Clawback contribution calculation upheld as final; annulment appeal rejected as disguised merits review.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13 septembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat: - anularea adresei nr. x/31.01.2013, emisă electronic de CNAS în data de 01.02.2013, prin care i s-au comunicat: valoarea procentului "p" pentru Trimestrul IV 2012, ca fiind de 13,00% şi consumul de medicamente pentru Trimestrul IV 2012 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sanatatii aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuţia trimestrială, prevăzut în anexă; - anularea adresei nr. X/14.03.2013 prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă formulată de reclamantă.

Prin sentinţa civilă nr. 687 din 11 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi, în consecinţă, a anulat adresele nr. Y/31.01.2013 şi nr. X/14.03.2013 emise de pârâta CNAS.

Prin decizia nr. 3298 din 30 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 687 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, rejudecând, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L.

2. Motivele şi temeiul legal al contestaţiei în anulare

Împotriva deciziei nr. 3298 din 30 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare reclamanta A. S.R.L, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei nr. 3298/30.10.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF în dosar nr. x/2013 şi rejudecarea recursului declarat împotriva sentinţei de fond.

În motivarea contestaţiei în anulare, în esenţă, contestatoarea arată că dezlegarea dată recursului este rezultatul unor erori materiale. Astfel, reţinerea instanţei de recurs, potrivit căreia datele de consum raportate lunar de canalele de eliberare sunt validate de casele de asigurări de sănătate şi sunt comunicate prin machete de raportare, reprezintă o eroare materială care a dus la adoptarea unei soluţii greşite de către instanţă. Or, la dosarul cauzei se poate observa că înscrisurile depuse de C.N.A.S. nu sunt validate de către casele de asigurări de sănătate şi niciunul dintre acestea nu reprezintă machete de raportare, astfel cum greşit a reţinut instanţa de recurs. Totodată, instanţa a luat în considerare textul de lege prevăzut la art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, care însă nu era în vigoare la data emiterii actului contestat (adresa nr. Y/31.01.2013). Ca atare, versiunea art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 astfel cum a fost reţinută de către instanţă, ca element esenţial în admiterea recursului, este cea modificată prin O.G. nr. 96/2014 la data de 5 noiembrie 2014, însă cu mult după emiterea adresei contestate şi plata taxei de clawback de către societate.

În concluzie, în opinia contestatoarei, contestaţia în anulare întemeiată pe motivul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. este admisibilă, având în vedere că nu pune în discuţie o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ci doar constatarea dacă la momentul judecării recursului existau sau nu la dosar înscrisurile reţinute de instanţă.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată, şi menţinerea deciziei atacate, ca legală şi temeinică.

Susţinerile contestatoarei că "datele de consum raportate lunar de canalele de eliberare nu sunt validate de casele de asigurări de sănătate, iar acestea nu sunt comunicate prin machete de raportare" sunt greşite, fiind contrazise de prevederile Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 927/2011, care, la art. 2, prevede în mod expres că raportările furnizorilor de servicii medicale sunt validate de către casele de asigurări de sănătate, cât şi de H.G. nr. 1.389/2010 (act normativ în vigoare pentru trimestrul IV/2012), care stabileşte că datele raportate în format electronic de către furnizorii de servicii medicale şi medicamente, ca fiind suportate de FNUASS şi bugetul MS, sunt validate electronic în PIAS de către casele de asigurări de sănătate. Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că "toate informaţiile legate de datele de consum puse la dispoziţia instanţei de judecată au fost extrase din baza de date electronică centralizată la nivel naţional, constituită din datele de consum raportate lunar de canalele de eliberare şi validare de casele de asigurări de sănătate în SIUI".

De asemenea, greşită este şi susţinerea contestatoarei că "în vederea adoptării soluţiei instanţa a luat în considerare textul de lege prevăzut la art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 care însă nu era în vigoare la data emiterii actului contestat", întrucât hotărârea instanţei de recurs a fost motivată în primul rând pe faptul că s-a stabilit de către CCR că CNAS are obligaţia de a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, ci a apreciat că această contribuţie trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă TVA, iar în al doilea rând pe faptul că "declararea ca neconstituţională a unei prevederi introduse prin O.U.G. nr. 77/2011 ulterior trimestrului IV 2011 nu afectează actul normativ în forma anterioară introducerii respectivei prevederi, la care s-a revenit în trimestrul IV 2012 în discuţie în prezenta cauză". Astfel, chiar dacă ne-am raporta la art. 5 alin. (3) astfel cum erau în vigoare la data emiterii actului atacat, obligaţia de scădere a TVA-ului din consumul individual revenea tot reclamantei şi nicidecum CNAS.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare formulată în cauză

Examinând cererea în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al contestaţiei în anulare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile procedurale ce reprezintă sediul materiei.

În sensul celor expuse anterior, contestaţia în anulare este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 503. - (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:/…/2. Dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;".

În cauza de faţă, în raport cu dispoziţiile citate, contestatoarea invocă neobservarea corectă a unor aspecte factuale ale cauzei de către instanţa de recurs, prin luarea în considerare a unor informaţii care nu corespund documentelor aflate la dosarul cauzei, respectiv săvârşirea unei erori materiale prin aplicarea unei norme legale care nu era în vigoare în perioada de referinţă.

Examinând motivele invocate prin prisma dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că soluţia pronunţată prin decizia ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare.

Acest motiv de contestaţie în anulare se referă la săvârşirea unei erori materiale, în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu la o pretinsă greşeală de judecată, respectiv în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale.

Or, aspectele invocate de contestatoare nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate, vizând pretinse erori de judecată şi constituind un veritabil "recurs la recurs", imposibil de analizat pe calea contestaţiei în anulare.

Dispoziţiile legale ale art. 503 alin. (2) C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicare, ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide în ultimă instanţă calea unui veritabil alt recurs.

În consecinţă, reţinând că, în cauză, niciuna dintre susţinerile contestatoarei nu se încadrează în noţiunea de "eroare materială" în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, dat fiind caracterul nefondat al acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A. S.R.L., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3298 din data de 30 octombrie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2018.