Cassation of criminal penalty: verification of imprisonment limits for continued fraud under the new Criminal Code

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 3664/28.12.2017 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi. 2 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (fapte din perioada 2004 - aprilie 2009).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (fapte din perioada 2005 - aprilie 2009).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen. şi care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În fapt, inculpaţii A. şi B., în calitate de reprezentanţi ai S.C. C. S.R.L. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod direct sau prin intermediul unor intermediari, au indus şi menţinut în eroare mai multe persoane vătămate prin promisiuni mincinoase de facilitare a unor contracte de muncă în Italia în diferite domenii, de efectuare a transportului dus-întors Italia, prin prezentarea unui contract de muncă fictiv cu D., cu E. sau cu S.C. F., şi a unor contracte de muncă având conţinut nereal, prin invocarea obţinerii unor vize consulare sau autorizaţii de lucru, în schimbul unor sume de bani cuprinse, în general, între 200 RON şi 1140 RON, pretinse cu titlu de comisioane, contravaloare bilete de transport dus - întors şi asigurare medicală în caz de accidente de muncă, promisiuni care ulterior nu s-au materializat în cazul niciunei persoane vătămate.

În drept, faptele inculpatului A., care, în perioada martie 2004 - aprilie 2009, împreună cu inculpata B. sau separat, în calitate de reprezentant în fapt, ulterior asociat al S.C. C. S.R.L., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a indus în eroare, respectiv a determinat alte persoane care au acţionat fără vinovăţie, a sprijinit cu intenţie, prin acte de înlesnire/instigare pe B., la inducerea în eroare a persoanelor vătămate anterior expuse, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, respectiv invocarea posibilităţii obţinerii unor contracte de muncă în străinătate, deşi în realitate acest lucru nu era posibil, folosind cu ştiinţă mijloace frauduloase (respectiv înscrisuri false: contract de colaborare cu D. şi contracte de muncă încheiate cu parteneri străini C. din C.1, S.C. F.), în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste, cauzând o pagubă persoanelor vătămate de 69.574,9 RON şi 300 euro, constând în plăţile efectuate de acestea în contul C. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi. 2 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Instanţa a reţinut că o parte a activităţii infracţionale a fost comisă de inculpatul A. în timpul detenţiei, acesta fiind arestat la 02.06.2005 şi eliberat la 05.01.2006 din Penitenciarul Rahova, întrucât a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 597/23.06.1997 a Judecătoriei Sector 4 la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, pentru fapte similare, iar, în acea cauză, inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi executării pedepsei, fiind localizat şi arestat tocmai la data de 02.06.2005.

Prin urmare, s-a apreciat că faptele inculpatului de a sprijini, în timp ce se afla în penitenciar, cu intenţie prin acte de înlesnire/instigare: preluarea la data de 24.07.2005, în timpul detenţiei, a părţilor sociale ale S.C. C. S.R.L. de către inculpatul A., care a devenit astfel asociat unic, cesiune care s-a efectuat în contextul în care a încetat sustragerea de la executarea pedepsei, împrejurare care relevă că anterior acestei date inculpatul a exercitat administrarea în fapt a societăţii, concomitent cu desemnarea în calitate de administrator a inculpatei B.; determinarea inculpatei B. să recruteze forţă de muncă, fără o posibilitate reală de angajare în străinătate în schimbul obţinerii unor sume de bani, determinarea altor persoane, respectiv angajaţi ai unor puncte de lucru, care au acţionat fără vinovăţie să încaseze sume de bani în schimbul unor promisiuni de angajare în străinătate; obţinerea unor foloase necuvenite din activitatea derulată de societatea pe care o deţinea în calitate de asociat - realizează elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la înşelăciune, complicitate la înşelăciune, participaţie improprie sub forma instigării sau a complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, iar faţă de caracterul unic al faptei reţinute în sarcina inculpatului actele de instigare, complicitate sau participaţie improprie sunt absorbite în actele de autorat.

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri au declarat apel inculpatul A. şi inculpata B.

În susţinerea apelului formulat, apelantul-inculpat A. a apreciat că a intervenit prescripţia faptelor, solicitând, în temeiul art. 11 alin. (2) lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripţia pentru faptele cuprinse între anii 2004 - 2009.

Pe fondul cauzei, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., a solicitat achitarea, având în vedere că faptele nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege, neexistând, în cauză, intenţia acestuia de a comite infracţiuni, întrucât ofertele de muncă au fost reale, însă din anumite situaţii, acestea nu s-au concretizat din culpa angajatorilor sau din culpa persoanelor vătămate.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul 2009 prin care s-a stabilit ca fiind corectă o soluţie de neîncepere a urmăririi penale într-o speţă similară.

Prin Decizia penală nr. 1595/A din data de 7 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost admise apelurile formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 3664 din data de 28.12.2017 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia penală, pronunţate în Dosar nr. x/2016.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

S-a luat act că părţile civile G. şi H. au renunţat la acţiunile civile.

Au fost înlăturate dispoziţiile de obligare a inculpaţilor B. şi A., în solidar, la plata a câte 980 RON în favoarea fiecăreia din părţile civile G. şi H.

Au fost menţinute, în rest, dispoziţiile sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 1595/A din data de 07 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 20 decembrie 2018, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a invocat ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a arătat că în mod greşit instanţa de apel a menţinut pedeapsa stabilită de instanţa de fond, pentru fapte pentru care nu se face vinovat, pedeapsă stabilită, în opinia sa, fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Inculpatul mai susţine că la data când au avut loc dezbaterile în apel - 20.11.2018 - procedura de citare cu el nu a fost legal îndeplinită, întrucât avea reşedinţa în Italia şi nu a fost citat şi la adresa respectivă. Totodată arată că în mod greşit instanţa a respins cererea de amânare pentru acel termen întrucât s-a aflat în imposibilitate de prezentare fiind internat în spital.

S-a solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea cererii de recurs în casaţie.

Prin încheierea din camera de consiliu din 25 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1595/A din data de 7 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. x/2016, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind suspendarea executării hotărârii.

Dezbaterile asupra recursului în casaţie au avut loc în şedinţa publică din data de 08 ianuarie 2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată când, condamnatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. a solicitat admiterea cererii de recurs în casaţie, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, întrucât nu a avut posibilitatea formulării unei apărări eficiente întrucât nu a fost legal citat în Italia, unde a locuit mult timp şi nici nu a avut cunoştinţă de termenele de judecată.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1595/A din data de 07 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

În speţa de faţă inculpatul A. a invocat ca temei casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", susţinând că pedeapsa stabilită, în opinia sa, este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Instanţa constată că inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune sub imperiul vechiul C. pen. din 1969, unde aceasta era reglementată la art. 215, alin. (1), (2) şi 3 şi era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani - 15 ani.

La data de 01.02.2014, când a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., cauza se afla pe rolul instanţei de fond, motiv pentru care, în corect s-a făcut aplicarea art. 5 din noul C. pen., în interpretarea dată de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06.05.2014 privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul faptelor nedefinitiv judecate.

În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat că tratamentul sancţionator corespunzător infracţiunii de înşelăciune (art. 244 alin. (1) şi alin. (2), este mai favorabil sub imperiul noului C. pen., care prevede închisoarea de la 1 an la 5 ani, situaţie în care, în baza art. 386 C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a şi dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., aplicându-i-se o pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare.

Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite în formă continuată, iar potrivit art. 36 alin. (1) C. pen., maximul pedepsei închisorii se poate majora cu 3 ani, astfel că limitele în care se putea aplica pedeapsa erau de la 1 an la 8 ani închisoare.

Instanţa reaminteşte că, constituie motiv de casare, întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Prin urmare, pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare stabilită inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. se situează în limitele prevăzute de lege, motiv pentru care se constată că, în speţa de faţă, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul A. mai arătă că a fost condamnat pentru fapte de care nu se face vinovat.

Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

După cum se poate observa, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Susţinerile inculpatului cu privire la procedura de citare, care, în opinia sa, nu ar fi fost legal îndeplinită la judecarea cauzei în apel, ceea ce a condus la o apărarea ineficientă, nu pot fi analizate pe calea recursului în casaţie, acestea putând face obiectul (aşa cum reiese şi din încheierea de dezbateri din data de 08 ianuarie 2020) unei contestaţii în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1595/A din data de 07 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1595/A din data de 07 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN