Refusal to execute European Arrest Warrant for Romanian citizen under optional ground where issuing state failed to transmit conviction judgment within statutory deadline

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 14/P din data de 4 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 99, alin. (2), lit. c) şi alin. (4) raportat la art. 109, alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă Sesizarea nr. x/II/5/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a fost refuzată executarea mandatului european de arestare emis faţă de persoana solicitată A. la data de 19.11.2019 de Judecătoria pentru cauze penale nr. 7 din Bilbao - Bizkaia (Juzcado de lo penal no. 7 de Bilbao - Bizkaia) în baza încheierii de executare nr. 1395/2017.

A fost refuzată predarea persoanei solicitate A. (născut la 30.10.1987) către autorităţile judiciare spaniole, respectiv Judecătoria pentru cauze penale nr. 7 din Bilbao - Bizkaia (Juzcado de lo penal no. 7 de Bilbao - Bizkaia) în vederea executării pedepsei închisorii de 15 luni dispusă prin hotărârea definitivă din 19.05.2017 şi prin încheierea de executare nr. 1395/2017.

S-a dispus informarea autorităţii judiciare emitente asupra posibilităţii de a solicita recunoaşterea şi executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relaţia dintre România şi Spania (Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008).

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 28, alin. (3) din Legea nr. 141/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen, republicată.

A fost revocată măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă faţă de persoana solicitată A. prin încheierea de şedinţă din data de 12.12.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Constanţa şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. (născut la 30.10.1987) de sub puterea mandatului de arestare provizorie în vederea predării nr. x/P/12.12.2019.

S-a dispus ca soluţia să se comunice autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, conform art. 109, alin. (2) din Legea nr. 302/2004, rep.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:

La data de 11 decembrie 2019, cu adresa nr. x/2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a înaintat, în temeiul dispoziţiilor art. 102 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, documentele privind pe numitul A.-, cu antecedente penale (conform cazierului judiciar nr. x/02.12.2019 emis de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa), în vederea luării măsurii arestării preventive pentru punerea în executare a unei semnalări privind un mandat european de arestare dispus la data de 19.11.2019 de către judecătorul din cadrul Tribunalului Penal 7 din Bilbao - Spania, cu menţiunea că la data de 19.05.2017, prin Sentinţa penală nr. 1395/17 (definitivă) s-a dispus aplicarea unei pedepse de 15 luni închisoare sus-numitului, pentru comiterea infracţiunii de intrare prin efracţie şi furt prev. şi ped. de art. 237 din C. pen. spaniol.

S-a reţinut că faptă pentru care persoana solicitată a fost condamnată este incriminată şi de legea penală română, respectiv infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani).

Întrucât autorităţile spaniole nu au transmis mandatul european de arestare, s-a acordat termen în cauză la data de 20.12.2019, dispunându-se prin încheierea din data de 12.12.2019 arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile.

La termenul de judecată din data de 20.12.2019 mandatul european de arestare, a fost prezentat în dublu exemplar care a fost comunicat persoanei solicitate ocazie cu care aceasta a învederat că nu consimte la predarea sa către autorităţile spaniole deoarece este cetăţean român, are familia în România şi doreşte să execute pedeapsa închisorii de 15 luni pe teritoriul României.

În acest context, Curtea de Apel Constanţa a dispus amânarea cauzei la 14.01.2020, ora 11:00, pentru când s-a solicitat autorităţilor judiciare spaniole emitente ale mandatului european de arestare să transmită autorităţilor judiciare de executare, în termen de 20 de zile de la primire, o copie certificată a hotărârii de condamnare a numitului A., născut la 30.10.1987, precum şi informaţii privind data şi modalitatea rămânerii definitive şi executorii a acestei hotărâri judecătoreşti şi privind durata executată pe teritoriul Spaniei din pedeapsa închisorii de 15 luni, în scopul recunoaşterii hotărârii penale şi executării pedepsei închisorii pe teritoriul României.

La termenul de judecată din data de 17.01.2020, Curtea de Apel Constanţa a constatat lipsa hotărârii de condamnare emisă de autorităţile spaniole, astfel încât a amânat soluţionarea cererii pentru data de 04.02.2020, dispunând revenirea către autorităţile judiciare spaniole cu solicitarea de a înainta la dosar hotărârea judecătorească de condamnare a persoanei solicitate A. în vederea recunoaşterii şi executării acesteia pe teritoriul României.

La termenul acordat la 04.02.2020 Curtea de Apel a constatat că, deşi a revenit cu adresă în mai multe rânduri, autorităţile spaniole nu au înaintat hotărârea de condamnare solicitată.

Sub aspectul condiţiilor de formă, s-a constatat că mandatul european de arestare dispus la data de 19.11.2019 de către judecătorul din cadrul Tribunalului Penal 7 din Bilbao - Spania faţă de persoana solicitată A. cuprinde menţiunile obligatorii prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a mai arătat că mandatul european de arestare a fost emis în considerarea săvârşirii de către persoana solicitată a infracţiunii de intrare prin efracţie şi furt prevăzută de art. 237 din C. pen. spaniol, infracţiuni care sunt incriminate şi de legea penală română, respectiv infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani).

În circumstanţele cauzei Curtea de Apel Constanţa văzând că persoana solicitată A. este cetăţean român şi că aceasta refuză să fie predat autorităţilor judiciare spaniole în vederea executării pedepsei închisorii de 15 luni dispusă prin hotărârea definitivă din 19.05.2017 şi prin încheierea de executare nr. 1395/2017, faţă de împrejurarea că, deşi le-a fost solicitată încă din 08.01.2020 (cu revenire la datele de 14.01.2020 şi 20.01.2020), autorităţile judiciare solicitante spaniole nu au înaintat copie certificată a hotărârii de condamnare anterior menţionată în vederea recunoaşterii şi executării pe teritoriul României a pedepsei închisorii de 15 luni, a apreciat că în cauză este incident motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare expus de art. 99, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 302/2004 care transpune art. 4, par. 6 din Decizia-cadru nr. 584/JAI/2002.

Totodată s-a reţinut că persoana solicitată, cetăţean român, este căsătorit şi locuieşte cu familia sa pe teritoriul României şi în raport cu durata pedepsei închisorii care a fundamentat emiterea mandatului european de arestare, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a refuzat executarea mandatului european de arestare emis faţă de persoana solicitată A..

Împotriva Sentinţei penale nr. 14/P din data de 4 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a formulat contestaţie.

În motivarea scrisă a contestaţiei Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a arătat că hotărârea este nelegală întrucât în mod greşit a fost respinsă sesizarea Parchetului şi s-a refuzat executarea mandatului european de arestare.

S-a arătat că, chiar dacă refuzul persoanei solicitate este un motiv opţional de neexecutare a mandatului european, Curtea de Apel Constanţa nu a ţinut cont de faptul că persoana condamnată a săvârşit mai multe infracţiuni în ţară şi străinătate, iar termenul de 20 de zile în care autorităţile spaniole trebuiau să transmită informaţiile solicitate este un termen de recomandare. Totodată persoana solicitată nu a executat nimic din pedeapsa de 15 luni închisoare, singura perioadă fiind aceea în care s-a aflat în stare de arest provizoriu în România.

În concluzie s-a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi, în rejudecare, admiterea Sesizării nr. x/II/5/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa executarea mandatului european de arestare emis faţă de persoana solicitată A. (născut la 30.10.1987) la data de 19.11.2019 de Judecătoria pentru cauze penale nr. 7 din Bilbao - Bizkaia (Juzcado de lo penal no. 7 de Bilbao - Bizkaia) în baza încheierii de executare nr. 1395/2017 şi, totodată arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 14/P din data de 4 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori, privind pe condamnatul persoană solicitată A., Înalta Curte o apreciază că este fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Din actele dosarului rezultă că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare la data de 19.11.2019, de către judecătorul din cadrul Tribunalului Penal 7 din Bilbao - Spania, urmare punerii în executare a Sentinţei penale nr. 1395/17 din data de 19.05.2017 (definitivă), prin care sus-numitului a fost condamnat la pedeapsa de 15 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de intrare prin efracţie şi furt prevăzută de art. 237 din C. pen. spaniol.

La data de 20.12.2019, judecătorul fondului a comunicat persoanei solicitate mandatul european de arestare, care ocazie cu care aceasta a învederat că nu consimte la predarea sa către autorităţile spaniole deoarece este cetăţean român, are familia în România şi doreşte să execute pedeapsa închisorii de 15 luni pe teritoriul României.

În acord cu instanţa de fond Înalta Curte constată că, sub aspectul condiţiilor de formă, mandatul european de arestare dispus la data de 19.11.2019 de către judecătorul din cadrul Tribunalului Penal 7 din Bilbao - Spania faţă de persoana solicitată A. cuprinde menţiunile obligatorii prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată intrare prin efracţie şi furt prev. şi ped. de art. 237 din C. pen. spaniol, este incriminată şi de legea penală română, respectiv infracţiunea de furt calificat prev. şi ped. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) din C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani).Totodată persoana solicitată A. a invocat motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c), din Legea nr. 302/2004.

Parchetul a apreciat că, în speţa de faţă nu ar fi incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, pe considerentul că acest refuz de executare a mandatului european este unul opţional şi nu obligatoriu, iar în raport cu circumstanţele persoanei solicitate (cu mai multe condamnări) instanţa de fond ar fi trebuit să acorde ajutorul cuvenit autorităţilor spaniole în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, "(2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare:

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent."

Contrar susţinerilor Parchetului, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond constată că dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, sunt incidente în speţă, fiind îndeplinite condiţiile de refuz opţional.

Astfel, din analiza dosarului Înalta Curte constată că persoana solicitată A. este cetăţean român, este căsătorit, locuieşte cu familia sa pe teritoriul României, a refuzat să fie predat autorităţilor spaniole şi în raport şi cu durata pedepsei de 15 luni închisoare care a fundamentat emiterea mandatului european, opţiunea instanţei de a refuza executarea mandatului european este în acord cu dispoziţiile legale mai sus citate.

În această situaţie Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 99, alin. (3) - (4) din aceeaşi lege, potrivit cu care:

"(3) În situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate.

Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.

(4) În cazul prevăzut la alin. (3), dacă persoana solicitată se află în stare de arest şi autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispoziţiile art. 104 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. În situaţia în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilităţii de a solicita recunoaşterea şi executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relaţia dintre România şi statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocităţii."

Împrejurarea că autorităţile spaniole nu s-au conformat solicitărilor Curţii de Apel Constanţa şi nu au transmis informaţiile solicitate nu conduce la ideea că hotărârea pronunţată este nelegală.

Contrar susţinerilor Ministerului Public, termenul de 20 de zile, prevăzut de art. 99 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, nu este un termen de recomandare ci un termen de decădere.

Că este aşa o spun chiar prevederile mai sus citate potrivit cu care: autoritatea judiciară de emitere transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca termenul de 20 de zile să fie unul de recomandare nu ar fi impus statului solicitant să se conformeze de la data primei solicitări, într-un termen ce nu poate depăşi 20 de zile, având în vedere că procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004 este una de urgenţă.

Înalta Curte constată că, în cauză, Curtea de Apel Constanţa s-a conformat dispoziţiilor legi şi a făcut suficiente diligenţe solicitând autorităţilor spaniole încă din data de 08.01.2020 (cu revenire la datele de 14.01.2020 şi 20.01.2020), să înainteze copie certificată a hotărârii de condamnare în vederea recunoaşterii şi executării pe teritoriul României a pedepsei închisorii de 15 luni.

Referitor la revocarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A., Înalta Curte constă că, în mod corect, în instanţa de fond a dispus punerea acesteia în libertate, întrucât arestarea preventivă fusese dispusă în vederea predării, iar prin hotărârea pronunţată instanţa a refuzat executarea mandatului european de arestare şi predarea acesteia către autorităţile judiciare spaniole.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază sentinţa contestată ca fiind legală şi temeinică, motiv pentru care în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 14/P din data de 04 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind persoana solicitată A.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 14/P din data de 04 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind persoana solicitată A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 martie 2020.

Procesat de GGC - GV