EAW execution for aggravated theft upheld despite expired statute of limitations, with surrender to Spain ordered
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the requested person, thereby upholding the lower court’s order to execute a European Arrest Warrant (EAW) issued by Spanish authorities and mandating the individual's surrender to Spain for prosecution regarding aggravated theft. The dispute concerned the execution of the EAW under Law No. 302/2004, where the appellant argued that the statute of limitations had expired under Article 99(2)(g), which constitutes a discretionary ground for refusal. The Court held that while the double criminality requirement was met, the expiration of the limitation period in the executing state does not automatically preclude surrender; rather, it is a discretionary factor that the domestic judge may weigh against the principle of mutual recognition and trust. The Court concluded that the personal circumstances cited by the appellant did not justify refusing execution, ordered the continuation of the provisional arrest, and specified that if a custodial sentence is imposed in Spain, the individual must be transferred back to Romania for its execution.
Legislator headnote
AI generatedart. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 242 alin. (2) C. proc. pen, art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004; EAW execution for aggravated theft upheld despite expired statute of limitations, with surrender to Spain ordered: The dispute concerned the execution of the EAW under Law No. 302/2004, where the appellant argued that the statute of limitations had expired under Article 99(2)(g), which constitutes a discretionary ground for refusal. The Court held that while the double criminality requirement was met, the expiration of the limitation period in the executing state does not automatically preclude surrender; rather, it is a discretionary factor that the domestic judge may weigh against the principle of mutual recognition and trust. The Court concluded that the personal circumstances cited by the appellant did not justify refusing execution, ordered the continuation of the provisional arrest, and specified that if a custodial sentence is imposed in Spain, the individual must be transferred back to Romania for its execution.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for imposing judicial costs on the appellant.
Basis for ruling that the legal aid fee remains at the state's expense.
Full text
Asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 37/PI din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria de Instrucţie nr. 5 din La Coruna - Spania în Dosarul nr. x 1212/14, pe numele persoanei solicitate A., precum şi predarea acestuia către organele judiciare din Spania.
S-a luat act că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Spania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost menţinută starea de arest a persoanei solicitate A., dispusă prin mandatul de arestare nr. x/10.02.2020, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile începând cu data de 20 februarie 2020 până la data de 20 martie 2020 inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Spania.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiţiei ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate de către autorităţile din Spania, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus plata sumei de 2024 RON din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut următoarele:
Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată la data de 10 februarie 2020, s-a solicitat în baza art. 102 şi urm. din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile a persoanei solicitate A.
Prin încheierea de şedinţă din 10.02.2020, instanţa a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 10.02.2020, până la data de 24.02.2020 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare nr. x/10.02.2020, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen.
Prin încheierea din 14 februarie 2020 s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 20 februarie 2020, nefiind depusă la dosar traducerea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Spania pe numele persoanei solicitate A.. Totodată, în baza art. 242 alin. (2) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului provizoriu cu măsura arestului la domiciliu formulată de persoana solicitată.
Din cuprinsul actelor aflate la dosar s-a reţinut că la data de 14 ianuarie 2020 a fost emis mandatul european de arestare de către Judecătoria de Instrucţie nr. 5 din La Coruna - Spania în Dosarul nr. x 1212/14, pe numele persoanei solicitate A., pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prin efracţie în casă locuită, prev. şi ped. de art. 237, 238 (4), 239 (1) şi 241 (1) din C. pen. spaniol: "Pătrundere într-o locuinţă străină pentru a fura manipulând sistemul de închidere în data de 20 mai 2014 săvârşită între orele 10:15 şi 10,45. Coautor."
În şedinţa publică din 20.02.2020 persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din aceeaşi dată, se reţine că persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Spania şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.
În faţa instanţei de fond s-a solicitat respingerea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în ceea ce priveşte executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria de Instrucţie nr. 5 din La Coruna - Spania în Dosarul nr. x 1212/14 pe numele persoanei solicitate A., apreciind că a intervenit prescripţia răspunderii penale raportat la infracţiunea pentru care este solicitat.
Instanţa de fond a reţinut că prescripţia răspunderii penale este doar un motiv facultativ de neexecutare a mandatului european de arestare apreciindu-se că în speţa de faţă se impune executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare spaniole în vederea lămuririi situaţiei juridice a persoanei solicitate A.
Împotriva, Sentinţei penale nr. 37/PI din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.
În motivarea scrisă a contestaţiei, dar şi oral cu ocazia dezbaterilor persoana solicitată, prin apărător, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, să se constate că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, iar pe cale de consecinţă să se respingă solicitarea de executare a mandatului european de arestare precum şi predarea sa către organele judiciare din Regatul Spaniei.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva, Sentinţei penale nr. 37/PI din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte o apreciază că este fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
Din actele dosarului rezultă că pe numele persoanei solicitate A., la data de 14 ianuarie 2020, a fost emis mandatul european de arestare de către Judecătoria de Instrucţie nr. 5 din La Coruna - Spania în Dosarul nr. x 1212/14, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prin efracţie în casă locuită, prev. şi ped. de art. 237, 238 (4), 239 (1) şi 241 (1) din C. pen. spaniol, ca stare de fapt, reţinându-se "pătrundere într-o locuinţă străină pentru a fura manipulând sistemul de închidere în data de 20 mai 2014 săvârşită între orele 10:15 şi 10,45. Coautor."
Înalta Curte constată că, la data de 20.02.2020 judecătorul fondului i s-a adus la cunoştinţă conţinutul persoanei solicitate A. mandatului european de arestare.
Persoana solicitată a fost audiată de instanţa de fond, iar din declaraţia dată s-a reţinut că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Spania şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii. Totodată identitatea persoanei solicitate a fost verificată de către instanţa de fond şi nu au fost ridicate obiecţiuni cu privire la aceasta.
În acord cu instanţa de fond Înalta Curte constată că, sub aspectul condiţiilor de formă, mandatul european de arestare dispus data de 14 ianuarie 2020, către Judecătoria de Instrucţie nr. 5 din La Coruna - Spania în Dosarul nr. x 1212/14, faţă de persoana solicitată B. cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Totodată infracţiunea pentru care se solicită predarea numitului B. are corespondent în C. pen. român în infracţiunea prevăzută de art. 229 alin. (2) lit. b) sau art. 229 lit. d).
Persoana solicitată, prin apărător, a susţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, solicitând respingerea executării mandatului european de arestare precum şi predarea sa către organele judiciare din Regatul Spaniei.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislaţiei române răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 rezultă că prescripţia răspunderii penale este doar un motiv facultativ de neexecutare a mandatului european de arestare.
Chiar şi în cazul în care s-ar pune problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale, analizând, pe baza celorlalte elemente ale cauzei, oportunitatea predării persoanei solicitate, instanţa poate dispune executarea mandatului european de arestare având în vedere caracterul urgent al acestor proceduri prevăzute de Legea nr. 302/2004.
În speţa de faţă, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond apreciază că se impune executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare spaniole în vederea lămuririi situaţiei juridice a persoanei solicitate A..
Circumstanţele personale invocate de persoana solicitată (că este cetăţean român, cu domiciliul în România, nu are antecedente penale, nu ar fi fost niciodată în zona instanţei care a emis mandatul european de arestare, căsătorit, copii minori în întreţinere) nu pot fi considerate motive temeinice pentru a se refuza executarea mandatului european de arestare.
Înalta Curte constă că predarea persoanei solicitate se face cu respectarea dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cu care în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate de către autorităţile din Spania, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 37/PI din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 37/PI din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 martie 2020.
Procesat de GGC - GV