Admissibility of revision against a judgment recognizing and executing a foreign criminal conviction

Deliberând asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 213/F din data de 13 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 190/F din data de 27.09.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În acest sens, a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 190/F din 27.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare la 16.10.2018, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. În baza art. 154 alin. (3) rap. la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a recunoscut Sentinţa penală nr. 16 Hv 51/17g din data de 23.06.2017 pronunţată de Tribunalul de Land Feldkirch, definitivă la data de 25.01.2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani (2193 zile) închisoare. A constatat că prin Sentinţa penală nr. 70/F/10.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin neapelare la data de 09.10.2017 a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 7 Hv 49/16x din data de 29.09.2016 pronunţată de Tribunalul Eisenstadt, definitivă, şi s-a dispus transferarea condamnatului A. în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani (1095 zile) închisoare, într-un penitenciar din România. S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei totale de 9 ani (3288 zile) închisoare, rezultate prin cumularea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 7 Hv 49/16x din data de 29.09.2016 pronunţată de Tribunalul Eisenstadt, definitivă, şi prin Sentinţa penală nr. 16 Hv 51/17g din data de 23.06.2017 pronunţată de Tribunalul de Land Feldkirch, definitivă la data de 25.01.2018. S-a dedus din pedeapsa de 9 ani (3288 zile) închisoare perioada din data de 22.07.2016 la zi. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 99/2017 din data de 10.10.2017 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 9 ani (3288 zile) închisoare, la data rămânerii definitive a sentinţei.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

(2) Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută în cazurile şi condiţiile prevăzute la lit. a) - e).

Potrivit prevederilor legale menţionate, revizuirea poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale.

Având caracterul unei căi de atac de fapt prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale, revizuirea priveşte numai hotărârile definitive prin care a fost soluţionat fondul cauzei prin condamnare, amânarea aplicării pedepsei, renunţare la aplicarea pedepsei, achitare sau încetarea procesului penal.

Aşa fiind, cererea de revizuire a hotărârii prin care instanţa română a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine de condamnare şi transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuări executării pedepsei - cum este cazul în speţă - este inadmisibilă.

Împotriva Sentinţei penale nr. 213/F din data de 13 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 a declarat apel condamnatul A.

Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar Înalta Curte constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.

Or, în cauză, condamnatul a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinţei penale nr. 190/F din data de 27.09.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în baza art. 154 alin. (3) rap. la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a recunoscut Sentinţa penală nr. 16 Hv 51/17g din data de 23.06.2017 pronunţată de Tribunalul de Land Feldkirch, definitivă la data de 25.01.2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani (2193 zile) închisoare. A constatat că prin Sentinţa penală nr. 70/F/10.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin neapelare la data de 09.10.2017 a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 7 Hv 49/16x din data de 29.09.2016 pronunţată de Tribunalul Eisenstadt, definitivă, şi s-a dispus transferarea condamnatului A. în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani (1095 zile) închisoare, într-un penitenciar din România. S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei totale de 9 ani (3288 zile) închisoare, rezultate prin cumularea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 7 Hv 49/16x din data de 29.09.2016 pronunţată de Tribunalul Eisenstadt, definitivă, şi prin Sentinţa penală nr. 16 Hv 51/17g din data de 23.06.2017 pronunţată de Tribunalul de Land Feldkirch, definitivă la data de 25.01.2018. S-a dedus din pedeapsa de 9 ani (3288 zile) închisoare perioada din data de 22.07.2016 la zi. S-a anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 99/2017 din data de 10.10.2017 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 9 ani (3288 zile) închisoare, la data rămânerii definitive a sentinţei.

Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplineşte condiţiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acţiune penală şi nepronunţând vreuna din soluţiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal.

Or, cererea de revizuire nu a vizat o hotărâre prin care s-a dispus asupra fondului, ci a fost îndreptată împotriva unei hotărâri care a avut ca obiect recunoaşterea hotărârii pronunţată de autorităţile austriece, sens în care se constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.

Având în vedere că revizuentul a declarat calea de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de reformare, Înalta Curte reţine similar instanţei de fond inadmisibilitatea acesteia, sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Ca atare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. şi art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 213/F din data de 13 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Va obliga apelantul - condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 213/F din data de 13 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelantul - condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN