţionate, act care a fost avut în vedere de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa la soluţionarea favorabilă a notificării iniţiale în favoarea cesionarilor de drepturi litigioase, contribuind astfel la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa.

- în cazul inculpatului S.: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, constând în aceea că, prin intermediul persoanei interpuse LL., folosită în calitate de cesionar de drepturi litigioase, dobândite prin încălcarea Contractului de mandat nr. x din 22.05.2002, cunoscând că nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001, a solicitat şi obţinut atribuirea a 96 de terenuri care, în parte, au fost subevaluate, contribuind astfel la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa; instigare la fals intelectual, instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi complicitate la fals intelectual, constând în aceea că l-a determinat pe inculpatul T. să redacteze şi să autentifice contractul de cesiune din 30.09.2002, act fals, semnat de inculpat şi încheiat cu încălcarea contractului de mandat din 22.05.2002, prin care QQQQQ. a fost deposedată de drepturile sale succesorale; instigare la complicitate la fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu referire la determinarea numitei LL., bunica sa, să accepte să semneze, în calitate de aşa-zis cesionar, contractul de cesiune din 30.09.2002; uz de fals în formă continuată şi instigare la uz de fals, constând în folosirea repetată, inclusiv de persoana interpusă LL., a contractului de cesiune din 30.09.2002 atât în faţa autorităţilor învestite cu soluţionarea notificării iniţiale, cât şi la încheierea contractelor de cesiune succesive prin care drepturile succesorale ale numitei QQQQQ. au ajuns în stăpânirea inculpaţilor VV., Y., W. şi X. (ca acţionar majoritar şi administrator al S.C. MM. S.A.).

- în cazul inculpatului CCCCCCCCC.: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de cesionar de drepturi litigioase dobândite prin încălcarea Contractului de mandat nr. x din 22.05.2002, cunoscând că nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001, a solicitat şi obţinut atribuirea a 96 de terenuri care, în parte, au fost subevaluate, contribuind astfel la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa; instigare la fals intelectual, instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi complicitate la fals intelectual, constând în aceea că l-a determinat pe inculpatul T. să redacteze şi să autentifice contractul de cesiune din 30.09.2002, act fals, semnat de inculpat şi încheiat cu încălcarea contractului de mandat din 22.05.2002, prin care QQQQQ. a fost deposedată de drepturile sale succesorale; instigare la complicitate la fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu referire la determinarea inculpatului V., cumnatul său, să accepte să semneze, în calitate de aşa-zis cesionar, contractul de cesiune fals din 30.09.2002; instigare la uz de fals, constând determinarea inculpatului V. să folosească contractul de cesiune din 30.09.2002 cu ocazia încheierii contractului de cesiune din 10.03.2003 prin care drepturile succesorale ale numitei QQQQQ. au ajuns în stăpânirea inculpatului VV.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în completarea cu date false a cererii înregistrate la B.N.P. U. sub nr. x din 8.03.2004; instigare la fals intelectual şi la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, constând în determinarea inculpatei U. să redacteze şi să semneze declaraţia de notorietate din 5.03.2004 şi adeverinţa nr. x din 8.03.2004, acte cu conţinut necorespunzător adevărului, ultimul fiind avut în vedere de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi de primarul municipiului Constanţa la atribuirea celor 96 de terenuri cesionarilor în mod nelegal.

- în cazul inculpatului T.: fals intelectual, uz de fals în formă continuată şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constând în aceea că, în calitate de notar public, la solicitarea inculpaţilor VV. şi S., prin încălcarea limitelor contractului de mandat din 22.05.2002, a redactat şi autentificat contractul de cesiune din 30.09.2002, act fals prin care QQQQQ. a fost deposedată de drepturile sale succesorale, iar ulterior, la 14.01.2004, a folosit în mod repetat acest contract cu ocazia redactării şi autentificării a trei contracte de cesiune, în baza cărora drepturile succesorale dobândite fraudulos de inculpaţii VV. şi S. (prin persoana interpusă LL.) au fost împărţite cu inculpaţii W. şi X. (ca acţionar majoritar şi administrator al S.C. MM. S.A.)

- în cazul inculpatului JJ.: fals intelectual şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de evaluator al terenurilor ce urmau a fi atribuite în natură sau ca măsuri compensatorii în vederea soluţionării notificării, a atestat în unele dintre rapoartele de evaluare întocmite împrejurări necorespunzătoare adevărului, care au condus la subevaluarea terenurilor respective, iar ulterior, fiind însuşite ca atare de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi de primarul municipiului Constanţa, a contribuit la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa cu suma totală de 7.795.232 euro.

În privinţa inculpatului CCCCCCCCC., instanţa de apel nu a analizat infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), asupra căreia prima instanţă a omis să se pronunţe.

În privinţa inculpatului S., contrar susţinerilor acestuia, toate infracţiunile imputate acestuia prin actul de sesizare se regăsesc între cele cu privire la care prima instanţă s-a pronunţat în urma schimbării încadrării juridice, chiar dacă aceasta a fost greşită.

În privinţa inculpatului L., acesta a decedat pe parcursul judecăţii în primă instanţă.

E. Cazul de retrocedare notificat de inculpata AA. şi comoştenitorii

Situaţia de fapt

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18.03.1998 ce a făcut obiectul Dosarului civil nr. x/1998 al Tribunalului Constanţa, inculpata AA., precum şi numitele EEEEEE. şi FFFFFF. au chemat în judecată Statul Român, Consiliul Local al municipiului Constanţa, municipiul Constanţa, Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. x Constanţa, solicitând lăsarea în deplină proprietate a terenului în suprafaţă de 4,2777 ha., situat în fosta comună WWWWW. - judeţul Constanţa, ce a aparţinut numitei GGGGGG., autoarea reclamantelor.

În concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză s-a arătat că terenul a fost preluat în proprietatea statului conform art. 1 din H.C.M. nr. 855/1958 şi că este ocupat în totalitate de blocuri şi de o unitate militară.

Prin Sentinţa civilă nr. x din 22.12.1998 a Judecătoriei Constanţa a fost respinsă acţiunea reclamanţilor, reţinându-se în esenţă că imobilul revendicat a intrat în proprietatea statului cu titlu în temeiul Decretului nr. 49/1981, fiind în prezent afectat de detalii de sistematizare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele, căile de atac făcând obiectul Dosarului civil nr. x/1999 al Tribunalului Constanţa.

În apel a fost efectuată o nouă expertiză tehnică, care a concluzionat că terenul revendicat, în suprafaţă de 42.747 mp, este în prezent ocupat de o unitate militară (26.545,5 mp) şi de blocuri de locuinţe (16.205,5 mp), valoarea totală a terenului fiind de 25,6 miliarde ROL.

Prin Decizia civilă nr. 1558 din 6.09.2000 au fost admise apelurile, s-a desfiinţat în totalitate sentinţa atacată şi s-a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinându-se în esenţă că, faţă de valoarea terenului revendicat, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalului conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Astfel, la data de 23.10.2000 cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, ca instanţă de fond, sub nr. x/2000.

Cu ocazia rejudecării, au fost aduse unele modificări acţiunii iniţiale, în sensul introducerii în cauză, în calitate de moştenitori ai reclamantei EEEEEE., decedată în cursul procesului, a numiţilor MMM., HHH. şi LLL., dar şi precizări ale obiectului acţiunii, în sensul obligării pârâţilor să lase în deplină proprietate şi posesie terenul de 4,2747 ha., iar în subsidiar - să predea o suprafaţă de teren echivalentă în intravilanul municipiului Constanţa sau să despăgubească reclamanţii cu suma stabilită în expertiza efectuată anterior ca valoare a terenului revendicat.

Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, prin încheierea din 19.03.2001, tribunalul a suspendat judecarea cauzei la cerere, conform art. 242 pct. 1 C. proc. civ., cu referire la art. 47 din legea sus-arătată, reţinându-se că potrivit acestui din urmă text de lege persoana îndreptăţită să solicite restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, poate alege calea prevăzută de acest act normativ, renunţând la judecarea cauzei sau poate solicita suspendarea cauzei.

Astfel, la data de 28.03.2001, prin Notificarea nr. 3576, înregistrată sub nr. x din 2.04.2001 la Primăria Constanţa, inculpata AA., precum şi numiţii MMM., HHH., LLL. şi FFFFFF. au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 16,205,5 mp situat în municipiul Constanţa, pe care se aflau construite blocuri, făcându-se trimitere la expertiza tehnică din Dosarul civil nr. x/2000 al Tribunalului Constanţa, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în principal prin compensare cu alte terenuri situate în intravilanul oraşului Constanţa.

Similar, la aceeaşi dată, prin Notificarea nr. 3577, aceleaşi persoane au solicitat Ministerului de Interne restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 26,545,5 mp situat în municipiul Constanţa, ocupat de U.M. x Constanţa, făcându-se trimitere la expertiza tehnică din Dosarul civil nr. x/2000 al Tribunalului Constanţa, iar, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Cele două notificări au rămas fără rezultat, astfel încât la 29.08.2001, respectiv 7.08.2001 persoanele care au formulat notificările iniţiale au revenit cu adrese către cele două entităţi notificate (Primăria municipiului Constanţa, respectiv Ministerul de Interne), prin care au reiterat solicitările iniţiale, anexând pentru cea din urmă instituţie acte în dovedirea calităţii de moştenitori şi a preluării abuzive a terenului, aşa cum solicitase aceasta.

Având în vedere că nu au primit niciun răspuns la notificările adresate celor două entităţi, la data de 25.09.2002, inculpata AA. şi ceilalţi reclamanţi au solicitat repunerea pe rol a Dosarului civil nr. x/2000 al Tribunalului Constanţa.

Prin Sentinţa civilă nr. 183 din 5.02.2003 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor, reţinându-se în esenţă că în prezent terenul este ocupat integral de incinta unei unităţi militare (26.545,5 mp) şi ansambluri blocuri de locuinţe (16.205,5 mp), astfel încât restituirea în natură a terenului nu mai este posibilă, "iar pentru compensare este necesară identificarea unei suprafeţe echivalente din punct de vedere valoric, ca suprafaţă şi criterii de dezirabilitate, ceea ce este atributul unităţii administrativ teritoriale".

De asemenea, s-a reţinut că pentru despăgubiri, deşi s-a solicitat valoarea de 25.604.940.040 RON, "nu s-a făcut dovada acestei sume, calea de urmat fiind cea specială - Legea nr. 10/2001".

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, calea de atac făcând obiectul Dosarului civil nr. x/2003 al Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.

Prin Decizia civilă nr. 80/C din 9.07.2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză, reţinându-se, în esenţă, că reclamanţii nu au făcut dovada acceptării succesiunii autoarei lor, a identificării bunului revendicat, în timp ce pârâţii sunt în posesia unei hotărâri de guvern care le atestă dreptul de proprietate.

De asemenea, s-a arătat că terenul face parte din domeniul public, putând fi revendicat de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu face obiectul unor legi speciale de reparaţie, cum este şi Legea nr. 10/2001, "care dă posibilitatea reparării unor asemenea situaţii".

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, cale de atac ce a format obiectul Dosarului nr. x/2003 al Curţii Supreme de Justiţie, cu prim termen de judecată fixat la data de 29.10.2004.

Între timp, în Referatul nr. x din 20.07.2004 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, semnat de inculpaţii C. şi D. şi aprobat de inculpatul A., cu referire la Notificarea nr. x/2001, s-a arătat că la dosar există toate actele care atestă calitatea de moştenitor a notificatorilor şi care fac dovada dreptului de proprietate, astfel încât se impune invitarea acestora pentru a se pronunţa asupra măsurii reparatorii pe care o cer, având în vedere că terenul nu poate fi restituit loc pe loc şi să se emită dispoziţia de primar.

Acest lucru nu s-a întâmplat, însă, la data de 4.08.2004, notificatorii s-au prezentat la Biroul Notarial al inculpatei Z., care a autentificat Procurile speciale nr. 1203 şi 1205 din 4.08.2004, prin care inculpata AA. a fost împuternicită de ceilalţi patru notificatori, între altele, să cesioneze drepturile indivize deţinute asupra terenului de 4,2747 ha situat pe teritoriul cadastral al municipiului Constanţa trecut fără titlu în proprietatea Statului Român.

Ulterior acestei date, printr-un înscris olograf întocmit de o persoană neidentificată, dar însuşit prin semnătură de inculpata AA. pentru toţi cei cinci notificatori, a fost rectificată Notificarea nr. x/2001, în sensul solicitării restituirii în natură a întregii suprafeţe de 4,27 ha. ce a aparţinut autoarei GGGGGG.

Acest înscris a fost înregistrat la Primăria Constanţa prin antedatarea sa, sub nr. x din 18.01.2002.

Ulterior, sub nr. x din data de 23.08.2004, inculpata Z. a autentificat contractul de cesiune de drepturi litigioase între inculpata AA., în nume propriu şi ca mandatar al celorlalţi patru notificatori, în calitate de cedenţi şi inculpaţii BB. şi CC., în calitate de cesionari.

Obiectul contractului l-a constituit întregul drept deţinut asupra suprafeţei totale de 4,2747 ha. teren situată pe teritoriul cadastral al municipiului Constanţa, care a fost vândut contra sumei de 150.000 de euro.

În cuprinsul contractului s-a menţionat că "dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 4,2747 ha. face obiectul Dosarului nr. x din data de 2 aprilie 2001 format la Primăria Municipiului Constanţa în urma Notificării nr. x din 28 martie 2001 (...) asupra căreia s-a revenit prin Notificarea nr. x/2001 (...)."

La data de 16.12.2004, printr-un înscris olograf înregistrat sub nr. x la Primăria Constanţa, inculpata CC. a adus la cunoştinţă existenţa Contractului de cesiune nr. x/2004, solicitând a se lua act de cesiunea de creanţă, a se soluţiona notificarea pe numele său şi al inculpatului BB. şi a se aproba alte bunuri în compensare, dacă terenul nu poate fi restituit în natură.

A doua zi, prin referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 nr. 153.623 din 17.12.2004 semnat de inculpatul C. şi aprobat de inculpatul A., s-a luat act de faptul intervenirii cesiunii.

Cu toate acestea, cu 10 zile înainte, prin Adresa nr. x din 7.12.2004 a Direcţiei Patrimoniu din primăria municipiului Constanţa semnată de inculpaţii A., C. şi D., inculpatului BB. i se adusese la cunoştinţă că terenul ce face obiectul Notificării nr. x din 2.04.2001 nu poate fi restituit în natură, solicitându-i-se, totodată, acordul pentru atribuirea în compensare a 9 terenuri, în valoare totală de 1.765.599 euro, detaliate ca suprafaţă, amplasament şi utilizare în tabelul din cuprinsul adresei.

Prin înscrisul olograf înregistrat la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 10.12.2004, inculpatul BB. a arătat că este de acord "cu valoarea notificării de 3.419.760 euro", deşi aceasta nu rezulta din conţinutul Adresei nr. x din 7.12.2004 la care însuşi inculpatul a făcut referire, menţionând totodată că este de acord cu amplasamentele şi destinaţiile propuse pentru terenurile în compensare.

La aceeaşi dată, prin Raportul nr. x din 10.12.2004 întocmit de Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa şi semnat de inculpata D., adresat Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, făcându-se referire la Notificarea nr. x din 2.04.2001 formulată de inculpata BBBBBBBBB. şi ceilalţi patru moştenitori prin care s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 16.205,5 mp, se arată că valoarea totală a "terenului revendicat, în suprafaţă totală de 42.747 mp" este de 3.419.760 euro (80 euro/mp).

Totodată, acelaşi raport menţionează 9 terenuri propuse în vederea atribuirii către persoane îndreptăţite, în suprafaţă totală de 57.379, 6 mp şi valoare de 1.765.599 euro, fiind vorba exact despre cele care fuseseră deja oferite inculpatului BB. cu 3 zile înainte.

La data de 14.12.2004, prin referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 nr. x din 14.12.2004 semnat de inculpatul C. se apreciază necesară emiterea unei adrese către Ministerul Finanţelor - D.G.F.P. Constanţa pentru obţinerea avizului de legalitate privind îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă ale notificării conform art. 33 din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul notificat nu poate fi restituit în natură, punându-se problema acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.

În cuprinsul referatului se arată că Notificarea nr. x/2001 înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 2.04.2001 priveşte "restituirea în natură a terenului în suprafaţă totală de 4 ha şi 2.746 mp".

În aceeaşi zi, printr-o adresă anterioară însă referatului sus-menţionat (fapt probat de numărul de înregistrare mai mic al adresei, x faţă de y al referatului), semnată de inculpatul A., cu conţinut identic, s-a solicitat emiterea avizului cerut de art. 33 din Legea nr. 10/2001 în termen de 2 zile de la primirea adresei, invocându-se necesitatea rezolvării cu celeritate a cererii, deşi aceasta fusese formulată în luna martie 2001.

Conformându-se solicitării primite, Ministerul Finanţelor - D.G.F.P. Constanţa a emis Avizul nr. x din 15.12.2004 în vederea aplicării art. 24 din Legea nr. 10/2001, apreciind că sunt întrunite condiţiile de formă şi de fond pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

A doua zi, prin referatul Comisie de aplicare a Legii nr. 10/2001 semnat de inculpaţii AAAAAAAA., C., E., F. şi G. s-a atestat în mod neadevărat că notificarea înregistrată sub nr. x din 2.04.2001 vizează restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 4,2747 ha., a cărui valoare este de 3.419.760 euro. Întrucât acesta nu putea fi restituit în natură, fiind ocupat de o unitate militară şi de blocuri de locuinţe, s-a arătat că problema care se pune este aceea a acordării de măsuri compensatorii.

Făcând referire la cesiunea intervenită, precum şi la solicitarea cesionarilor de a li se acorda terenuri în compensare, având în vedere că până la acel moment au fost identificate bunuri în valoare de 1.765.599 euro, s-a arătat că va fi emisă o primă dispoziţie de primar în această limită valorică, urmând să se emită ulterior o nouă dispoziţie, în funcţie de identificarea altor bunuri.

De asemenea, referatul comisiei cuprinde un tabel cu cele 9 terenuri ce urma a fi atribuite în compensare, precum şi menţiuni privitoare la avizul emis de Ministerul Finanţelor - D.G.F.P. Constanţa.

Însuşindu-şi acest referat, inclusiv constatarea neadevărată că prin Notificarea nr. x din 28.03.2001 "se solicită restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 4 ha şi 2747 mp situat în Constanţa, WWWWW.", făcând trimitere şi la contractul de cesiune nr. x din 23.08.2004, inculpatul A. a emis Dispoziţia nr. x din 21.12.2004 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 4,2747 ha formulată de cesionari şi s-au atribuit parţial în compensare inculpaţilor BB. şi CC. cele 9 terenuri, în valoare totală de 1.765.599 euro.

După numai două zile, la 23.12.2004, la acelaşi birou notarial al inculpatei Z., inculpaţii BB. şi CC. au cesionat cota parte rămasă, de 48,37 % "din creanţa pe care o deţinem asupra suprafeţei totale de 4 ha 2.747 mp teren situată pe teritoriul cadastral al municipiului Constanţa" societăţii S.C. PP. S.A.", ce fusese înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu o zi înainte, la 22.12.2004, şi care îl avea ca acţionar majoritar (cu 99% din capitalul social) pe inculpatul P.

Conform contractului, preţul cesiunii a fost de 100.000 de euro.

Prin adresa înregistrată la Primăria Constanţa sub nr. x din 10.01.2005, S.C. PP. S.A. a adus la cunoştinţă existenţa noului contract de cesiune şi a solicitat ca notificarea să fie soluţionată pe numele acestei societăţi.

Prin Adresa nr. x din 1.06.2005 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, semnată de inculpaţii A., C. şi D., făcându-se trimitere la "discuţiile purtate în cadrul comisiei referitor la Notificarea nr. x din 2.04.2001", s-au înaintat S.C. PP. S.A. propunerile de terenuri ce puteau fi atribuite în compensare, respectiv două terenuri în valoare totală de 1.143.762,5 euro.

Oferta a fost acceptată prin Adresa nr. x din 28.06.2005, solicitându-se despăgubiri băneşti pentru diferenţa rămasă după atribuirea celor două terenuri.

În realitate, ca şi în cazul primei cesiuni, Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa a adus la cunoştinţa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 propunerea vizând atribuirea celor două terenuri abia în data de 5.07.2005, prin Adresa nr. 86.315.

La 14.07.2005, S.C. PP. S.A. a înregistrat la Primăria Constanţa sub nr. x actele societăţii (certificat de înregistrare şi act constitutiv).

A doua zi, 15.07.2005 au fost emise atât Referatul nr. x al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, cât şi dispoziţia primarului municipiului Constanţa nr. 2537, care au preluat conţinutul referatului, respectiv dispoziţiei întocmite în luna decembrie 2004 şi au adăugat menţiuni privitoare la noua cesiune şi la noile terenuri atribuite în compensare, cu precizarea că noul referat a fost semnat doar de inculpaţii AAAAAAAA., C., D. şi G.

Prin adresa înregistrată la Primăria municipiului Constanţa nr. x din 9.08.2005, S.C. PP. S.A. a comunicat acceptarea măsurilor cuprinse în Dispoziţia nr. x din 15.07.2005, respectiv atribuirea în compensare a celor două terenuri.

În ce priveşte Notificarea nr. x din 28.03.2001 trimisă Ministerului de Interne pentru suprafaţa de 26.545,5 mp ocupată de U.M. x Constanţa, este de reţinut că prin Adresa nr. x din 15.04.2002 a Ministerului de Interne - Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră i s-a solicitat inculpatei AA. să pună la dispoziţie atât acte care să dovedească dreptul său de proprietate asupra terenului solicitat, cât şi acte care să probeze preluarea abuzivă a acestuia.

Răspunsul inculpatei a fost cuprins în adresa transmisă emitentei prin executor judecătoresc sub nr. x din 22.04.2002.

Aşa cum se poate observa, în conţinutul acestui răspuns nu se face vorbire despre înscrisul olograf înregistrat sub nr. x din 18.01.2002 la Primăria municipiului Constanţa, prin care inculpata BBBBBBBBB. rectifica Notificarea nr. x din 28.03.2001 adresată acestei entităţi, în sensul solicitării întregii suprafeţe de 4,27 ha. de la Primăria Constanţa.

Ulterior, Ministerul de Interne a făcut şi alte demersuri în vederea soluţionării notificării iniţiale, sens în care a solicitat Administraţiei Financiare a judeţului Constanţa istoricul de rol fiscal pentru imobilul în cauză, iar Primăriei Constanţa - documentele în baza cărora terenul revendicat a devenit "teren intravilan" în municipiul Constanţa, având în vedere menţiunea potrivit căreia la nivelul anului 1938 terenul era situat în moşia fostului sat WWWWW.

Mai mult, prin Adresa nr. x din 15.02.2006, Ministerul de Interne a solicitat Primăriei Constanţa să comunice dacă pentru aceeaşi suprafaţă de teren inculpata BBBBBBBBB. şi ceilalţi moştenitori au notificat şi Primăria pentru aceeaşi suprafaţă de teren, însă solicitarea a rămas fără răspuns.

În fine, Ministerul de Interne a solicitat inculpatei BBBBBBBBB. şi celorlalţi moştenitori să se prezinte în faţa Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul acestei entităţi, la datele de 12.05.2006 şi 7.06.2006 împreună cu actele solicitate încă din 2002, inculpata BBBBBBBBB. aducând la cunoştinţă la 12.05.2006 despre cesionarea drepturilor.

În aceste condiţii, prin Referatul nr. x din 27.06.2006 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din Ministerul Administraţiei şi Internelor a constatat în esenţă că notificatorii nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la restituire, astfel încât prin Decizia nr. 1369 din 4.07.2006 Notificările nr. x din 28.03.2001 şi nr. 267 din 7.08.2001 au fost respinse.

Analiza acuzaţiilor

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în varianta în vigoare atât la data formulării notificărilor în cazul BBBBBBBBB., cât şi la data soluţionării lor, imobilele preluate în mod abuziv, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de orice persoană juridică vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere "ale unităţii deţinătoare".

Potrivit art. 21 alin. (1) din aceeaşi lege, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi "persoana juridică deţinătoare", solicitând restituirea în natură a imobilului.

Potrivit art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, "deţinătorul imobilului" este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termen de 60 de zile să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Potrivit art. 25 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, dispoziţiile art. 23 (referitoare la soluţionarea cererii de restituire în natură) sunt aplicabile şi în situaţia în care persoana juridică notificată deţine numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situaţie "persoana juridică deţinătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deţine, comunicând persoanei îndreptăţite "toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat".

Potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, în cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite Primăriei în a cărei rază se află imobilul, care este obligată ca în termen de 30 de zile să identifice "unitatea deţinătoare" şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acesteia.

Din analiza cadrului normativ în vigoare la data formulării şi soluţionării notificărilor în cazul BBBBBBBBB. rezultă următoarele:

- competenţa de rezolvare a cererilor aparţinea acelei persoane juridice care deţinea, la data intrării în vigoare a legii, imobilul revendicat;

- dacă imobilul solicitat era deţinut doar în parte de persoana juridică notificată, aceasta putea emite decizia de retrocedare doar pentru partea de imobil deţinută, comunicând persoanei îndreptăţite datele de identificare ale persoanei fizice sau juridice care deţinea cealaltă parte a imobilului;

- notificarea Primăriei pentru întregul imobil revendicat era posibilă în situaţia în care nu era cunoscut deţinătorul bunului imobil solicitat; într-o asemenea ipoteză, Primăria nu soluţiona ea însăşi notificarea, ci era obligată să identifice unitatea deţinătoare, iar apoi să comunice datele obţinute persoanei îndreptăţite; dacă unitatea deţinătoare nu putea fi identificată, Primăria nu soluţiona ea însăşi notificarea, ci persoana îndreptăţită putea chema în judecată statul pentru restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii.

Prin urmare, în nicio situaţie Primăria nu putea soluţiona o notificare cu privire la un teren pe care nu îl deţinea, astfel încât soluţionarea notificării în cazul BBBBBBBBB. atât de către membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, cât şi de către primarul acestuia s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, în principal art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În apărarea lor, inculpaţii au invocat considerentele Sentinţei civile nr. 183 din 5.02.2003 a Tribunalului Constanţa, dar şi caracterul real al înscrisului olograf înregistrat sub nr. x din 18.01.2002 la Primăria municipiului Constanţa, prin care inculpata BBBBBBBBB. rectifica Notificarea nr. x din 28.03.2001 adresată acestei entităţi, în sensul solicitării întregii suprafeţe, de 4,27 ha de la Primăria Constanţa. De asemenea, au invocat decizii de speţă pronunţate de Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa în materie civilă în anii 2011 şi 2012, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statul român ar trebui privit ca un întreg, care include şi unităţile administrativ teritoriale reprezentate de primar. În fine, s-a mai invocat că D.G.F.P. Constanţa, prin avizul acordat, a confirmat legalitatea procedurii, iar prin H.G. nr. 977/2009 imobilul ce a format obiectul notificării ar fi fost transferat din proprietatea statului şi administrarea Ministerului de Interne în proprietatea municipiului Constanţa şi administrarea Consiliului Local.

În realitate, justificarea conduitei inculpaţilor prin raportare la decizii ale instanţelor civile, pronunţate chiar în legătura cu notificarea din cazul BBBBBBBBB. sau în alte speţe, ca şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi primită.

În acest sens, este lesne de observat că niciunul dintre actele întocmite de inculpaţi în procedura de soluţionare a notificării în cazul BBBBBBBBB. nu face vreo trimitere la jurisprudenţa naţională sau Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocarea acesteia fiind făcută doar în prezentul proces penal, pro causa, ca o încercare de a acoperi post factum conduita ilegală a inculpaţilor.

De altfel, cu excepţia Sentinţei civile nr. 183 din 5.02.2003 a Tribunalului Constanţa, jurisprudenţa invocată de inculpaţi este cu mult ulterioară soluţionării notificării în cazul BBBBBBBBB. (2011, 2012 faţă de 2004, 2005), fiind doar decizii de speţă a căror legalitate şi temeinicie nu pot fi analizate în cauza de faţă.

În privinţa sentinţei civile menţionate anterior, pronunţată în cazul BBBBBBBBB. după reluarea procedurilor judiciare ca urmare a inacţiunii autorităţilor administrative învestite cu soluţionarea notificărilor, inculpaţii s-au prevalat de o parte din considerentele acesteia, care ar valida (în opinia lor) conduita adoptată de ei în actele întocmite ulterior la nivelul Primăriei municipiului Constanţa.

Chiar dacă instanţa civilă a reţinut că " pentru compensare este necesară identificarea unei suprafeţe echivalente din punct de vedere valoric, ca suprafaţă şi criterii de dezirabilitate, ceea ce este atributul unităţii administrativ teritoriale", considerentele acesteia, dincolo de împrejurarea că nu fac trimitere la vreun temei de drept şi nu se regăsesc menţionate în vreunul dintre actele întocmite de inculpaţi, nu puteau avea prevalenţă faţă de dispoziţiile extrem de clare ale Legii nr. 10/2001, cu referire la competenţa de soluţionare a notificărilor formulate în temeiul legii.

Mai mult, inculpaţii nu au făcut referire şi la considerentele deciziei instanţei de apel, care a validat soluţia de respingere a acţiunii reclamanţilor, arătând în considerente că reparaţiile pot fi obţinute de aceştia în temeiul Legii nr. 10/2001 (a se vedea Decizia civilă nr. 80/C din 9.07.2003 a Curţii de Apel Constanţa). Or, trimiterea la lege presupune în mod obligatoriu respectarea procedurii reglementate de aceasta, inclusiv sub aspectul competenţei de a soluţiona notificarea adresată de persoanele interesate.

În realitate, singurul aşa-zis temei avut în vedere în fapt atât de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 în Referatele nr. x din 16.12.2004 şi nr. x din 15.07.2005, cât şi de primarul municipiului Constanţa în Dispoziţiile nr. x din 21.12.2004 şi nr. y din 15.07.2005, l-a constituit menţiunea necorespunzătoare adevărului potrivit căreia prin Notificarea nr. x din 28.03.2001 a inculpatei AA. şi celorlalţi moştenitori, înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 2.04.2001 s-ar fi solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţa de 4,2747 ha, iar nu doar a suprafeţei de 16.205.5 mp deţinută de această primărie.

În acest context, este de observat că niciunul dintre aceste acte nu face trimitere expresă la presupusa rectificare a notificării ce ar fi fost înregistrată de inculpata BBBBBBBBB. la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 18.01.2002.

Or, tocmai împrejurarea că această rectificare a fost trecută sub tăcere demonstrează reaua-credinţă a inculpaţilor şi, prin aceasta, caracterul infracţional al conduitei adoptate de ei în procedura de soluţionare a notificării în cazul BBBBBBBBB., întrucât astfel au putut eluda dispoziţiile fără echivoc ale Legii nr. 10/2001, soluţionând notificarea pentru întreaga suprafaţă, deşi Primăria nu deţinea decât în parte imobilul solicitat. În plus, evitând referirea la rectificarea notificării, inculpaţii au dorit să împiedice orice posibilă cercetare ulterioară a circumstanţelor în care aceasta a fost formulată, ceea ce demonstrează că au fost pe deplin conştienţi de caracterul fraudulos al acesteia.

În ce priveşte presupusa rectificare a notificării ce ar fi fost înregistrată la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 18.01.2002, caracterul fals al acesteia este dovedit de probatoriul administrat în cauză, care demonstrează fără putinţă de tăgadă că respectivul înscris nu a existat la data sus-menţionată, ci a fost ticluit ulterior datei de 4.08.2004.

În acest sens, susţinerile inculpatei BBBBBBBBB. privind circumstanţele şi, mai ales, perioada de timp în care actul a fost întocmit sunt confirmate de următoarele împrejurări:

- aşa cum se poate constata, deşi înscrisul este întocmit în numele tuturor celor 5 moştenitori, el este semnat doar de inculpata BBBBBBBBB. Or, procurile de reprezentare, inclusiv în faţa organelor administraţiei publice locale, au fost date acesteia abia la 4.08.2004, în formă autentică, la biroul notarial al inculpatei Z.

Cu alte cuvinte, anterior datei de 4.08.2004 inculpata BBBBBBBBB. nu putea să-i reprezinte valabil pe ceilalţi moştenitori, iar actul presupus redactat în anul 2002 fusese semnat doar de inculpata BBBBBBBBB. atât în nume propriu, cât şi pentru ceilalţi 4 moştenitori, ca o concretizare a dreptului de reprezentare dobândit la o dată ulterioară celei la care se pretinde că ar fi fost înregistrat la Primăria municipiului Constanţa.

- dacă actul ar fi existat încă din 18.01.2002, el ar fi fost depus inclusiv la biroul notarial pentru a fi avut în vedere la întocmirea contractului de cesiune în formă autentică la 23.08.2004.

Or, aşa cum se poate constata, printre înscrisurile ridicate de la biroul notarial nu se regăseşte şi rectificarea notificării presupus înregistrată în 18.01.2002. De altfel, nici inculpata Z. nu a făcut vorbire în cuprinsul celor două contracte de cesiune despre rectificarea notificării, ci doar despre notificarea iniţială înregistrată la 2.04.2001 şi despre Revenirea nr. 362/2001, menţionând neadevărat că prin aceste acte s-ar fi solicitat Primăriei municipiului Constanţa restituirea întregii suprafeţe de 4,2747 ha. teren.

- dacă actul ar fi existat încă din 18.01.2002, el ar fi fost invocat sau depus de cei 5 moştenitori în corespondenţa ulterioară cu Ministerul de Interne (a se vedea şi răspunsul comunicat Inspectoratului judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa din 22.04.2002), precum şi în dosarul civil repus pe rol la 25.09.2002, lucru care nu s-a întâmplat.

- dacă actul ar fi existat încă din 18.01.2002, nu ar mai fi fost justificat demersul judiciar ulterior al aceloraşi moştenitori îndreptat împotriva Ministerului de Interne şi Inspectoratului judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa, ca urmare a nesoluţionării în termenul de 60 de zile a notificării întemeiate pe Legea nr. 10/2001, câtă vreme, prin ipoteză, ca efect al rectificării notificării iniţiale, Primăria municipiului Constanţa ar fi avut obligaţia de a se pronunţa inclusiv cu privire la suprafaţa de teren deţinută de Ministerul de Interne.

Concluzionând, Înalta Curte reţine că rectificarea notificării semnată de inculpata BBBBBBBBB. a fost înregistrată la Primăria municipiului Constanţa prin antedatare, ea neexistând la data de 18.01.2002, ci a fost întocmită şi semnată în anul 2004, în contextul încheierii contractului de cesiune între inculpata BBBBBBBBB. şi moştenitorii reprezentaţi de aceasta, pe de o parte, şi inculpaţii BB. şi CC., pe de altă parte.

Aşa cum a arătat inculpata BBBBBBBBB., actul respectiv a fost semnat de ea în beneficiul cumpărătorilor de drepturi litigioase, pentru ca aceştia să-şi poată valorifica drepturile cumpărate. Chiar dacă despre această rectificare a notificării iniţiale nu se vorbeşte în niciunul dintre actele încheiate de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 ori de primarul municipiului Constanţa, ca de altfel nici în cele două contracte de cesiune încheiate succesiv, este evident că această rectificare antedatată a servit ca temei de fapt pentru soluţionarea notificării de către Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa prin încălcarea legii, cu referire la stabilirea de măsuri compensatorii şi pentru terenul deţinut de Ministerul de Interne, căci în lipsa acestei rectificări Primăria nu ar fi avut nici măcar aparent dreptul de a analiza notificarea pentru 4,2747 ha. de teren.

Împrejurarea că D.G.F.P. Constanţa a emis avizul solicitat nu înlătură răspunderea persoanelor direct implicate în procedura de soluţionare a notificărilor în baza Legii nr. 10/2001.

În acest sens, ţinând seama de limitele obiectului judecăţii în prezenta cauză, instanţa de apel nu se poate pronunţa asupra eventualelor fapte prevăzute de legea penală comise de alte persoane în procedura de aplicare a Legii nr. 10/2001, cum ar fi şi reprezentanţii D.G.F.P. Constanţa, ci doar dacă membrii Comisie de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa au săvârşit sau nu infracţiunile ce li se impută prin actul de sesizare.

În egală măsură, potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a art. 29 din Legea nr. 10/2001, avizul D.G.F.P. era unul consultativ, astfel încât notificările puteau fi soluţionate şi în lipsa acestuia, dar cu acordul persoanei solicitante (aşa cum inculpaţii au procedat de altfel în cazul notificării DDDDDDDDD.) sau chiar în condiţiile în care avizul ar fi fost negativ (entitatea notificată având doar obligaţia de a arăta motivele pentru care nu s-a ţinut cont de avizul negativ).

În ce priveşte adoptarea H.G. nr. 977/2009 prin care ar fi trecut din domeniul public al statului în domeniul public al municipiului Constanţa o suprafaţă de teren care ar include-o şi pe cea asupra căreia s-a dispus în mod nelegal de către Primăria municipiului Constanţa, dincolo de elementele de identificare insuficiente pentru a aprecia în legătura cu eventuala suprapunere a celor două suprafeţe, instanţa de apel reţine că existenţa prejudiciului, ca urmare imediată a infracţiunii de abuz în serviciu, se apreciază la data comiterii acţiunii ce reprezintă elementul material al infracţiunii.

Or, aşa cum se poate constata, hotărârea de Guvern invocată a fost emisă cu mult după comiterea faptelor (2009 faţă de 2004, 2005), când cercetările penale fuseseră încheiate, iar cauza se afla deja pe rolul instanţei.

În egală măsură, nu se poate omite faptul că, deşi terenul ce a făcut obiectul H.G. nr. 977/2009 a fost transmis în domeniul public al municipiului Constanţa "pentru realizarea unor obiective de interes public local", prin H.C.L. nr. 480/2009 a Consiliului Local Constanţa terenul a fost trecut în domeniul privat al municipiului Constanţa, în baza expunerii de motive a inculpatului A., în calitate de primar, dar şi a altor documente, inclusiv al Direcţiei Patrimoniu condusă de inculpata D.

Cum acest lucru s-a petrecut în timpul judecăţii cauzei în care erau implicaţi, în calitate de inculpaţi, şi reprezentanţi ai instituţiilor menţionate în preambulul H.C.L. nr. 977/2009, există suficiente dubii cu privire motivul real pentru care, contrar dispoziţiilor H.G. nr. 977/2009, terenul în cauză a fost trecut în domeniul privat al municipiului Constanţa, respectiv pentru legătura între această măsură şi punerea sub semnul întrebării a prejudiciului în cazul notificării BBBBBBBBB.

În aceste condiţii, adoptarea H.G. nr. 977/2009 este irelevantă în prezenta cauză.

În ce priveşte conduita inculpatei Z., acuzaţiile aduse acesteia sunt în legătură cu autentificarea celor două contracte de cesiune succesive, din lunile august şi decembrie 2004, care au stat la baza referatelor întocmite de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi a dispoziţiilor emise de primarul municipiului Constanţa, acte păgubitoare pentru patrimoniul unităţii administrativ teritoriale.

Analizând înscrisurile ridicate de la biroul notarial în faza de urmărire penală, Înalta Curte constată că pentru a încheia cele două contracte de cesiune inculpata Z. a avut la dispoziţie în copie notificările depuse de inculpata BBBBBBBBB. şi ceilalţi moştenitori la Primăria municipiului Constanţa (cu excepţia celei înregistrate prin antedatare sub nr. x din 18.01.2002) şi Ministerul de Interne, hotărârile judecătoreşti pronunţate după repunerea pe rol a cauzei civile, precum şi expertiza tehnică efectuată în această cauză.

Coroborând aceste înscrisuri, inculpata Z., în calitate de notar, avea suficiente date pentru a refuza încheierea celor două contracte, în forma în care au fost întocmite de aceasta, cu referire specială la menţiunea esenţială privitoare la obiectul notificării înregistrate la Primăria municipiului Constanţa, care a contribuit ulterior la emiterea actelor nelegale şi păgubitoare de către Comisia de aplicarea a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa.

În acest sens, din analiza actelor care au stat la baza întocmirii celor două contracte de cesiune, dar şi a acestora din urmă rezultă următoarele:

- inculpata Z. a ştiut că cele două contracte pe care le-a încheiat vor servi la soluţionarea în continuare, pe numele cesionarilor, a notificării înregistrate la Primăria municipiului Constanţa;

- inculpata Z. a ştiut exact care a fost obiectul notificării depuse de moştenitorii din cazul BBBBBBBBB. şi înregistrate la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 2.04.2001, respectiv restituirea a 16.205,5 mp din suprafaţa totală de 4,2747 ha.

Această împrejurare rezultă şi din declaraţia dată de inculpata BBBBBBBBB. în faza de urmărire penală în calitate de martor, care potrivit art. 118 C. proc. pen. nu poate fi folosită împotriva sa, dar poate servi pentru dovedirea acuzaţiilor aduse altor persoane:

"în perioada premergătoare semnării contractului de cesiune din 23.08.2004 am fost atenţionată de d-na notar că notificarea către Primăria Constanţa priveşte numai suprafaţa de 16.000 mp, iar cesiunea are ca obiect întreaga suprafaţă revendicată, 42.747 mp".

- inculpata Z. a ştiut că pentru diferenţa de 26.545,5 mp, aceiaşi moştenitori au formulat o notificare distinctă, înregistrată la Ministerul de Interne;

- inculpata Z. nu a avut la dispoziţie aşa-zisa rectificare a notificării iniţiale, înregistrată prin antedatare la Primăria municipiului Constanţa sub nr. x din 18.01.2002 şi nu a făcut vreo referire la aceasta în cuprinsul celor două contracte de cesiune.

Prin urmare, menţionând în cuprinsul celor două contracte de cesiune, cu prilejul încheierii lor în formă autentică la 23.08.2004 şi 23.12.2004, că "în prezent, dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 4 ha 2.747 mp face obiectul Dosarului nr. x din data de 2 aprilie 2001 format la Primăria Municipiului Constanţa în urma Notificării nr. x din 28 martie 2001, depusă prin birou executor judecătoresc XXXXXXXX. - Constanţa, asupra căreia s-a revenit prin Notificarea nr. x/2001 operată prin acelaşi birou de executor", inculpata Z., în calitate de notar public, a atestat o împrejurare necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unor consecinţe juridice, cu referire la obiectul notificării adresate Primăriei municipiului Constanţa, prin indicarea unei suprafeţe mai mari de teren decât cea solicitată în realitate acestei entităţi.

În egală măsură, cunoscând că respectivele contracte vor fi folosite de cesionari în vederea soluţionării pe numele lor a notificării înregistrate la Primăria municipiului Constanţa şi având în vedere menţiunea necorespunzătoare adevărului arătată anterior, pe care a inserat-o în cuprinsul contractelor, inculpata Z. a prevăzut şi cel puţin a acceptat că în baza acestor acte cesionarii vor putea obţine de la Primăria municipiului Constanţa restituirea unor suprafeţe de teren sau măsuri compensatorii contrar dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, prin menţionarea în fals a obiectului notificării, ajutând prin conduita sa la păgubirea patrimoniului acestei unităţi administrativ teritoriale.

Acţionând astfel, inculpata Z. a săvârşit cu vinovăţia cerută de lege infracţiunile de fals intelectual, uz de fals şi abuz în serviciu sub forma complicităţii, astfel încât soluţia de achitare a acesteia dispusă de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică.

De altfel, inculpata Z. a fost şi beneficiara indirectă a unuia dintre terenurile care au făcut obiectul primei dispoziţii emise de primarul municipiului Constanţa.

Astfel, în ce priveşte terenul de la poziţia nr. 8 din Dispoziţia de restituire nr. x din 21.12.2004, în suprafaţă de 30.608, 09 mp, acesta era ocupat la data întocmirii raportului de evaluare de construcţii (sediu administrativ şi restaurant) aflate în proprietatea privată a S.C . . . . . . . . . .S.R.L., societate al cărei asociat era soţul inculpatei Z., existând aşadar un interes evident al acestei societăţi în achiziţionarea terenului aferent construcţiei.

Acest lucru s-a întâmplat după numai două luni de la data emiterii dispoziţiei menţionate anterior, în sensul că la 28.02.2005 inculpaţii BB. şi CC. au înstrăinat la un preţ derizoriu, de 13.453 euro (0,44 euro/mp.) terenul în cauză către S.C . . . . . . . . . .S.R.L., deşi potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura de soluţionare a notificării fusese stabilită o valoare de 56 de ori mai mare, respectiv 765.202 euro, adică 25 euro/mp.

Apar astfel inexplicabile mărinimia şi dezinteresul parţial al cesionarilor care, deşi au achitat 150.000 de euro cedenţilor în schimbul drepturilor litigioase, au înstrăinat aproape gratis (0,44 euro/mp) cel mai important teren, ca suprafaţă şi valoare, dintre cele cuprinse în dispoziţia prin care s-a soluţionat notificarea.

Avantajele familiei Z. nu s-au oprit aici, căci peste un an şi 6 luni, prin contractul autentic încheiat la 26.07.2006, S.C . . . . . . . . . .S.R.L. a vândut la rândul său acelaşi teren către o altă societate, S.C. YYYYYYYY. S.R.L. cu suma de 469.221 euro, adică 15,33 euro/mp.

Prin urmare, societatea în cauză a înregistrat un profit de 455.768 euro în doar un an şi jumătate, de care a beneficiat direct sau indirect şi inculpata Z., chiar în condiţiile în care, potrivit propriilor susţineri, soţul acesteia nu ar fi fost singurul asociat al firmei sau ar fi fost separat în fapt de inculpată.

Acest aspect este important în analiza legăturii existente între persoanele implicate în soluţionarea notificărilor ce fac obiectul prezentei cauze, în particular în cazul BBBBBBBBB. fiind vorba nu doar despre legătura între membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa, între aceştia şi cesionarii de drepturi litigioase, ci şi între aceştia din urmă şi notarul public implicat în întocmirea actelor false ce au fost folosite la soluţionarea notificărilor.

În privinţa inculpaţilor BB. şi CC., argumentele expuse anterior în cazul inculpatei Z. sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în cazul acestora.

Astfel, ca orice persoană interesată în încheierea unor acte notariale cu titlu oneros, inculpaţii RRRRRR. au avut acces la documentele prezentate de inculpata BBBBBBBBB., cunoscând aşadar obiectul notificării înregistrate la Primăria municipiului Constanţa şi, prin urmare, drepturile litigioase limitate pe care le puteau achiziţiona şi, mai ales, le puteau valorifica în faţa acesteia.

Cu toate acestea, inculpaţii RRRRRR. au acceptat încheierea unor acte autentice în condiţii nelegale, vinovăţia incumbându-le în egală măsură şi lor, nu doar notarului public.

De asemenea, în privinţa aşa-zisei rectificări a notificării iniţiale, inculpaţii RRRRRR. au ştiut că aceasta nu a fost înregistrată la Primăria municipiului Constanţa, la data menţionată, câtă vreme acest înscris nu s-a aflat printre cele care au stat la baza încheierii contractelor de cesiune în formă autentică.

Mai mult, beneficiarii imediaţi ai acestui înscris antedatat au fost chiar inculpaţii RRRRRR., aşa cum însăşi inculpata BBBBBBBBB. a arătat cu ocazia confruntării efectuate în faza de urmărire penală cu inculpata Z. (la acea dată ambele având calitatea de martor, menţiunea făcută fiind avută în vedere la stabilirea vinovăţiei altor persoane, în speţă inculpaţi RRRRRR.):

"în timp, momentul semnării acestui act se situează după cesiunea drepturilor litigioase către RRRRRR. (...) Din punctul meu de vedere era normal să colaborez cu cumpărătorii drepturilor litigioase, pentru ca aceştia să şi le valorifice (...).".

Vinovăţia inculpaţilor RRRRRR. rezultă însă nu doar din faptul că au acceptat încheierea unor acte în condiţii nelegale, folosite ulterior pentru a obţine nişte avantaje patrimoniale atât în dauna cedenţilor, care au fost siliţi practic de împrejurări să renunţe la drepturile lor în schimbul unei sume derizorii, cât mai ales în dauna patrimoniului municipiului Constanţa.

Întreaga derulare a faptelor conduce la concluzia unei conivenţe infracţionale între cesionari, funcţionarii unităţii administrativ teritoriale şi notarul public, cu complicitatea reprezentantei moştenitorilor, care a avut ca finalitate împroprietărirea în condiţii nelegale cu suprafeţe de teren aflate în patrimoniul municipiului Constanţa.

În primul rând, în ce priveşte celeritatea soluţionării propriu-zise a notificării, este de remarcat diferenţa flagrantă între situaţia moştenitorilor şi cea a cesionarilor.

Astfel, din actele de la dosar rezultă că prima notificare a fost înregistrată de moştenitorii din cazul BBBBBBBBB. la Primăria municipiului Constanţa la data de 2.04.2001, după ce se suspendase procesul civil pe care aceştia îl intentaseră atât Primăriei, cât şi Ministerului de Interne pentru suprafaţa totală de 4,2747 ha teren.

Întrucât nu au primit niciun răspuns, aceştia au revenit la 29.08.2001 cu o nouă solicitare adresată Primăriei municipiului Constanţa, însă nici aceasta nu a primit vreun răspuns, fapt care a determinat persoanele în cauză să solicite repunerea pe rol a dosarului civil.

Abia la 20.07.2004, printr-un referat semnat de inculpaţii C. şi D., s-a arătat că se impune invitarea notificatorilor pentru a discuta asupra măsurilor reparatorii, lucru care însă nu s-a întâmplat.

În aceste condiţii, având în vedere nesoluţionarea notificării după mai mult de 3 ani de la data formulării ei, dar şi nevoia de bani (inculpata BBBBBBBBB. având grave probleme de sănătate), cei 5 moştenitori au acceptat să înstrăineze drepturile litigioase pentru suma de 150.000 de euro, considerată mică, potrivit declaraţiei inculpatei BBBBBBBBB., dată în calitate de martor.

În contrast cu această lipsă de interes manifestată de autorităţi, de îndată ce drepturile litigioase au fost dobândite de inculpaţii RRRRRR., acestea s-au pus în mişcare şi au soluţionat notificarea cu maximă celeritate, în doar 4 luni (21.12.2004 data dispoziţiei de primar, faţă de 23.08.2004 data contractului de cesiune).

În acest context, este de reţinut şi conţinutul adresei prin care s-a solicitat D.G.F.P. Constanţa emiterea avizului cerut de art. 33 din Legea nr. 10/2001, mai exact fixarea unui termen de 2 zile de către primarul municipiului Constanţa pentru autoritatea emitentă, invocându-se "necesitatea rezolvării cu celeritate a cererii", adică a notificării înregistrate încă din anul 2001, celeritate care însă nu a existat până la cesionarea drepturilor de către moştenitori.

Prin urmare, deşi potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 termenul de soluţionare a notificării de către unitatea deţinătoare era de 60 de zile, inculpaţii - membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primar al municipiului Constanţa - nu l-au respectat în cazul notificatorilor - moştenitori, dar au acţionat extrem de rapid după ce aceştia au cesionat drepturile litigioase unor persoane aflate în relaţii apropiate cel puţin cu o parte dintre funcţionarii implicaţi în soluţionarea notificărilor.

Astfel, aşa cum însuşi inculpatul BB. a recunoscut, acesta avea un contract de colaborare cu firma S.C. LLLLLLLL. S.R.L., ai cărei asociaţi erau inculpaţii B., membru al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi A., primar al municipiului Constanţa.

În al doilea rând, conivenţa infracţională între cesionari şi membrii Comisiei, respectiv primarul municipiului Constanţa este dovedită nu doar de diferenţa de tratament în raport cu notificatorii iniţiali, ci mai ales de succesiunea, dar şi conţinutul înscrisurilor întocmite în procesul de soluţionare a notificării.

Astfel, într-o succesiune logică, numai după ce cesiunea intervenită fusese adusă la cunoştinţa autorităţii administrative învestite cu soluţionarea notificării iniţiale, se putea formula o ofertă către cesionari. În plus, cesionarii nu aveau acces la actele interne ale Comisiei, în lipsa unor comunicări oficiale ale acesteia.

Or, în speţă, aşa cum o dovedesc actele aflate la dosar, deşi contractul de cesiune de drepturi litigioase a fost adus la cunoştinţa Primăriei municipiului Constanţa abia la 16.12.2004 printr-un înscris olograf al inculpatei CC., oferta Direcţiei Patrimoniu cu referire la terenurile ce pot fi atribuite în compensare fusese transmisă inculpatului BB. încă din 7.12.2004, iar acesta îşi exprimase acordul încă din 10.12.2004.

Mai mult, în adresa răspuns, inculpatul BB. face referire inclusiv la valoarea terenului revendicat, de 3.419.760 euro, pe care nu avea cum să o cunoască, întrucât aceasta nu-i fusese comunicată în vreun fel, printr-un înscris emanând de la autorităţile implicate (Comisie sau primar), ceea ce dovedeşte legăturile subterane existente între inculpatul BB. şi persoanele cu atribuţii în aplicarea Legii nr. 10/2001.

Totodată, demersurile către D.G.F.P. Constanţa, ca şi avizul acestei instituţii sunt anterioare încunoştiinţării Primăriei despre cesiunea intervenită (14 şi 15.12.2004 faţă de 16.12.2004).

În fine, însuşi referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 este emis în aceeaşi zi cu aducerea la cunoştinţă a cesiunii, respectiv 16.12.2004, fapt care dovedeşte o dată în plus că procedura de soluţionare a notificării după intervenirea cesiunii a fost nu doar foarte rapidă, ci şi pur formală, câtă vreme inculpaţii nu s-au preocupat nici măcar de respectarea unor aparenţe, ce ar fi trebuit concretizate într-o succesiune riguroasă a actelor întocmite după încheierea contractului de cesiune a drepturilor litigioase.

În al treilea rând, inculpaţii cesionari RRRRRR. nu au fost interesaţi în realitate de valorificarea integrală şi în nume propriu a drepturilor litigioase cumpărate, ci au partajat rapid câştigul rezultat din această operaţiune cu o altă societate, al cărei asociat majoritar era inculpatul P., dar şi cu familia notarului public implicat în autentificarea unor acte false, potrivit celor expuse anterior.

Astfel, la 23.12.2004, după doar două zile de la emiterea Dispoziţiei nr. x din 21.12.2004, inculpaţii BB. şi CC. au cesionat drepturile rămase către S.C. PP. S.A., societate înregistrată cu doar o zi înainte (22.12.2004), actul autentic fiind încheiat la acelaşi notar public, inculpata Z.

Cooptarea la câştig a acestei din urmă societăţi s-a concretizat nu doar în cesiunea rapidă a drepturilor rămase, ci şi în înstrăinarea către aceeaşi societate, prin acte notariale încheiate la scurt timp de la emiterea Dispoziţiei nr. x din 21.12.2004 şi în aceeaşi zi (28.02.2005), a 3 dintre cele 9 terenuri obţinute ca măsuri compensatorii, în toate cazurile fiind vorba despre tranzacţii sub valoarea terenurilor stabilită prin rapoartele de evaluare, iar în unul dintre cazuri - la un preţ chiar derizoriu (2,98 euro/mp. faţă de 20 euro/mp.).

Nu este lipsită de importanţă împrejurarea că în aceeaşi zi, 28.02.2005, inculpaţii RRRRRR. au înstrăinat şi cel de-al patrulea teren, de asemenea la un preţ derizoriu, în beneficiul familiei inculpatei Z., potrivit celor expuse anterior.

Această conduită a inculpaţilor RRRRRR. este una atipică pentru nişte cumpărători de bună-credinţă ai unor drepturi litigioase, fiind mai degrabă specifică unor persoane care acţionează în baza unui plan dinainte stabilit, care are ca finalitate pe de o parte obţinerea unui câştig propriu rapid cu un minim de investiţii, iar pe de altă parte, intermedierea unor câştiguri pentru alţii, toate acestea prin încălcarea legii de către toate persoanele implicate (funcţionari, notari, cesionari şi chiar cedenţi).

Practic, în schimbul unei sume modice (50.000 de euro, diferenţa dintre preţul plătit, respectiv încasat din cele două cesiuni), inculpaţii RRRRRR. au rămas proprietari ai 3 dintre cele 9 suprafeţe de teren primite nelegal de la primarul municipiului Constanţa, unul dintre ele fiind situat într-o zonă exclusivistă a staţiunii Mamaia (3.566 mp în zona x, la care se adaugă sumele de bani, fie ele şi derizorii, obţinute din înstrăinarea rapidă a celorlalte terenuri.

Considerentele de mai sus susţin şi vinovăţia inculpatului P. pentru comiterea faptelor ce îi sunt imputate în legătură cu soluţionarea notificării în cazul BBBBBBBBB.

Chiar dacă inculpatul P. nu a semnat nici contractul de cesiune şi nici corespondenţa cu autorităţile locale implicate în soluţionarea notificării, actele S.C. PP. S.A. dovedesc faptul că inculpatul deţinea 99% din capitalul social al societăţii sus-arătate.

Mai mult, din declaraţiile martorului JJJ., care avea calitatea de administrator unic al societăţii, rezultă că, deşi nu a semnat contractul de cesiune (ci a împuternicit o prietenă în acest scop), a dispus plata preţului ce i-a fost comunicat de inculpatul P., "care a negociat cu vânzătorul".

Aşa cum s-a arătat anterior, deşi fusese înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu doar o zi înainte, S.C. PP. S.A. a încheiat contractul de cesiune cu inculpaţii RRRRRR. pe 23.12.2004.

Având în vedere că dispoziţia primarului municipiului Constanţa de soluţionare parţială a notificării a fost emisă în 21.12.2004, că S.C. PP. S.A. a fost înregistrată pe 22.12.2004, iar contractul de cesiune a fost încheiat pe 23.12.2004, este evident că discuţiile şi înţelegerea referitoare la implicarea celor doi inculpaţi în dobândirea de terenuri în cazul notificării BBBBBBBBB. au fost anterioare emiterii primei dispoziţii de primar.

De altfel, chiar dacă nu a fost reţinută vinovăţia inculpatului P. şi în cazul notificării UU., este de reţinut că acest inculpat dobândise, ca persoană fizică, prin 21 de contracte de vânzare-cumpărare încheiate în 1.07.2003 şi un contract de vânzare-cumpărare încheiat în 2.07.2003 majoritatea terenurilor atribuite de Primăria municipiului Constanţa în cazul UU., nefiind aşadar o persoană străină procedurilor de restituire întemeiate pe Legea nr. 10/2001.

În ce priveşte S.C. PP. S.A., actele existente la dosar dovedesc că această societate a cumpărat nu doar drepturile rămase în cazul BBBBBBBBB. la doar o zi de la înregistrarea ei, ci şi terenuri ce au format obiectul măsurilor compensatorii fie în cazul BBBBBBBBB. (prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu inculpaţii RRRRRR.), fie în cazul UU. (prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate chiar cu inculpatul P.).

Toate acestea dovedesc nu doar faptul cert că inculpatul P., direct sau prin S.C. PP. S.A., societate care îi aparţinea în proporţie de 99%, a fost un beneficiar al restituirilor ilegale de terenuri de pe raza municipiului Constanţa, ci şi că acesta era familiarizat cu procedura de soluţionare a notificărilor în baza Legii nr. 10/2001.

În aceste condiţii, chiar dacă nu a semnat pentru S.C. PP. S.A. contractul de cesiune din 23.12.2004, inculpatul P. şi-a asumat atât încheierea lui, fiind persoana care deţinea practic societatea şi care a negociat anterior cu inculpatul BB., cât şi folosirea sa ulterioară în faţa autorităţilor locale din Constanţa învestite cu aplicarea Legii nr. 10/2001 în vederea finalizării procedurii de soluţionare a notificării în cazul BBBBBBBBB.

Astfel, în ce priveşte contractul de cesiune, este adevărat că acesta a fost semnat pentru S.C. PP. S.A. de către numita OOOOOO., însă aşa cum rezultă din conţinutul contractului, aceasta "lucrează în baza Hotărârii nr. 1 a Adunării Generale a Acţionarilor din data de 23.12.2004". Aceasta înseamnă că, în calitatea sa de acţionar majoritar al societăţii, inculpatul P., prin împuternicirea acordată, şi-a însuşit pe deplin toate menţiunile contractului ce urma a fi încheiat.

În acest context, este evident că orice persoană diligentă care urmează a încheia un contract analizează mai întâi înscrisurile prezentate de cocontractant, care vor sta la baza încheierii acestuia. O asemenea analiză există cu atât mai mult în cazul contractelor cu titlu oneros, care pot avea consecinţe păgubitoare pentru patrimoniul cumpărătorului. A accepta încheierea unui astfel de contract în lipsa unei asemenea analize vine în contradicţie cu însuşi caracterul oneros al acestuia, mai ales că suma plătită, ca valoare nominală (iar nu prin raportare la valoarea reală a drepturilor cumpărate), era una însemnată, de 100.000 de euro.

Prin urmare, însuşindu-şi încheierea contractului de cesiune, inculpatul P. a achiesat la toate clauzele acestuia, inclusiv cele referitoare la obiectul notificării adresate Primăriei municipiului Constanţa.

Ulterior, deşi inculpatul P. a ştiut că drepturile litigioase cumpărate nu puteau fi valorificate la Primăria municipiului Constanţa, ţinând seama de limitele în care aceasta fusese în mod real învestită prin notificarea din anul 2001, dar şi de dispoziţiile clare ale Legii nr. 10/2001, acesta şi-a asumat implicarea într-o procedură nelegală desfăşurată de autorităţile locale ale municipiului Constanţa, contribuind prin conduita sa la păgubirea patrimoniului acestei unităţi administrativ teritoriale.

Ca şi în cazul inculpaţilor RRRRRR., conivenţa infracţională stabilită între inculpatul P., având ca paravan S.C. PP. S.A. care îi aparţinea şi persoanele implicate în soluţionarea notificărilor întemeiate pe Legea nr. 10/2001, este probată nu doar de acceptarea încheierii contractului de cesiune în mod ilegal, urmată de folosirea lui în faţa autorităţilor menţionate anterior.

Astfel, potrivit actelor existente la dosar, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, sub semnătura inculpaţilor A., C. şi D. a transmis societăţii în cauză oferta cu cele două terenuri reprezentând măsurile compensatorii mai înainte de a fi fost la rândul său înştiinţată oficial de Direcţia Patrimoniu despre terenurile care ar putea face obiectul acestora.

Astfel, deşi Direcţia Patrimoniu a comunicat Comisiei abia la 5.07.2005 propunerile pentru măsurile compensatorii, aceeaşi Comisie transmisese beneficiarului acestora oferta cuprinzând aceleaşi propuneri încă din 1.06.2005, iar pe 28.06.2005 societatea transmisese Comisiei acceptul său pentru măsurile propuse.

Ca şi în cazul inculpaţilor RRRRRR., atât Comisia, cât şi primarul municipiului Constanţa au dat dovadă de celeritate maximă, soluţionând favorabil cererea societăţii cesionare la scurt timp şi în aceeaşi zi, 15.07.2005.

Astfel, în schimbul sumei de 100.000 de euro plătită inculpaţilor BB. şi CC. ca preţ al cesiunii de creanţă, inculpatul P., prin intermediul S.C. PP. S.A., a obţinut două terenuri în valoare totală de 1.143.762,5 euro, iar pentru suma rămasă, de 510.375,5 euro a solicitat despăgubiri băneşti.

Concluzionând, instanţa de apel constată că faptele imputate prin actul de sesizare în cazul de retrocedare BBBBBBBBB., există, au fost săvârşite de inculpaţii indicaţi în rechizitoriu şi întrunesc condiţiile de tipicitate ale următoarelor infracţiuni:

- în cazul inculpatului A.: abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată incriminată de legea specială în dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual, constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Constanţa, a emis Dispoziţiile nr. x din 21.12.2004 şi nr. y din 15.07.2005 în care a atestat o situaţie necorespunzătoare adevărului, prin raportare la întinderea obiectului cererii de restituire adresate Primăriei municipiului Constanţa şi a soluţionat astfel această cerere cu încălcarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (cu referire la emiterea dispoziţiei doar cu privire la partea de imobil deţinută de Primăria municipiului Constanţa) raportate la cele ale art. 21 alin. (2) din aceeaşi lege (cu referire la elementele de identificare ale imobilului notificat) şi ale art. 24 alin. (1) din legea sus-menţionată (cu referire la echivalenţa între oferta de restituire şi valoarea imobilului care nu poate fi restituit în natură), cauzând un prejudiciu municipiului Constanţa, ce a constat în restituirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau atribui măsuri compensatorii, terenuri care, în parte, au fost subevaluate, prejudiciul total fiind în cuantum de 2.123.320 euro, dar procurând şi avantaje patrimoniale în favoarea cesionarilor din cele două contracte de cesiune de drepturi litigioase, respectiv inculpaţii BB., CC. şi P., în acest ultim caz, prin intermediul S.C. PP. S.A, care îi aparţinea.

- în cazul inculpaţilor B., C., D., E., F. şi G.: abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată incriminată de legea specială în art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual, constând în aceea că, în calitate de membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, au emis referatele din 16.12.2004 şi din 15.07.2005 (acesta din urmă, cu excepţia inculpaţilor E. şi F.) în care au atestat o situaţie necorespunzătoare adevărului, prin raportare la întinderea obiectului cererii de restituire adresate Primăriei municipiului Constanţa şi au participat la soluţionarea cererii cu încălcarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (cu referire la emiterea dispoziţiei doar cu privire la partea de imobil deţinută de Primăria municipiului Constanţa) raportate la cele ale art. 21 alin. (2) din aceeaşi lege (cu referire la elementele de identificare ale imobilului notificat) şi ale art. 24 alin. (1) din legea sus-menţionată (cu referire la echivalenţa între oferta de restituire şi valoarea imobilului care nu poate fi restituit în natură), cauzând un prejudiciu municipiului Constanţa, ce a constat în restituirea unor terenuri peste echivalentul valoric maxim în limitele căruia se puteau atribui măsuri compensatorii, terenuri care, în parte, au fost subevaluate, prejudiciul total fiind în cuantum de 2.123.320 euro, dar procurând şi avantaje patrimoniale în favoarea cesionarilor din cele două contracte de cesiune de drepturi litigioase, respectiv inculpaţii BB., CC. şi P., în acest ultim caz, prin intermediul S.C.PP. S.A, care îi aparţinea.

- în cazul inculpatei Z.: fals intelectual şi uz de fals, constând în aceea că, în calitate de notar public, în cuprinsul contractelor de cesiune redactate şi autentificate la 23.08.2004 şi 23.12.2004 a atestat contrar adevărului că obiectul notificării adresate Primăriei municipiului Constanţa l-ar fi constituit întreaga suprafaţă de 42.747 mp, folosind apoi primul contract fals la încheierea celui de-al doilea.

Totodată, în condiţiile în care cele două contracte de cesiune au fost încheiate în vederea valorificării drepturilor litigioase în procedura de soluţionare a notificării adresate Primăriei municipiului Constanţa, iar acestea au fost efectiv folosite de cesionari şi avute în vedere de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi de primarul municipiului Constanţa la soluţionarea notificării în favoarea cesionarilor, prin încheierea celor două contracte inculpata Z., în calitate de notar public, a contribuit la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa ca urmare a procedurii nelegale desfăşurate atât de membrii Comisiei, cât şi de primarul municipiului Constanţa, săvârşind în calitate de complice infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată incriminată de legea specială în art. 132 din Legea nr. 78/2000.

- în cazul inculpaţilor BB. şi CC.: complicitate la fals intelectual, constând în aceea că, în calitate de cesionari, respectiv cedenţi, au confirmat prin semnătura aplicată pe cele două contracte de cesiune situaţia de fapt neadevărată atestată de notarul public, cu referire la suprafaţa notificată Primăriei municipiului Constanţa pentru restituire.

În egală măsură, ca viitori beneficiari ai notificării, au determinat-o pe AA. să semneze, în nume propriu, dar şi pentru ceilalţi moştenitori, înscrisul olograf plăsmuit în anul 2004 şi înregistrat la Primăria municipiului Constanţa, prin antedatare, sub nr. x/18.01.2002, prin care se modifica notificarea iniţială, în sensul revendicării întregii suprafeţe de 42.747 mp teren, instigând-o astfel la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Ulterior încheierii primului contract de cesiune, inculpaţii BB. şi CC. l-au depus la Primăria municipiului Constanţa şi au solicitat continuarea procedurii de soluţionare a notificării din cazul BBBBBBBBB. pe numele lor, deşi cunoşteau care era întinderea reală a obiectului acesteia şi, implicit, că nu erau îndreptăţiţi să obţină măsuri compensatorii de la Primăria municipiului Constanţa pentru întreaga suprafaţă de 42.747 mp teren, contribuind astfel la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa ca urmare a procedurii nelegale desfăşurate atât de membrii Comisiei, cât şi de primarul municipiului Constanţa şi obţinând foloase patrimoniale pentru sine, ceea ce constituie o complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată incriminată de legea specială în art. 132 din Legea nr. 78/2000.

- în cazul inculpatului P., în calitatea sa de acţionar majoritar şi principal decident al S.C. PP. S.A., deşi nu a semnat contractul de cesiune din 23.12.2004, a negociat încheierea acestuia şi şi-a însuşit conţinutul său, iar ulterior, odată cu depunerea acestuia la Primăria municipiului Constanţa şi solicitarea de finalizare a procedurii de soluţionare a notificării din cazul BBBBBBBBB. pe numele societăţii pe care o controla, cunoscând care era întinderea reală a obiectului notificării şi, implicit, că nu era îndreptăţită să obţină măsuri compensatorii de la Primăria municipiului Constanţa pentru întreaga suprafaţă de 42.747 mp teren, inculpatul P. a contribuit la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa ca urmare a procedurii nelegale desfăşurate atât de membrii Comisiei, cât şi de primarul municipiului Constanţa şi a obţinut foloase patrimoniale pentru sine, chiar şi indirect, ceea ce constituie o complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată incriminată de legea specială în art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În cazul inculpatei AA., aceasta a decedat în cursul judecăţii în primă instanţă.

F. Intabularea în favoarea municipiului Constanţa, cu titlu de drept de proprietate, a suprafeţei de 22.793 mp de plajă şi vânzarea acesteia către cumpărătorii ... lui din Mamaia.

Situaţia de fapt

a. Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 8.12.2004 încheiat între S.C. WWWWWW. S.A., în calitate de vânzător şi S.C. SSSSSS. S.R.L., în calitate de cumpărător şi autentificat sub nr. x din 8.12.2004, a fost vândut imobilul-clădire ... x, compus din Disco x, Berăria x şi Minihotel x, situat în staţiunea Mamaia, judeţul Constanţa.

Potrivit art. 1.3 din contract, "terenul pe care este amplasat imobilul-clădire nu este proprietatea S.C. WWWWWW. S.A. Acesta face parte din domeniul privat al Municipiului Constanţa şi cu Adresa nr. x/30.11.2004 emis de Primăria Constanţa, avizează favorabil vânzarea imobilului ... x."

Prin Adresa nr. x din 30.11.2004 a Direcţiei Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa s-a comunicat S.C. WWWWWW. S.A. avizul favorabil pentru vânzarea imobilului-construcţie, fără teren, ... x.

În cuprinsul aceleiaşi adrese, semnată de inculpaţii D., în calitate de director al Direcţiei Patrimoniu, EE., în calitate de şef Serviciu Patrimoniu şi DD., s-a menţionat că "terenul aferent activului ... x constituie Domeniu Privat al municipiului Constanţa."

În baza contractului de vânzare-cumpărare, la data de 4.11.2005, S.C. SSSSSS. S.R.L. a solicitat A.N.C.P.I. - O.C.P.I. Constanţa înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 10.356 mp şi construcţii.

Prin Adresa nr. x din 6.06.2006 emisă de Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, s-a adeverit că "terenul în suprafaţă de 10.356 mp situat în municipiul Constanţa, Staţiunea Mamaia-Complex ... lot x, face parte din domeniul privat al Municipiului Constanţa".

În cuprinsul aceleiaşi adrese, elaborată de inculpata FF., funcţionar în cadrul Serviciului Patrimoniu, verificată de inculpata EE., în calitate de şef Serviciu Patrimoniu şi semnată de inculpaţii D., în calitate de director al Direcţiei Patrimoniu şi GG., în calitate de consilier juridic s-a menţionat că Primăria municipiului Constanţa "este de acord cu intabularea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 10.356 mp în favoarea municipiului Constanţa, ca unitate administrativ-teritorială şi cu intabularea dreptului de folosinţă pentru suprafaţa de teren de 10.356 mp situată în municipiul Constanţa, Staţiunea Mamaia-Complex ... lot x, în favoarea S.C. WWWWWW. S.A.", conform documentaţiei cadastrale înregistrate la O.C.P.I.

Din planul de amplasament ce face parte din această documentaţie cadastrală rezultă că suprafaţa de 10.356 mp este "nisip", fiind distinctă de "plaja C.N.A.R." figurată în vecinătatea acesteia.

Prin Încheierea nr. x din 7.06.2006 a O.C.P.I. Constanţa, semnată de inculpatele HH., în calitate de registrator şi II., în calitate de asistent-registrator, a fost admisă cererea introdusă de S.C. SSSSSS. S.R.L., s-a deschis Cartea Funciară privind dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 10.356 mp în favoarea municipiului Constanţa şi s-a înscris dreptul de folosinţă asupra aceluiaşi teren în favoarea S.C. SSSSSS. S.R.L.

Prin aceeaşi încheiere s-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcţiei ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare în favoarea S.C. SSSSSS. S.R.L.

Ulterior, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 13.04.2007, municipiul Constanţa, reprezentat de inculpatul A., în calitate de primar, a vândut S.C. SSSSSS. S.R.L. terenul în suprafaţă de 10.356 mp situat în municipiul Constanţa, Staţiunea Mamaia-Complex ... lot 1.

În ce priveşte modul de dobândire a acestui teren, în contractul de vânzare-cumpărare s-a menţionat că "terenul descris în prezentul contract face parte din domeniul privat al Municipiului Constanţa, conform Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi HCLM nr. 566/23.12.2004 privind completarea şi actualizarea inventarului bunurilor care aparţin domeniului privat al municipiului Constanţa."

În baza acestui contract de vânzare-cumpărare, la data de 19.04.2007, S.C. SSSSSS. S.R.L. a solicitat O.C.P.I. Constanţa intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului-teren în suprafaţă de 10.356 mp.

Prin Încheierea nr. x din 3.05.2007 a O.C.P.I. Constanţa a fost admisă cererea introdusă de S.C. SSSSSS. S.R.L. şi s-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 10.356 mp în favoarea S.C. SSSSSS. S.R.L.

b. Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 8.12.2004 încheiat între S.C. WWWWWW. S.A., în calitate de vânzător şi S.C. TTTTTT. S.R.L., în calitate de cumpărător şi autentificat sub nr. x din 8.12.2004, a fost vândut imobilul-clădire ... x, compus din Restaurant x, Cofetăria x şi Minihotel x, situat în staţiunea Mamaia, judeţul Constanţa.

În baza contractului de vânzare-cumpărare, la data de 1.11.2005, S.C. TTTTTT. S.R.L. a solicitat A.N.C.P.I.- O.C.P.I. Constanţa înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 11.890 mp şi construcţii.

Prin Adresa nr. x din 6.06.2006 emisă de Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, s-a adeverit că "terenul în suprafaţă de 11.890 mp situat în municipiul Constanţa, Staţiunea Mamaia-Complex ... lot x, face parte din domeniul privat al Municipiului Constanţa".

În cuprinsul aceleiaşi adrese, elaborată de inculpata FF., funcţionar în cadrul Serviciului Patrimoniu, verificată de inculpata EE., în calitate de şef Serviciu Patrimoniu şi semnată de inculpaţii D., în calitate de director al Direcţiei Patrimoniu şi GG., în calitate de consilier juridic s-a menţionat că Primăria municipiului Constanţa "este de acord cu intabularea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 11.890 mp în favoarea municipiului Constanţa, ca unitate administrativ-teritorială şi cu intabularea dreptului de folosinţă pentru suprafaţa de teren de 11.890 mp situată în municipiul Constanţa, Staţiunea Mamaia-Complex ... lot x, în favoarea S.C. TTTTTT. S.R.L.", conform documentaţiei cadastrale înregistrate la O.C.P.I.

Din planul de amplasament ce face parte din această documentaţie cadastrală rezultă că suprafaţa de 11.890 mp este "nisip", fiind distinctă de "plaja C.N.A.R." figurată în vecinătatea acesteia.

Prin Încheierea nr. x din 7.06.2006 a O.C.P.I. Constanţa, semnată de inculpatele HH., în calitate de registrator şi II., în calitate de asistent-registrator, a fost admisă cererea introdusă de S.C. TTTTTT. S.R.L., s-a deschis Cartea Funciară privind dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 11.890 mp în favoarea municipiului Constanţa şi s-a înscris dreptul de folosinţă asupra aceluiaşi teren în favoarea S.C. TTTTTT. S.R.L.

În privinţa dreptului de proprietate asupra construcţiei ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare, deşi în respectiva încheiere nu există o dispoziţie în acest sens, din extrasul de carte funciară rezultă că dreptul de proprietate asupra construcţiei a fost intabulat în favoarea S.C. TTTTTT. S.R.L.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28.02.2007, municipiul Constanţa, reprezentat de inculpatul A., în calitate de primar, a vândut S.C. TTTTTT. S.R.L. terenul în suprafaţă de 11.890 mp situat în municipiul Constanţa, Staţiunea Mamaia-Complex ... lot 2.

În baza acestui contract de vânzare-cumpărare, la data de 12.03.2007, S.C. TTTTTT. S.R.L. a solicitat O.C.P.I.Constanţa intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului-teren în suprafaţă de 11.890 mp.

Prin Încheierea nr. 13023 din 16.04.2007 a O.C.P.I. Constanţa a fost admisă cererea introdusă de S.C. TTTTTT. S.R.L. şi s-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 11.890 mp în favoarea S.C. TTTTTT. S.R.L.

Analiza acuzaţiilor

Instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate pentru niciuna dintre infracţiunile reţinute în actul de sesizare "cu privire la vânzarea Complexului x".

În esenţă, s-au avut în vedere concluziile expertizei topografice efectuate în faza de judecată, potrivit cărora "domeniul public al statului, aşa cum a fost el atestat, nu este afectat de niciun imobil ce face obiectul prezentei cauze, printre care şi x, care la momentul intabulării făcea parte din domeniul privat al municipiului Constanţa".

Prin emiterea adreselor menţionate în actul de sesizare, funcţionarii Primăriei Constanţa nu şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu, întrucât acestea ar fi consfinţit "o situaţie de fapt şi de drept ce corespundea realităţii". Terenul aferent Complexului x aparţinea domeniului privat al municipiului Constanţa pe baza "procesului-verbal de stabilire a vecinătăţilor încheiat la 20.03.2000 cu C.N.A.R.-Direcţia Apelor Dobrogea Litoral, a planului de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate care stabileşte limita cu Apele Române, H.G. nr. 904/2002, H.C.L. aferente."

În privinţa acuzaţiilor aduse funcţionarilor O.C.P.I. Constanţa, prima instanţă a reţinut că aceştia au respectat dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, iar prin înscrierile în Cartea Funciară nu s-ar fi constituit un drept de proprietate.

În fine, în cazul inculpatului A., acesta nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, ci şi-a îndeplinit obligaţia legală de punere în aplicare a hotărârilor consiliului local, pe care nu le putea contesta în faţa instanţei de contencios administrativ.

Înalta Curte reţine că pentru a statua asupra infracţiunilor imputate inculpaţilor sus-menţionaţi, trebuie stabilit dacă suprafaţa în litigiu făcea parte din domeniul public al statului, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu sau, dimpotrivă, din domeniul privat al municipiului Constanţa, aşa cum a reţinut prima instanţă.

Fiind vorba despre o chestiune de drept, aceasta este atributul suveran al instanţei de judecată şi presupune analiza actelor îndeplinite de inculpaţi prin raportare la reglementările legale în vigoare.

Din aceasta perspectivă, concluziile expertizei topografice efectuate în faza de judecată sunt lipsite de relevanţă, nefiind atribuţia expertului de a stabili încadrarea unei suprafeţe de teren în domeniul public sau privat, câtă vreme aceasta reprezintă o chestiune de drept care presupune analiza cadrului normativ în vigoare la data îndeplinirii actelor imputate inculpaţilor, iar nu cunoştinţele unui expert.

În ce priveşte cadrul normativ care reglementează domeniul public sau privat al statului, respectiv unităţilor administrativ-teritoriale, acesta cuprinde atât dispoziţii constituţionale, cât şi norme prevăzute în legi speciale.

Potrivit art. 136 alin. (3) şi (4) din Constituţia României (republicată în 2003), plajele fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, iar bunurile proprietate publică sunt inalienabile.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, aparţin domeniului public "ţărmurile Mării Negre, inclusiv plajele".

Domeniul privat al statului şi, respectiv, al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor este alcătuit din terenurile dobândite de acestea prin modurile prevăzute de lege, precum şi din terenurile dezafectate, potrivit legii, din domeniul public.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, faleza şi plaja mării aparţin domeniului public al statului.

Plaja mării reprezintă, în accepţiunea legii, porţiunea de teren din vecinătatea mării, cuprinsă între cota cea mai scăzută a apei şi limita terenului neafectat de dinamica mediului acvatic (anexa 1 a legii, în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor).

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie (forma adoptată în 1991), din cele prevăzute la pct. I din anexa legii, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege.

În anexa I a Legii nr. 213/1998, între bunurile enumerate ca făcând parte din domeniul public al statului se regăsesc "faleza şi plaja mării".

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) şi 2 din aceeaşi lege, bunurile din domeniul public nu pot fi înstrăinate, ci doar date în administrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii, iar actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.

În privinţa domeniului public al municipiilor, potrivit art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, acesta este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa la lege şi din alte bunuri de uz sau interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional sau judeţean.

În anexa III a Legii nr. 213/1998, între bunurile enumerate ca făcând parte din domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor se regăsesc "lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean".

Potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local este atestată prin hotărâre de Guvern, pe baza inventarelor bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale întocmite de comisii special constituite şi însuşite de consiliile judeţene.

În fine, potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unităţile administrativ teritoriale au drept de proprietate privată, care este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel.

Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean sau a consiliului local, prin hotărâre a Guvernului (art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998).

Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel (art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998).

Potrivit O.U.G nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, litoralul şi aria maximă costieră aparţin domeniului public al statului şi includ, între altele, zona de depozite neconsolidate, formate din nisip, pietriş şi roci, incluzând şi dunele, indiferent dacă sunt sau nu acoperite cu vegetaţie, formate prin acţiunea mării, vânturilor dinspre mare sau altor cauze naturale sau artificiale (art. 6 alin. (1) lit. b), falezele care sunt în contact cu marea sau cu proprietatea publică a statului până la 10 m în spatele falezei (art. 6 alin. (2) lit. d), uscatul, delimitat la punctele anterioare, care din orice cauză a pierdut calitatea sa de plajă sau faleză (art. 6 alin. (2) lit. e).

Pe domeniul public al statului din zona costieră se recunoaşte numai dreptul de exploatare sau utilizare. Niciun drept privat nu se poate opune proprietăţii publice din zona costieră, iar orice hotărâre sau decizie a autorităţilor publice locale care încalcă aceste prevederi este nulă de drept (art. 7 alin. (1) şi (3).

În urma analizării reglementărilor sus-menţionate rezultă următoarele:

- plaja Mării Negre este domeniu public al statului;

- în consecinţă, suprafeţele de teren reprezentând plaja Mării Negre nu pot fi înstrăinate, ci doar date în administrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii;

- orice act al autorităţilor publice locale prin care se încalcă dreptul proprietăţii publice a statului asupra acesteia este nul de drept.

În speţă, contrar concluziei la care a ajuns prima instanţă, Înalta Curte constată că suprafaţa de teren în litigiu (22.793 mp potrivit măsurătorilor) face parte din plaja Mării Negre şi constituie domeniu public al statului.

În încercarea de a justifica apartenenţa respectivei suprafeţe la domeniul privat al municipiului Constanţa, inculpaţii au invocat mai multe hotărâri de Guvern şi ale Consiliului Local, precum şi acte efectuate în baza acestora, apărări preluate ca atare de prima instanţă în motivarea soluţiei de achitare.

De asemenea, au susţinut că terenul analizat în prezenta cauză face parte din terenul transmis în proprietatea municipiului Constanţa prin acte întocmite în anul 1905 şi care cuprindea suprafaţa cuprinsă între lacul Siutghiol, Marea Neagră, Lacul Tăbăcăriei şi satul Mamaia.

Analizând aceste acte, Înalta Curte reţine următoarele:

1. În privinţa hotărârilor de Guvern:

a. Prin H.G. nr. 904/2002, emisă în baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, s-a atestat domeniul public al judeţului Constanţa, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Constanţa, prin raportare la bunurile enumerate în anexele nr. 1 - 66 care fac parte integrantă din această hotărâre.

Hotărârea atestă ca bunuri aparţinând domeniului public al municipiului Constanţa spaţii verzi aflate în întreţinerea acestuia, situate atât în municipiu, cât şi în staţiunea Mamaia (anexa 24), precum şi spaţii verzi care nu se află în întreţinerea municipiului Constanţa, situate de asemenea inclusiv în staţiunea Mamaia (anexa 25).

Prin urmare, nicăieri în cuprinsul anexelor nu se menţionează vreun teren reprezentând plajă, fiind vorba exclusiv despre "spaţii verzi". Mai mult, în aceste anexe nici nu se regăseşte menţionat amplasamentul respectivului teren, astfel încât inclusiv din această perspectivă hotărârea de Guvern analizată nu poate servi ca temei pentru justificarea apartenenţei respectivei suprafeţe la domeniul privat al municipiului Constanţa, aşa cum în mod eronat a stabilit prima instanţă.

De altfel, chiar dacă ad absurdum respectivele terenuri ar fi figurat printre bunurile ce constituie domeniul public al municipiului Constanţa, trecerea acestora în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale ar fi presupus emiterea unei hotărâri a Consiliului Local având un asemenea obiect, în concordanţă cu disp. art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, ceea ce în cauză nu există. Împrejurarea că la dosar există mai multe hotărâri prin care s-a completat inventarul bunurilor care aparţin domeniului privat al municipiului Constanţa, inclusiv cu terenurile care fac obiectul analizei în speţă nu prezintă relevanţă, căci trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat este o operaţiune distinctă şi prealabilă eventualei completări a inventarului bunurilor care aparţin domeniului privat.

b. Prin H.G. nr. 514/1998 plaja cu destinaţie turistică situată în judeţul Constanţa a fost atribuită în administrarea Consiliului Judeţean Constanţa, menţionându-se însă explicit în art. 1 din hotărâre că "plaja litoralului Mării Negre aparţine proprietăţii publice a statului şi este zonă protejată, de interes naţional."

Ulterior, această hotărâre a fost abrogată prin H.G. nr. 711/1999, act prin care au fost concesionate Companiei Naţionale Apele Române (C.N.A.R.), pe o durată de 49 de ani faleza şi plaja mării, "ca bunuri proprietate publică a statului".

În temeiul acestei ultime hotărâri de Guvern, între reprezentanţii C.N.A.R. - Direcţia Apelor Dobrogea - Litoral şi ai Primăriei municipiului Constanţa au fost încheiate procese-verbale provizorii "privind stabilirea vecinătăţilor între domeniul public de interes naţional - plajele litoralului românesc al Mării Negre administrat de C.N.A.R. S.A. şi domeniul public şi privat al Primăriei Municipiului Constanţa, în staţiunea Mamaia".

În apărarea lor, inculpaţii au încercat să acrediteze ideea că în aceste procese-verbale se recunoaşte apartenenţa la domeniul privat al municipiului Constanţa a suprafeţelor de teren în litigiu, reprezentând baza emiterii H.C.L. ulterioare prin care aceste suprafeţe au fost trecute în inventarul bunurilor aparţinând domeniului privat al municipiului Constanţa.

În mod special, au fost invocate Procesul-verbal provizoriu actualizat nr. x din 31.07.2000 şi Actul adiţional la acesta nr. x din 24.03.2004.

În esenţă, dacă prin cel dintâi proces-verbal s-a stabilit o linie de demarcaţie între plaja litoralului românesc şi domeniul public şi privat al Primăriei municipiului Constanţa, trasată "prin faţa activelor, respectiv platformelor betonate ale acestora, existente în momentul de faţă pe plajă sau în imediata apropiere a acesteia", prin cel de-al doilea proces-verbal au fost modificate mai multe planşe în care se detalia în concret (în teren) linia de demarcaţie, inclusiv în zona x, prin introducerea suprafeţei de plajă ce face obiectul prezentei cauze în "domeniul public şi privat al municipiului Constanţa".

În legătură cu circumstanţele încheierii acestor procese-verbale au fost audiaţi în calitate de martori, inclusiv de către Înalta Curte, martorii CCCC. şi KKK., reprezentanţi ai C.N.A.R. - Direcţia Apelor Dobrogea - Litoral, primii doi fiind chiar semnatari ai celor două acte menţionate anterior.

Din declaraţiile acestora a rezultat că aceste procese-verbale au fost încheiate în scopul delimitării sectoarelor de plajă cu potenţial turistic, în vederea exploatării acestora. În ce priveşte actul adiţional, martorii au arătat că acesta a fost încheiat la solicitarea reprezentanţilor Primăriei, care ar fi invocat H.G. nr. 570/2004 prin care se transmisese o suprafaţa de 10 ha luciu de apă (apele maritime interioare) din zona x, din administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în vederea promovării în condiţiile legii a obiectivului de investiţii "Pasarelă pietonală şi Port agrement zona x".

În legătură cu aceste procese-verbale, toţi martorii au arătat că acestea au avut un caracter convenţional, administrativ-tehnic şi provizoriu, fiind încheiate pentru buna administrare a plajelor şi nu constituie titlu de proprietate. În baza acestor procese-verbale o parte din plajă trecea în administrarea Primăriei, fără a intra şi în proprietatea acesteia, în condiţiile în care plaja este un bun din domeniul public al statului.

În realitate, prin încheierea Actului adiţional nr. x din 24.03.2004, reprezentanţii Primăriei municipiului Constanţa (actul fiind semnat chiar de inculpaţii A. şi D.) au acţionat premeditat, urmărind obţinerea unui temei aparent şi ilegal pentru trecerea unei părţi din plaja Mării Negre din domeniul public al statului în domeniul privat al municipiului Constanţa, cu justificarea că modificarea vecinătăţilor stabilite anterior este necesară pentru "continuarea procesului de modernizare a staţiunii Mamaia", în particular prin executarea unor "lucrări de extindere şi modernizare a zonei ... (nord şi sud) prin realizarea unor noi spaţii de cazare şi executarea unei noi estacade în mare".

Concluzionând sub acest aspect, Înalta Curte reţine că Procesul-verbal provizoriu actualizat nr. x din 31.07.2000 şi Actul adiţional la acesta nr. x din 24.03.2004 nu dovedesc că suprafaţa de plajă analizată în prezenta cauză face parte din domeniul privat al municipiului Constanţa, fiind în realitate nişte simple convenţii încheiate în vederea administrării plajelor, care nu constituie titlu de proprietate. În caz contrar, ar însemna să acceptăm, contrar legii, că nişte convenţii încheiate de doi funcţionari ai C.N.A.R.- Direcţia Apelor Dobrogea - Litoral au caracter translativ de proprietate şi conduc la împroprietărirea municipiului Constanţa cu o parte din plaja Mării Negre, în condiţiile în care chiar în actul normativ ce a stat la baza încheierii acestora (a se vedea art. 1 din H.G. nr. 711/1999) se arată explicit că "faleza şi plaja mării, astfel cum acestea sunt definite în anexa nr. 1 la Legea apelor nr. 107/1996" sunt "bunuri proprietate publică a statului".

c. În privinţa H.G. nr. 1045/2000, nr. 1326/2001, nr. 45/2003, nr. 15/2004, nr. x şi 1705/2006 acestea reprezintă acte succesive prin care au fost aprobate inventarele bunurilor din domeniul public al statului, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

În cuprinsul acestor hotărâri de Guvern, printre bunurile din domeniul public al statului se regăsesc atât plaja cu destinaţie turistică (216,6 ha), cât şi plaja neamenajată (12,7 ha) din judeţul Constanţa, suprafeţe care nu au suferit modificări în diversele acte succesive.

Ca şi în precedent, nici aceste hotărâri de Guvern nu reprezintă temei pentru a justifica apartenenţa la domeniul privat al municipiului Constanţa a părţii din plaja Mării Negre ce face obiectul analizei în prezenta cauză.

Astfel, în acord cu dispoziţiile Constituţiei, dar şi cele ale legislaţiei primare analizate anterior, plaja Mării Negre, indiferent dacă are sau nu destinaţie turistică, dacă este amenajată sau nu, face parte din domeniul public al statului.

În mod evident, prin situarea sa, întreaga plajă din zona x este una cu destinaţie turistică şi face parte din domeniul public al statului. Împrejurarea că prin procesele-verbale deja analizate, încheiate prin voinţa unor funcţionari ai statului, respectiv ai Primăriei municipiului Constanţa, s-ar fi partajat administrarea plajei din zona x, nu înlătură caracterul de plajă cu destinaţie turistică a întregii suprafeţe de plajă din acea zonă şi nu conferă municipiului Constanţa un drept de proprietate privată asupra unei părţi din aceasta, potrivit celor deja expuse anterior.

2. În privinţa hotărârilor Consiliului Local al municipiului Constanţa, analiza va purta asupra celor invocate chiar în contractele de vânzare-cumpărare, ca mod de dobândire a suprafeţelor de teren înstrăinate.

a. În ambele contracte de vânzare-cumpărare s-a invocat ca temei al dreptului de proprietate privată al municipiului Constanţa asupra celor două suprafeţe de teren, pe lângă Legea nr. 213/1998 (care, potrivit celor expuse anterior, contrazice această concluzie), H.C.L. nr. 566 din 23.12.2004.

Prin această hotărâre a Consiliului Local al municipiului Constanţa, iniţiată chiar de inculpatul A., în calitate de primar, a fost completat şi actualizat inventarul bunurilor care aparţin domeniului privat al municipiului Constanţa cu mai multe imobile, printre care şi terenurile din zona x (10.197 mp) şi x (9.510 mp), menţionate în anexele nr. 52 şi 53 ale hotărârii.

Ca temei de drept al emiterii acestei hotărâri au fost invocate dispoziţiile art. 4, art. 10 alin. (2) şi art. 22 din Legea nr. 213/1998, precum şi prevederile H.G. nr. 548/1999 privind aprobarea normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998 domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public.

Potrivit art. 10 alin. (2) din aceeaşi lege, trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel.

Cu alte cuvinte, din invocarea acestor temeiuri de drept, ar rezulta că terenurile menţionate în anexele H.C.L. nr. 566/2004 au făcut parte din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, iar prin efectul acestei hotărâri ar deveni proprietate privată a municipiului Constanţa.

Or, potrivit celor expuse anterior, în domeniul public al municipiului Constanţa, atestat prin H.G. nr. 904/2002, nu se regăsesc suprafeţele menţionate în anexa H.C.L. nr. 566/2004, astfel încât, nefiind în domeniul public nu puteau fi trecute în domeniul privat.

Aşa cum s-a arătat, în anexele nr. 24 şi 25 ale H.G. nr. 904/2002 se regăsesc numai spaţii verzi, iar pentru zona x este menţionat numai parcul, ca zonă de agrement, în suprafaţă de 4.72 ha, evident distinctă de plaja adiacentă x.

În al doilea rând, prin emiterea unei hotărâri de completare şi actualizare a inventarului bunurilor aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale nu se poate realiza trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat al acesteia, căci titlu de proprietate trebuie să fie preexistent inventarierii, care este o operaţiune ulterioară şi distinctă.

În aceste condiţii, H.C.L. nr. 566/2004 nu constituie titlu de proprietate privată a municipiului Constanţa asupra suprafeţelor de teren ce fac obiectul prezentei cauze.

b. În contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28.02.2007 au fost invocate suplimentar şi H.C.L. nr. 109 din 28.02.2005 şi nr. 540 din 23.09.2005.

În ce priveşte H.C.L. nr. 109/2005, aceasta reprezintă o centralizare a inventarului bunurilor care aparţin domeniului privat al municipiului Constanţa, prin centralizarea tuturor hotărârilor anterioare prin care s-a aprobat şi modificat acest inventar începând cu H.C.L. nr. 296/2001 şi până la H.C.L. nr. 566/2004 inclusiv.

Prin urmare, fiind o centralizare a tuturor modificărilor anterioare, H.C.L. nr. 109/2005 nu aduce nimic în plus faţă de H.C.L. nr. 566/2004 deja analizat.

În ce priveşte H.C.L. nr. 540/2005, aceasta a reprezentat o completare a inventarului aprobat prin H.C.L. nr. 109/2005, prezentând relevanţă în speţă anexa nr. 30 în care este menţionată suprafaţa de 3.624 mp pentru "complex x", reprezentând "diferenţă măsurători", faţă de cele două suprafeţe menţionate în H.C.L. nr. 566/2004 şi nr. 109/2005 (10.197 mp şi 9.510 mp).

În realitate însă, nici această hotărâre nu putea fi invocată ca temei al dreptului de proprietate privată asupra suprafeţei de teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2007, distinct de H.C.L. nr. 566/2004 deja analizată.

3. În privinţa susţinerilor referitoare la apartenenţa terenurilor la domeniul privat al municipiului Constanţa în baza unor acte întocmite în anul 1905, dincolo de împrejurarea că acestea nu sunt invocate, ca temei al dreptului de proprietate în niciunul dintre actele emise de inculpaţi în prezenta cauză, Înalta Curte constată că municipiul Constanţa, prin primar, a formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a terenului ce formează plaja staţiunii Mamaia, invocând acte întocmite în anul 1905 prin care Ministerul Agriculturii şi Domeniilor ar fi transmis în proprietatea municipiului Constanţa întreaga suprafaţă cuprinsă între lacul Siutghiol, Marea Neagră, Lacul Tăbăcăriei şi satul Mamaia.

Înalta Curte reţine însă că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ teritoriale nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi. În acest sens, prin Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se precizează că reglementarea unor probleme de proprietate într-o asemenea situaţie se face prin acte administrative, fie potrivit Legii nr. 213/1998, fie potrivit Legii nr. 90/2001, iar în situaţia în care există astfel de notificări sau alte cereri prin care se invocă incidenţa Legii nr. 10/2001, acestea se vor respinge ca inadmisibile.

Prin urmare, simpla susţinere că plaja aferentă staţiunii Mamaia face parte din domeniul privat al municipiului Constanţa în baza unor acte întocmite în anul 1905, este irelevantă, prin raportare la dispoziţiile în vigoare ale Constituţiei României şi ale legislaţiei primare care reglementează domeniul public al statului.

Concluzionând, din analiza dispoziţiilor constituţionale, ale legislaţiei primare şi a celei secundare rezultă următoarele:

- suprafaţa de teren intabulată ca proprietate privată a municipiului Constanţa în baza Încheierilor nr. 20992 din 7.06.2006 şi nr. 21282 din 7.06.2006 ale O.C.P.I. Constanţa şi vândută ulterior în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 28.02.2007 şi nr. y din 13.04.2007 face parte din plaja Mării Negre şi este domeniu public al statului;

- municipiul Constanţa nu deţine niciun titlu de proprietate publică sau privată pentru această suprafaţă de teren, H.C.L. nr. 566/2004 preluată în H.C.L nr. 109/2005 şi completată prin H.C.L. nr. 540/2005 fiind nule de drept în condiţiile legislaţiei primare menţionate anterior în ce priveşte menţionarea acestei suprafeţe ca făcând parte din inventarul bunurilor aparţinând domeniului privat al municipiului Constanţa.

Odată stabilită apartenenţa suprafeţei de teren în litigiu la domeniul public al statului, faptele imputate inculpaţilor cercetaţi în prezenta sunt dovedite şi constituie infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Astfel, în privinţa Adreselor nr. x şi nr. y din 30.11.2004 emise de către Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, semnate de inculpaţii D., DD. şi EE. este de observat mai întâi că la data emiterii lor, 30.11.2004, nu era în fiinţă H.C.L. nr. 566/2004, care a fost aprobată abia în 23.12.2004.

Prin urmare, la data emiterii adreselor prin care inculpaţii au susţinut că terenurile aferente activelor ... x şi ... x constituie domeniul privat al municipiului Constanţa nu exista nici măcar temeiul scriptic invocat ulterior, cu ocazia vânzării celor două terenuri, ca justificare a dreptului de proprietate privată a municipiului Constanţa, respectiv H.C.L. nr. 566/2004.

În condiţiile în care, pe de o parte, municipiul Constanţa nu avea niciun titlu care să dovedească dreptul de proprietate privată asupra celor două terenuri menţionate în cuprinsul adreselor incriminate, iar pe de altă parte, acestea făceau parte din plaja Mării Negre, inculpaţii sus-menţionaţi au atestat contrar adevărului că cele două suprafeţe de teren constituie domeniul privat al municipiului Constanţa.

Cele două adeverinţe au fost emise în vederea producerii de consecinţe juridice, la cererea S.C. WWWWWW. S.A., pentru înstrăinarea construcţiilor aferente activelor ... x şi ... x.

În privinţa Adreselor nr. x din 6.06.2006 emise de către Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, semnate de inculpaţii D., GG., EE. şi FF., şi acestea atestă contrar adevărului că cele două suprafeţe de teren fac parte din domeniul privat al municipiului Constanţa, în condiţiile în care unitatea administrativ-teritorială nu avea niciun titlu care să justifice dreptul său de proprietate privată asupra terenurilor în cauză.

Existenţa H.C.L. nr. 566/2004 preluată ulterior de H.C.L. nr. 109/2005 şi modificată prin H.C.L. nr. 540/2005 nu putea servi ca temei juridic al dreptului de proprietate privată al municipiului Constanţa, pentru considerentele deja expuse.

În egală măsură, dincolo de împrejurarea că în cuprinsul celor două adrese nici nu se aminteşte de H.C.L. nr. 566/2004 sau de vreun alt act administrativ ori normativ, nefiind indicat explicit niciun titlu de proprietate al municipiului Constanţa, inculpaţii care şi-au însuşit prin semnătură conţinutul fals al celor două adrese nu erau ţinuţi de conţinutul vreunui act administrativ ilegal al unităţii administrativ teritoriale, căci potrivit celor expuse anterior, orice act al autorităţilor publice locale prin care se încalcă dreptul proprietăţii publice a statului este nul de drept.

Totodată, prin folosirea celor două adrese cu conţinut fals la cartea funciară în vederea intabulării dreptului de proprietate al municipiului Constanţa, inculpaţii menţionaţi anterior au contribuit, alături de funcţionarii O.C.P.I. la prejudicierea Statului Român, acesta fiind deposedat de două suprafeţe de teren ce făceau parte din domeniul public al statului, existând astfel o legătură de cauzalitate între faptele acestora şi ieşirea terenurilor din proprietatea statului.

Este fără dubiu că cele două adrese s-au aflat printre înscrisurile care au stat la baza întocmirii celor două încheieri de carte funciară şi au fost avute în vedere în fapt de inculpaţii-funcţionari ai O.C.P.I. la intabularea dreptului de proprietate al municipiului Constanţa, respectiv înscrierea dreptului de folosinţă al celor două societăţi comerciale asupra suprafeţelor de teren ce fac obiectul analizei, întrucât doar din conţinutul lor rezultă "acordul" municipiului Constanţa cu privire la cele două înscrieri.

Astfel, exprimând acordul pentru intabularea dreptului de proprietate în favoarea municipiului Constanţa, inculpaţii sus-menţionaţi au încălcat dispoziţiile legislaţiei primare analizate anterior care consacră apartenenţa la domeniul public al statului al plajelor Mării Negre, cu consecinţa deposedării acestuia de cele două suprafeţe de teren şi trecerii lor în proprietate privată, mai întâi a municipiului Constanţa, iar ulterior a două societăţi comerciale cu capital privat.

În privinţa Încheierilor de carte funciară nr. x şi nr. y din 7.06.2006 emise de inculpatele HH. şi II., acestea atestă de asemenea o împrejurare necorespunzătoare adevărului, cu referire la dreptul de proprietate al municipiului Constanţa asupra celor două suprafeţe de teren.

Astfel, în ce priveşte dreptul de proprietate, inculpatele au avut în vedere în mod exclusiv cele două adrese cu conţinut fals emise de Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, care nu erau însoţite de vreun act care să constituie titlul de proprietate asupra suprafeţelor în cauză.

Practic, inculpatele HH. şi II. au luat, ca atare, afirmaţia Direcţiei Patrimoniu, fără a o cenzura prin prisma actelor doveditoare ale dreptului de proprietate. De altfel, respectivele adrese nu doar că nu au fost însoţite de vreun titlu de proprietate, dar ele nu făceau referire, nici măcar formal, scriptic la vreun asemenea titlu (act normativ sau administrativ), exprimând exclusiv voinţa emitentului de a-şi aroga un drept de proprietate privată asupra unor suprafeţe care, în realitate, făceau parte din domeniul public al statului.

În egală măsură, dispunând intabularea dreptului de proprietate privată a municipiului Constanţa, inculpatele au încălcat dispoziţiile art. 19 alin. (1) pct. B lit. b), art. 20 alin. (1), art. 47 alin. (1) şi art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată la data de 3.03.2006, formă în vigoare la data săvârşirii faptelor.

Astfel, potrivit art. 19 alin. (1) pct. B lit. b) din Legea nr. 7/1996, partea a II-a a cărţii funciare, referitoare la dreptul de proprietate, cuprinde actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum şi menţionarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.

Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară va fi însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.

Potrivit art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciară admite cererea şi dispune intabularea dacă înscrisul care însoţeşte cererea de înscriere în cartea funciară este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege.

În speţă, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în primul rând nu a existat o cerere a municipiului Constanţa privind intabularea dreptului său de proprietate asupra celor două suprafeţe de teren, ci aceasta s-a făcut în baza cererii formulate de fiecare dintre cele două societăţi cumpărătoare ale imobilelor-clădiri, care nu putea viza decât intabularea dreptului de proprietate dobândit prin cele două acte de vânzare-cumpărare.

Astfel, aşa cum rezultă din conţinutul contractelor, vânzarea-cumpărarea a vizat exclusiv dreptul de proprietate asupra clădirilor. În privinţa terenului, niciuna din cele două societăţi nu a dobândit vreun drept real (de proprietate sau de folosinţă) asupra acestuia, făcându-se doar menţiune că "terenul pe care este amplasat imobilul-clădire (...) face parte din domeniul privat al municipiului Constanţa".

Prin urmare, în lipsa unei cereri din partea titularului dreptului de proprietate, nu se puteau face înscrieri în cartea funciară cu privire la acest drept.

În privinţa celor două adeverinţe emise de Direcţia Patrimoniu, este de observat că acestea nu pot fi calificate ca cereri adresate O.C.P.I., în condiţiile în care, pe de o parte, ele sunt adresate unui birou notarial, iar, pe de altă parte, nu reprezintă o cerere propriu-zisă, ci un "acord" cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea municipiului Constanţa şi a dreptului de folosinţă asupra aceloraşi terenuri în favoarea celor două societăţi comerciale, cumpărătoare ale clădirilor, deşi între acestea şi municipiul Constanţa nu s-a încheiat vreun contract prin care acest din urmă drept să se fi transmis în mod legal.

Concluzionând sub acest aspect, intabularea dreptului de proprietate a municipiului Constanţa asupra celor două suprafeţe de teren nu s-a făcut în baza unei cereri formulate în acest sens de titularul aşa-zisului drept de proprietate, ci în baza unei cereri formulate de un terţ (cele două societăţi comerciale), care viza un alt drept de proprietate (asupra clădirilor), în condiţiile în care până la acel moment nu existaseră raporturi contractuale între municipiul Constanţa şi cele două societăţi cu privire la cele două terenuri.

În al doilea rând, intabularea dreptului de proprietate a municipiului Constanţa asupra terenurilor s-a făcut în lipsa unui act în baza căruia acesta s-ar fi constituit.

Astfel, aşa cum rezultă din menţiunile cuprinse în partea a II-a a cărţii funciare, înscrierile privitoare la proprietate s-au făcut în baza celor două încheieri şi a celor două contracte de vânzare-cumpărare ce au avut ca obiect dreptul de proprietate asupra clădirilor.

Or, nici încheierile de carte funciară şi nici cele două contracte de vânzare-cumpărare nu reprezentau acte juridice care să constituie titlu de proprietate cu privire la cele două suprafeţe de teren, întrucât, pe de o parte, încheierile de carte funciară reprezentau acte întocmite ca urmare a cererii de intabulare, iar pe de altă parte, cele două contracte de vânzare-cumpărare au avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra clădirilor, iar nu şi asupra terenurilor. Simpla menţiune din cuprinsul contractelor, potrivit căreia "terenul pe care este amplasat imobilul-clădire (...) face parte din domeniul privat al municipiului Constanţa", nu conduce la concluzia că respectivele contracte ar putea constitui titlu de proprietate a municipiului Constanţa pentru suprafeţele de teren, în condiţiile în care aceste acte au avut alt obiect, iar municipiul Constanţa nu a fost parte la încheierea lor.

De altfel, nici pentru înscrierea dreptului de folosinţă al societăţilor asupra aceloraşi suprafeţe de teren nu a existat vreun temei legal, în condiţiile în care, dincolo de împrejurarea că acestea reprezentau domeniu public al statului, dreptul de folosinţă nu făcuse obiectul unei tranzacţii între municipiul Constanţa şi cele două societăţi, existând doar "un acord" al municipiului Constanţa, cuprins în cele două adeverinţe, privitor la "intabularea dreptului de folosinţă pentru terenurile respective în favoarea celor două societăţi.

Concluzionând, intabulând dreptul de proprietate a municipiului Constanţa asupra celor două suprafeţe de teren, în lipsa unei cereri a acestuia, dar şi a vreunui act care să constituie titlu de proprietate, precum şi înscriind dreptul de folosinţă asupra aceloraşi terenuri în favoarea celor două societăţi, în lipsa unui act legal prin care acesta să le fi fost transmis, inculpatele HH. şi II. au încălcat dispoziţiile sus-arătate ale Legii nr. 7/1996.

În ce priveşte urmarea imediată a faptelor comise, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 7/1998, titularul dreptului de proprietate, inclusiv când acesta este dobândit de stat sau de orice persoană, prin efectul legii, nu poate dispune de el decât după ce acesta a fost înscris în prealabil în cartea funciară, iar potrivit art. 26 alin. (4) lit. a) din aceeaşi lege, intabularea are ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale.

În acelaşi sens, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, la autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară pentru autentificare, iar potrivit art. 64 alin. (2) lit. i) din lege, întocmirea de acte translative de proprietate fără extras de carte funciară constituie contravenţie.

Cu alte cuvinte, prin întocmirea celor două încheieri şi intabularea dispusă, inculpatele HH. şi II. au consfinţit cu caracter definitiv, însă în lipsa oricărui titlu legal, trecerea dreptului de proprietate asupra celor două suprafeţe de teren din domeniul public al statului în domeniul privat al municipiului Constanţa, îndeplinind totodată o condiţie sine qua non pentru înstrăinarea ulterioară a acestora, care s-a petrecut efectiv odată cu încheierea contractelor de vânzare-cumpărare din 28.02.2007 şi 13.04.2007.

Din această perspectivă, ca şi în cazul inculpaţilor-funcţionari ai Primăriei municipiului Constanţa, care au întocmit şi semnat cele două adrese cu conţinut fals din 6.06.2006, faptele inculpatelor HH. şi II. au avut ca urmare imediată prejudicierea Statului Român, în condiţiile în care prin acţiunile lor conjugate, terenurile în cauză au ieşit din patrimoniul acestuia, intrând în final în patrimoniul unor societăţi comerciale private.

Susţinerile potrivit cărora înscrierile în cartea funciară nu au avut efect constitutiv, ci au fost făcute doar pentru opozabilitate faţă de terţi, sunt lipsite de relevanţă, întrucât prin intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate s-a recunoscut, prin acte îndeplinite de funcţionari ai Statului Român, calitatea de proprietar a municipiului Constanţa asupra unor suprafeţe de teren care nu-i aparţineau, prezumându-se astfel până la proba contrară că dreptul respectiv există în patrimoniul său.

În privinţa inculpatului A., acesta a semnat în calitate de primar al municipiului Constanţa cele două contracte de vânzare-cumpărare din 28.02.2007 şi 13.04.2007, acte prin care cele două suprafeţe de teren ce fuseseră intabulate, ca drept de proprietate privată a municipiului Constanţa, prin încheierile din 6.06.2006, au fost înstrăinate către cele două societăţi comerciale private, care dobândiseră anterior dreptul de proprietate asupra construcţiilor din cadrul complexului x.

În apărare sa, inculpatul a invocat împrejurarea că bunurile respective făceau parte din domeniul privat al municipiului Constanţa în baza unor hotărâri ale consiliului local pe care era obligat să le respecte şi pe care nu putea să le atace în justiţie, iar vânzarea lor fusese aprobată printr-o altă asemene hotărâre.

Înalta Curte constată că potrivit art. 61 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, primarul asigură respectarea Constituţiei, precum şi punerea în aplicare, între altele, a legilor, ordonanţelor Guvernului şi a hotărârilor consiliului local.

Pentru punerea în aplicare a activităţilor date în competenţa sa prin actele normative menţionate anterior, primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce.

De asemenea, potrivit art. 45 alin. (6) din aceeaşi lege, proiectele de hotărâri pot fi propuse, între alţii, şi de primar.

Prin urmare, primarul îşi desfăşoară activitatea cu respectarea principiului legalităţii, răspunzând pentru actele ilegale îndeplinite în exercitarea funcţiei. În privinţa actelor normative, punerea în aplicare a acestora se face cu respectarea locului acestora în ierarhia actelor normative, iar potrivit celor expuse anterior orice act al autorităţilor publice locale prin care un drept privat se opune proprietăţii publice a statului este nul de drept.

În speţă, atât hotărârile consiliului local prin care cele două terenuri au fost incluse în inventarul domeniului privat al municipiului Constanţa (nr. 566/2004, nr. 109/2005 şi nr. 540/2005), cât şi hotărârile aceluiaşi consiliu prin care s-a aprobat vânzarea, prin negociere directă, a unor bunuri imobile din domeniul privat al municipiului Constanţa, inclusiv cele ce fac obiectul prezentei cauze (nr. 39/2005 şi nr. 9/2006), au fost iniţiate chiar de inculpatul A., în calitate de primar.

Prin urmare, orice discuţie cu privire la imposibilitatea inculpatului de a ataca în contencios administrativ aceste hotărâri, este inutilă, câtă vreme însuşi inculpatul a fost cel care le-a promovat. Chiar dacă el, în calitate de primar, nu le-a votat, prin iniţierea proiectelor de hotărâri inculpatul şi-a asumat nu doar conţinutul acestora, ci şi legalitatea lor.

Prin urmare, semnând cele două contracte de vânzare-cumpărare, inculpatul A., în calitate de primar, nu a fost pus "în faţa faptului împlinit", întrucât atât trecerea celor două terenuri în inventarul bunurilor din domeniul privat al municipiului Constanţa, cât şi vânzarea lor către cele două societăţi private au avut la origine un demers al inculpatului, pe care acesta şi l-a asumat în totalitate, din perspectiva legalităţii.

De altfel, chiar şi în situaţia în care proiectele de hotărâri nu i-ar fi aparţinut, inculpatul tot nu ar fi fost ţinut să le respecte, având în vedere sancţiunea nulităţii de drept prevăzute de lege în cazul actelor aparţinând autorităţilor locale prin care se opune proprietăţii publice din zona costieră un drept privat, cum a fost şi cazul în speţă.

Dincolo de aceste aspecte, aşa cum s-a menţionat anterior, niciuna dintre hotărârile invocate în cuprinsul celor două contracte de vânzare-cumpărare, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate privată a municipiului Constanţa asupra celor două terenuri, nu puteau constitui un titlu de proprietate, întrucât pe de o parte bunurile respective făceau parte din domeniul public al statului potrivit legislaţiei în vigoare, iar pe de altă parte o hotărâre de modificare a inventarului bunurilor aparţinând domeniului privat al municipiului nu echivalează cu trecerea bunului din domeniul public în domeniu privat al acestuia, mai ales în condiţiile în care bunul respectiv nu s-a aflat în prealabil în domeniul public al municipiului.

Prin urmare, încheind cele două contracte de vânzare-cumpărare, în calitate de primar al municipiului Constanţa, inculpatul A. a încălcat dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, prin raportare la normele din Constituţie şi legislaţia primară menţionate în debutul analizei acuzaţiilor referitoare la domeniul public al statului.

Urmarea imediată a celor două contracte încheiate de inculpat a constat în ieşirea de facto şi de jure a celor două suprafeţe de teren din domeniul public al statului şi intrarea lor în proprietatea privată a unor societăţi comerciale, fiind astfel prejudiciat patrimoniul public şi procurat un folos necuvenit unor entităţi private.

Concluzionând, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, dar şi a probatoriului testimonial readministrat direct şi nemijlocit în faza apelului, contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că faptele imputate prin actul de sesizare în legătură cu intabularea în favoarea municipiului Constanţa, cu titlu de drept de proprietate, a suprafeţei de 22.793 mp de plajă şi vânzarea acesteia către cumpărătorii ... lui din Mamaia, există, au fost săvârşite de inculpaţii indicaţi în rechizitoriu şi întrunesc condiţiile de tipicitate ale următoarelor infracţiuni:

- în cazul inculpatului A.: abuz în serviciu în forma calificată incriminată de legea specială în art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Constanţa, cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale şi ale legislaţiei primare care reglementează proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, a încheiat contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 28.02.2007 şi nr. 842 din 13.04.2007 prin care o suprafaţă totală măsurată de 22.793 mp plajă a ieşit din domeniul public al statului, atestându-se nereal că aceasta face parte din domeniul privat al municipiului Constanţa, având drept consecinţă prejudicierea Statului Român şi procurarea unor foloase necuvenite celor două societăţi private cumpărătoare;

- în cazul inculpatelor D., EE., GG. şi FF.: abuz în serviciu în forma calificată incriminată de legea specială în art. 132 din Legea nr. 78/2000, fals intelectual şi uz de fals în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de funcţionari ai Primăriei municipiului Constanţa, cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale şi ale legislaţiei primare care reglementează proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, au emis Adresele nr. x şi nr. y din 6.06.2006, prin care au atestat necorespunzător adevărul că cele două loturi de teren (plajă) aferente imobilelor-clădiri x şi y, fac parte din domeniul privat al municipiului Constanţa şi au exprimat acordul în vederea intabulării acestui drept în favoarea unităţii administrativ-teritoriale, precum şi a dreptului de folosinţă asupra aceloraşi terenuri în favoarea celor două societăţi comerciale private, iar ca urmare a celor două adrese transmise la O.C.P.I. Constanţa, ambele loturi de teren au fost intabulate fără titlu, ca drept de proprietate privată a municipiului Constanţa, realizându-se astfel o deposedare a Statului Român de cele două terenuri, concomitent cu procurarea unor foloase necuvenite celor două societăţi private, mai întâi sub forma dreptului de folosinţă, iar ulterior chiar a dreptului de proprietate;

- inculpatul DD.: fals intelectual în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de funcţionar în cadrul Primăriei municipiului Constanţa, a semnat Adresele nr. x şi nr. y din 30.11.2004, prin care s-a atestat necorespunzător adevărului că cele două loturi de teren (plajă) aferente imobilelor-clădiri x şi y, fac parte din domeniul privat al municipiului Constanţa;

- inculpatele HH. şi II.: abuz în serviciu în forma calificată incriminată de legea specială în art. 132 din Legea nr. 78/2000, fals intelectual şi uz de fals în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de funcţionari la O.C.P.I.Constanţa, cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale şi ale legislaţiei primare care reglementează proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, pe baza adeverinţelor false emise de Primăria municipiului Constanţa, au întocmit Încheierile de carte funciară nr. x şi nr. y din 6.06.2006, prin care au dispus intabularea fără titlu a dreptului de proprietate privată a municipiului Constanţa asupra celor două loturi de teren (plajă) aferente imobilelor-clădiri x şi y, precum şi înscrierea dreptului de folosinţă în favoarea celor două societăţi comerciale, atestând astfel calitatea de proprietar a municipiului Constanţa şi realizându-se pe această cale o deposedare a Statului Român de cele două terenuri, care în realitate făceau parte din domeniul public al statului, concomitent cu procurarea unor foloase necuvenite celor două societăţi private, mai întâi sub forma dreptului de folosinţă, iar ulterior chiar a dreptului de proprietate.

Infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni

În sarcina tuturor inculpaţilor din prezenta cauză (cu excepţia inculpatului DD., trimis în judecată doar pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual) a fost reţinută şi săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969, în varianta iniţierii şi asocierii, respectiv sprijinirii acesteia.

Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni implică iniţierea şi constituirea unui nucleu organizat, cu o existenţă autonomă şi o durată în timp, care are ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni. Prin această acţiune ia naştere pluralitatea constituită, care presupune reguli, roluri şi planuri de activitate.

Existenţa unei asemenea asocieri nu implică în mod necesar ca toţi membrii ei să participe la comiterea tuturor infracţiunilor proiectate, ci doar ca aceştia să aibă un rol bine determinat în săvârşirea infracţiunii şi să acţioneze după regulile stabilite în cadrul grupului.

Prin acţiunea de "sprijinire" se înţelege ajutorul dat oricărei persoane din grupul anterior constituit, pe parcursul existenţei acestuia, fiind fără relevanţă dacă sprijinitorul cunoaşte pe toţi membrii asocierii şi toate activităţile desfăşurate de aceştia. Sprijinul poate să constea în orice contribuţie de natură să înlesnească activitatea asocierii, fiind asimilat în textul incriminator cu un act de autorat.

Din punct de vedere subiectiv, făptuitorul cunoaşte despre existenţa unei asemenea asocieri, nefiind însă necesar să-i cunoască pe toţi membrii acesteia, modul de organizare sau responsabilitatea membrilor grupării, precum şi planul asocierii, în amănunt.

Infracţiunea are un moment al consumării, când a avut loc acţiunea de iniţiere, de constituire a asocierii sau la care a fost săvârşit orice act de sprijinire, după caz, dar şi un moment al epuizării. Astfel, în cazul asocierii, starea infracţională se prelungeşte în mod natural până în momentul în care intervine o acţiune contrară care pune capăt asocierii (voinţa făptuitorilor sau intervenţia autorităţilor), iar în cazul sprijinirii, făptuitorul poate continua să săvârşească alte asemenea acte, după momentul consumării infracţiunii.

Raportând aceste consideraţii teoretice la situaţia din speţă, instanţa de apel reţine că probatoriul administrat în cauză demonstrează că la nivelul Primăriei municipiului Constanţa a fost iniţiată şi constituită o asociere ce a avut drept scop scoaterea nelegală a unor terenuri din patrimoniul municipiului Constanţa, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor ce reveneau Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarului acestui municipiu în legătură cu soluţionarea unor notificări depuse de diferite persoane în temeiul legii sus-menţionate şi atestarea în înscrisurile oficiale întocmite a unor situaţii necorespunzătoare adevărului, cu referire la obiectul notificărilor, calitatea de persoane îndreptăţite sau valoarea unora dintre terenurile atribuite.

Chiar dacă inculpaţii - membrii Comisiei, respectiv primarul municipiului Constanţa - au negat existenţa unei asemenea asocieri, amploarea activităţii infracţionale analizate, precum şi modalitatea în care s-a ajuns la scoaterea nelegală din patrimoniul municipiului Constanţa a sute de terenuri demonstrează că inculpaţii au acţionat în baza unui plan dinainte stabilit în scopul devalizării patrimoniului a cărui integritate, în ultimă instanţă, trebuiau să o protejeze.

În acest sens, în cauză nu se poate reţine doar săvârşirea mai multor acte materiale ale infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, ci în realitate acestea au fost scopul unei grupări cu caracter organizat, care a acţionat în baza unui plan şi a presupus o repartizare a atribuţiilor, împrejurări care caracterizează o pluralitate constituită, iar nu una ocazională.

Rolul cel mai important în cadrul acestei asocieri l-au avut inculpaţii A., primar al municipiului Constanţa şi emitent al dispoziţiilor ce reprezentau dovada dreptului de proprietate pentru terenurile atribuite, C. şi D., membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi directori ai unor direcţii implicate în mod direct în procedurile prevăzute de lege (cea a Administraţiei Publice Locale şi cea a Patrimoniului), care au semnat mai multe înscrisuri utilizate în procesul de soluţionare a notificărilor şi s-au aflat în legătură directă cu reprezentanţii notificatorilor, cesionarii de drepturi litigioase, dar şi cu evaluatorul terenurilor atribuite.

Analiza acuzaţiilor concrete aduse inculpaţilor cu referire la cele 6 notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001 conturează un mod de operare comun al nucleului constituit de cei trei inculpaţi şi sprijinit de ceilalţi inculpaţi implicaţi, într-o formă sau alta, în procedurile prevăzute de lege, în calitate de membri ai Comisiei, evaluator, notificatori, mandatari ai acestora, cesionari de drepturi litigioase sau notari.

Astfel, este de observat mai întâi că niciuna dintre notificări nu a fost soluţionată în termenul legal, ci după mai mult de un an de la data formulării lor, şi aceasta în ciuda faptului că, în multe situaţii, au existat reveniri succesive din partea notificatorilor.

În al doilea rând, cu mici excepţii, procedurile erau accelerate din momentul în care notificatorii sau mandatarii acestora încheiau acte juridice cu privire la drepturile revendicate, fie sub forma unor cesiuni de drepturi litigioase, fie chiar sub forma unor antecontracte de vânzare-cumpărare, în favoarea unor persoane aflate în anturajul celor care au constituit asocierea.

În acest context, membrii grupării speculau situaţia în care se găseau notificatorii care, văzând perioada lungă de timp scursă de la depunerea cererilor şi având dificultăţi materiale, acceptau să înstrăineze drepturile revendicate, în tot sau în parte, pe sume derizorii, în beneficiul unor terţi indicaţi chiar de membrii grupării. Mai mult, în unele cazuri, notificatorii sau mandatarii acestora acceptau să întocmească şi înscrisuri sub semnătură privată necorespunzătoare adevărului, care aveau să dea o aparenţă de legalitate actelor emise ulterior de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul municipiului Constanţa.

Astfel, deşi notificările fuseseră lăsate în nelucrare o lungă perioadă de timp, după implicarea cesionarilor sau a viitorului cumpărător procedurile în faţa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi a primarului municipiului Constanţa se desfăşurau cu o celeritate neobişnuită, aşa încât notificările se soluţionau în timp foarte scurt în raport cu data încheierii actelor în formă autentică, chiar şi în aceeaşi zi.

În toate cazurile, membrii asocierii au beneficiat de sprijinul evaluatorului, care într-o perioadă foarte scurtă de timp întocmea rapoarte de evaluare pentru terenurile ce urmau a fi atribuite. În fapt, o parte din terenuri erau subevaluate, astfel încât aceste rapoarte serveau ca temei pentru atribuirea de către primar, pe baza referatului Comisiei, ca măsuri reparatorii, a mai multor terenuri decât cele care s-ar fi cuvenit în condiţiile unei evaluări corecte.

În privinţa beneficiarilor imediaţi, fie că era vorba despre notificatori (prin mandatari), fie de cesionari, aceştia acceptau oferta de terenuri, inclusiv cele subevaluate, acţionând astfel în cunoştinţă de cauză şi în consonanţă cu membrii asocierii, în sensul devalizării patrimoniului municipiului Constanţa.

Deşi soluţionarea notificărilor nu presupunea, în toate cazurile, şi întocmirea unor acte notariale, gruparea infracţională a primit şi sprijinul unor notari publici care au încheiat acte cu nerespectarea legii. În acest sens, notarii publici au redactat şi autentificat acte false, pe care ulterior le-au folosit pentru întocmirea altora, ajutându-i astfel pe cesionari să intre în stăpânirea terenurilor, în condiţiile în care actele astfel încheiate au fost folosite în procedurile derulate de Comisie şi primar. Astfel, cei trei notari au sprijinit gruparea infracţională constituită la nivelul Primăriei municipiului Constanţa, acţiune care s-a epuizat la data întocmirii ultimului act notarial fals (în cazul inculpatelor U. şi Z.), respectiv la data folosirii actelor notariale falsificate anterior la întocmirea unor noi acte notariale (în cazul inculpatului T., 14.01.2004).

Modalitatea în care toţi inculpaţii au acţionat denotă faptul că aceştia au ştiut că la nivelul Primăriei municipiului Constanţa există o grupare cu caracter infracţional, pe care în deplină cunoştinţă de cauză au sprijinit-o.

Astfel, în privinţa cesionarilor de drepturi litigioase, aceştia au cunoscut că viciile care afectează contractele încheiate, cu referire la conţinutul notificării şi/sau calitatea de persoană îndreptăţită, constituie un impediment pentru soluţionarea favorabilă a cererii, astfel încât reuşita unui demers în aceste condiţii presupunea în mod necesar încălcarea legii de către persoanele cu atribuţii în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, adică exact membrii asocierii infracţionale.

Mai mult, procedurile erau derulate în privinţa cesionarilor chiar mai înainte de depunerea la primărie a contractelor de cesiune, aspect ce denota conivenţa infracţională între aceştia şi funcţionarii (în sens larg) implicaţi în soluţionarea notificărilor. În plus, în unele cazuri, cesionarii cunoşteau informaţii pe care nu le puteau afla decât prin accesul la documente interne ale Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care aceleaşi informaţii nu fuseseră comunicate notificatorilor, aspect care dovedeşte de asemenea legătura stabilită între inculpaţii care au iniţiat şi constituit gruparea infracţională şi cei care au sprijinit-o, dar au şi beneficiat de pe urma acesteia.

Tot astfel, în cazul notarilor publici, fiind vorba despre specialişti în domeniul dreptului, aceştia au fost pe deplin conştienţi că au încheiat acte cu încălcarea legii. Cu toate acestea, încredinţând respectivele acte cesionarilor, notarii publici au prevăzut nu doar că ele vor fi utilizate în procedurile reglementate de Legea nr. 10/2001, ci şi că soluţionarea favorabilă a cererilor cesionarilor în baza acestor înscrisuri nu se putea face decât prin încălcarea legii de către Comisie şi primar.

În privinţa evaluatorului, dincolo de legăturile sale cu unul dintre membrii grupării, acesta a cunoscut precaritatea rapoartelor de evaluare întocmite, fiind pe deplin conştient că valorificarea acestora va avea ca efect prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa, care nu se putea realiza decât prin acţiunea conjugată a membrilor Comisiei şi a primarului localităţii.

În mod corespunzător, mandatarii notificatorilor, ca şi persoana care a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare pentru o parte din terenurile ce urmau a fi atribuite, plătind chiar preţul integral al vânzării, au ştiut că vor intra în stăpânirea unor terenuri subevaluate, iar acest lucru nu ar fi fost posibil fără conduita ilicită a persoanelor cu atribuţii în aplicarea legii.

Prin urmare, contrar concluziei la care a ajuns instanţa de fond, Înalta Curte constată că probatoriul administrat în cauză demonstrează existenţa la nivelul Primăriei municipiului Constanţa a unei asocieri în vederea comiterii unor infracţiuni de abuz în serviciu şi fals intelectual, în legătură cu soluţionarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, constituită de inculpaţii A., C. şi D. şi sprijinită de ceilalţi inculpaţi menţionaţi în actul de sesizare (cu excepţia inculpatului N.).

În privinţa inculpatelor FF., EE., GG., HH. şi II., este de observat că activitatea lor infracţională, concretizată de asemenea în săvârşirea unor infracţiuni de abuz în serviciu şi fals intelectual nu a avut legătură cu procedura de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, ci cu împroprietărirea nelegală a municipiului Constanţa cu suprafeţe de teren reprezentând plaje, urmată de vânzarea acestora către două societăţi comerciale private.

Chiar dacă infracţiunile menţionate anterior au fost săvârşite şi de inculpaţii A. şi D., această împrejurare este lipsită de relevanţă pentru reţinerea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi în sarcina inculpatelor FF., EE., GG., HH. şi II., câtă vreme probatoriul administrat în cauză a dovedit că această asociere a fost constituită exclusiv în legătură cu atribuirea nelegală a unor terenuri în procedura de soluţionare a notificărilor întemeiate pe Legea nr. 10/2001, iar nu şi cu alte activităţi ilicite desfăşurate la nivelul Primăriei municipiului Constanţa, cum este şi cea referitoare la împroprietărirea şi vânzarea unor plaje ce constituiau domeniul public al statului.

Schimbarea încadrării juridice

Instanţa de apel constată că în actul de sesizare infracţiunea de abuz în serviciu a fost reţinută în sarcina inculpaţilor prin raportare la dispoziţiile din C. pen. din 1969 şi ale Legii nr. 78/2000.

În privinţa infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, aceasta a fost incriminată abia prin Legea nr. 521/2004, intrată în vigoare la 2.12.2004, astfel încât ea va putea fi reţinută numai în cazul faptelor comise după această dată, urmând ca pentru faptele anterioare să fie incidentă doar incriminarea cu caracter general din C. pen., în varianta agravată prevăzută de art. 2481 C. pen. (1969).

Prin urmare, în cazul inculpaţilor J., K., O., Q., R., CCCCCCCCC., S., U., W., X., Y. şi JJ. instanţa de apel va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen.(1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen.(1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) şi cu reţinerea caracterului continuat al infracţiunii, acolo unde este cazul.

În acest context, schimbarea de încadrare juridică nu se va rezuma la înlăturarea dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, ci va avea în vedere şi precizarea infracţiunii tip (abuzul în serviciu contra intereselor publice, incriminat în art. 248 C. pen. 1969), iar nu doar a celei agravate, care se raportează la cea dintâi.

Totodată, Înalta Curte constată că şi în cazul inculpaţilor în privinţa cărora a fost reţinută în mod corect incidenţa variantei agravate prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, aceasta a fost raportată la o altă variantă agravată (art. 2481 C. pen. 1969), iar nu la varianta tip a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În consecinţă, în cazul inculpaţilor F., G., P., Z., BB., CC., EE., FF., GG., HH. şi II., instanţa de apel va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969), în forma autoratului sau, după caz, a complicităţii şi cu reţinerea caracterului continuat al infracţiunii.

Legea penală mai favorabilă

Înalta Curte constată că de la data comiterii faptelor analizate anterior şi până la soluţionarea definitivă a cauzei prin prezenta decizie există o succesiune de legi penale în timp, ceea ce presupune stabilirea legii penale mai favorabile.

Astfel, infracţiunile imputate inculpaţilor au fost comise sub imperiul C. pen. din 1969 şi, în unele cazuri, ale Legii nr. 78/2000, însă în prezent este în vigoare un alt C. pen., adoptat prin Legea nr. 286/2009 şi pus în aplicare prin Legea nr. 187/2012.

Determinarea legii penale mai favorabile se face în concret, prin raportare la faptele comise de fiecare persoană în parte şi presupune analiza unor criterii referitoare la condiţiile de incriminare, de tragere la răspundere penală şi pedeapsă (cuantum şi modalitate de executare).

Analizând infracţiunile imputate inculpaţilor din prezenta cauză prin raportare la criteriile menţionate anterior, Înalta Curte constată următoarele:

1. în cazul inculpaţilor A., B., C., E. şi D., legea penală mai favorabilă este legea nouă (C. pen. în vigoare şi dispoziţiile Legii nr. 78/2000 modificate prin Legea nr. 187/2012).

Înalta Curte reţine astfel că activitatea infracţională analizată anterior, imputată acestor inculpaţi, este incriminată atât de C. pen. din 1969, cât şi de C. pen. în vigoare, dar şi de Legea nr. 78/2000, inclusiv după modificarea sa prin Legea nr. 187/2012, neexistând diferenţe semnificative între legea nouă şi legea veche în privinţa condiţiilor de incriminare.

În privinţa pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, instanţa de apel constată că limitele de pedeapsă prevăzute în C. pen. în vigoare sunt mai mici decât cele prevăzute de C. pen. din 1969, situaţia fiind similară şi în cazul infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, după modificarea intervenită prin Legea nr. 187/2012.

Astfel:

- în cazul infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată: 4 - 14 ani închisoare (art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen.) faţă de 5 - 15 ani închisoare (art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. 1969 raportat la art. 2481 C. pen. 1969 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. 1969);

- în cazul infracţiunii de fals intelectual în formă continuată: 1 - 5 ani închisoare (art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.) faţă de 6 luni - 7 ani închisoare (art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. 1969 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. 1969);

- constituire de grup infracţional organizat/asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni: 3 - 10 ani închisoare (art. 367 alin. (2) C. pen.) faţă de 3 - 15 ani închisoare (art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969).

În privinţa termenelor de prescripţie a răspunderii penale, calculate conform celor două legi penale succesive, instanţa de apel constată că potrivit C. pen. în vigoare a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, întrucât de la data epuizării acestei infracţiuni săvârşite de fiecare dintre inculpaţi (aprilie 2007 pentru inculpatul A., iulie 2005 pentru inculpaţii AAAAAAAA., E. şi C. şi iunie 2006 pentru inculpata D.) şi până în prezent au trecut mai mult de 11 ani 3 luni şi 5 zile.

Prin urmare, atât din perspectiva incidenţei parţiale a prescripţiei răspunderii penale, cât şi a limitelor de pedeapsă, legea penală mai favorabilă în cazul inculpaţilor A., B., C., E. şi D. este legea nouă (C. pen. şi Legea nr. 78/2000 în vigoare la data pronunţării prezentei decizii).

În acest context, chiar dacă potrivit C. pen. în vigoare în cazul concursului de infracţiuni este obligatorie aplicarea unui spor, pedeapsa rezultantă aplicată în concret acestor inculpaţi, prin valorificarea criteriilor de individualizare prevăzute de lege, este inferioară celei la care s-ar fi ajuns în condiţiile legii vechi.

2. În cazul inculpaţilor F. şi I., legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969, iar în cazul inculpatului F., şi dispoziţiile Legii nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012).

Astfel, în sarcina acestor inculpaţi se reţin aceleaşi infracţiuni ca şi în cazul inculpaţilor menţionaţi anterior, iar în raport de data epuizării activităţii infracţionale (iulie 2005 în cazul inculpatului F. şi mai 2004 în cazul inculpatului I.), este împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals intelectual atât potrivit C. pen. din 1969 (13 ani 3 luni şi 5 zile), cât şi potrivit C. pen. în vigoare (11 ani 3 luni şi 5 zile).

Cu toate acestea, având în vedere incidenţa unor împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuate judiciare doar în condiţiile art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul special, ca şi modalitatea de stabilire a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni, legea penală mai favorabilă aplicabilă acestor inculpaţi este legea veche.

3. În cazul inculpaţilor G., H. şi J. legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969 şi, în cazul inculpatei G., dispoziţiile Legii nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012).

Şi în privinţa acestor inculpaţi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals intelectual prin raportare la data epuizării activităţii infracţionale (iulie 2005 în cazul inculpatei G. şi noiembrie 2002 în cazul inculpaţilor J. şi H.), atât potrivit C. pen. din 1969, cât şi potrivit C. pen. în vigoare.

În aceste condiţii, legea penală mai favorabilă se determină prin raportare la regimul sancţionator al infracţiunilor pentru care poate fi stabilită răspunderea penală. Or, având în vedere împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante judiciare, sancţionarea concursului de infracţiuni, ca şi modalitatea neprivativă de libertate de executare a pedepsei rezultante aplicate acestor inculpaţi, inclusiv obligaţiile inerente acesteia, precum şi efectele ei, legea penală mai favorabilă este legea veche.

4. În cazul inculpaţilor K., O., P. şi R. legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969, iar în cazul inculpatului P., şi dispoziţiile Legii nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012).

În cazul acestor inculpaţi, legea penală mai favorabilă se determină prin raportare la regimul sancţionator al infracţiunilor pentru care poate fi stabilită răspunderea penală. Or, având în vedere împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante judiciare, sancţionarea concursului de infracţiuni, ca şi modalitatea neprivativă de libertate de executare a pedepsei rezultante aplicate acestor inculpaţi, inclusiv obligaţiile inerente acesteia, precum şi efectele ei, legea penală mai favorabilă este legea veche.

5. În cazul inculpatului Q., legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969), având în vedere incidenţa unor împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuate judiciare doar în condiţiile art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul special, ca şi modalitatea de sancţionare a concursului de infracţiuni.

6. În cazul inculpaţilor W., X. şi Y., legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969), întrucât în sarcina acestora se reţine săvârşirea unui concurs de infracţiuni, care potrivit C. pen. în vigoare presupune aplicarea obligatorie a unui spor.

7. În cazul inculpatelor U. şi Z., legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969).

Şi în privinţa acestor inculpate s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals intelectual, iar în cazul inculpatei Z., şi uz de fals, prin raportare la data epuizării activităţii infracţionale (martie 2004 în cazul inculpatei U. şi decembrie 2004 în cazul inculpatei Z.), atât potrivit C. pen. din 1969, cât şi potrivit C. pen. în vigoare.

În aceste condiţii, legea penală mai favorabilă se determină prin raportare la regimul sancţionator al infracţiunilor pentru care poate fi stabilită răspunderea penală. Or, având în vedere împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante judiciare, sancţionarea concursului de infracţiuni, ca şi modalitatea neprivativă de libertate de executare a pedepsei rezultante aplicate acestor inculpate, inclusiv obligaţiile inerente acesteia, precum şi efectele ei, legea penală mai favorabilă este legea veche.

8. În cazul inculpatului V. legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969).

În raport de data săvârşirii faptelor în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, ambele în forma complicităţii (septembrie 2002) şi uz de fals (martie 2003), termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit pentru toate aceste infracţiuni doar potrivit legii vechi. Astfel, dacă în cazul infracţiunilor de fals intelectual în forma complicităţii şi uz de fals, termenul de prescripţie s-a împlinit atât potrivit legii vechi, cât şi potrivit legii noi, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu în forma complicităţii, termenul de prescripţie calculat potrivit C. pen. din 1969 este de 16 ani 3 luni şi 5 zile, în timp ce potrivit C. pen. în vigoare este de 21 de ani 3 luni şi 5 zile.

Având în vedere aceste considerente, precum şi incidenţa unor împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuate judiciare doar în condiţiile art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul special, modalitatea neprivativă de libertate de executare a pedepsei, dar şi efectele acesteia, legea penală mai favorabilă aplicabilă acestui inculpat este legea veche.

9. În cazul inculpatului T. legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969).

Astfel, în raport de data comiterii faptelor (30.09.2002, respectiv 14.01.2004), termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit potrivit legii vechi atât pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (16 ani 3 luni şi 5 zile), cât şi pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals (8 ani 9 luni şi 5 zile).

Având în vedere aceste considerente, precum şi incidenţa unor împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuate judiciare doar în condiţiile art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special, modalitatea neprivativă de libertate de executare a pedepsei aplicată pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, dar şi efectele acesteia, legea penală mai favorabilă aplicabilă acestui inculpat este legea veche.

10. În cazul inculpaţilor CCCCCCCCC. şi S. legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969).

Astfel, în raport de data comiterii faptelor (30.09.2002, respectiv 10.03.2003 şi 8.03.2004), termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit doar potrivit legii vechi atât pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cât şi pentru infracţiunile de fals intelectual, uz de fals (mai puţin cea imputată inculpatului VV., pentru care cauza va fi rejudecată de prima instanţă) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşite în diferite forme de participaţie (16 ani 3 luni şi 5 zile, respectiv 8 ani 9 luni şi 5 zile).

Legea veche este cea mai favorabilă şi din perspectiva pedepselor aplicate pentru infracţiunile în privinţa cărora poate fi stabilită răspunderea penală în sarcina celor doi inculpaţi, având în vedere regimul sancţionator mai aspru prevăzut de C. pen. în vigoare pentru concursul de infracţiuni.

11. În cazul inculpaţilor BB. şi CC. legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 anterior modificării sale prin Legea nr. 187/2012).

Şi în privinţa acestor inculpaţi s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile de fals intelectual în forma complicităţii şi uz de fals, ambele în formă continuată, precum şi pentru instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin raportare la data epuizării activităţii infracţionale (august, respectiv decembrie 2004), atât potrivit C. pen. din 1969, cât şi potrivit C. pen. în vigoare.

În aceste condiţii, legea penală mai favorabilă se determină prin raportare la regimul sancţionator al infracţiunilor pentru care poate fi stabilită răspunderea penală. Or, având în vedere împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante judiciare, sancţionarea concursului de infracţiuni, ca şi modalitatea neprivativă de libertate de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatei CC., inclusiv obligaţiile inerente acesteia, precum şi efectele ei, legea penală mai favorabilă este legea veche.

12. În cazul inculpatului DD., având în vedere că acesta a fost trimis în judecată doar pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, iar activitatea infracţională s-a epuizat la 30.11.2004, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în cazul său atât potrivit legii vechi (C. pen. din 1969 şi Legea nr. 78/2000 anterior modificării sale prin Legea nr. 187/2012), cât şi potrivit legii noi (C. pen. în vigoare).

13. În cazul inculpatelor EE., FF., GG., HH. şi II. legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969 şi dispoziţiile Legii nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012).

În privinţa acestor inculpate s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de uz de fals prin raportare la data epuizării activităţii infracţionale (iunie 2006), atât potrivit C. pen. din 1969, cât şi potrivit C. pen. în vigoare.

În aceste condiţii, legea penală mai favorabilă se determină prin raportare la regimul sancţionator al infracţiunilor pentru care poate fi stabilită răspunderea penală. Or, având în vedere împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante judiciare, sancţionarea concursului de infracţiuni, ca şi modalitatea neprivativă de libertate de executare a pedepsei rezultante aplicate acestor inculpate, inclusiv obligaţiile inerente acesteia, precum şi efectele ei, legea penală mai favorabilă este legea veche.

14. În cazul inculpatului JJ., legea penală mai favorabilă este legea veche (C. pen. din 1969).

Astfel, în ce priveşte infracţiunea de fals intelectual în formă continuată reţinută în sarcina acestui inculpat, în raport de data epuizării activităţii infracţionale (mai 2004), este împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals intelectual atât potrivit C. pen. din 1969 (8 ani 9 luni şi 5 zile), cât şi potrivit C. pen. în vigoare (11 ani 3 luni şi 5 zile).

În aceste condiţii, legea penală mai favorabilă se determină prin raportare la regimul sancţionator al infracţiunilor pentru care poate fi stabilită răspunderea penală. Având în vedere că inculpatul JJ. a săvârşit două astfel de infracţiuni în concurs real, care se sancţionează mai sever potrivit C. pen. în vigoare, rezultă că şi în cazul acestui inculpat legea penală mai favorabilă aplicabilă este legea veche.

Individualizarea pedepselor

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor a căror vinovăţie a fost stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte va avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), respectiv art. 74 C. pen. în vigoare, în funcţie de legea penală mai favorabilă aplicabilă fiecărui inculpat.

În acest sens, instanţa de apel va avea în vedere gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, urmarea imediată produsă, contribuţia concretă a fiecăruia la producerea acesteia şi circumstanţele personale (vârsta, starea de sănătate şi situaţia familială).

În egală măsură, instanţa de apel va avea în vedere timpul scurs de la comiterea faptelor, dar şi durata procedurilor judiciare. În acest context, instanţa de apel constată complexitatea deosebită a cauzei, dedusă din numărul mare al faptelor cercetate şi al persoanelor implicate (37 de inculpaţi în sarcina cărora s-au reţinut mai multe infracţiuni în legătură cu soluţionarea a 6 notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001, dar şi cu înstrăinarea unor suprafeţe de teren aparţinând domeniului public al statului), ceea ce presupune în mod evident o durată mai mare de administrare a probatoriului şi, implicit, de soluţionare a cauzei.

Deşi complexitatea cauzei nu a reprezentat un impediment pentru finalizarea urmăririi penale într-un termen rezonabil (circa 3 ani şi jumătate, de la data sesizării organelor de urmărire penală - 31.03.2005 - şi până la data întocmirii rechizitoriului, 24.10.2008), în faza de judecată în primă instanţă durata procedurilor judiciare a depăşit o durată rezonabilă, în condiţiile în care cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 28.10.2008 şi a fost soluţionată prin Sentinţa penală nr. 148/F din 10.07.2017, aşadar după circa 9 ani.

Durata excesivă a procedurilor în prima instanţă a fost determinată atât de conduita procesuală a inculpaţilor, cât şi de efectuarea celor două expertize încuviinţate la cererea acestora.

Astfel, este de observat durata lungă de timp scursă de la data înregistrării dosarului pe rolul instanţei de fond (28.10.2008) şi până la începerea propriu-zisă a cercetării judecătoreşti prin citirea actului de sesizare a instanţei (4.04.2012), fiind vorba de o perioadă de circa 3 ani şi 6 luni, din care 1 an şi 5 luni dosarul s-a aflat la Curtea Constituţională pentru soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate ridicate de inculpaţi şi redactarea deciziei pronunţate, judecata în fond fiind suspendată în baza unor dispoziţii legale în vigoare la data ridicării excepţiilor. Din această perspectivă, este evident că, cel puţin până la începerea cercetării judecătoreşti în primă instanţă, contribuţia inculpaţilor la tergiversarea judecăţii a fost una majoră, concretizându-se nu doar în ridicarea mai multor excepţii de neconstituţionalitate la termene de judecată diferite, al căror scop era în realitate tocmai suspendarea judecăţii, ci şi în formularea unor cereri repetate de imposibilitate de prezentare, de lipsă de apărare sau de recuzare.

Ulterior, după începerea cercetării judecătoreşti, judecata cauzei în primă instanţă a fost în mod evident temporizată prin încuviinţarea unor expertize (la 4.06.2013) care au fost finalizate (inclusiv prin efectuarea unor suplimente) abia în anul 2016.

În ce priveşte judecata în apel, este de reţinut că primul termen de judecată în faţa instanţei de apel a fost la 11.10.2018, apelurile au fost dezbătute la 7 şi 8.01.2019, iar cauza a fost soluţionată prin prezenta decizie, pronunţată la 7.02.2019.

Concluzionând, chiar dacă complexitatea cauzei nu poate fi negată, soluţionarea în mod definitiv a acesteia după aproape 14 ani de la data la care organele judiciare au fost sesizate cu privire la comiterea faptelor (31.03.2005), în condiţiile în care mai mult de 10 ani cauza s-a aflat numai pe rolul instanţelor de fond şi apel este de natură a încălca dreptul persoanelor cercetate de a fi judecate într-un termen rezonabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În consecinţă, pentru a compensa această încălcare, pedepsele aplicate inculpaţilor vor fi într-un cuantum mai redus decât cel care ar rezulta din aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de lege, rezultând astfel pedepse aplicate fie într-un cuantum moderat, fie orientate către minimul special, fie chiar sub minim, în acest ultim caz, prin valorificarea duratei excesive a procedurilor ca o circumstanţă atenuantă judiciară, posibilă doar în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969.

Astfel, procedând la individualizarea pedepselor în cazul inculpaţilor implicaţi în soluţionarea celor 6 notificări, instanţa de apel va avea în vedere rolul şi contribuţia concretă a fiecăruia atât în cadrul asocierii în vederea săvârşirii de infracţiuni, cât şi în prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa.

Din această perspectivă, rolul cel mai important l-a avut inculpatul A., care în calitate de primar a emis actele în baza cărora vaste suprafeţe de teren au ieşit în mod nelegal din patrimoniul municipiului Constanţa, aprobând totodată cele mai multe dintre referatele Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, dar şi alte înscrisuri din această procedură. Deşi în calitate de primar, inculpatul A. avea ca principală atribuţie respectarea şi punerea în aplicare a legilor, acesta a folosit procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 doar ca un pretext pentru devalizarea patrimoniului municipiului Constanţa, acţiune la care au concurat şi alte persoane, atât din administraţia locală, cât şi particulari interesaţi să dobândească în condiţii nelegale terenuri din acest patrimoniu.

Gravitatea faptelor comise atât de inculpatul A., cât şi de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 rezultă atât din urmarea imediată produsă, cât şi din modalitatea în care aceasta s-a realizat. În acest context, în cauză nu este vorba doar despre săvârşirea unor infracţiuni continuate de abuz în serviciu şi fals intelectual, ci despre constituirea unei asocieri cu caracter infracţional la nivelul primărie municipiului Constanţa, grefată pe structura organelor cu atribuţii în aplicarea Legii nr. 10/2001 (Comisia şi primarul), ce avea ca scop tocmai comiterea infracţiunilor menţionate anterior, iar ca urmare imediată prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa cu suprafeţe de teren atribuite ilegal.

Calitatea persoanelor implicate, fiind vorba despre şefi de direcţii din cadrul Primăriei (cum este cazul inculpaţilor C., D., E.), ca şi pregătirea de specialitate a unora dintre ei (inculpaţii C. şi H. fiind avocaţi, iar inculpaţii I., F. şi G. fiind consilieri juridici) prezuma o responsabilitate sporită în luarea deciziilor atât din perspectiva respectării legii, cât şi din cea a apărării integrităţii patrimoniului municipiului în slujba căruia se aflau. Mai mult, în calitatea lor de membri desemnaţi în Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, respectiv de primar al municipiului Constanţa, inculpaţii aveau atribuţii şi responsabilităţi prevăzute explicit de lege şi de normele metodologice la care aceasta făcea trimitere.

Este de observat că niciunul dintre inculpaţii implicaţi în procedurile de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 nu şi-a asumat vreo responsabilitate în legătură cu faptele imputate şi urmările produse, invocând conduita altor persoane sau instituţii, care le-ar fi cauţionat implicit actele păgubitoare (cum este cazul reprezentanţilor D.G.F.P. Constanţa, care au emis avizele consultative prevăzute de lege ori al prefectului judeţului Constanţa, care n-ar fi atacat în contencios administrativ niciuna dintre dispoziţiile emise de primar) sau încercând "să paseze" responsabilitatea chiar între membrii asocierii (inculpatul A. a "dat vina" pe Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, care a întocmit referatele, omiţând să menţioneze că majoritatea au fost semnate şi de el; inculpata D. a invocat de asemenea faptul că întreaga documentaţie era analizată de toţi membrii Comisiei, iar decizia era unitară, nu individuală; toţi inculpaţii, funcţionari în sens larg în cadrul administraţiei locale, au invocat lipsa unor atribuţii şi/sau cunoştinţe în ce priveşte evaluarea terenurilor cu privire la care au întocmit referate sau, după caz, dispoziţii, transferând întreaga responsabilitate către inculpatul JJ., în calitate de evaluator).

Clamându-şi nevinovăţia, inculpaţii nu au putut explica de o manieră logică şi convingătoare cum se explica faptul că unele dintre terenurile atribuite au ajuns în final, prin operaţiuni juridice succesive, în stăpânirea lor (a se vedea cazul inculpatului A.) ori faptul că s-au implicat în încheierea unor antecontracte (cazul inculpatei D.) sau cesiuni de drepturi (cazul inculpatului C.) cu privire la terenuri care încă nu fuseseră atribuite, punând în legătură persoanele îndreptăţite cu terţi interesaţi de achiziţionarea acestora şi condiţionând implicit soluţionarea notificărilor de încheierea respectivelor acte.

Alături de aceşti inculpaţi, care au avut însă roluri, dar şi contribuţii concrete diferite în cadrul asocierii, un loc însemnat revine şi inculpatului JJ., care a subevaluat o parte din terenurile atribuite, concurând astfel decisiv la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa. Evaluarea post-factum a unor terenuri doar pentru a valida nişte valori prestabilite de ceilalţi inculpaţi, ca şi modul în care a procedat la evaluare în celelalte cazuri analizate în cuprinsul prezentei decizii, demonstrează că inculpatul a abdicat în mod deliberat de la îndatoririle profesionale, manifestând la rândul său un dispreţ profund pentru patrimoniul municipiului Constanţa, la a cărui devalizare a contribuit împreună cu membrii Comisiei şi primarul municipiului Constanţa.

Având în vedere aceste considerente, luând în considerare numărul de acte materiale reţinute în sarcina fiecărui inculpat, importanţa locului deţinut în cadrul asocierii, proporţia în care a contribuit la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa, dar şi circumstanţele personale ale acestor inculpaţi, instanţa de apel apreciază că în cauză s-ar impune aplicarea unor pedepse orientate către maximul special (în cazul inculpaţilor A., C., D., JJ.), într-un cuantum moderat (în cazul inculpaţilor E. şi AAAAAAAA.) şi respectiv către minimul special (în cazul inculpaţilor F., I., G. şi H.).

Cu toate acestea, reţinând că în cauză judecata a depăşit o durată rezonabilă, instanţa de apel va compensa această încălcare a drepturilor inculpaţilor prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum moderat (în cazul inculpaţilor A., C., D., JJ.), către minimul special (în cazul inculpaţilor E. şi AAAAAAAA.) şi sub minimul special, în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 (în cazul inculpaţilor F., I., G. şi H.).

Ca modalitate de executare, pedepsele aplicate acestor inculpaţi vor fi executate în regim de detenţie, cu excepţia inculpaţilor G. şi H., în privinţa cărora instanţa de apel, în raport de implicarea lor în activitatea infracţională, apreciază că reeducarea acestora, ca şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni pot fi atinse şi fără executarea efectivă a pedepsei, dar cu supravegherea conduitei lor pe durata unui termen de încercare, conform art. 861 C. pen. 1969.

Totodată, având în vedere criteriile prevăzute de art. 67 alin. (1) C. pen., respectiv prevăzută de art. 71 alin. (3) C. pen. 1969, instanţa de apel va interzice acestor inculpaţi, ca pedepse complementare şi accesorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (în cazul inculpatului A., AAAAAAAA., C., D., E.), drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi b) C. pen. 1969 (în cazul inculpaţilor F., H., I.) şi drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. 1969 (în cazul inculpatului JJ.).

În cazul inculpaţilor H. şi G., va stabili obligaţia de a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. 1969 şi le va atrage atenţia că, în cazul nerespectării acestor măsuri sau al săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare, suspendarea executării pedepsei se va revoca, iar aceasta se va executa în regim de detenţie.

Totodată, în cazul acestor doi inculpaţi, executarea pedepselor accesorii se va suspenda pe durata suspendării executării pedepsei principale, în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen. 1969.

În cazul inculpaţilor cesionari de drepturi litigioase, cumpărători ai terenurilor atribuite ori mandatari ai notificatorilor, instanţa de apel va reţine că aceştia au beneficiat de pe urma activităţii infracţionale desfăşurate de reprezentanţii autorităţilor locale cu atribuţii în aplicarea Legii nr. 10/2001, integrându-se în asocierea constituită de aceştia, pe care au sprijinit-o. Este de reţinut că în cele mai multe cazuri aceste persoane s-au folosit de înscrisuri false pentru a intra în mod fraudulos în stăpânirea unor terenuri din patrimoniul municipiului Constanţa, iar reprezentanţii autorităţilor locale le-au invocat la rândul lor pentru a da o aparenţă de legalitate actelor abuzive şi păgubitoare pe care le-au întocmit.

Aceşti inculpaţi nu au avut nicio reţinere pentru a intra în stăpânirea unor terenuri din patrimoniul municipiului Constanţa, deşi ştiau că acest lucru se face prin încălcarea legii, raportată la înscrisurile folosite în faţa autorităţilor şi la valoarea derizorie care fusese stabilită pentru unele dintre terenurile atribuite, obţinând totodată câştiguri însemnate din valorificarea ulterioară a terenurilor astfel obţinute.

O poziţie aparte în acest grup o au inculpaţii VV., S., Y., W. şi X., care pe baza unui plan extrem de elaborat, ce a implicat şi contribuţia unor notari, au intrat în stăpânirea a 96 de terenuri din patrimoniul municipiului Constanţa. Conlucrarea în acest caz dintre aşa-zişii cesionari de drepturi şi reprezentanţii autorităţilor locale, ce a implicat folosirea unor acte false întocmite în deplină cunoştinţă de cauză de notari publici, este emblematică pentru asocierea infracţională constituită la nivelul municipiului Constanţa, care a funcţionat ca o veritabilă organizaţie de tip mafiot şi al cărei scop a fost devalizarea patrimoniului acestui municipiu, în beneficiul unor terţi.

Având în vedere aceste considerente, instanţa de apel apreciază că în cauză s-ar impune aplicarea unor pedepse orientate într-un cuantum moderat (în cazul inculpaţilor VV., S., Y., W. şi X.) şi respectiv către minimul special (în cazul inculpaţilor Q., BB., CC., J., UU., K., R., P. şi V.).

Cu toate acestea, reţinând că în cauză judecata a depăşit o durată rezonabilă, instanţa de apel va compensa această încălcare a drepturilor inculpaţilor prin aplicarea unor pedepse către minimul special (în cazul inculpaţilor VV., S., Y., W. şi X.) şi sub minimul special, în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 (în cazul inculpaţilor Q., BB., CC., J., UU., K., R., P. şi V.).

Ca modalitate de executare, pedepsele aplicate inculpaţilor VV., S., Y., W., X., Q., BB. vor fi executate în regim de detenţie, iar în privinţa inculpaţilor CC., J., UU., K., R., P. şi V. instanţa de apel apreciază că reeducarea acestora, ca şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni pot fi atinse şi fără executarea efectivă a pedepsei, dar cu supravegherea conduitei lor pe durata unui termen de încercare (cu excepţia inculpatului V., în privinţa căruia instanţa de apel va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei), în raport de gradul de implicare în activitatea infracţională.

Totodată, având în vedere criteriile prevăzută de art. 71 alin. (3) C. pen. 1969, instanţa de apel va interzice tuturor acestor inculpaţi, ca pedepse complementare şi/sau accesorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi b) C. pen. 1969.

În cazul inculpaţilor CC., J., UU., K., R., P., va stabili obligaţia de a se supune măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. 1969 şi le va atrage atenţia că, în cazul nerespectării acestor măsuri sau al săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare, suspendarea executării pedepsei se va revoca, iar aceasta se va executa în regim de detenţie.

Totodată, în cazul CC., J., UU., K., R., P. şi V., executarea pedepselor accesorii se va suspenda pe durata suspendării executării pedepsei principale, în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen. 1969.

În privinţa inculpaţilor T., U. şi Z., notari publici, aceştia au sprijinit gruparea infracţională constituită la nivelul Primăriei Constanţa, încheind în deplină cunoştinţă de cauză acte notariale false în beneficiul unor infractori. Conţinutul elaborat al actelor întocmite, ca şi succesiunea acestora demonstrează că în cazul acestor inculpaţi nu se poate vorbi despre o neglijenţă în exercitarea profesiei, ei fiind pe deplin conştienţi că respectivele acte vor fi folosite în procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, care vor fi astfel deturnate în favoarea unor persoane neîndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de lege.

Prin conduita lor infracţională aceşti inculpaţi au adus atingere prestigiului profesiei pe care o exercită şi au afectat încrederea publică care trebuie să însoţească orice act întocmit de un notar.

Având în vedere aceste considerente, instanţa de apel apreciază că în cazul acestor inculpaţi s-ar impune aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, însă reţinând că în cauză judecata a depăşit o durată rezonabilă, instanţa de apel va compensa această încălcare a drepturilor inculpaţilor prin aplicare unor pedepse sub minimul special, în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969. Ca modalitate de executare a pedepselor, instanţa de apel apreciază că inculpaţii T., U. şi Z. au înţeles atingerea pe care au adus-o valorilor apărate de legea penală şi îşi vor modifica pe viitor conduita în sensul respectării acestora, fără a fi nevoie de privarea de libertate a acestora.

În consecinţă, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata unui termen de încercare.

Va atrage atenţia inculpaţilor că, în cazul săvârşirii unor noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare, suspendarea executării pedepsei se va revoca, iar aceasta va fi executată prin privare de libertate, conform art. 83 C. pen. 1969.

Având în vedere criteriile prevăzută de art. 71 alin. (3) C. pen. 1969, instanţa de apel va interzice tuturor acestor inculpaţi, ca pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi b) C. pen. 1969, însă executarea acestora se va suspenda pe durata suspendării executării pedepsei principale, în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen. 1969.

În fine, în privinţa inculpatelor EE., FF., GG., HH. şi II., actele false pe care acestea le-au întocmit au avut ca efect împroprietărirea abuzivă a municipiului Constanţa, iar ulterior - a unor societăţi comerciale cu suprafeţe de teren care în realitate făceau parte din domeniul public al statului.

Reţinând că această conduită ilicită nu s-a circumscris activităţii grupului infracţional constituit la nivelul Primăriei municipiului Constanţa, ci doar încălcării atribuţiilor de serviciu prin raportare la legislaţia care reglementează proprietatea publică, respectiv activitatea de cadastru şi publicitate imobiliară, instanţa de apel apreciază că în cazul acestor inculpate s-ar impune aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, însă având în vedere că în cauză judecata a depăşit o durată rezonabilă, instanţa de apel va compensa această încălcare a drepturilor inculpaţilor prin aplicare unor pedepse sub minimul special, în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969.

Ca modalitate de executare a pedepselor, instanţa de apel apreciază că scopul educativ al acestora poate fi atins şi fără executarea lor efectivă, prin privare de libertate, astfel încât va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe durata unui termen de încercare.

Va atrage atenţia inculpatelor că, în cazul săvârşirii unor noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare, suspendarea executării pedepsei se va revoca, iar aceasta va fi executată prin privare de libertate.

Având în vedere criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen. 1969, instanţa de apel va interzice tuturor acestor inculpate, ca pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi b) C. pen. 1969, însă executarea acestora se va suspenda pe durata suspendării executării pedepsei principale, în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen. 1969.

Latura civilă

Înalta Curte constată că persoanele vătămate Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanţa nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Potrivit art. 25 alin. (3) C. proc. pen., chiar dacă nu există constituire de parte civilă, instanţa se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

În consecinţă, având în vedere soluţiile pronunţate în latura penală a cauzei, instanţa de apel va desfiinţa în totalitate sau în parte, după caz, corespunzător menţiunilor necorespunzătoare adevărului pe care le conţin, următoarele înscrisuri:

- Referatul nr. x din 05 noiembrie 2002 al Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 (în parte);

- Dispoziţia nr. x din 05 noiembrie 2002 emisă de primarul Municipiului Constanţa (în parte);

- adresa din 04 noiembrie 2002 a Direcţiei Patrimoniului - Primăria Municipiului Constanţa (în parte);

- adresa din 05 septembrie 2002 a Direcţiei Patrimoniului - Primăria Municipiului Constanţa (în parte);

- înscrisul olograf înregistrat la Primăria Municipiului Constanţa sub nr. x din 04 februarie 2002;

- rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul JJ., în luna octombrie 2002 (în parte);

- adresa din 29 octombrie 2002 a Direcţiei Patrimoniului - Primăria Municipiului Constanţa (în parte);

- adresa din 30 octombrie 2002 a Direcţiei Patrimoniului - Primăria Municipiului Constanţa (în parte);

- Referatul nr. x din 11 noiembrie 2002 al Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 (în parte);

- Dispoziţia nr. x din 12 noiembrie 2002 emisă de primarul Municipiului Constanţa (în parte);

- Dispoziţia nr. x din 27 martie 2003 emisă de primarul Municipiului Constanţa (în parte);

- rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul JJ., în luna octombrie 2002 (în parte);

- Raportul nr. x din 15 aprilie 2003 al Direcţiei Patrimoniului - Primăria Municipiului Constanţa (în parte);

- Referatul nr. x din 15 aprilie 2003 al Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 (în parte);

- Dispoziţia nr. x din 18 aprilie 2003 emisă de primarul Municipiului Constanţa (în parte);

- rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul JJ., în luna aprilie 2003 (în parte);

- adresa din 14 octombrie 2003 a Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- Referatul nr. x/2545 din 24 octombrie 2003 al Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- Referatul nr. x din 13 noiembrie 2003 al Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- Referatul nr. x din 08 decembrie 2003 al Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- Raportul nr. x din 23 octombrie 2003 al Direcţiei Patrimoniului - Primăria Municipiului Constanţa;

- Raportul nr. x din 11 noiembrie 2003 al Direcţiei Patrimoniului - Primăria Municipiului Constanţa;

- Raportul nr. x din 04 decembrie 2003 al Direcţiei Patrimoniului - Primăria Municipiului Constanţa;

- Dispoziţia nr. x din 29 octombrie 2003 emisă de primarul Municipiului Constanţa;

- Dispoziţia nr. x din 13 noiembrie 2003 emisă de primarul Municipiului Constanţa;

- Dispoziţia nr. x din 09 decembrie 2003 emisă de primarul Municipiului Constanţa;

- rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul JJ., în luna octombrie 2003;

- Adeverinţa nr. x din 08 martie 2004 întocmită de inculpata U. (în totalitate);

- Declaraţia de notorietate nr. x din 05 martie 2004 autentificată de inculpata U.;

- Cererea nr. x din 08 martie 2004 înregistrată la BNP U. (în totalitate);

- Contractul de cesiune nr. x din 30 septembrie 2002 autentificat de inculpatul T., precum şi Contractele de cesiune nr. x din 14 ianuarie 2004, nr. x din 14 ianuarie 2004 şi nr. x din 14 ianuarie 2004;

- Contractul de cesiune nr. x din 10 martie 2003 autentificat de BNP VVV. şi PPPPP.;

- Referatul nr. x din 11 martie 2004 al Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- Referatul nr. x din 19 martie 2004 al Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- Referatul nr. x din 31 mai 2004 al Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- Dispoziţia nr. x din 11 martie 2004 emisă de primarul Municipiului Constanţa;

- Dispoziţia nr. x din 19 martie 2004 emisă de primarul Municipiului Constanţa;

- Dispoziţia nr. x din 31 mai 2004 emisă de primarul Municipiului Constanţa;

- adresa din 10 martie 2004 a Direcţiei Patrimoniului - Primăria Municipiului Constanţa;

- adresa din 19 martie 2004 a Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- adresa din 11 mai 2004 a Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul JJ., în luna martie 2004 (în parte);

- Referatul nr. x din 16 decembrie 2004 al Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- Referatul nr. x din 15 iulie 2005 al Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- Dispoziţia nr. x din 21 decembrie 2004 emisă de primarul Municipiului Constanţa;

- Dispoziţia nr. x din 15 iulie 2005 emisă de primarul Municipiului Constanţa;

- Contractul de cesiune nr. x din 23 august 2004 autentificat de inculpata Z.;

- Contractul de cesiune nr. x din 23 decembrie 2004 autentificat de inculpata Z.;

- înscrisul olograf înregistrat la Primăria Municipiului Constanţa sub nr. x din 18 ianuarie 2002;

- adresa din 07 decembrie 2004 a Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- adresa din 01 iunie 2005 a Comisiei de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001;

- rapoartele de evaluare întocmite de inculpatul JJ., în luna decembrie 2004 (în parte);

- Adresa nr. x din 30 noiembrie 2004 a Direcţiei Patrimoniului - Primăria Municipiului Constanţa;

- Adresa nr. x din 06 iunie 2006 a Direcţiei Patrimoniului - Primăria Municipiului Constanţa;

- Încheierea nr. x din 07 iunie 2006 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa (în parte);

- Încheierea nr. x din 07 iunie 2006 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa (în parte).

În privinţa terenurilor sechestrate în faza de urmărire penală, acestea urmează a reintra în domeniul public al statului sau, după caz, în domeniul public ori privat al Unităţii Administrativ Teritoriale Municipiul Constanţa, în măsura în care ieşirea lor din acest domeniu a fost urmarea infracţiunilor săvârşite de inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză.

În acest context, instanţa de apel reţine că în privinţa acestor terenuri nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la confiscarea specială prevăzute de art. 118 lit. e) C. pen. 1969 sau, după caz, art. 112 lit. e) C. pen. în vigoare, ci cele referitoare la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 256 C. proc. pen. şi art. 25 alin. (3) C. proc. pen.

Prin urmare, instanţa de apel va dispune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii pentru următoarele terenuri, cu privire la care va fi menţinută măsura sechestrului instituită în faza de urmărire penală:

- teren intravilan, în suprafaţă de 412,21 mp, situat în Constanţa, lot x, intabulat cu nr. cadastral x;

- teren intravilan, în suprafaţă de 440,12 mp, lot x, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x;

- teren intravilan, în suprafaţă de 441,74 mp, lot x, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 4.406,58 mp, situat în Staţiunea Mamaia, nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x, rezultat din dezmembrarea lotului cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 8.307,80 mp, intabulat în CF nr. x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 3.901,20 mp, situat în Staţiunea Mamaia, Nr. cadastral x/, intabulat în CF nr. x, rezultat din dezmembrarea lotului cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 8.307,80 mp intabulat în CF nr. x, în care a fost transnotat din CF nr. x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 500 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

terenul intravilan, în suprafaţă de 500 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 332,5 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, str. x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 13.480 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 200 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 2518,10 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţă, C4;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 2660,50 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, C3-lotul x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 2308,81 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, C3-lotul x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1960,65 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, C3-lotul x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 2374,55 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, C3-lotul x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1168,59 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, C1 - lotul x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1532,93 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, C1 - lotul x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1267,23 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, C1 - lotul x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 827,28 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, str. x - lângă locul de joacă;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 256,53 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, str. x;

- terenul intravilan, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, cu excepţia suprafeţei de 1200 mp aparţinând Companiei Naţionale de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regionalei de Căi Ferate Constanţa, conform Sentinţei civile nr. 9620 din 24 septembrie 2014 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia civilă nr. 545 din 05 mai 2016 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 145,95 mp, intabulat în CF nr. 38597, cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 717,36 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 938,21 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 507,72 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 6472,61 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 3651,19 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1658,88 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 4413,32 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 2985,69 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 6920,98 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 5372,81 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1694,17 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 759,72 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 2255,67 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1587 mp, intabulat cu nr. cadastral x situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 4224,39 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1104,86 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1182,92 mp intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 500 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 135,65 mp, intabulat cu nr. cadastral x situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 290 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 688,72 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 350 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1890 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 478,79 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 495,99 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 617,70 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 551,04 mp intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 496,66 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 464,77 mp, intabulat în CF nr. x, cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 611,54, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 330,97 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 2000 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 2426 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 955 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 250 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 490,52 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 2219,13 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 200 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 12.129 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 30.951 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa"

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1703,90 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 764,69 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 2356,88 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1.371,80 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1550,13 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 579,86 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1000 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul în suprafaţă de 1956,35 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 320 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 1397,49 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa;

- terenul intravilan, în suprafaţă de 28.489,72 mp, intabulat cu nr. cadastral x, lot x (din dezmembrarea suprafeţei de 72.682,53 mp, cu nr. CF iniţial x), situat în Mamaia Nord;

- teren intravilan, în suprafaţă de 267,15 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x;

- teren intravilan, în suprafaţă de 1100,10 mp, situat Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x;

- teren intravilan, în suprafaţă de 3566 mp, situat Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x;

- teren intravilan, în suprafaţă de 4.211,45 mp, situat în Constanţa, Staţie taxare, sat vacanţa, intabulat cu nr. cadastral x;

- teren intravilan, în suprafaţă de 606 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x.

Referitor la terenurile cu privire la care s-a intabulat dreptul de proprietate prin Încheierile nr. x din 07 iunie 2006 şi nr. y din 07 iunie 2006 ale Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, în favoarea Municipiului Constanţa, constatând că acestea aparţin domeniului public al Statului Român, instanţa de apel va dispune ca Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant, să facă demersurile necesare pentru a intra în posesia acestor bunuri imobile.

Totodată, Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, şi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanţa vor întreprinde, în condiţiile legii civile, demersurile necesare pentru a intra în posesia bunurilor în privinţa cărora s-a restabilit situaţia anterioară.

În privinţa sumelor de bani dobândite de inculpaţi prin înstrăinarea unora dintre terenurile în proprietatea cărora au intrat nelegal ca urmare a infracţiunilor săvârşite, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969) acestea vor fi confiscate, inclusiv în situaţia în care inculpaţii au acţionat prin intermediul unor societăţi comerciale, caz în care aceasta se va aplica cu respectarea procentului de acţiuni sau părţi sociale deţinute de respectivii inculpaţi în cadrul acelor societăţi.

În consecinţă, vor fi confiscate următoarele sume, în RON, la cursul B.N.R. de la data punerii în executare:

- K. - 817.248 euro şi 79.927 dolari SUA;

- R. - 210.000 euro şi 384.683 dolari SUA;

- Q. - 306.983 euro şi 408.410 dolari SUA;

- X. - 228.482 euro;

- Y. - 957.107 euro;

- W. - 207.357 euro;

- CCCCCCCCC. - 143.695 euro;

- CC. - 104.268 euro;

- BB. - 104.268 euro;

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., va menţine sechestrul instituit, prin Ordonanţa nr. 29/P/2008 din 15 februarie 2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, asupra bunurilor dobândite de următorii inculpaţi:

- K. - pct. 1.1, 1.5 - 1.8;

- CCCCCCCCC. - pct. 5.1, 5.6, 5.7, 5.9 - 5.33, 5.35 - 5.36, 5.38 - 5.40, 5.42 - 5.65;

- Y. - pct. 6.1 - 6.23, 6.25, 6.27 - 6.31;

- W. - pct. 7.1 - 7.25;

- BB. şi CC. - 11.2 - 11.4;

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., va menţine sechestrul instituit, prin Ordonanţa nr. 29/P/2008 din 15 februarie 2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, asupra terenului intravilan, în suprafaţă de 4.406,58 mp, situat în Staţiunea Mamaia, nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x şi a terenului intravilan, în suprafaţă de 3.901,20 mp, situat în Staţiunea Mamaia, Nr. cadastral x/, intabulat în CF nr. x (pct. 14 - 15 din ordonanţă).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., va menţine sechestrul instituit asupra terenurilor indicate la pct. 4 (4.10 şi 4.11); pct. 8 (8.1 - 8.23, 8.25, 8.27 - 8.29); pct. 9 (9.1 - 9.24, 9.29 - 9.41, 9.44, 9.46 - 9.49, 9.51 - 9.53, 9.57 - 9.60, 9.62, 9.63 şi 9.66) şi pct. 10 (10.1 - 10.6, 10.8, 10.11, 10.14 - 10.17, 10.19 - 10.22, 10.25) din Ordonanţa nr. 29/P/2008 din 15 februarie 2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. va menţine sechestrul instituit asupra terenului indicat la pct. 10.23 din ordonanţă, numai pentru suprafaţa de 368,52 mp din totalul de 1568, 52 mp, precum şi asupra cotei de 1/2 din terenul indicat la pct. 9.50 din ordonanţă.

Având în vedere soluţiile pronunţate pe latură penală cu privire la inculpatul N. şi, în parte, la inculpatul P., în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. va ridica sechestrul instituit, prin Ordonanţa nr. 29/P/2008 din 15 februarie 2008 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, asupra următoarelor imobile:

- teren intravilan, în suprafaţă de 1481,55 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 2.1 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 3021,76 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 2.2 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 1120,41 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 2.3 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 6983,49 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 2.4 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 219,95 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 2.5 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 809 mp, situat în Constanţa, intabulat în CF. nr. x, cu nr. cadastrale x/636 mp şi x/173 mp (pct. 2.6 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 2827,53 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 2.7 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 3376,23 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 2.8 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 1996,23 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 2.9 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 14.781,87 mp, situat în Constanţa, intabulat în CF. nr. x, cu nr. cadastrale x/9894,79 mp şi y/4887,08 mp (pct. 2.10 din ordonanţă).

- teren intravilan, în suprafaţă de 500,03 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 3.1 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 7474 mp, situat în Constanţa, intabulat în CF nr. x, cu nr. cadastrale x - 3000 mp şi y - 4474 mp (pct. 3.2 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 1076 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 3.3 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 86/44,94 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 3.4 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 7395,55 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 3.5 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 291,52 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 3.6 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 3.000,24 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 4.1 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 1.691 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 4.2 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 4.806,82 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 4.3 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 11.335,54 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 4.4 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 827,14 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 4.5 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 882 mp, situat în Constanţa, intabulat în CF nr. x cu nr. cadastral x (pct. 4.6 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 42.636,83 mp, situat în Constanţa, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 4.7 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 1.081,42 mp, situat în Constanţa, Aleea x, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 4.8 din ordonanţă);

- teren intravilan, în suprafaţă de 796,48 mp, situat în Constanţa, Aleea x, intabulat cu nr. cadastral x (pct. 4.9 din ordonanţă);

- cota de 1/2 din terenul intravilan, în suprafaţă de 3696 mp, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, ce aparţine S.C. ZZZZZZZZ. S.R.L. (pct. 9.50 din ordonanţă)

- suprafaţa de 1200 mp din terenul intravilan, intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa, conform Sentinţei civile nr. 9620 din 24 septembrie 2014 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia civilă nr. 545 din 05 mai 2016 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă (pct. 10. 23 din ordonanţă).

III.2. Apelurile declarate de partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Năvodari şi petentele QQQQQQQ., S.C. RRRRRRR. S.A., S.C. SSSSSSS. S.A. şi S.C. QQ. S.A.

În ce priveşte apelul declarat de partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Năvodari, instanţa de apel reţine că prin adresa din 29.05.2006 Primăria Năvodari s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 euro reprezentând contravaloarea unui teren în suprafaţă de 12.000 mp asupra căruia Primăria municipiului Constanţa a dispus în mod nelegal prin Dispoziţia nr. x din 19.03.2004, în condiţiile în care acesta se suprapune parţial cu terenul în suprafaţă de 16.278 mp ce face parte dintr-un teren atribuit prin respectiva dispoziţie. În egală măsură, s-a solicitat restabilirea situaţie anterioare săvârşirii infracţiunii, prin anularea dispoziţiei sus-menţionate, precum şi a înscrierilor în cartea funciară referitoare la înscrierea terenului în favoarea persoanelor cărora li s-a atribuit prin această dispoziţie.

Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanţa de apel reţine că terenul în suprafaţă de 72.682,53 mp este menţionat la poziţia nr. 19 din dispoziţia primarului municipiului Constanţa nr. 796 din 19.03.2004 şi a fost atribuit inculpaţilor VV., Y., W., precum şi numitei LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi SC.MM. S.A.(aparţinând inculpatului X.).

Prin contractul de partaj din 29.09.2005 şi actul adiţional la acesta din 29.11.2005, ambele redactate şi autentificate de inculpatul T., terenul sus-menţionat a fost împărţit în 5 loturi între inculpatul VV., S.C.MM. S.A. (aparţinând inculpatului X.), LL. (persoana interpusă a inculpatului S.) şi AAAAAAAAA. (care prin contractul redactat şi autentificat la 8.09.2005 de acelaşi inculpat T. cumpărase de la inculpatul Y. cota parte deţinută de acesta din acelaşi teren).

Astfel, lotul nr. x în suprafaţă de 28.489,72 mp a revenit S.C.MM. S.A., lotul nr. x în suprafaţă de 11.354,93 mp a revenit inculpatului VV., loturile nr. x şi 4 în suprafaţă totală de 16.559,49 mp au revenit numitului AAAAAAAAA., iar lotul nr. x în suprafaţă de 16.278,38 a revenit S.C.MM. S.A., inculpatului VV. şi numitei LL., în indiviziune.

În ce priveşte cel din urmă lot de teren, potrivit descrierii din actul adiţional, acesta se învecina pe latura de nord, pe o latură de 263,33 ml cu un teren aparţinând oraşului Năvodari.

În acelaşi timp, referitor la terenul în litigiu în suprafaţă de 12.000 mp revendicat de oraşul Năvodari, prin încheierea Judecătoriei Constanţa - Biroul de Carte Funciară nr. x din 27.04.2004, s-a înscris dreptul de proprietate al oraşului Năvodari şi dreptul de folosinţă al S.C.DDDDDD. S.R.L., în baza Contractului de concesiune nr. x din 2.02.2004 încheiat cu Consiliul Local Năvodari.

Documentaţia cadastrală aferentă celor 5 loturi ce au făcut obiectul contractului de partaj, respectiv cea invocată de oraşul Năvodari, inclusiv procesul-verbal de stabilire a hotarului administrativ între municipiul Constanţa şi oraşul Năvodari din 26.11.1998 este contradictorie în ce priveşte suprapunerea parţială a terenului de 12.000 mp peste loturile nr. x şi 5 din actul de partaj.

În acest context, instanţa de apel reţine că pe rolul instanţelor civile se află un litigiu având ca obiect stabilirea limitei administrativ teritoriale între municipiul Constanţa şi oraşul Năvodari (Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal).

Având în vedere aceste considerente, instanţa de apel va admite apelul părţii civile oraşul Năvodari şi va dispune desfiinţarea Dispoziţiei nr. x din 19.03.2004 a primarului municipiului Constanţa, precum şi menţinerea sechestrului instituit asupra terenului intravilan, în suprafaţă de 16278,35 mp, intabulat cu nr. cadastral x, Lot x, rezultat din dezmembrarea suprafeţei de 72.682,35 mp (pct. 5.8 şi pct. 9.54 din ordonanţă) până la lămurirea de către instanţa civilă a situaţiei juridice, prin stabilirea apartenenţei acestui imobil la domeniul public sau privat al Unităţii Administrativ Teritoriale Oraşul Năvodari, sau, după caz, al Unităţii Administrativ Teritoriale Municipiul Constanţa ori la domeniul public al statului.

În privinţa petentelor QQQQQQQ., S.C. RRRRRRR. S.A. şi S.C. SSSSSSS. S.A., acestea au solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa de fond nu le-a introdus în cauză sau nu s-a pronunţat asupra cererilor de ridicare a sechestrului. În subsidiar, au solicitat ridicarea măsurii sechestrului, întrucât au dobândit cu bună-credinţă drepturi asupra bunurilor sechestrate.

Potrivit art. 168 alin. (1) C. proc. pen. 1968, în vigoare la data luării măsurii sechestrului, în contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanţei de judecată, în orice fază a procesului penal.

De asemenea, potrivit Deciziei pronunţate în interesul legii nr. 71/2007 de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de a soluţiona plângerea revine procurorului în cursul urmăririi penale şi, respectiv, instanţei de judecată în cursul judecăţii.

Or, din actele aflate la dosar rezultă că în faza de urmărire penală petentele QQQQQQQ., S.C. RRRRRRR. S.A. şi S.C. SSSSSSS. S.A. au formulat plângere împotriva Ordonanţei de instituire a sechestrului nr. 29/P/2005 din 15.02.2008, care a fost respinsă.

În ce priveşte ridicarea sau menţinerea sechestrului, aceasta trebuie analizată atât din perspectiva soluţiei pronunţate de prima instanţă cu privire la acuzaţiile aduse inculpaţilor, cât şi din perspectiva soluţiei pronunţate de instanţa de control judiciar cu privire la apelurile exercitate în cauză.

În acest context, este de reţinut că prima instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor VV. şi S. pentru complicitate la abuz în serviciu, cu referire la emiterea dispoziţiilor în baza cărora aceştia au devenit coproprietari inclusiv asupra terenurilor ulterior sechestrate.

În aceste condiţii menţinerea măsurii sechestrului este justificată, deşi aceasta trebuia însoţită de restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii. Dispunând menţinerea sechestrului, instanţa de fond s-a pronunţat implicit şi asupra cererilor de ridicare a măsurilor asigurătorii, formulate de aceleaşi petente în faza de judecată, dar şi de petenta ..., astfel încât solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare nu poate fi primită.

Având în vedere soluţia pronunţată de instanţa de apel asupra apelurilor declarate de Parchet şi de inculpaţi, menţinerea sechestrului se impune cu atât mai mult, ca urmare a restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, astfel încât criticile formulate de petente nu pot fi primite. În acest context, chiar dacă nu au fost introduse în cauză de către prima instanţă (în condiţiile în care nu aveau o calitate procesuală recunoscută de C. proc. pen.), este de observat că petentele au fost citate în apel, ca urmare a exercitării căii de atac împotriva hotărârii instanţei de fond, au administrat proba cu înscrisuri şi au pus concluzii în faţa instanţei de control judiciar, exercitându-şi astfel dreptul la apărare.

În ce priveşte susţinerea potrivit căreia ar fi terţi dobânditori de bună-credinţă, este de reţinut pe de o parte, în cazul petentelor ... şi QQQQQQQ., că acestea sunt soţia, respectiv mama inculpaţilor CCCCCCCCC. şi S., care au dobândit formal nişte drepturi în legătură cu terenurile sechestrate în baza legăturilor de familie (rudenie) pe care le-au avut cu cei doi inculpaţi, iar nu în baza unor acte cu titlu oneros încheiate cu aceştia.

În privinţa petentelor S.C. RRRRRRR. S.A. şi S.C. SSSSSSS. S.A., acestea aparţin familiei inculpatului A., în tot sau parte, însuşi inculpatul fiind acţionar majoritar la una dintre ele până cu puţin timp înainte de a dobândi unul dintre terenurile sechestrate, fiind mijlocul prin intermediul căruia cele două terenuri au ajuns în stăpânirea de fapt a inculpatului şi a familiei sale.

Susţinerea potrivit căreia în speţă ar fi vorba despre o confiscare extinsă, măsură de siguranţă care nu era în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor, nu poate fi primită, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, revenirea terenurilor sechestrate în patrimoniul din care au ieşit nelegal nu este rezultatul unei confiscări, extinse sau nu, ci al restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, ca măsură dispusă în latura civilă a cauzei.

În privinţa apelului declarat de S.C. QQ. S.A., este de reţinut pe de o parte împrejurarea că inculpatul L., reprezentantul acesteia a decedat pe parcursul judecăţii în primă instanţă, astfel încât în cazul său s-a încetat procesul penal.

Pe de altă parte, terenurile sechestrate au fost dobândite de S.C. QQ. S.A. prin acte cu titlu oneros încheiate cu unii dintre inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză, după epuizarea activităţii infracţionale imputate acestora (cazul inculpaţilor K. şi X., prin S.C. MM. S.A.) sau în lipsa unei implicări dovedite, cu caracter infracţional (cazul inculpatului N.).

Faţă de aceste considerente, instanţa de apel va constata că nu există un temei legal pentru menţinerea sechestrului asupra bunurilor aparţinând S.C. QQ. S.A., sens în care apelul acestei petente va fi admis, iar sechestrul asupra terenului intravilan, în suprafaţă de 17.877,14.mp., intabulat cu nr. cadastral x, situat în Constanţa (pct. 12 din ordonanţă), precum şi asupra terenului intravilan, în suprafaţă de 27.200,96 mp, situat în Staţiunea Mamaia, compus din 2 parcele, una de 12.320,96 mp, cu nr. cadastral x, intabulată în CF nr. x şi alta în suprafaţă de 14.900 mp, nr. cadastral x, intabulată în CF nr. x, comasate prin actul de alipire cu nr. x/31.01.2004 (pct. 13 din ordonanţă), va fi ridicat.

Concluzionând, în raport de toate considerentele expuse anterior şi în limitele arătate, Înalta Curte va constata întemeiate apelurile declarate de:

- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunile imputate în actul de sesizare, însă în limitele stabilite în considerentele prezentei decizii, greşita schimbare a încadrării juridice, greşita achitare a inculpatului DD., greşita individualizare a pedepselor şi greşita soluţionare a laturii civile;

- partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială - Oraşul Năvodari, în ce priveşte soluţionarea laturii civile;

- inculpatul CCCCCCCCC., în ce priveşte nepronunţarea instanţei de fond asupra uneia dintre infracţiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată;

- inculpata G., în ce priveşte individualizarea pedepsei;

- inculpatele EE., FF., HH. şi GG., în ce priveşte temeiul soluţiei de achitare pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, extinzând efectele apelurilor şi în privinţa inculpatei II.;

- petenta S.C. QQ. S.A., în ce priveşte ridicarea măsurilor asigurătorii

În aceste limite, sentinţa apelată va fi desfiinţată în parte, iar cauza rejudecată de instanţa de apel.

În privinţa apelurilor declarate de inculpaţii T., K., Y., P., B., Z., JJ., D., R., E., A., H., V., C., S., DD., F. şi petentele QQQQQQQ., S.C. RRRRRRR. S.A. şi S.C. SSSSSSS. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, acestea vor fi respinse, pentru considerentele arătate şi văzând soluţia pronunţată în apelul parchetului.

Va menţine dispoziţiile din sentinţa penală atacată cu privire la soluţia pronunţată pe latură penală faţă de inculpaţii M., L., N. şi AA.

Văzând şi disp.art. 275 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. x din 15 mai 2001 a primarului Municipiului Constanţa invocată de inculpatul H.

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială - Oraşul Năvodari, inculpaţii CCCCCCCCC., G., EE., FF., HH. şi GG. şi de petenta S.C. QQ. S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 148/F din 10 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008.

Extinde efectele apelurilor declarate de inculpatele EE., FF., HH. şi GG. şi în privinţa inculpatei II.

Desfiinţează în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând:

1. În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. A, B1, B2, C, D, E şi F - Rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2)

C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul A. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

2. În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. A, B2, C, D şi E - Rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen.interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2) C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul B. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

3. În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul C. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. A, B1, B2, C, D şi E - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2) C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 şi 4 luni închisoare, inculpatul C. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul C. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

4. În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă inculpata D. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. A, B1, B2, C, D, E şi F - Rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2) C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 6 luni închisoare, inculpata D. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata D. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

5. În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată (pct. A, B1, B2, C, D şi E - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2) C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare, inculpatul E. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

Face aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul E. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

6. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului F..

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul F. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. B2, C, D şi E - Rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. (1969) interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969), pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul F. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul F. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

7. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatei G.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpata G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. E - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II- a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 861 C. pen. (1969) şi art. 862 C. pen. (1969) dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, conform programului stabilit de acesta;

b). să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 864 C. pen. (1969) atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata G. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

8. În baza art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul H. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. A şi B1 - Rechizitoriu).

În temeiul art. 65 C. pen. (1969) interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969), pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate Prin prezenta, inculpatul H. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 861 C. pen. (1969) şi art. 862 C. pen. (1969) dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 C. pen. (1969) pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 864 C. pen. (1969) atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul H. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

9. În baza art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. A, B1, B2, C şi D - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul I. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

10. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) şi de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 C. pen. (1969) în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969), în privinţa inculpatului J.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul J. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. A - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul J. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 861 C. pen. (1969) şi art. 862 C. pen. (1969) dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 864 C. pen. (1969) atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul J. pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

11. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatei K.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpata K. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată (pct. A Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate Prin prezenta, inculpata K. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 861 C. pen. (1969) şi art. 862 C. pen. (1969) dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 864 C. pen. (1969) atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

12. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului O.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul O. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. B2 - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul O. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 861 C. pen. (1969) şi art. 862 C. pen. (1969) dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 864 C. pen. (1969) atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

13. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului P.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul P. la pedeapsa 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (numai pentru faptele de la pct. E - Rechizitoriu, ca urmare a înlăturării actului material de la pct. B2).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul P. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 861 C. pen. (1969) şi art. 862 C. pen. (1969) dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ploieşti, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 864 C. pen. (1969) atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

14. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului Q.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată (pct. C - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul Q. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

15. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului R.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul R. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. C - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul R. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 861 C. pen. (1969) şi art. 862 C. pen. (1969) dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 864 C. pen. (1969) atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

16. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului CCCCCCCCC.

În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul CCCCCCCCC. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru instigare la complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. D - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpatul la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. D - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul CCCCCCCCC. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul CCCCCCCCC. pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969), cu referire la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la uz de fals, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti cu privire la infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), reţinută în sarcina inculpatului CCCCCCCCC.

17. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului S.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul S. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. D - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul S. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul S. pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.; instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969), cu referire la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la uz de fals, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

18. În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul T. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (pct. D - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) şi art. 82 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul T. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

19. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatei U.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpata U. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. D - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata U. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) şi art. 82 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata U. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

20. În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă inculpatul V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (pct. D - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) şi art. 82 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul V. pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. (1969); complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. (1969) şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

21. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului W.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul W. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. D - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul W. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

22. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului X.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă inculpatul X. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. D - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul X. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

23. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului Y.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă inculpatul Y. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată (pct. D - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul Y. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

24. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatei Z.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpata Z. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. D - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata Z. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) şi art. 82 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata Z. pentru infracţiunile de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. şi uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

25. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului BB.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă inculpatul BB. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. E - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă aceeaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul BB. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul BB. pentru complicitate la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

26. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatei CC.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpata CC. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. E - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata CC. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 861 C. pen. (1969) şi art. 862 C. pen. (1969) dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 864 C. pen. (1969) atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata CC. pentru complicitate la fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

27. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul DD. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale (pct. F - Rechizitoriu).

28. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatei EE.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpata EE. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. F - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata EE. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) şi art. 82 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită inculpata EE. pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata EE. pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

29. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatei FF.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpata FF. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. F - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata FF. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) şi art. 82 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită inculpata FF. pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata FF. pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

30. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatei GG.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă inculpata GG. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. F - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata GG. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) şi art. 82 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită inculpata GG. pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata GG. pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

31. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatei HH.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpata HH. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. F - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata HH. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) şi art. 82 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită inculpata HH. pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata HH. pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

32. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatei II.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă inculpata II. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. F - Rechizitoriu).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata II. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) şi art. 82 C. pen. (1969) dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită inculpata II. pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata II. pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

33. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului JJ.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul JJ. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată (pct. A, B1, B2, C, D - Rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. (1969) interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul JJ. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II- a, b) şi c) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul JJ. pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Constată că persoanele vătămate Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanţa nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. desfiinţează următoarele înscrisuri: