Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 221/2020 AI generated

Jurisdictional conflict over termination of post-mortem indivision: exclusive competence of the last domicile court for succession matters

Case Number Decizia nr. 221/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning exclusive competence to the Găeşti Court of Law, rejecting the Bucharest Sector 6 Court's claim; this decision follows a procedural deadlock where Găeşti initially declined jurisdiction arguing that the death of a co-heir with his last domicile in Bucharest triggered exclusive competence under the Civil Procedure Code, while Bucharest Sector 6 subsequently declined, asserting that the primary action remained rooted in the succession of the original decedents domiciled in Găeşti. The case involved a request to terminate the state of co-ownership (indivision) regarding the estate of two decedents who died in 1978 and 1989, both last domiciled in Găeşti, complicate by the subsequent death of one heir (in 2016) whose succession had not been settled. The ICCJ held that under Article 118(1) of the Civil Procedure Code, the court of the last domicile of the original decedents retains exclusive jurisdiction over succession matters until the indivision is terminated, and this competence is not altered by the death of a successor during the proceedings as long as the initial indivision subsists; furthermore, the Court interpreted Article 117(3) per a contrario to confirm that judicial partition resulting from succession is governed by Article 118 rather than the real estate location rules, thereby affirming the jurisdiction of the Găeşti Court.

Legislator headnote

AI generated

art. 118 alin. (1) C. proc. civ, art. 118 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 117 C. proc. civ, art. 117 alin. (3) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over termination of post-mortem indivision: exclusive competence of the last domicile court for succession matters: Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction law of succession termination of proceedings conflict rule judicial law article of civil procedure

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 25.07.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., ieşirea din indiviziune privind bunurile rămase la decesul defuncţilor G., decedat la data de 07.07.1978, cu ultimul domiciliu în comuna Mătăsaru, judeţul Dâmboviţa şi H., decedată la data de 15.03.1989, cu ultimul domiciliu în comuna Mătăsaru, judeţul Dâmboviţa, lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea, atribuirea şi predarea efectivă a bunurilor ce li se cuvin.

Prin Sentinţa nr. 695/15.05.2019, Judecătoria Găeşti a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Găeşti a reţinut următoarele:

G. a decedat la data de 07.07.1978, iar succesiunea acestuia a fost dezbătută pe cale notarială, eliberându-se Certificatul de moştenitor nr. x/24.01.1979 de fostul Notariat de Stat Local Găeşti. Moştenitorii defunctului sunt numiţii H., soţie postdecedată, I., fiică, J., fiică, K., fiu, L., fiu şi M., nepot de fiu.

H. a decedat la data de 15.03.1989, iar prin Decizia nr. 641/28.06.2017, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. x/2017, s-a constatat că moştenitorii defunctei sunt numiţii L., K., J. şi N., în calitate de fii şi respectiv fiice, cu cote egale de 1/4 fiecare. Prin aceeaşi decizie s-a constatat nulitatea absolută parţială a Certificatului de moştenitor nr. x/24.10.1994 prin care s-a dezbătut succesiunea defunctei pe cale notarială, în ceea ce priveşte moştenitorii şi cotele.

Numitul K., moştenitor al defuncţilor lui părinţi G. şi H., a decedat la data de 17.01.2016, cu ultimul domiciliu în Bucureşti.

Succesiunea acestuia nu a fost dezbătută pe cale notarială, iar Decizia nr. 641/28.06.2017, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. x/2017, nu cuprinde dispoziţii sub acest aspect, litigiul ce a făcut obiectul acestui dosar fiind continuat de moştenitorii pârâtului K., decedat în cursul procesului.

Reclamantul susţine că este moştenitor al defunctului K., în calitate de nepot de soră predecedată J., alături de pârâţii C., D. şi E., aceştia în calitate de strănepoţi de soră predecedată N.

În consecinţă, pentru a se putea partaja averea succesorală rămasă de pe urma defuncţilor G. şi H. şi Titlul de proprietate nr. x/1994, trebuie dezbătută succesiunea defunctului K., cu stabilirea calităţii de moştenitori şi a cotelor ce se cuvin acestora, aşa cum se şi arată în punctul III al cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Cum defunctul K. a avut ultimul domiciliu în Bucureşti, iar succesiunile celorlalţi doi defuncţi au fost dezbătute, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoriei Sector 6 îi revine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Prin Sentinţa nr. 7233/23.10.2019, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., care stabilesc competenţa teritorială a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului pentru toate cererile în materie de moştenire, inclusiv cererile privind ieşirea din indiviziune, situaţie aplicabilă în prezenta cauză.

Împrejurarea că nu a fost dezbătută moştenirea defunctului K., cu ultimul domiciliu în Bucureşti, nu atrage competenţa de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, întrucât conform dispoziţiilor art. 118 (2) C. proc. civ., "cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi". Astfel,deoarece în cauză sunt mai multe moşteniri deschise, pentru care se solicită ieşirea din indiviziune a moştenitorilor, competenţa aparţine Judecătoriei Găeşti, în jurisdicţia căreia s-a aflat ultimul domiciliu al defuncţilor G. şi H., fiind instanţa pe care reclamantul a ales-o în temeiul dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menţionat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moştenire este competentă instanţa de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieşirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moştenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moştenirii, adică după desăvârşirea împărţelii între moştenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competenţă teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moştenire".

Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.:

"1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul. 2) Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul. 3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".

Rezultă, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., că atunci când indiviziunea rezultă din succesiune - până la sistarea acestei stări - sunt incidente prevederile art. 118 din acelaşi cod, în considerarea izvorului acestei modalităţi a dreptului de proprietate (moştenirea).

Cum în cauză obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie tocmai solicitarea de sistare a stării de indiviziune în raport de defuncţii G., decedat la data de 07.07.1978, cu ultimul domiciliu în comuna Mătăsaru, judeţul Dâmboviţa şi H., decedată la data de 15.03.1989, cu ultimul domiciliu în comuna Mătăsaru, judeţul Dâmboviţa, rezultă că instanţa competentă a soluţiona pricina potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. este cea în circumscripţia căreia se regăseşte ultimul domiciliu al acestora, respectiv Judecătoria Găeşti.

Împrejurarea că pe parcursul soluţionării cauzei a intervenit decesul unuia din moştenitorii defuncţilor din prezenta cerere de chemare în judecată nu are nicio relevanţă asupra stabilirii instanţei competente, câtă vreme starea de indiviziune după aceştia din urmă nu a fost sistată, dispoziţiile legale incidente sub acest aspect fiind cele anterior menţionate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN