Challenging final appellate enforcement decision via ordinary appeal despite lack of statutory admissibility

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2019 la data de 19.06.2019, petentul - condamnat A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva Deciziei penale nr. 1252/11.10.2018 a Curţii de Apel Bucureşti.

Petentul şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi a arătat că există nelămuriri şi cauze de împiedicare la executarea hotărârii date prin Decizia penală nr. 1252/A din data de 11.10.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul cu nr. x/2017

În esenţă, petentul a solicitat înlăturarea greşitei aplicări a legii prin încălcarea dreptului fundamental la egalitate în faţa legii, având în vedere că în cazul său este vorba de o faptă de furt în formă continuată, solicitând, totodată, şi reducerea pedepsei cu 1/3, conform dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 1147/03.07.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 47 din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, invocată de reprezentantul Ministerului Public, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de persoana condamnată A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi a dispus ca dosarul să fie înaintat acestei instanţe.

Astfel, dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Bucureşti, fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la secţia a II-a penală, la data de 28.06.2019, sub nr. x/2019.

La aceeaşi dată, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. x/2019, contestaţia la executare formulată de petentul-condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 1252/11.10.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul cu nr. x/2017, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Întrucât această cerere avea un conţinut identic cu cea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2019, în şedinţa publică din data de 19.09.2019, Curtea, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a dispus reunirea Dosarului nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2019.

Totodată, Curtea a reţinut că ambele dosare au fost repartizate spre soluţionare aceluiaşi complet care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită, conform dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Prin Decizia penală nr. 1277/A din 3 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 1252/A/11.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., invocate de către contestatorul-condamnat A., referitoare la existenţa unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, în condiţiile în care criticile acestuia vizează încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat şi neaplicarea cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Or, aceste aspecte nu pot fi analizate în cadrul unei contestaţii la executare, ci doar prin intermediul căilor ordinare de atac, în caz contrar aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive prin care contestatorul a fost condamnat.

S-a arătat, totodată, că, contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. poate fi promovată doar în situaţia în care există eventuale nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută (de exemplu atunci când dispozitivul hotărârii conţine menţiuni contradictorii sau există contradicţii între considerente şi dispozitiv), însă, în mod evident, niciuna dintre criticile contestatorului-condamnat A. nu se circumscriu acestui caz de contestaţie la executare.

Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie condamnatul A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte, examinând contestaţia declarată, constată că aceasta este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speţa de faţă, hotărârea contestată este o hotărâre definitivă (fiind pronunţată de instanţa care a pronunţat hotărârea în apel, în materia contestaţiei la executare), iar condiţia ca această contestaţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen., să fie prevăzută expres de lege, nu este îndeplinită.

Astfel fiind, se constată că, condamnatul A. a declarat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1277/A din 3 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1277/A din 3 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN