Civil delict liability for bank delapidation: Failure to prove individual illicit conduct and exhaustion of civil claims through penal judgments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 4875 din 19 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, în contradictoriu cu pârâtul B.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.043.142.734 RON vechi (ROL), sumă care a ajuns în mod fraudulos în contul pârâtului şi acesta a folosit-o în interes personal şi pentru a efectua mai multe plăţi în favoarea a trei persoane.

Pârâtul a recunoscut că a primit în contul său suma respectivă însă a returnat-o angajaţilor băncii personal şi prin plăţile efectuate. A mai arătat că nu ştie cum a ajuns suma respectivă în contul său şi că a returnat banii astfel cum i s-a indicat de către angajaţii reclamantei.

Instanţa a considerat că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a putut demonstra existenţa faptei ilicite a pârâtului, respectiv modalitatea în care acesta ar fi putut determina transferul sumei solicitate prin cererea de chemare în judecată în contul său, în mod fraudulos, în condiţiile în care angajaţii băncii prezentau astfel de incidente ca rezultatul unor erori ale sistemului informatic.

De asemenea, nu s-a demonstrat existenţa, în concret, a unei înţelegeri între pârât şi angajaţii reclamantei care să aibă drept scop prejudicierea băncii. În schimb, s-au depus probe din care reiese că angajaţii reclamantei au procedat într-un mod similar şi cu alte persoane, pentru a sustrage din patrimoniul băncii sume importante de bani.

Pârâtul a recunoscut semnăturile de pe actele depuse de către reclamantă, respectiv ordine de plată către angajaţii băncii, ceea ce a confirmat atitudinea sinceră a acestuia.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii.

Prin Decizia nr. 2322 din 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.A. prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare împotriva Sentinţei civile nr. 4875 din 19 decembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:

În prezenta cauză, instanţele au fost învestite cu soluţionarea unei acţiuni în pretenţii întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, apelanta reclamantă solicitând obligarea intimatului-pârât la plata despăgubirilor în valoare de 1.043.142.734 Rol, pentru repararea prejudiciului produs băncii prin folosirea în interes propriu a unei sume care nu îi aparţinea şi cu care fusese alimentat contul acestuia.

În aceste condiţii, invocarea pentru prima oară în apel a instituţiei plăţii nedatorate, ca temei al obligaţiei de plată a intimatului, reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Nu poate fi primită susţinerea apelantei, în sensul că restituirea plăţii nedatorate ar fi un efect al angajării răspunderii delictuale, în realitate plata lucrului nedatorat, reglementată de art. 992 - 997 C. civ. de la 1864 constituind un izvor de obligaţii distinct, care nu se întemeiază pe ideea de vinovăţie din partea accipiensului, spre deosebire de răspunderea delictuală.

În ce priveşte fapta imputată intimatului-pârât, în cererea de apel se arată expres că transferul fraudulos al sumei de 1.043.142.734 Rol în contul intimatului, nu este imputabil acestuia, fapta ilicită constând în realitate în neîndeplinirea obligaţiei de restituire a sumei de bani primite în cont, respectiv în folosirea acesteia în interes personal.

Apelanta a anexat cererii de chemare în judecată documente care atestă că alimentarea contului intimatului-pârât cu suma menţionată a fost urmată de anumite operaţiuni bancare.

Din probele administrate în faţa primei instanţe, respectiv Ordonanţa din 22 septembrie 2014 emisă în Dosarul penal nr. x/2011, rechizitoriul întocmit în Dosarul penal nr. x/2005, Sentinţa penală nr. 764 din 11 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2010, rezultă că intimatul-pârât nu a fost implicat în operaţiunile ilicite aferente contului deţinut la A., ceea ce confirmă apărările acestuia.

Operaţiunile bancare care au condus la delapidarea băncii au fost săvârşite de persoane din conducerea acesteia, care au şi fost condamnate penal pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Cu referire la transferul sumei de 1.043.142.734 Rol în contul intimatului, s-a reţinut că nu este însoţit de documente justificative, fiind operat în jurnalul operatorului x nr. x, pe baza documentului cu nr. x, la rubrica "tipul operaţiunii" se menţionează NC - nota contabilă, iar la rubrica "explicaţii" - reglare.

Referitor la operaţiunile ulterioare alimentării contului, în sarcina numitului C. s-a reţinut, între altele, faptul că a întocmit în fals documente justificative în numele clienţilor sau a cerut acestora să semneze astfel de documente, sub pretextul remedierii defecţiunilor din sistemul informatic.

Curtea a constatat că apelanta-reclamantă s-a constituit parte civilă în dosarul penal pentru recuperarea întregului prejudiciu produs ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de angajaţii acesteia, inclusiv cu suma reprezentând prejudiciu rezultat din operaţiuni de delapidare prin debitări nelegale ale conturilor clienţilor (categorie în care se încadrează suma ce face obiectul prezentei cauze), despăgubirile stabilite de instanţele penale în urma administrării probatoriului pe latura civilă, fiind impuse spre plată persoanelor condamnate penal.

Curtea a apreciat că prima instanţă a stabilit în mod corect că nu s-a făcut dovada, de către partea căreia îi revenea sarcina probei, a întrunirii cerinţelor cumulative pentru angajarea răspunderii intimatului-pârât, neputându-se reţine că acesta a folosit în interes personal suma cu care a fost alimentat contul său în urma operaţiunilor ilicite săvârşite de angajaţii băncii, în realitate operaţiunile ulterioare alimentării contului fiind efectuate conform indicaţiilor preşedintelui A., C. şi intrând în conţinutul material al infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia din urmă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

În cauză, sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.

Banca are un interes legitim în recuperarea prejudiciului, în cuantum de 1.043.142.734 Rol şi dobânda legală aferentă, de la intimatul-pârât B., fiind un prejudiciu cert, nerecuperat şi actual, iar o contribuţie parţială la producerea acestui prejudiciu o are pârâtul prin faptul că a semnat documente bancare de transfer şi ridicare numerar.

Fapta de alimentare a contului intimatului-pârât fără documente justificative, prin mijloace dolosive, poate fi imputată chiar pârâtului ca faptă ilicită, de complicitate, pentru că acesta, în loc să reclame neregularitatea, o acceptă şi utilizează acele sume de bani în interes propriu semnând documente bancare de transfer şi ridicare sume.

Pârâtul a săvârşit fapte ilicite întrucât a facilitat ieşirea sumelor de bani din patrimoniul A., utilizându-le în interes personal.

Instanţa a interpretat eronat înscrisurile depuse la dosar. Pârâtul-intimat a fost cercetat pentru fapte de participare la delapidarea A. însă prin Ordonanţa nr. 879/P/2011 s-a dispus o soluţie de clasare pe latura penală cu privire la faptele reţinute ca fiind săvârşite de către pârât, pe fondul intervenirii legii penale mai favorabile, respectiv art. 5 din noul C. pen. şi nu pentru că fapta pârâtului nu ar fi existat, iar în ce priveşte latura civilă, aceasta a rămas nesoluţionată.

Pârâtul a săvârşit o faptă ilicită deoarece aceasta avea opţiunea de a nu dispune de suma primită necuvenit, în mod fraudulos, de a nu utiliza acea sumă.

Recurenta consideră că a dovedit faptul că pârâtul a acţionat cu discernământ, fiind conştient că prin efectuarea acestor operaţiuni favorizează delapidarea băncii.

Acţiunea băncii reprezintă continuarea laturii civile lăsată nesoluţionată în Dosarul penal nr. x/2011 al PICCJ şi are ca obiect atragerea răspunderii civile în vederea recuperării prejudiciului cauzat ca urmare a faptelor ilicite de neîndeplinire a obligaţiei legale de restituire şi de însuşire fără justă cauză a sumelor delapidate, primite cu ştiinţă în contul bancar, intimatul-pârât, B., fiind beneficiar al acestor sume delapidate.

În cauză, intimatul B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat şi acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu produs de intimatul-pârât.

Despăgubirile stabilite de instanţele penale în urma administrării probatoriului pe latura civilă, au fost impuse integral spre plată persoanelor condamnate penal.

Astfel, în Decizia penală nr. 424/A din 22 martie 2018 s-au reţinut următoarele:

(...) "Pe latură civilă: În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 şi 25 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 998 şi art. 1003 C. civ. din 1864, admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A. (prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar) şi obligă în solidar pe inculpaţii C., D., E., F., G. şi H. la plata către aceasta a sumei de 935.256.796.564 RON Rol (93.525.679,65 RON - Ron) cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală, urmând ca inculpatul C. să răspundă pentru diferenţa rezultată din deducerea sumei la plata căreia a fost obligat prin Sentinţa civilă nr. 965/SIND din 10 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. x/2005, iar inculpaţii E., F., G. şi H. să răspundă în limita sumei de 311.632.870.000 RON - Rol (31.163.287,00 RON - Ron) din acest prejudiciu".

Aşadar, prejudiciul total stabilit de instanţă cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală este în totalitate impus spre plată inculpaţilor din Dosarul penal cu nr. x/2010

Recurenta-reclamantă nu face dovada unei fapte ilicite a intimatului-pârât.

În realitate, contul intimatului nu a fost "alimentat", ci s-a operat un transfer al unei sume "prin cont" în contextul executării de către bancă a unui "reglaj intern". Această operaţiune nu se putea face din dispoziţia intimatului-pârât, ci doar dintr-o dispoziţie a băncii, astfel cum rezultă din Extrasul de cont nr. 1 din 27 noiembrie 2001 - "reglare dif. Op din data de 31 mai 2001".

Angajaţii băncii au făcut o corectură a unei operaţiuni anterioare, tranzitând o sumă prin contul deţinut în A. S.A. de către B.

Intimatul-pârât nu a dispus "alimentarea" contului şi nici nu a dispus ieşirea sumelor de bani din patrimoniul A. S.A.

Recurenta-reclamantă nu a făcut nicio dovadă că intimatul a acceptat prin complicitate starea de fapt şi că a dispus de suma respectivă.

În realitate, toate operaţiunile s-au desfăşurat prin transferuri bancare, efectuate de angajaţii băncii.

Prin Sentinţa penală nr. 764 din 11 mai 2015 se reţine că "transferul în sumă de 1.043.142.734 Rol a fost operat în jurnalul operatorului A. cu numărul 31 - I., la poziţia nr. 76 pe baza documentului cu nr. x iar la rubrica tipul operaţiunii este menţiunea "NC" - nota contabilă; la rubrica "explicaţii" este consemnat: "reglare".

Neexistând nici un document de transfer din contul băncii în contul B., suma a fost declarată prejudiciu şi imputată inculpaţilor din dosarul devalizării A. S.A.

Aceasta s-a întâmplat indiferent de parcursul ulterior al sumei, operaţiunile ulterioare fiind catalogate ca fiind doar scriptice, neconforme cu realitatea.

Intimatul-pârât nu a fost învinuit sau inculpat în Dosarul penal nr. x/2010 şi nici nu s-a făcut nicio disjungere vizând o latură civilă sau penală, astfel cum susţine recurenta-reclamantă.

În Ordonanţa din 22 septembrie 2014 dată în Dosarul nr. x/2011 nu se menţionează că în ceea ce îl priveşte pe intimatul-pârât ar fi fost disjunsă din Dosarul nr. x/2010 latura civilă şi că aceasta a rămas nesoluţionată în Dosarul penal nr. x/2011.

Latura civilă a fost în integralitatea ei soluţionată în Dosarul nr. x/2010, unde cei şase inculpaţi au fost obligaţi la plata către A. S.A. a întregului prejudiciu stabilit în dosar.

Intimatul-pârât nu a beneficiat de o sumă de bani din partea recurentei-reclamante, nu a sustras nicio sumă de bani de la A. S.A., nu a produs nici un prejudiciu recurentei-reclamante.

Toate acestea rezultă din Decizia penală nr. 424/A din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin care au fost condamnaţi angajaţi ai recurentei-reclamante pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, fiind totodată soluţionată integral şi latura civilă.

Recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., însă nu a arătat care sunt şi în ce mod au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, astfel că aceasta răspunde exigenţelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, având în vedere că nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. Braşov - prin lichidator judiciar, Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare Bucureşti împotriva Deciziei nr. 2322/2018 din 14 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 martie 2019.

Procesat de GGC - NN