Harboring a criminal: sentencing below the one-third reduced statutory minimum in simplified procedure

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 102 pronunţată la data de 07.03.2018, de către Tribunalul Constanţa, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător.

În baza art. 275 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 269 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de favorizarea făptuitorului la o pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă şi, în final, rezultând pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept) pe o durată de 1 an.

În baza art. 91 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei şi s-a stabilit termenul de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen. pentru o durată de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a) - e), alin. (2) lit. d) şi alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă; să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Bibliotecii Judeţene "Ioan N Român" Constanţa sau Centrul Cultural Judeţean "Theodor Burada". A fost stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune Constanţa.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 742/P din data de 04 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de apelantul inculpat A.

În baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen., s-a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 102/07.03.2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa şi, rejudecând, s-a dispus, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 275 alin. (2) C. pen. şi de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 269 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 269 alin. (2) C. pen.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 269 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), g) (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia, de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) şi k) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept) pe o durată de 1 an.

În baza art. 91 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei şi s-a stabilit termenul de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen. pentru o durată de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a) - e), alin. (2) lit. d) şi alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă; să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Bibliotecii Judeţene "Ioan N Român" Constanţa sau Centrul Cultural Judeţean "Theodor Burada".

S-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune Constanţa. S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei.

Împotriva Deciziei penale nr. 742/P din data de 04 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, la data de 29 august 2018.

Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, prin încheierea din 19 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 742/P din 4 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, şi s-a trimis cauza completului 10 şi a acordat termen la data de 18 ianuarie 2019.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, judecătorul de filtru, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, a constatat că Decizia penală nr. 742/P din data de 04 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, iar calea de atac a fost formulată de către recurentul parchet în termenul prevăzut de lege, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 434 - 436 din C. proc. pen.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie a rezultat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen., fiind menţionate: denumirea unităţii de parchet care a exercitat recursul în casaţie, numele procurorului, semnătura, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestuia.

Prin cererea de recurs în casaţie, s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv inculpatului i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul motivelor de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Constanţa a arătat că pentru infracţiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 1 la 5 ani închisoare sau amenda. În condiţiile în care instanţa de apel i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa închisorii, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceasta trebuia să se raporteze la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 269 alin. (2) C. pen., reduse cu o treime, respectiv de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni închisoare. Având în vedere că instanţa de apel a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 6 luni închisoare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa a opinat că aceasta este sub minimul prevăzut de lege, solicitând astfel, înlăturarea greşitei aplicări a legii şi condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

Înalta Curte, constatând că motivele expuse de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa se circumscriu în conţinut cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată, în baza art. 440 C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei sale în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, se impune a se analiza problematica conformităţii pedepsei aplicate de instanţele inferioare inculpatului cu limitele prevăzute de lege, aceasta deoarece, în procesul penal, pedeapsa nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depăşirea cerinţelor normative proprii unor limite speciale de pedeapsă. Încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceste elemente plasează regimul sancţionator şi, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor şi justifică intervenţia instanţei de casaţie.

În concret, instanţa de apel a dispus, în baza art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 269 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

După cum s-a arătat anterior, prin motivele de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa s-a arătat că, pentru infracţiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 1 la 5 ani închisoare sau amenda. În condiţiile în care instanţa de apel i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa închisorii, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceasta trebuia să se raporteze la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 269 alin. (2) C. pen., reduse cu o treime, respectiv de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni închisoare.

Înalta Curte, analizând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, constată că, în cauză, pedeapsa aplicată inculpatului de 6 luni închisoare nu este legală, având în vedere că nu se încadrează în limitele minimului şi maximului special al pedepsei prevăzute de textul de lege.

Astfel, se constată că, potrivit art. 269 alin. (1) C. pen., ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

În conformitate cu art. 269 alin. (2) C. pen., pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.

Or, potrivit art. 24 lit. c) din Legea nr. 50/1991, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă întocmirea ori semnarea documentaţiilor tehnice - D.T. necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi a proiectelor tehnice şi a documentaţiilor de execuţie, pentru alte specialităţi decât cele certificate prin diplomă universitară, în condiţiile prevăzute la art. 9.

De asemenea, Înalta Curte notează că inculpatul a uzat de procedura simplificată prevăzută de dispoziţiile art. 396 alin. (10) teza finală C. proc. pen., potrivit cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, astfel că, în speţă, limitele de pedeapsă sunt între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare, întrucât se au în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin pedeapsa prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor.

În speţă, limitele de pedeapsă ce trebuie avute în vedere sunt cele care se regăsesc în conţinutul art. 269 alin. (1) C. pen., respectiv închisoarea de la unu la 5 ani sau cu amendă, drept pentru care aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) teza finală C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a pedepsei închisorii, are loc prin raportare la limitele prevăzute de legiuitor în textul de incriminare.

În stabilirea şi aplicarea efectivă a pedepsei astfel cum este limitată prin dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. pen., trebuie avut în vedere faptul că pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, or pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de executare fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), c), e) şi g), cu excepţiile prevăzute de lege (...), în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea de favorizare, este închisoarea de la 3 luni la un an sau amendă.

Aşadar, se constată că, în stabilirea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., limita minimă de pedeapsă ce trebuie avută în vedere, este cea prevăzută de acest text de lege, aşa încât pedeapsa ce urmează a fi aplicată favorizatorului (inculpatul A.), respectiv 8 luni, nu este mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autorul infracţiunii la regimul disciplinei în construcţii.

În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că pedeapsa dispusă de instanţa de apel este mai mică decât minimul special ce putea fi dispus pe baza textelor legale incidente în cauză, astfel că, urmare a admiterii recursului în casaţie, va proceda la restabilirea tratamentului sancţionator prin majorarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului A. până la limita minimă prevăzută de lege, respectiv 8 luni închisoare.

În consecinţă, având în vedere că instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita minimă admisă de lege, fiindu-i aplicată, astfel, o pedeapsă nelegală şi constatând că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind astfel incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte va înlătura greşita aplicare a legii şi va aplica inculpatului A. pedeapsa legală, respectiv minimul special astfel cum a fost redus prin efectul reţinerii faţă de acesta a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) teza finală C. proc. pen., va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 742/P din 4 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va casa, în parte, decizia atacată şi, rejudecând:

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 269 alin 2 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., de la 6 luni la 8 luni închisoare.

Va menţine modalitatea de executare a pedepsei conform art. 91 C. pen., precum şi durata termenului de supraveghere de 2 ani, interval în care inculpatul A. va respecta măsurile dispuse prin decizia penală recurată.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 742/P din 4 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia atacată şi, rejudecând:

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 269 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., de la 6 luni la 8 luni închisoare.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei conform art. 91 C. pen., precum şi durata termenului de supraveghere de 2 ani, interval în care inculpatul A. va respecta măsurile dispuse prin decizia penală recurată.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN