Recovery of public funds without justificatory documents: absence of civil liability despite audit-imposed restitution measures

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, la data de 1.04.2015, sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşu Nou a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Racşa prin Primar, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să fie obligată pârâta la plata sumei totale de 550.702,98 RON, reprezentând cheltuielile pe care le-a făcut în favoarea pârâtei şi să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 1469 şi urm. din C. civ., art. 194 şi urm. din C. proc. civ.

Prin Încheierea civilă nr. 481/CA din 24.06.2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2015,Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a transpus acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect pretenţii la secţia I Civilă din cadrul Tribunalului Satu Mare, respectiv la completul C2F, cu termen la data de 04.09.2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 43/D/12.02.2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2015, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi în consecinţă a fost respinsă ca prescrisă acţiunea reclamantei UAT Oraşu Nou.

În urma apelului declarat în cauză de reclamanta UAT Oraşu Nou, prin Decizia civilă nr. 566/21.06.2016 Curtea de Apel Oradea a admis calea de atac şi în urma anulării hotărârii apelate, a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Satu Mare.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă sub Dosar nr. x/2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 200/D din 21.07.2017, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta U.A.T. Oraşu Nou în contradictoriu cu pârâta COMUNA RACŞA având ca obiect pretenţii/plată nedatorată în sumă de 550.702,98 RON; fără cheltuieli de judecată, în lipsa documentelor justificative.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta UATC Oraşu Nou a declarat apel, solicitând desfiinţarea sentinţei criticate şi rejudecând cauza a solicitat admiterea acţiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 1082/2017-Ap din 22 decembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul civil declarat de către apelanta-reclamantă comuna Oraşu Nou prin Primar în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comuna Racşa prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 200/D din 21 iulie 2017, pronunţată de către Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, pe care a păstrat-o; fără cheltuieli de judecată.

Împotriva Deciziei civile nr. 1082/2017-Ap din 22 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşu Nou prin Primar, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a arătat că, în fapt, a chemat în judecată UATC Racşa prin Primar solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 550.702,98 RON reprezentând cheltuieli efectuate în favoarea şi interesul exclusiv al pârâtei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

A susţinut că a motivat acţiunea prin aceea că prin Decizia nr. 40/2011 a Curţii de Conturi au fost constatate o serie de nereguli, în sensul efectuării unor plăţi de către fosta conducere a UATC Oraşu Nou, actuala conducere a UATC Racşa strict în folosul UATC Racşa, fără a exista documente justificative, iar aceste sume trebuiesc returnate, conform aceleiaşi Decizii a Curţii de Conturi mai sus arătate către UATC Oraşu Nou.

După expunerea parcursului procesual al cauzei, recurenta-reclamantă a arătat că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pentru următoarele aspecte:

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că, deşi instanţa de apel reţine în motivarea deciziei criticate faptul că există o Decizie a Curţii de Conturi care este definitivă şi irevocabilă, prin care se stabilesc măsuri de recuperare a sumelor constatate ca fiind prejudiciu la bugetul său şi, deşi s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că aceste sume au fost cheltuite de fostul primar al reclamantei, actualmente primar al intimatei, precum şi că aceste sume au beneficiat doar intimatei, se consideră totuşi că recuperarea acestui prejudiciu nu determină automat obligarea intimatei pârâte la rambursarea sumelor utilizate, în lipsa altor circumstanţe.

Cu alte cuvinte, reclamanta nu poate obţine recuperarea acestui prejudiciu de la cel care l-a cauzat, astfel că, fie nu se aduc la îndeplinire cele stabilite imperativ şi sub sancţiunea unor pedepse, inclusiv de natură penală din partea Curţii de Conturi, fie se achită din buzunarul propriu aceste sume, după ce odată deja au fost achitate. O atare interpretate a elementelor esenţiale ale cauzei duce la concluzia că instanţa de apel, ca de altfel şi cea de fond, fie nu au înţeles natura cauzei, fie nu se vrea tragerea la răspundere a celui vinovat de cauzarea prejudiciului. A se motiva o respingere a unei acţiuni în pretenţii cu aceea că, deşi s-a stabilit în mod cert un prejudiciu dar cel responsabil nu trebuie neapărat tras la răspundere este de domeniul ilogicului şi contrazice orice normă atât juridică, cât şi morală şi logică. Ca atare, nu se poate decât concluziona că instanţa de apel, ca şi cea de fond, de altfel, au înţeles complet greşit natura juridică a cauzei, pronunţând astfel soluţii nelegale care, nici nu se pot motiva temeinic şi justificat.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanţele au aplicat în mod absolut greşit normele de drept material (şi procesual de altfel, prin omisiunea vădită şi evident forţată de a se abţine de la introducerea în cauză a fostului primar), prin interpretarea vădit greşită dată normelor ce reglementează răspunderea delictuală (fapta ilicită, prejudiciul cauzat, persoana vinovată de producerea acestui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptă, răspunderea ce revine celui care a cauzat un prejudiciu unei alte persoane), cât şi prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cel puţin în ceea ce priveşte stabilirea măsurilor ca urmare a raportului de audit, identificarea persoanelor responsabile de producerea prejudiciului, măsurile ce se dispun de Curtea de Conturi şi caracterul acestora, răspunderea şi sancţiunile ce revin entităţii auditate în ceea ce priveşte ducerea la îndeplinire a acestor măsuri.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea deciziei criticate, împreună cu soluţia pronunţată de instanţa de fond şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării către instanţa de fond, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

La 24.04.2018, intimata-pârâtă a transmis întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, având în vedere că se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, art. 480 alin. (3) C. proc. civ. neavând incidenţă în cauză, iar, în subsidiar, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Totodată, a arătat că este de acord ca recursul să fie soluţionat de completul de filtru.

Prin precizările depuse la dosar, la data de 10.04.2018, recurenta-reclamantă a arătat că este de acord ca recursul să fie soluţionat de completul de filtru în temeiul art. 493 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., ulterior, urmare dispoziţiilor instanţei procedându-se la completarea raportului, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2018.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, precum şi a suplimentului la raport către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi suplimentul la raport au fost comunicate părţilor, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, în şedinţa din 21 martie 2019, constatând că, atât recurenta-reclamantă, cât şi intimata-pârâtă şi-au exprimat acordul de soluţionare a recursului în completul de filtru, va proceda la examinarea recursului în completul de filtru, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi va fi respins în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Acest motiv vizează prin conţinutul său nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) teza ultimă din C. proc. civ.

Exprimarea clară a raţionamentului juridic, fundamentat pe argumentele juridice, şi evidenţierea logicii interne care a condus la adoptarea soluţiei constituie elemente obligatorii care definesc actul jurisdicţional şi care îi conferă forţa de convingere, constituind totodată o garanţie împotriva arbitrariului.

Critica recurentei vizează aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată, dar argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia adoptată, soluţia instanţei de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În speţă, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că argumentul apelantei-reclamante potrivit căruia cheltuielile în cuantum total de 550.702,98 RON, au fost făcute "în interesul şi folosul exclusiv al pârâtei", nu este de natură să fundamenteze solicitarea autoarei demersului judiciar, în condiţiile în care prejudiciul respectiv nu este determinat de partea în favoarea căreia ar fi fost efectuate cheltuielile respective, ci de lipsa unor documente justificative, iar potrivit reglementărilor în vigoare obligaţia justificării prin documente a unor asemenea cheltuieli incumbă persoanei care utilizează fondurile publice. De altfel, sub aspectul lipsei documentelor justificative, împrejurare învederată şi de instanţa de apel, s-a reţinut culpa primarului comunei Oraşu Nou, aşa cum reiese din Decizia nr. 3693/CA/14.10.2013, pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Faptul că se pretinde restituirea sumelor plătite motivat de împrejurarea că autoritatea de control a impus recuperarea prejudiciului nu determină automat obligarea intimatei-pârâte la rambursarea sumelor utilizate, nefiind vorba de un argument de natură a susţine pretenţiile, în condiţiile în care lipsesc documentele justificative şi în lipsa altor circumstanţe, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel.

În realitate, recurenta-reclamantă nu face altceva decât să îşi invoce propria culpă pentru a susţine restituirea sumelor pe care le-a plătit în lipsa unor documente justificative.

În aceste condiţii, susţinerile recurentei-reclamante în sensul că instanţa de apel, ca de altfel şi cea de fond, fie nu au înţeles natura cauzei, fie nu se vrea tragerea la răspundere a celui vinovat de cauzarea prejudiciului, nu pot fi primite cu temei.

Prin urmare, se reţine că hotărârea a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) pct. b) teza ultimă din C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, cât şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, iar aceasta nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. va fi respins ca nefondat.

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Aceste dispoziţii vizează aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situaţii de fapt determinată, interpretarea şi aplicarea greşită a textului de lege la o anumită situaţie de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept.

În acest context, susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că instanţele au aplicat în mod absolut greşit normele de drept procesual prin omisiunea vădită şi evident forţată de a se abţine de la introducerea în cauză a fostului primar, nu poate fi încadrată în ipotezele acestui motiv de casare, ci, în situaţia în care se respectă rigorile prevăzute de dispoziţiile imperative ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează încălcarea unor norme de drept procesual.

Sub acest aspect, se reţine însă că din cuprinsul cererii de recurs nu poate fi identificată vreo critică concretă în legătură cu acest motiv de nelegalitate, recurenta limitându-se să enunţe o pretinsă aplicare greşită a normele de drept procesual, fără însă să dezvolte în ce anume ar consta aplicarea greşită a normelor respective, drept pentru care acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Nu în ultimul rând, este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia şi acesta poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei de prim control judiciar şi care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în condiţiile în care soluţia primei instanţe a fost menţinută în apel.

Susţinerile recurentei-reclamante vizând aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de apel prin interpretarea vădit greşită dată normelor ce reglementează răspunderea delictuală, cât şi prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cel puţin în ceea ce priveşte stabilirea măsurilor ca urmare a raportului de audit, identificarea persoanelor responsabile de producerea prejudiciului, măsurile ce se dispun de Curtea de Conturi şi caracterul acestora, răspunderea şi sancţiunile ce revin entităţii auditate în ceea ce priveşte ducerea la îndeplinire a acestor măsuri, pe lângă că nu conţin critici concrete de nelegalitate, ci doar afirmă la modul general o greşită interpretare a unor dispoziţiile legale, sunt formulate omisso medio, astfel că nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.

Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a fi respins.

Aşa fiind, în temeiul efectului devolutiv al apelului, instanţa de prim control judiciar a verificat legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe în limitele motivelor formulate de apelanta-reclamantă, reţinând situaţia de fapt sub toate aspectele sesizate şi în raport de particularităţile speţei, iar faptul că soluţia pronunţată nu a corespuns voinţei recurentei-reclamante, nu reprezintă un motiv de nelegalitate care să conducă la casarea deciziei recurate, sens în care văzând dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşu Nou - prin primar împotriva Deciziei civile nr. 1082/2017-Ap din 22 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2019.

Procesat de GGC - NN