Appeal against civil order null for lack of valid cassation grounds

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Sectorului 6 Bucureşti la data de 9 septembrie 2016, sub nr. x/2016, petentul B.E.J. A. a solicitat, la cererea creditorului-intervenient B., în contradictoriu cu debitorii C. şi D., admiterea cererii de intervenţie şi încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 563 din data de 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

2. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă:

Ca urmare a declinării reciproce a competenţei teritoriale de soluţionare a pricinii între Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, cauza a fost înregistrată, sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin Sentinţa civilă nr. 70 din data de 23 ianuarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis sesizarea formulată de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti privind soluţionarea conflictului negativ de competenţă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi a dispus înaintarea dosarului către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti pentru continuarea soluţionării cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta D., a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în practicaua Sentinţei civile nr. 70 din data de 23 ianuarie 2017, în sensul că ivirea conflictului negativ de competenţă a avut loc între Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 iunie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta D. şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în practicaua Sentinţei civile nr. 70 din data de 23 ianuarie 2017, în sensul că numele pârâtului este C. şi nu C., cum din eroare s-a menţionat.

La data de 27 iunie 2017, pârâta D. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale existente în încheierea de şedinţă din data de 19 iunie 2017, în sensul că în mod eronat s-a consemnat numele debitorului ca fiind C., în loc de C.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 iulie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, ca fiind vădit neîntemeiată şi, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a dispus amendarea petentei D. cu suma de 1.000 RON, pentru introducerea cu rea-credinţă a cererii.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie:

Prin Decizia civilă nr. 174 din data de 6 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat perimat recursul formulat de recurenta-pârâtă D. împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 iulie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

4. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva Deciziei civile nr. 174 din data de 6 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2017, a declarat recurs pârâta D.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2019.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că recursul este depus în termen legal, este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, iar decizia recurată este supusă căii de atac a recursului.

În ceea ce priveşte criticile formulate prin cererea de recurs, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că, în speţă, este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât susţinerile recurentei-pârâte nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 7 octombrie 2019, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs.

La data de 21 octombrie 2019, recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, arătând că susţinerile formulate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată neputând fi pronunţată în lipsa Dosarului conex nr. x/2017

Celelalte părţi nu au formulat puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 14 ianuarie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţia nulităţii evidenţiată prin raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului reţinute prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a căii de atac, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, prin cererea de recurs recurenta-pârâtă a arătat că, încă de la primul termen de judecată, respectiv 30 mai 2018, a învederat instanţei că lipseşte Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, însă curtea de apel nu s-a pronunţat asupra acestui aspect, deşi era necesar să o facă, anterior suspendări cauzei şi constatării perimării.

Or, aceste critici ale recurentei-pârâte nu se grevează pe raţionamentul instanţei care a determinat adoptarea soluţiei de constatare a perimării recursului, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., ci reprezintă nemulţumiri ale părţii cu privire la modul în care s-a desfăşurat judecata în faţa curţii de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu dezvoltă critici care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii care s-a finalizat prin constatarea perimării recursului, susţinerile formulate nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel încât acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-petentă nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta D. împotriva Deciziei nr. 174 din data de 6 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN