Inadmissibility of appeal against first-instance rejection of revision petition challenging prosecutor's non-referral orders

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 117 din data de 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Încheierii nr. 33/2019 a Curţii de Apel Suceava, şi a obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin Încheierea penală nr. 33 din data 7.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţelor nr. 855/P/2018 din 09.05.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi nr. 1868/C/2019 din 06.08.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.

Raportat la dispoziţiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen., la considerentele Deciziei nr. XVII/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, precum şi ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 873 din data de 15.12.2015, prima instanţă a reţinut că cererea de revizuire formulată de petentul A., şi care vizează o încheiere prin care s-a respins plângerea contra unei soluţii de netrimitere în judecată (Ordonanţele nr. 855/P/2018 din 09.05.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi nr. 1868/C/2019 din 06.08.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, revizuentul a declarat apel.

Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente Înalta Curte constată că este inadmisibil şi va fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate, de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen.:

"încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea".

Or, în cauză, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 340 - 341 C. proc. pen. (plângerea în faţa instanţei împotriva ordonanţelor procurorului) ce nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite, respectiv a hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nesoluţionând vreo acţiune penală şi nepronunţând vreuna din soluţiile de condamnarea, achitare sau încetare a procesului penal. Ulterior, acesta a atacat soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire cu apel, soluţie care nu era supusă niciunei căi de atac, nefiind îndeplinite cerinţele admisibilităţii acesteia, astfel cum sunt prevăzute în codificarea procesual penală.

Raportând dispoziţiile legale sus-menţionate la contextul cauzei, rezultă că sentinţa penală atacată cu apel de către petentul A. este una definitivă, nesusceptibilă a fi supusă niciunei căi de atac, acesta învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge ca inadmisibil apelul formulat de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 117 din data de 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţate în Dosarul nr. x/2019.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petentul la cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 117 din data de 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţate în Dosarul nr. x/2019.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN