Admissibility of constitutional referral for unconstitutionally declared Civil Code provisions in abusive banking clause litigation

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 26 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - Filiala Braşov, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor de la art. 6 teza a II-a, art. 7, art. 8 şi art. 9 lit. a) - c) şi f) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 18 februarie 2008.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 174/2008, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 289/2004 şi Directiva nr. 93/13/CEE.

Prin Sentinţa civilă nr. 11095 din 8 noiembrie 2016, Judecătoria Braşov a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi B. S.A. - Filiala Braşov; a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 9 lit. f), referitoare la comisionul de urmărire riscuri, din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 18 februarie 2008; a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 9 lit. f) din contractul de credit; a dispus eliminarea comisionului de urmărire riscuri de 56 euro pe lună din contractul de credit; a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încasării comisionului de urmărire riscuri; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de comision de urmărire riscuri în perioada cuprinsă între martie 2008 şi data ultimei plăti efectuate cu acest titlu; a respins restul pretenţiilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul A., cât şi pârâta B. S.A.

Prin Decizia civilă nr. 2721/A din 18 decembrie 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 8, referitoare la dobânda majorată în funcţie de serviciul datoriei în cazul creditelor restante, din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 18 februarie 2008; a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 9 lit. b) referitoare la comisionul de acordare credit, din acelaşi contract; a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art. 9 lit. c), referitoare la comisionul de administrare de 10 euro lunar, din acelaşi contract; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului sumele încasate cu acest titlu; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A.; a obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata către apelantul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei decizii, pârâtă B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă B. S.A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 519 - 521 şi art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin încheierea din 5 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. şi a respins cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 519, art. 520 şi art. 521 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Împotriva acestei încheieri, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (1) şi (3), precum şi art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În motivarea recursului, autoarea căii de atac a prezentat istoricul litigiului în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, după care a susţinut, în esenţă, că soluţia cuprinsă în încheierea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În concret, autoarea recursului a învederat că art. 29 din Legea nr. 47/1992 a fost aplicat în mod greşit de curtea de apel, întrucât sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de acest text de lege.

Recurenta-pârâtă a arătat că este îndeplinită condiţia ca excepţia de neconstituţionalitate să fi fost invocată în faţa unei instanţei de judecată ori a unei instanţe arbitrale.

În sprijinul acestei susţineri, titulara recursului a arătat că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în faţa Curţii de Apel Braşov, la primul termen de judecată din 5 septembrie 2018.

Autoarea recursului a învederat că este îndeplinită şi condiţia ca excepţia de neconstituţionalitate să vizeze o lege sau o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare.

În acest sens, recurenta-pârâtă a susţinut că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 521 alin. (1) şi (3), precum şi art. 27 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 52/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

După ce a evocat o serie de considerente din cuprinsul Deciziilor nr. 202/2013, 206/2013 şi 397/2016, pronunţate de Curtea Constituţională, recurenta-pârâtă a subliniat că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu îl reprezintă Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi, ci textele de lege interpretate prin această din urmă decizie.

Autoarea recursului a învederat că este îndeplinită şi condiţia ca excepţia de neconstituţionalitate să vizeze o lege sau o dispoziţie dintr-o lege ori ordonanţă care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În acest sens, recurenta-pârâtă a arătat că în funcţie de modul în care vor fi aplicate dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se va stabili admisibilitatea sau, după caz, inadmisibilitatea recursului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov.

Autoarea căii de atac a învederat că este îndeplinită şi ultima condiţie de admisibilitate a sesizării în sensul că actul normativ sau dispoziţiile legale atacate să nu fi fost deja declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională.

În sprijinul acestei susţineri, recurenta-pârâtă a arătat că textele de lege ce formează excepţia de neconstituţionalitate nu au fost declarate neconstituţionale până la momentul declarării recursului.

În cuprinsul cererii de recurs au fost dezvoltate şi motivele pentru care recurenta-pârâtă apreciază că textele de lege ce fac obiectul cererii de sesizare sunt neconstituţionale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare la recurs.

Recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise, prin care a reiterat solicitarea de admitere a recursului.

Examinând încheierea atacată, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o încheiere de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În legătură cu acest obiect, se impune evocarea considerentelor Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (parag. 21 şi 22), publicată în M. Of. nr. 580/20.07.2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 521 alin. (1) şi (3), precum şi art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât excepţia a fost invocată în Dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, excepţia vizează anumite dispoziţii din C. proc. civ., care au legătură cu soluţionarea cauzei şi nu există nicio decizie anterioară de declarare a neconstituţionalităţii acestor texte de lege.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din analiza dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate: excepţia să fie ridicată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj; excepţia să vizeze o lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; dispoziţia legală care face obiectul excepţiei să aibă legătură cu soluţionarea cauzei; prevederile legale care formează obiectul excepţiei să nu fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Verificând îndeplinirea acestor condiţii de admisibilitate în privinţa textelor de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa supremă reţine că prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în M. Of. nr. 2/3.01.2019, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale.

Având în vedere că dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi, au fost declarate neconstituţionale rezultă că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate a sesizării prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Cu privire la art. 521 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă reţine că acest text de lege nu are legătură cu soluţionarea litigiului, întrucât eventuala declarare a neconstituţionalităţii sale ar fi irelevantă din perspectiva admisibilităţii recursului declarat împotriva deciziei instanţei de apel.

Aşadar, art. 521 alin. (1) C. proc. civ. nu îndeplineşte condiţia de a avea legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Având în vedere că nu este îndeplinită una dintre condiţiile cumulative de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, devină inutilă examinarea celorlalte condiţii din perspectiva criticilor formulate prin cererea de recurs.

Cu privire la art. 521 alin. (3) C. proc. civ., instanţa supremă reţine că prin încheierea din 5 septembrie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege.

În condiţiile în care prin încheierea recurată s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 521 alin. (3) C. proc. civ., devine inutilă examinarea condiţiilor de admisibilitate a sesizării cu privire la acest text de lege.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 5 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii din 5 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN